Este foarte important să beneficiați de asistență juridică independentă dacă sunteți implicat în vreun fel într-un proces penal. Fișele informative vă arată când și în ce circumstanțe aveți dreptul să fiți reprezentat de un avocat și ce poate face acesta pentru dumneavoastră. Această fișă informativă generală vă arată cum puteți găsi un avocat și cum pot fi acoperite costurile asistenței juridice în cazul în care nu vă puteți permite să plătiți pentru serviciile unui avocat.
Trebuie să fiți reprezentat de un avocat în procedura preliminară, începând din momentul în care aveți posibilitatea să analizați dosarul penal (consultați Fișa informativă 2). Înainte de această etapă, trebuie să fiți reprezentat de un avocat în următoarele situații:
În timpul procesului, trebuie să fiți reprezentat de un avocat. Participarea avocatului la proces este obligatorie.
Cum găsesc un avocat
Aveți dreptul să alegeți un avocat care este de acord să vă reprezinte în temeiul unui contract. Numele și detaliile de contact ale avocaților sunt disponibile pe pagina principală a Asociației Baroului din Estonia.
Dacă nu aveți un avocat angajat prin contract sau dacă avocatul dumneavoastră nu vă poate reprezenta, aveți dreptul să solicitați să vi se acorde un avocat din oficiu. În acest caz, Asociația Baroului din Estonia numește un avocat pentru a vă reprezenta.
Dreptul de a beneficia de un avocat numit de Asociația Baroului din Estonia nu depinde de situația dumneavoastră materială. Nu este necesar să furnizați detalii despre situația dumneavoastră financiară atunci când solicitați un avocat.
Dacă doriți să beneficiați de un avocat numit de Asociația Baroului din Estonia, trebuie să depuneți o cerere la organul de cercetare, la parchet sau în instanță.
Pentru anumite proceduri, participarea avocatului este obligatorie. În cazul în care, într-o astfel de procedură, nu ați ales un avocat, organul de cercetare, parchetul sau instanța va numi un avocat care să vă reprezinte. Nu este necesar să solicitați un avocat.
Cum plătesc onorariul avocatului
Trebuie să plătiți onorariul avocatului pe care l-ați ales. Onorariul avocatului și condițiile de plată sunt incluse în contractul cu clientul.
Dacă nu doriți să angajați dumneavoastră un avocat, aveți dreptul să fiți reprezentat de un avocat acordat de către stat. Avocatul, numit de Asociația Baroului din Estonia, este plătit de către stat. Nu este necesar să plătiți onorariul avocatului. Dacă instanța vă găsește vinovat, sunteți obligat să rambursați statului suma plătită avocatului ca onorariu.
Aveți dreptul de a înlocui avocatul pe care l-ați ales. În cazul în care vi s-a acordat un avocat din oficiu, aveți dreptul să-l înlocuiți dacă avocatul înlocuit și noul avocat sunt de acord. Dacă avocatul numit din oficiu a fost incompetent sau neglijent, puteți înainta o cerere în instanță pentru retragerea avocatului respectiv și numirea unui nou avocat de către Asociația Baroului din Estonia.
Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.
Procesul penal are două etape: procedura preliminară sau cercetarea și procesul. Procesul penal se poate încheia și fără judecarea cauzei în instanță (de exemplu, dacă, în timpul cercetărilor, se stabilește că nu a fost săvârșită o infracțiune). Numai în instanță puteți fi găsit vinovat de săvârșirea unei infracțiuni.
Cercetarea penală are scopul de a stabili dacă a fost săvârșită o infracțiune și în ce circumstanțe a fost comisă aceasta. Pe parcursul cercetării, se strâng probele referitoare la presupusa infracțiune, se stabilesc circumstanțele și se decide dacă probele sunt suficiente pentru a vă acuza de săvârșirea infracțiunii.
Care sunt etapele cercetării penale?
Procesul penal este pus în mișcare de către un organ de cercetare (poliția sau alt organ de stat competent în acest sens) sau de către parchet. Procedura penală începe în momentul în care poliția sau parchetul sunt informați cu privire la presupusa infracțiune.
Dacă organul de cercetare are motive întemeiate să vă suspecteze de săvârșirea unei infracțiuni, puteți fi reținut ca suspect pentru o perioadă de până la 48 de ore. Dacă sunteți reținut, trebuie să fiți interogat imediat de către un organ de cercetare.
Dacă, pe parcursul cercetărilor, se dovedește că nu există motive să fiți reținut, trebuie să fiți eliberat fără întârziere. Dacă parchetul consideră că trebuie să fiți reținut pentru o perioadă mai lungă de timp pentru a nu vă sustrage cercetărilor sau a nu comite alte infracțiuni, acesta trebuie să solicite instanței un mandat de arestare pe numele dumneavoastră.
În situația din urmă, veți fi adus în fața judecătorului în termen de 48 de ore din momentul în care ați fost reținut. Judecătorul hotărăște dacă este necesară arestarea. Dacă acesta constată că nu există motive pentru a fi arestat, veți fi eliberat fără întârziere.
Cercetarea are ca scop strângerea probelor care dovedesc circumstanțele infracțiunii. În acest sens, sunt interogați suspectul, victima și martorii, se strâng probe, se efectuează analize criminalistice și se realizează acțiuni de supraveghere. Toate acțiunile întreprinse în vederea strângerii de probe trebuie să fie susținute prin documente justificative, conform dispozițiilor legale. Pentru punerea sub acuzare se pot folosi numai probele prevăzute de lege și obținute pe căi legale.
