Full text

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A-VI-A CIVILĂ
Decizia Civilă Nr. 742/2015
Şedinţa publică de la 20 Aprilie 2015

Completul constituit din:
PREŞEDINTE M_____ N___
Judecător A______ R_______
Grefier C_____ V________ S_______

Pe rol judecarea se află soluţionarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă D____ C_____ SRL împotriva sentinţei civile nr. xxxxx/21.11.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata-reclamantă R___ BUCUREŞTI SRL, cauza având ca obiect pretenţii cerere de valoare redusă.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică la ordine, nu răspund părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei faptul că apelanta-pârâtă a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 25 lei ( fila 12) solicitând judecarea cauzei în lipsă şi intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, după care:

Tribunalul verificând actele dosarului, constată că apelul este declarat în termen şi legal timbrat potrivit rezoluţiei instanţei la primirea cererii din data de 05.02.2015.

Nemaifiind alte motive de amânare şi constatând că apelanta-pârâtă a solicitat judecarea în lipsă, tribunalul constată cauza în stare de judecată şi o reţine în pronunţare asupra cererii de apel.

TRIBUNALUL:

Prin sentinţa civila nr.xxxxx/21.11.2014 pronunţata de judecătoria Sectorului 2 Bucureşti in dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C. R___ Bucureşti S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. D____ C_____ S.R.L., a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 975,88 lei aferentă facturii fiscale nr. xxxxxxx/18.01.2012, precum şi la plata dobânzii legale aplicabile raporturilor dintre profesionişti, începând cu data de 02.02.2012 şi până la achitarea debitului, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cheltuieli de judecată, a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa aceasta soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Între reclamanta S.C. R___ Bucureşti S.R.L. şi pârâta S.C. D____ C_____ S.R.L. s-au derulat relaţii contractuale, pârâta achiziţionând produse de la societatea reclamantă. Aceasta din urmă a emis factura fiscală nr.xxxxxxx/18.01.2012, în sumă de 975,88 lei, scadentă la data de
01.02.2012, reprezentând contravaloarea produsului livrat, factură acceptată de debitoare (fila 10 dosar declinat). Prin cererea ce face obiectul cauzei de faţă reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata acestei sume, precum şi a dobânzii legale calculate între scadenţă şi achitarea debitului.

S-a reţinut de către instanţă că în materie contractuală neexecutarea se prezumă, astfel cum prevede art. 1.547 C.civ., revenind părţii reclamante doar sarcina de a dovedi existenţa obligaţiei decurgând din convenţie, probă efectuată în cauză de reclamantă prin înscrisurile depuse la dosar.

Faţă de aceste aspecte, instanţa a constatat că reclamanta a dovedit executarea propriilor obligaţii născute ca urmare a relaţiilor contractuale desfăşurate cu pârâta, precum şi existenţa obligaţiei corelative de plată incumbând pârâtei, revenind acesteia sarcina de a proba executarea obligaţiei, ceea ce în cauză nu a fost dovedit. Instanţa nu a putut avea în vedere susţinerile pârâtei în sensul că a fost indusă în eroare cu privire la preţul produsului pe care nu l-a vizualizat, agentul de vânzări comunicându-i un preţ mult mai redus decât cel din factură, atât timp cât nu s-a făcut dovada acestor afirmaţii.

Similar instanţa a constatat că pârâta nu a făcut dovada susţinerilor sale referitoare la faptul că produsul i-a fost livrat fără a fi însoţit de certificat de garanţie, fără instrucţiuni de folosire şi fără menţionarea caracteristicilor esenţiale şi funcţionale. Singurele înscrisuri depuse la dosar de către pârâtă (filele 44 – 45 dosar declinat) şi care atestă în opinia sa denunţarea contractului şi intenţia reclamantei de a storna factura în cauză, emană de la societatea pârâtă şi nu fac dovada afirmaţiilor acesteia. Concluzia este cu atât mai evidentă cu cât corespondenţa depusă de pârâtă este ulterioară somaţiei adresate de reclamanta prin care aceasta solicita contravaloarea facturii.

Cu privire la punerea în întârziere,instanţa a constatat că, potrivit art. 1523 alin. 2 lit. d C.civ., pârâta este de drept în întârziere, iar, prin somaţia adresată pârâtei, reclamanta nu a renunţat la beneficiul termenului iniţial. Astfel, instanţa a reţinut că societatea reclamantă şi-a probat pretenţiile şi, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 1270, 1516 C.civ., art. 1025 şi urm. C.pr.civ, urmează a admite prezenta cerere de valoare redusă şi a obligat pe pârâta la plata către reclamantă a sumei de 975,88 lei aferentă facturii fiscale nr. xxxxxx/18.01.2012, precum şi, în temeiul art. 3 alin. 21 din O.G. 13/2011, la plata dobânzii legale aplicabile raporturilor dintre profesionişti, începând cu data de 02.02.2012 (a doua zi după scadenţă) şi până la achitarea debitului.

