Confiscare

Confiscarea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni a fost considerată de mult timp în Uniunea Europeană ca fiind unul dintre cele mai eficiente instrumente de combatere a criminalității organizate. Confiscarea vizează principalul motiv al existenței crimei organizate, și anume maximizarea profitului prin mijloace ilegale. Confiscarea presupune o hotărâre judecătorească definitivă care, în final, conduce la deposedarea definitivă de bunurile respective.

Confiscarea la nivel internațional

La nivel internațional, există mai multe instrumente care promovează confiscarea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni. Etapa cea mai importantă în promovarea confiscării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni o reprezintă Convenția de la Strasbourg din 1990, care a fost ratificată de toate cele 27 de state membre ale UE. Aceasta urmărește promovarea cooperării internaționale în vederea identificării, urmăririi, înghețării și confiscării activelor deținute de infractori. Această convenție a fost completată și actualizată prin Convenția de la Varșovia din 2005.

Confiscarea în Uniunea Europeană

Uniunea Europeană subliniază de mult timp importanța confiscării bunurilor provenite din săvârșirea de infracțiuni. Pentru a asigura o abordare comună a confiscării în cadrul UE, au fost adoptate mai multe instrumente legislative comunitare în ultimii ani. UE se concentrează în prezent asupra punerii în aplicare corespunzătoare a instrumentelor respective la nivel național.

  • Decizia-cadru privind înghețarea și confiscarea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni a fost adoptată în 2001. Scopul acestei decizii este să asigure o abordare comună minimă a statelor membre cu privire la infracțiunile în cazul cărora se dispune confiscarea. Regula generală prevede că, în cazul în care o infracțiune poate fi sancționată cu o pedeapsă cu închisoarea mai mare de un an, legislația națională trebuie să permită dispunerea confiscării produselor provenite din infracțiunea respectivă. Statele membre au obligația să stabilească un sistem de confiscare a valorii echivalente. Toate solicitările provenite de la alte state membre trebuie prelucrate cu același grad de prioritate ca și cele din cadrul procedurilor interne.
  • Decizia-cadru privind confiscarea din 2005 urmărește asigurarea unei armonizări suplimentare a legislației statelor membre cu privire la confiscarea bunurilor provenite din săvârșirea de infracțiuni.
  • Decizia-cadru privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce pentru hotărârile de confiscare stabilește normele conform cărora autoritățile judiciare ale unui stat membru vor recunoaște și executa pe teritoriul său un ordin de confiscare emis de autoritățile judiciare competente ale unui alt stat membru. Valoarea bunurilor confiscate este împărțită în mod egal între statul care a emis hotărârea și cel care a pus-o în aplicare.
  • Hotărârea de confiscare este adesea precedată de înghețarea activelor. Pentru a permite autorităților judiciare competente să pună sechestru pe anumite bunuri la cererea autorităților judiciare dintr-un alt stat membru, în 2003 s-a adoptat Decizia-cadru privind înghețarea bunurilor sau a probelor (a se vedea de asemenea secțiunea privind Înghețarea bunurilor și a probelor).
  • Pentru a eficientiza cooperarea la nivel practic între autoritățile judiciare, Decizia Consiliului privind oficiile de recuperare a creanțelor urmărește să consolideze cooperarea informală dintre autoritățile din statele membre în domeniul identificării, urmăririi și recuperării bunurilor provenite din activitatea infracțională în cadrul rețelei CARIN. Decizia solicită statelor membre să creeze sau să desemneze „oficii de recuperare a creanțelor”, cu scopul de a facilita cooperarea eficientă și schimbul de informații în domeniul recuperării creanțelor.
  • În 2014, a fost adoptată o directivă pentru a facilita confiscarea de către statele UE a activelor provenite din criminalitatea gravă și organizată. Directiva vizează simplificarea normelor existente și eliminarea lacunelor importante care sunt exploatate de grupurile infracționale organizate. Aceasta va spori capacitatea statelor UE de a confisca activele care au fost transferate către părți terțe, va facilita confiscarea activelor provenite din săvârșirea de infracțiuni chiar și atunci când suspectul a fugit și va asigura faptul că autoritățile competente pot îngheța temporar activele care riscă să dispară dacă nu se iau măsuri.
  • În 2018 a fost adoptat Regulamentul privind recunoașterea reciprocă a ordinelor de indisponibilizare și de confiscare, care se aplică de la 19 decembrie 2020. Scopul său este de a facilita recuperarea activelor în cazurile transfrontaliere din UE. Regulamentul se aplică ordinelor de indisponibilizare și de confiscare emise de un stat membru în cadrul procedurilor în materie penală. Acesta stabilește termene clare și scurte pentru recunoașterea reciprocă și executarea ordinelor de indisponibilizare. În plus, îmbunătățește drepturile victimelor la restituire și la despăgubire în cadrul procedurilor transfrontaliere. Regulamentul prevede garanții pentru a se asigura că recunoașterea reciprocă a ordinelor de înghețare sau de confiscare respectă Carta drepturilor fundamentale a UE. Acesta se aplică între statele membre ale UE (cu excepția Danemarcei și a Irlandei) și înlocuiește deciziile-cadru din 2003 și 2006.
  • Informațiile privind autoritățile competente și declarațiile statelor membre sunt puse la dispoziție de Rețeaua judiciară europeană.
Ultima actualizare: 20/01/2023

Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.