Se alcătuiește un dosar penal cuprinzând detalii cu privire la cercetarea penală și probe. După încheierea cercetării penale, parchetul furnizează un exemplar al dosarului penal avocatului apărării. Acesta vă va informa cu privire la probele strânse și la temeiul învinuirilor care vi se aduc.
Împreună cu avocatul care vă apără, aveți dreptul să înaintați cereri la parchet (de exemplu, pentru includerea unor probe suplimentare în dosar, pentru încetarea acțiunii penale etc.). Parchetul trebuie să vă soluționeze cererile. În cazul în care parchetul nu soluționează o cerere, puteți prezenta din nou aceeași cerere în instanță în timpul procesului.
În cazul în care, după ce vi s-a adus la cunoștință conținutul dosarului și după soluționarea eventualelor cereri, parchetul constată că există suficiente probe pentru începerea urmăririi penale împotriva dumneavoastră, acesta elaborează actul de acuzare.
Actul de acuzare este un document care prezintă faptele și probele pe care se întemeiază punerea sub acuzare. Parchetul prezintă actul de acuzare avocatului apărării și apoi îl trimite instanței. În temeiul actului de acuzare, judecătorul dispune începerea procesului.
Drepturile mele pe parcursul cercetării
Procesul penal a fost pus în mișcare deoarece organul de cercetare a primit informații privind săvârșirea unei infracțiuni. Aceste informații pot proveni dintr-o plângere depusă de o persoană sau din descoperirea unui fapt care sugerează că a fost săvârșită o infracțiune.
Scopul procesului penal este de a stabili dacă a fost săvârșită o infracțiune și, în acest caz, dacă există suficiente probe pentru a învinui suspectul de comiterea acesteia.
Procedura penală este condusă de parchet, iar cercetarea penală este efectuată de un organ de cercetare, în conformitate cu instrucțiunile procurorului. În general, poliția efectuează cercetările. Acestea pot fi de asemenea întreprinse de către Direcția Poliției de Securitate, Direcția Impozite și Vămi, Inspectoratul de Mediu, Departamentul pentru penitenciare și Serviciul pentru penitenciare din Ministerul Justiției, Poliția Militară și Direcția pentru Concurență.
Organele de cercetare pot îndeplini anumite acte procedurale numai cu permisiunea parchetului sau a instanței.Procesul penal începe odată cu primul act procedural. Dacă sunteți suspectat de săvârșirea unei infracțiuni, procesul penal va începe prin reținerea dumneavoastră ca suspect sau prin convocarea dumneavoastră la organul de cercetare pentru interogatoriu.
Puteți fi considerat suspect în cazul în care organul de cercetare are motive suficiente să creadă că ați săvârșit o infracțiune. Aceste motive pot fi, de exemplu:
Principalele dumneavoastră drepturi ca suspect sunt următoarele:
Aveți obligația:
Dacă sunteți suspect, organul de cercetare trebuie să vă explice care sunt drepturile și obligațiile dumneavoastră. Vi se va cere să semnați procesul verbal al interogatoriului și, prin aceasta, confirmați că vi s-au explicat drepturile și obligațiile care vă revin.
După aceea, vi se va comunica infracțiunea de care sunteți suspectat. Mai precis, vi se va descrie pe scurt fapta pe care se bănuiește că ați comis-o. De asemenea, vi se vor furniza detalii privind legea care definește fapta respectivă ca infracțiune. Nici organul de cercetare, nici parchetul nu au obligația să vă ofere mai multe informații înainte de încheierea procedurii preliminare.
Din momentul în care deveniți suspect într-o procedură penală, aveți dreptul să vă întâlniți și să vorbiți cu avocatul dumneavoastră. Puteți să vă consultați cu avocatul dumneavoastră înainte de interogatoriul organului de cercetare.
Puteți fi reținut ca suspect:
De asemenea, puteți fi reținut dacă organul de cercetare deține alte informații care vă incriminează și:
Puteți fi reținut și arestat pentru a fi transferat sau extrădat într-o altă țară [consultați Interogatoriul și strângerea probelor (3)].
Organul de cercetare are dreptul să vă rețină. Dacă ați fost surprins în cursul săvârșirii infracțiunii ori imediat după aceea sau dacă încercați să vă sustrageți, orice persoană vă poate duce la poliție pentru a fi reținut.
Atunci când sunteți reținut, un agent al organului de cercetare trebuie să vă comunice motivul reținerii și să vă explice care sunt drepturile și obligațiile dumneavoastră. Apoi, acesta redactează un document privind reținerea, care cuprinde temeiul legal al reținerii și circumstanțele infracțiunii de care sunteți suspectat. Aveți dreptul să formulați cereri și să solicitați ca acestea să fie înscrise în documentul privind reținerea.
Organul de cercetare trebuie să vă comunice imediat, într-o limbă și într-un mod pe care le puteți înțelege, motivul pentru care ați fost reținut și drepturile de care beneficiați. Acesta trebuie să vă pună la dispoziție un interpret, dacă aveți nevoie. Se oferă numai servicii de interpretare (nu și de traducere scrisă).