În baza art. 453 C.pr.civ., a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru achitată în cauză, si a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta ___________________ solicitând schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.

În motivarea apelului se arată că sentinţa atacată este nelegală întrucât nu s-au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art.34 şi 14 din OG 130/2000 şi disp. art.249 C.pr.civ. Se susţine că în cauza nu operează regulile de drept instituite prin dispoz. art. 1548 C.civ si nici acelea in privinţa consecinţelor acceptării unei facturi, având in vedere specificitatea contractului la distanta.

In cazul acestor contracte, produsul ce face obiectul acestuia este desigilat după ce este preluat de la posta (terţ) sau de la curier (terţ). Preluarea bunului este ulterioara si este condiţionată de semnarea facturii. Aşadar, verificarea conformităţii bunului cu acela comandat se realizează la un moment la care factura este semnată si coletul primit, si tocmai de aceea, legiuitorul a normat reguli speciale in ceea ce priveşte dreptul consumatorului de a returna produsul primit in aceste condiţii (la distanta, fără posibilitatea verificării) in 10 zile lucrătoare, uneori 30 sau chiar 60 de zile. Altfel spus, în cauză, instanţa de fond a pornit de la o ipoteza greşită si în mod evident concluzia pe care a tras-o a fost una total eronată.

Apelanta a arătat si in întâmpinare că reclamanta-intimata nu si-a îndeplinit obligaţia de livrare a bunului solicitat. Livrarea a fost efectuată prin curier si produsul nu a fost însoţit de vreun certificat de garanţie, instrucţiuni de folosire si fără a fi menţionate caracteristice esenţiale si funcţionale ale acestui produs. Mai aratăa apelanta ca în mod absurd instanţa a reţinut ca nu s-a făcut dovada faptului negativ si nu face nicio referire la faptul ca reclamantului ii revine sarcina probei, in conformitate cu dispoz. art. 249 C.pr.civ, mai ales ca el poate proba cu succes un fapt pozitiv -acela al predării certificatului de garanţie, al instrucţiunilor si al prezentării caracteristicilor esenţiale si funcţionale ale produsului.

În drept a invocat dispoziţiile art.1032 C.pr.civ. şi OG 130/2000.

Intimata R___ BUCUREŞTI SRL legal citată a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului şi menţinerea ca legală şi temeinica a sentinţei apelate.

În apărare intimata arată că pârâta sustine că speţei îi sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 130/2000 privind contractul încheiat la distanţă, iar instanţa fondului nu ar fi analizat susţinerile sale din prisma acestui act normativ. Actul normativ invocat de pârâtă a fost abrogat, prin O.U.G. nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Nici O.G. nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor de distanţă, şi nici O.U.G. nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii, nu sunt aplicabile speţei, deoarece pârâta este profesionist şi nu consumator.

Art. 2 alin. 1 pct. din OG. nr. 130/2000 defineşte consumatorul ca fiind „orice persoană fizică sau grup de persoane constituite în asociaţii, care, în executarea contractelor care intră sub incidenţa prezentei ordonanţe, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale". O definiţie similară este cuprinsă la art. 2 pct. 1 din OUG nr. 34/2014: "consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, aşa cum sunt definite la art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".

Dispoziţiile O.G. 130/2000, respectiv ale O.U.G. nr.34/2014, se aplică contractelor încheiate între profesionişti şi consumatori, raporturilor juridice dintre persoanele fizice şi profesionişti, societăţi comerciale sau persoane fizice autorizate, ori acţionând în cadrul unor profesii liberale. Scopul acestor reglementări este acela de a proteja persoanele fizice, care acţionează în scopuri din afara activităţii comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, aşa cum este prevăzut şi de Directiva Comunităţii Europene nr. 93/13.