Aveți dreptul să informați cel puțin o persoană aleasă de dumneavoastră. Comunicarea informațiilor se face prin intermediul organului de cercetare. Mai precis, aveți dreptul să solicitați transmiterea informației persoanei alese de dumneavoastră, acest lucru fiind realizat de organul de cercetare.
În cazul în care organul de cercetare consideră că informarea persoanei alese de dumneavoastră în legătură cu reținerea poate dăuna procesului penal, acesta poate refuza să comunice informația. Parchetul trebuie să autorizeze un astfel de refuz.
Puteți fi reținut maxim 48 de ore. Dacă instanța nu emite un mandat de arestare pe numele dumneavoastră în termen de 48 de ore din momentul reținerii, organul de cercetare trebuie să vă elibereze fără întârziere.
Puteți fi arestat la cererea parchetului dacă există motive întemeiate să se creadă că ați putea să vă sustrageți procedurilor penale sau să săvârșiți alte infracțiuni. Numai un judecător poate autoriza arestarea.
Organul de cercetare vă aduce în fața judecătorului pentru emiterea unui mandat de arestare pe numele dumneavoastră. Procurorul și, la cererea dumneavoastră, avocatul care vă reprezintă sunt de asemenea chemați în fața judecătorului. Acesta citește dosarul cauzei și vă interoghează pentru a verifica motivele arestării. După audierea părților cauzei, instanța aprobă sau respinge arestarea. Dacă arestarea este respinsă, trebuie să fiți eliberat fără întârziere.
În cadrul procedurii preliminare, nu puteți fi reținut mai mult de 6 luni. În cazuri extraordinare, acest termen poate fi prelungit. După fiecare două luni, aveți dreptul să solicitați ca instanța să reanalizeze motivele pentru care ați fost arestat, iar aceasta trebuie să decidă în termen de 5 zile dacă prelungirea arestului este justificată sau nu. În cazul în care instanța constată că reținerea în arest nu mai este justificată, trebuie să fiți eliberat fără întârziere.
Aveți dreptul să solicitați stabilirea unei cauțiuni în locul arestării. Pentru aceasta, trebuie să înaintați o cerere în instanță. Veți fi adus în fața unui judecător care va soluționa cererea de stabilire a cauțiunii și care va audia declarația dumneavoastră și a avocatului dumneavoastră.
În cazul în care instanța aprobă cererea, sunteți scos de sub arest după ce suma corespunzătoare cauțiunii a fost virată în contul instanței.
Aveți dreptul să atacați mandatul de arestare. În acest scop, împreună cu avocatul dumneavoastră, trebuie să introduceți o cale de atac în scris la instanța de al doilea grad de jurisdicție, prin intermediul instanței care a emis mandatul de arestare inițial. Trebuie să atacați mandatul de arestare în termen de 10 zile de la notificarea sa.
Interogatoriul și strângerea probelor au ca scop stabilirea circumstanțelor presupusei infracțiuni și consemnarea în scris a acestora, astfel încât să poată fi analizate de instanță. Organul de cercetare și parchetul au obligația să strângă atât informații care vă incriminează, cât și informații în favoarea dumneavoastră. Nu este necesar să vă probați nevinovăția.
Dacă sunteți suspect, organul de cercetare trebuie să vă interogheze fără întârziere.
Nu aveți obligația să furnizați informații organului de cercetare sau să răspundeți la întrebările pe care vi le adresează. Aveți dreptul să păstrați tăcerea. Tăcerea nu poate fi interpretată în niciun caz ca recunoașterea vinovăției. Nu puteți fi obligat să depuneți mărturie împotriva dumneavoastră sau a persoanelor apropiate.
La începutul interogatoriului, trebuie să vi se aducă la cunoștință faptul că aveți dreptul să refuzați să faceți declarații și că propria declarație poate fi folosită împotriva dumneavoastră. Mai întâi, veți fi întrebat dacă ați săvârșit infracțiunea de care sunteți suspectat.
Vi se va oferi posibilitatea să furnizați informațiile pe care le dețineți cu privire la infracțiunea cercetată. De asemenea, vi se vor adresa întrebări. Se redactează procesul-verbal al interogatoriului. Înainte de a-l semna, aveți dreptul să-l citiți integral și să solicitați includerea observațiilor dumneavoastră.
Declarația pe care o faceți poate fi folosită ca probă împotriva dumneavoastră.
În timpul interogatoriului, puteți pleda „vinovat” pentru toate acuzațiile sau o parte dintre acestea. De asemenea, puteți să faceți acest lucru oricând după interogatoriu, chiar dacă în cadrul interogatoriului ați declarat că sunteți nevinovat.
Procedura penală nu se încheie dacă vă recunoașteți vinovăția. Organul de cercetare trebuie, inclusiv în acest caz, să stabilească circumstanțele infracțiunii și să o probeze. Nu puteți fi condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni numai pe baza mărturisirii dumneavoastră.
Dacă v-ați recunoscut vinovăția, aveți dreptul să vă retractați mărturisirea și să vă declarați nevinovat ulterior în cadrul procedurii penale sau chiar în fața instanței. Totuși, în acest caz, mărturia inițială poate fi prezentată în instanță și poate fi folosită ca probă împotriva dumneavoastră. Dacă există alte probe care vă dovedesc vinovăția, faptul că v-ați retractat mărturisirea nu va fi luat în considerare, deoarece nu prezintă încredere.
Pe parcursul cercetării penale, organul de cercetare nu are obligația să vă furnizeze informații cu privire la martorii care au depus mărturie împotriva dumneavoastră sau la declarațiile făcute de aceștia. Vi se vor oferi informații în legătură cu martorii și declarațiile lor atunci când vi se va permite accesul la dosarul penal, la sfârșitul cercetărilor [consultați Accesul la dosarul penal, cererile de audiere și punerea sub acuzare (4)].
Vi se pot pune întrebări despre antecedentele dumneavoastră penale, însă aveți dreptul să refuzați să răspundeți. Organul de cercetare poate stabili dacă aveți antecedente penale prin consultarea diferitelor evidențe. Antecedentele penale sunt menționate în actul de acuzare.
Organul de cercetare are dreptul să vă supună la o percheziție corporală pentru a identifica urmele infracțiunii, anumite caracteristici ale corpului dumneavoastră și alte informații importante pentru cercetarea penală.
Organul de cercetare are dreptul să preleveze probe criminalistice și mostre de la dumneavoastră, inclusiv amprente și probe biologice pentru analiza ADN.
Dacă vă opuneți prelevării, organul de cercetare are dreptul să vă oblige să oferiți astfel de probe. Totuși, dacă refuzați să le oferiți sau dacă prelevarea probelor aduce atingere integrității dumneavoastră fizice, aceasta se poate face numai pe baza unei hotărâri emise de organul de cercetare. Aveți dreptul să citiți hotărârea.
Locuința dumneavoastră, locul de muncă sau mașina etc. pot fi supuse unei percheziții pentru a căuta probe ale infracțiunii sau alte elemente necesare soluționării cazului. Parchetul sau instanța trebuie să emită un mandat de percheziție. Dacă percheziția este necesară fără întârziere, aceasta poate fi efectuată de asemenea în baza unui mandat emis de organul de cercetare.
Persoanei care deține spațiul în care este realizată percheziția i se prezintă mandatul de percheziție și i se cere să predea obiectul specificat în mandat. Dacă nu li se predă obiectul respectiv, agenții organului de cercetare efectuează percheziția.
Dacă vi se încalcă drepturile, puteți depune o plângere cu privire la acțiunile organului de cercetare la parchet. În cazul în care plângerea se referă la acțiunile parchetului, aceasta poate fi înaintată la Parchetul Național. Plângerea trebuie soluționată în termen de 30 de zile. Vi se va trimite un exemplar al deciziei. Dacă nu sunteți de acord cu hotărârea Parchetului Național, aveți dreptul să intentați acțiune în instanță în termen de 10 zile.
Toate probele strânse pe parcursul cercetării penale și rezumatul procedurii preliminare, care prezintă circumstanțele infracțiunii, sunt incluse în dosarul penal. Accesul dumneavoastră, ca suspect, la dosarul penal este necesar pentru a cunoaște învinuirile care vi se aduc și temeiul acestora.
Dacă sunteți suspect, veți obține accesul la dosarul penal după încheierea cercetării penale.
Din momentul în care dosarul penal vă este pus la dispoziție , trebuie să fiți reprezentat de un avocat (consultați Fișa informativă 1). Parchetul furnizează avocatului dumneavoastră un exemplar al dosarului penal. Acesta vă informează cu privire la conținutul dosarului.
Nu există un termen specific pentru analizarea dosarului. În cazul în care parchetul constată întârzieri în analizarea dosarului, acesta poate impune un astfel de termen. Termenul trebuie să fie suficient de lung pentru a asigura exercitarea efectivă a dreptului dumneavoastră la apărare.
După analizarea dosarului penal, aveți dreptul, împreună cu avocatul dumneavoastră, să înaintați cereri la parchet în scopul de a vă asigura că cercetarea penală este efectuată cu minuțiozitate și în mod corect.
Aveți dreptul să solicitați următoarele:
Aveți de asemenea dreptul de a solicita parchetului să înceteze urmărirea penală dacă, după părerea dumneavoastră, nu există temei pentru continuarea acesteia. În plus, puteți cere judecarea cauzei în cadrul unei proceduri simplificate prevăzute de lege (de exemplu, procedura de acord), fără desfășurarea întregului proces.
Cererile se depun la parchet în scris în termen de 10 zile de la data analizării dosarului penal. În cazul în care cauza penală este extinsă și complexă, parchetul poate prelungi acest termen (articolul 225 din Codul de procedură penală intrat în vigoare la 1 septembrie 2011).
Parchetul analizează cererile în termen de 10 zile. În cazul în care parchetul respinge cererea, se emite o hotărâre din care vi se trimite un exemplar. Dacă cererea dumneavoastră este respinsă în această etapă, puteți s-o formulați din nou în timpul procesului.
După ce ați analizat dosarul penal și după ce parchetul a soluționat cererile dumneavoastră, veți fi pus sub acuzare dacă parchetul este convins că există probe suficiente pentru a intenta un proces împotriva dumneavoastră.
Parchetul întocmește actul de acuzare. Acesta este un document care conține faptele care stau la baza acuzațiilor și probele care le susțin. Parchetul comunică actul de acuzare dumneavoastră, avocatului dumneavoastră și instanței.
Instanța poate să judece cauza numai pe baza actului de acuzare. Parchetul poate modifica acuzațiile sau poate adăuga altele, însă, în acest caz, trebuie să întocmească un nou act de acuzare.