Apelanta invocă refuzul de plată al respectivului produs, deoarece pretinde că nu ar fi fost însoţit de certificat de garanţie , instrucţiuni de folosire şi "fără a fi menţionate caracteristicile esenţiale şi funcţionale" ale produsului. Aşa cum s-a arătat prin răspunsul la interogatoriu, produsul a fost prezentat de agentul comercial al intimatei reclamante, motiv pentru care reprezentanţii societăţii pârâtei s-au hotărât să îl comande, fiind ulterior livrat prin curier, însoţit de documentele menţionate de reclamantă prin cererea introductivă de instanţă. Acceptul produsului s-a făcut în momentul predării coletului, factura fiind acceptată la plată prin semnare şi ştampilare. Tot la momentul predării coletului s-a realizat transferul dreptului de proprietate asupra produsului, conform art. 1674 Cod civil. Ulterior acestui moment, dacă produsul nu ar fi corespuns, pârâtei îi revenea obligaţia de a returna produsul şi de a înştiinţa în scris reclamanta despre refuzul la plată al facturii şi despre returnarea bunului, menţionând cauzele refuzului. Ori pârâta nu a procedat aşa, nu a returnat produsul şi nici nu a refuzat factura la plată, invocând aceste apărări abia după ce reclamanta transmis pârâtei notificări de plată a obligaţiilor financiare asumate.

Examinând apelul declarat de apelanta-pârâtă D____ C_____ SRL împotriva sentinţei civile nr. xxxxx/21.11.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în temeiul art.479 şi 1032 tribunalul apreciază cererea neîntemeiată. Apelantul susţine ca sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică întrucât au fost încălcate dispoziţiile art.3,4 şi 14 din O.G. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă prin aceea că bunul livrat nu a fost însoţit de certificatul de garanţie şi de instrucţiunile de folosire pentru a se putea face verificarea conformităţii sale cu acela comandat în condiţiile contractului încheiat la distanţă. Tribunalul reţine că între părţi astfel cum a stabilit şi prima instanţă s-a încheiat şi executat un contract de vânzarecumpărare în forma simplificata, având la baza oferta prezentata de reclamanta prin agent comercial.

Prin urmare apelanta-parata a comandat produsul denumit tambur pentru cabluri cod xxxxxxxx care a fost livrat şi primit efectiv de reprezentanţii săi împreună cu factura fiscală din 18.01.2012 în valoare de 975,88 lei, acceptată la plată prin semnare şi ştampilare, cu scadenţa la 1.02.2012. Apelanta-pârâtă nu contesta primirea bunului livrat şi acceptarea facturii la plată ci invoca dispoziţiile speciale din OG 130/2000 în sensul ca nu i s-au predat si cele două acte-certificatul de garanţie şi instrucţiunile de folosire pentru a
putea verifica elementele de calitate şi de funcţionare.

Reclamanta intimată susţine că OG 130/2000 a fost abrogata prin OUG nr.34/2014 dar ambele acte normative succesive se aplică doar consumatorului persoana fizica sau grup de persoane fizice astfel ca apelanta nu poate beneficia de prevederile invocate în apel.
Tribunalul reţine ca potrivit art.2 din OG nr.130/2000, consumatorul este orice persoana fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, definiţie care se regăseşte atât în art.2.1 din OUG nr.34/xxxxx cât şi în art.2.2 din OG
nr.21/1992 privind protecţia consumatorului.

Pe de altă parte tribunalul constata ca raportul juridic contractual s-a încheiat între două persoane juridice de drept privat denumite profesionişti care desfăşoară o activitate comerciala si ca atare, nici una din ele nu deţine calitatea de consumator în sensul OG 130/2000.
Prima instanţă a reţinut corect că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de livrare efectivă a bunului vândut însă pârâta apelanta nu si-a îndeplinit obligaţia corelativă de plata a preţului convenit deşi a primit si a acceptat la plata factura emisa de vânzătoarea reclamanta.

Pe cale de consecinţa in temeiul art.1032 Cod procedura civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-pârâtă D____ C_____ SRL cu sediul în Bucureşti, sector 2, ________________________-206, _____________, _____________, înregistrată la registrul comerţului sub nr. JXXXXXXXXXXXX, CUI RO xxxxxxxx împotriva sentinţei civile nr. xxxxx/21.11.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata-reclamantă R___ BUCUREŞTI SRL cu sediul în Bucureşti, sector 1, ___________________________. 15, __________, înregistrată la registrul
comerţului sub nr. J40/xxxxx/2004, CUI Ro xxxxxxxx cu sediul ales la C__ av. „M_____ M_______” situat în Bucureşti, sector 2, ________________________, _____________, , ca neîntemeiat.

Definitivă.
Pronunţată azi, 20.04.2015 în şedinţă publică.
Red. N.M.
Dact.A.M./4 ex/10.07.2015
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX
Judecător fond A______ M______