Dacă ați fost găsit vinovat pentru aceleași capete de acuzare într-un alt stat sau dacă procesul penal referitor la acuzațiile respective s-a încheiat, nu puteți fi învinuit din nou de aceeași infracțiune. În această situație, dacă a fost pus în mișcare procesul penal împotriva dumneavoastră în Estonia, acesta trebuie să fie oprit, fără ca dumneavoastră să fiți acuzat de săvârșirea infracțiunii.
După ce ați analizat dosarul penal, aveți dreptul să solicitați parchetului începerea procedurii de negociere. Dacă parchetul acceptă, acesta va începe negocierile cu dumneavoastră și cu avocatul care vă reprezintă cu privire la încadrarea juridică a faptei de care sunteți învinuit și la pedeapsa corespunzătoare faptei.
Dacă, în urma negocierilor, ajungeți la un acord, acesta va fi consemnat în scris și înaintat instanței pentru aprobare. Dacă instanța aprobă acordul, veți fi pedepsit pentru săvârșirea infracțiunii în conformitate cu acordul pe care l-ați încheiat.
Mandatul de arestare european este o cerere formulată de un organ al unui stat membru al Uniunii Europene către un alt stat membru al Uniunii Europene privind reținerea, arestarea sau/și predarea unei anumite persoane pentru ca statul solicitant să poată continua un proces penal sau să încarcereze persoana respectivă.
Atunci când sunteți reținut, trebuie să vi se explice temeiul reținerii dumneavoastră și trebuie să fiți informat că puteți consimți să fiți extrădat într-un alt stat membru. Dacă consimțiți, nu vă puteți modifica decizia ulterior. Din momentul reținerii, beneficiați de asistență juridică gratuită și de serviciile unui interpret.
Decizia de a fi sau nu predat unui alt stat membru este de competența instanței. Dumneavoastră, avocatul care vă reprezintă și procurorul veți fi prezenți la ședința de judecată. Instanța trebuie să vă ceară opinia cu privire la extrădare. Aceasta va pronunța apoi o hotărâre de aprobare sau de respingere a cererii de extrădare. Puteți ataca această hotărâre în termen de trei zile la instanța de al doilea grad de jurisdicție, iar aceasta soluționează calea de atac în termen de 10 zile, hotărârea sa fiind definitivă.
Dacă ați consimțit să fiți extrădat, trebuie să se emită o hotărâre în acest sens în termen de 10 zile. Dacă nu ați consimțit, hotărârea finală privind extrădarea sau refuzul extrădării trebuie pronunțată în termen de 60 de zile de la arestarea dumneavoastră. În cazuri extraordinare, termenul poate fi prelungit cu 30 de zile. Dacă hotărârea instanței privind extrădarea dumneavoastră a intrat în vigoare, trebuie să fiți trimis în statul solicitant în termen de 10 zile. Dacă nu sunteți extrădat în această perioadă, trebuie să fiți eliberat.
Dacă un alt stat a pus în mișcare un proces penal și a emis un mandat de arestare sau dacă o instanță din alt stat v-a condamnat la închisoare, statul respectiv poate solicita extrădarea dumneavoastră. Dacă Estonia a primit o cerere de extrădare din partea unui alt stat sau o cerere de arestare prin Interpol, puteți fi reținut și arestat pe parcursul desfășurării procedurii de extrădare. În această perioadă, puteți fi reținut în arest timp de maxim 1 an. Instanța hotărăște dacă dă curs sau nu cererii de extrădare.
Dacă sunteți cetățean străin, o copie de pe mandatul dumneavoastră de arestare este trimisă la Ministerul Afacerilor Externe. Acesta informează ambasada sau serviciul consular al țării dumneavoastră cu privire la arestarea dumneavoastră. Aveți dreptul să solicitați o întrevedere cu reprezentantul consular al țării dumneavoastră.
Organul de cercetare și parchetul trebuie să vă asigure serviciile unui interpret. Acesta trebuie să fie prezent la toate actele procedurale la care participați. Interpretul are obligația să traducă exact și integral tot ceea ce este legat de actul procedural. Se oferă numai servicii de interpretare (nu și de traducere scrisă).
Puteți solicita traducerea scrisă a actului de acuzare în limba dumneavoastră maternă sau într-o altă limbă pe care o cunoașteți. Pentru alte documente din cadrul procesului penal nu se furnizează traducere scrisă.
Nu este necesar să vă aflați în țară pe parcursul procesului penal și puteți părăsi țara, însă aveți obligația să vă prezentați la organul de cercetare atunci când vi se solicită acest lucru, pentru a permite organului de cercetare să realizeze un act procedural. Organul de cercetare vă poate interzice să părăsiți locuința fără acordul său prealabil.
Dacă doriți să părăsiți locuința pe o perioadă mai mare de 24 de ore, aveți nevoie de acordul prealabil al organului de cercetare. Dacă nu vă prezentați la organul de cercetare atunci când sunteți chemat sau dacă încălcați interdicția de a vă părăsi domiciliul, puteți fi arestat.
Organul de cercetare poate să vă interogheze dintr-o altă țară, prin intermediul unei conexiuni video. Acest lucru se poate realiza numai cu consimțământul dumneavoastră.
Codul de procedură penală în limba engleză (nu conține toate modificările)
Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.
Toate cauzele penale sunt judecate în general de către instanțele districtuale. În general, completul de judecată este format dintr-un singur judecător; în cauzele privind infracțiuni mai grave, completul de judecată este format dintr-un președinte și doi judecători consultanți (neprofesioniști).
Procesul se desfășoară în ședință publică.
Instanța poate dispune ca procesul să se desfășoare parțial sau integral cu ușile închise:
Înainte de încheierea ședinței de judecată, acuzarea poate modifica acuzațiile sau poate adăuga alte acuzații. În acest caz, aceasta trebuie să întocmească un nou act de acuzare. Acest lucru nu este necesar dacă acuzațiile sunt modificate în favoarea dumneavoastră. Dacă se modifică acuzațiile, aveți dreptul, împreună cu avocatul dumneavoastră, să solicitați amânarea procesului, astfel încât să vă puteți pregăti apărarea.
Ce se întâmplă dacă pledez vinovat pentru o parte din acuzații sau pentru toate acuzațiile în timpul procesului?
Mărturisirea dumneavoastră este considerată una dintre probele infracțiunii. Dacă pledați vinovat, acuzarea trebuie, inclusiv în acest caz, să vă dovedească vinovăția și cu alte probe.
Participarea la proces a inculpatului este obligatorie. În mod excepțional, procesul se poate desfășura în absența dumneavoastră în următoarele cazuri:
Instanța vă poate permite să participați la proces prin intermediul unei conexiuni video dacă este dificil să vă prezentați în fața instanței. Acest tip de participare este posibil numai cu acordul dumneavoastră.
Dacă nu înțelegeți limba în care se desfășoară procesul, instanța trebuie să vă pună la dispoziție un interpret pe parcursul procesului. Se oferă numai servicii de interpretare (nu și de traducere scrisă).
Trebuie să fiți reprezentat de un avocat și, dacă nu aveți un avocat ales de dumneavoastră, Asociația Baroului din Estonia va numi un avocat care să vă reprezinte (consultați Fișa informativă 1).
Puteți să depuneți mărturie în cadrul procesului și să vă exprimați punctul de vedere cu privire la toate circumstanțele cauzei dumneavoastră. Nu aveți însă obligația să depuneți mărturie în cadrul procesului și aveți dreptul să păstrați tăcerea.
Inculpatul nu are obligația să spună adevărul în instanță. Dacă nu spuneți adevărul, nu puteți fi pedepsit pentru aceasta. Dacă, pe parcursul procesului, se dovedește că ați mințit în instanță, se poate considera că întreaga dumneavoastră mărturie (inclusiv partea adevărată) nu prezintă încredere. În acest caz, mărturia dumneavoastră nu este considerată probă.
Aveți dreptul să contestați în instanță probele aduse împotriva dumneavoastră. Probele nu pot fi folosite în instanță dacă au fost obținute cu încălcarea dispozițiilor legale. Aveți dreptul să contestați fiabilitatea probelor, precum și admisibilitatea lor conform legii.
Împreună cu avocatul dumneavoastră, puteți contesta probele verbal și în scris în fiecare etapă a procedurii, până la încheierea procesului.
Aveți dreptul să prezentați instanței toate probele care sunt relevante pentru cauză și care au fost obținute pe căi legale.
În general, pentru a aduce noi probe, trebuie să depuneți o cerere în acest sens după analizarea dosarului penal sau cu cel puțin trei zile lucrătoare înainte de ședința de judecată preliminară. Cu toate acestea, aveți de asemenea posibilitatea să aduceți noi probe în cadrul procesului dacă, din motive întemeiate, nu ați putut să le prezentați mai devreme.
Aveți dreptul să folosiți serviciile unui detectiv privat pentru a strânge probe. Probele identificate de către detectivul privat sunt admisibile în instanță dacă acesta le-a obținut fără să încalce legea.
Aveți dreptul să solicitați ca anumite persoane, care dețin informații importante, necesare pentru soluționarea cauzei, să fie citate pentru a depune mărturie în instanță.
Împreună cu avocatul dumneavoastră, aveți dreptul să adresați întrebări tuturor martorilor. Aveți dreptul să vă exprimați opinia cu privire la relevanța și veridicitatea declarației martorilor. Aveți dreptul să aduceți probe care contrazic declarațiile martorilor sau care pun la îndoială fiabilitatea acestora.
În instanță, se pot lua în considerare numai informațiile referitoare la infracțiunile anterioare care sunt înscrise în Registrul privind pedepsele și care nu au fost șterse din cazierul dumneavoastră (o infracțiune este ștearsă din cazier după 1-15 ani de la executarea pedepsei, în funcție de gravitatea infracțiunii).
Se poate ține seama, de asemenea, de informații furnizate de alte state referitoare la antecedentele dumneavoastră penale. Infracțiunile de care se va ține seama în instanță trebuie menționate în actul de acuzare. Pentru anumite infracțiuni, săvârșirea unei infracțiuni similare în trecut poate determina stabilirea unei pedepse mai severe.
După ședința de judecată, instanța fie vă achită, fie vă condamnă. Sunteți achitat dacă, pe parcursul procesului, nu se dovedește că a fost comisă o infracțiune sau că dumneavoastră sunteți făptașul. De asemenea, sunteți achitat dacă parchetul renunță la acuzații. Dacă se dovedește în instanță că dumneavoastră sunteți autorul infracțiunii, sunteți condamnat.
Dacă sunteți găsit vinovat, instanța stabilește o pedeapsă conform legii. Puteți primi următoarele pedepse:
Dacă sunteți de acord, instanța poate înlocui pedeapsa cu închisoarea cu muncă în folosul comunității.
În anumite situații, instanța poate hotărî, de asemenea, să vă elibereze condiționat. În acest caz, nu trebuie să executați pedeapsa inițială sau trebuie să executați numai o parte din aceasta, cu condiția să nu săvârșiți alte infracțiuni pe perioada probațiunii. Perioada de probațiune este de 3 până la 5 ani.
Pe lângă pedeapsa principală, instanța poate stabili pedepse suplimentare, de exemplu interdicția de a efectua anumite activități sau expulzarea din Estonia. De asemenea, bunurile aflate în legătură cu infracțiunea pot fi confiscate.
Victima are dreptul să participe la proces, să depună mărturie și să aducă probe, să solicite despăgubiri pentru prejudiciile provocate de infracțiune și să-și exprime opinia cu privire la pedeapsa propusă de acuzare.
Codul de procedură penală în limba engleză (nu conține toate modificările)
Codul penal în limba engleză (nu conține toate modificările)
Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.
Aveți dreptul să atacați hotărârea. Puteți contesta atât condamnarea, cât și pedeapsa. Aveți dreptul să atacați hotărârea în integralitatea sa sau numai o parte din aceasta.
Trebuie să informați instanța care v-a condamnat că doriți să atacați hotărârea, în scris, în termen de 7 zile de la data la care hotărârea judecătorească a fost făcută publică. Puteți face aceasta și prin fax.
Calea de atac se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea în termen de 15 zile de la data la care vi s-a adus la cunoștință hotărârea. Cererea privind calea de atac se face în scris și se trimite instanței prin poștă sau prin fax. Cererea făcută de procuror sau de avocat se poate trimite instanței și prin e-mail.
Instanța care a pronunțat hotărârea înaintează calea de atac și dosarul cauzei penale instanței de al doilea grad de jurisdicție.
Dacă atacați hotărârea inițială, aceasta nu va fi executată până la pronunțarea hotărârii instanței de al doilea grad de jurisdicție. Dacă ați fost reținut în arest preventiv înainte de pronunțarea hotărârii sau după aceasta, nu veți fi eliberat pentru că ați atacat hotărârea. Puteți rămâne în arest până la soluționarea căii de atac. Nu există un termen stabilit prin lege pentru audierea căii de atac, însă aceasta trebuie să fie efectuată într-un termen rezonabil.
Aveți dreptul să aduceți noi probe în cadrul căii de atac, dacă există motive întemeiate pentru care nu ați prezentat probele respective mai devreme.
La ședința de judecată din cadrul instanței de al doilea grad de jurisdicție, se vor analiza aspectele prezentate în calea de atac. Dacă nu vă înfățișați, instanța de al doilea grad de jurisdicție poate soluționa calea de atac în absența dumneavoastră. După analizarea căii de atac, aceasta poate:
Puteți introduce un „recurs în casație” împotriva hotărârii pronunțate în a doua instanță la Curtea Supremă. Acesta nu poate fi introdus decât prin intermediul unui avocat.
Dacă doriți să introduceți un „recurs în casație”, trebuie să informați instanța de al doilea grad de jurisdicție în acest sens în termen de 7 zile de la data la care hotărârea privind calea de atac a fost făcută publică.
„Recursul în casație” trebuie să fie introdus în termen de 30 de zile de la data la care ați luat cunoștință de hotărârea instanței de al doilea grad de jurisdicție. „Recursul în casație” este înaintat la Curtea Supremă prin intermediul instanței de al doilea grad de jurisdicție care a pronunțat hotărârea atacată.
Instanța Supremă are dreptul să decidă dacă primește „recursul în casație”. Dacă aceasta respinge „procedura în casație”, nu se oferă nicio justificare în acest sens.
Condamnarea devine definitivă atunci când hotărârea judecătorească devine executorie, mai precis atunci când termenul de introducere a unei căi de atac sau a unui recurs în casație a expirat. În cazul recursului în casație, hotărârea devine executorie atunci când Curtea Supremă respingere procedura de casație sau soluționează cauza.
Condamnarea este consemnată în Registrul privind pedepsele numai dacă hotărârea este executorie. În cazul în care Curtea Supremă anulează hotărârea instanței care v-a condamnat, condamnarea nu este consemnată în Registrul privind pedepsele.
Aveți dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul suferit dacă ați fost privat de libertate în mod nejustificat. Puteți solicita despăgubiri în scris Ministerului de Finanțe în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a hotărârii judecătorești de achitare sau de încheiere a procedurii penale.
Cuantumul despăgubirilor este fix și este echivalent cu venitul minim zilnic în vigoare în Republica Estonia înmulțit cu 7 pentru fiecare zi petrecută în arest. În plus, aveți dreptul să solicitați statului să vă ramburseze suma pe care ați plătit-o pentru serviciile avocatului care v-a reprezentat.
Dacă sunteți cetățean străin rezident legal în Estonia și ați fost condamnat la închisoare pentru o infracțiune internațională, instanța poate decide, ca pedeapsă suplimentară, să vă expulzeze din Estonia și să vă interzică să intrați pe teritoriul eston timp de 10 ani. Având în vedere că expulzarea este o pedeapsă, aveți dreptul să o atacați.
Dacă nu locuiți legal în Estonia, sunteți expulzat în mod automat, nemaifiind necesară o hotărâre judecătorească în acest sens. Aveți dreptul să vă opuneți expulzării prin depunerea unei plângeri la Instanța Administrativă. Plângerea depusă nu va determina amânarea expulzării pe durata derulării acțiunii în instanță.
Dacă ați fost condamnat, nu vi se poate intenta un nou proces pentru aceleași acuzații.
Informațiile referitoare la condamnare sunt consemnate în Registrul privind pedepsele. Acest registru este deținut de Ministerul Justiției și administrat de către Centrul pentru registre și sisteme de informații. Informațiile din registru sunt publice, cu excepția unor cazuri prevăzute de lege.
Informațiile pot fi transmise organelor publice din alte state dacă acest lucru este reglementat prin acorduri internaționale. Informațiile referitoare la pedeapsa dumneavoastră sunt stocate fără să vi se ceară consimțământul în acest sens. Informațiile sunt șterse după expirarea termenului prevăzut de lege (1-15 ani de la executarea pedepsei, în funcție de gravitatea infracțiunii).
Codul de procedură penală în limba engleză (nu conține toate modificările)
Legea referitoare la Registrul privind pedepsele
Legea referitoare la Registrul privind pedepsele în limba engleză (nu conține toate modificările)
Legea privind obligația de a părăsi teritoriul țării și interdicția de a intra pe teritoriul țării
Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.
Sancțiunile pentru depășirea vitezei legale și pentru încălcarea normelor legate de parcare sau a altor norme ale Codului rutier sunt stabilite prin procedura aplicabilă contravențiilor.
Procedura privind delictele este aplicată de către poliție fie în locul în care este constatată contravenția, fie la secția de poliție.
Nu este obligatoriu să fiți pedepsit pe loc. În schimb, puteți primi un avertisment sau o amendă de avertizare (până la 15€). Este de asemenea posibil să se ia o decizie la fața locului, în cadrul unei proceduri simplificate, și să vi se impună plata unei amenzi de până la 400€. Procedura simplificată – adică la fața locului - se poate derula numai cu acordul dumneavoastră. Declarația dumneavoastră privind contravenția va fi înregistrată pe suport audio sau video.
Dacă depășiți viteza legală și sunteți surprins de un sistem video de monitorizare a traficului, proprietarul sau utilizatorul înregistrat al vehiculului poate fi sancționat cu o amendă preventivă. Valoarea maximă a amenzii preventive este de 190€. Avizul de amendă vă este trimis prin poștă. Dacă nu sunteți de acord cu acesta, îl puteți contesta în termen de 30 de zile de la primire. Plângerea trebuie depusă la secția de poliție care v-a trimis avizul de amendă. Atunci când proprietarul unui autovehicul contestă amenda pe motiv că autovehiculul a fost folosit de altcineva, acesta trebuie să indice în contestație numele și prenumele persoanei care a utilizat autovehiculul la ora indicată în actul de constatare a contravenției, precum și adresa, numărul de permis de conducere și data nașterii sau codul național de identificare.
Dacă nu sunteți de acord cu poliția în ceea ce privește presupusa contravenție, aveți dreptul să vă opuneți aplicării procedurii la fața locului. În acest caz, poliția pregătește documentele privind contravenția la fața locului, însă sancțiunea nu este stabilită imediat.
Documentele sunt trimise la secția de poliție, iar agenții acesteia trebuie să strângă probe privind contravenția. Dacă sunteți interogat, puteți să păstrați tăcerea. Aveți dreptul să fiți asistat de un avocat și de un interpret. Aveți de asemenea dreptul să analizați materialele colectate pe parcursul aplicării procedurii privind contravențiile și să vă opuneți învinuirilor.
Puteți înainta o cale de atac în termen de 15 zile de la primirea raportului privind contravenția. Veți fi informat când puteți obține o copie a deciziei de la secția de poliție. Pentru a primi această copie, dumneavoastră sau avocatul care vă reprezintă trebuie să vă deplasați la secția de poliție, deoarece deciziile nu se trimit prin poștă.
Contravențiile rutiere se sancționează cu amenda maximă de 1200€. Pentru o contravenție rutieră gravă, puteți fi arestat pentru o perioadă de până la 30 de zile. Hotărârea de arestare poate fi pronunțată doar de o instanță. De asemenea, este posibil să vi se interzică să conduceți vehicule pentru o perioadă de până la 2 ani.
Dacă nu sunteți de acord cu decizia poliției, aveți dreptul să depuneți o plângere la instanța districtuală în termen de 15 zile de la data pronunțării hotărârii.
Și cetățenii altor state membre ale Uniunii Europene pot fi sancționați pentru săvârșirea de contravenții rutiere.
Sancțiunile impuse pentru săvârșirea de contravenții rutiere sunt consemnate în Registrul privind pedepsele, cu excepția informațiilor privind amenzile preventive. Informațiile referitoare la sancțiuni sunt șterse din registru și sunt arhivate la un după ce amenda a fost plătită, pedeapsa cu închisoarea – executată, munca în folosul comunității – prestată sau permisul de conducere – retras, în cazul în care retragerea permisului de conducere constituie sancțiunea principală.
Legea rutieră în limba engleză (nu conține toate modificările)
Codul de procedură privind delictele
Codul de procedură privind delictele în limba engleză (nu conține toate modificările)
Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.