NOTĂ: Versiunea în limba originală a acestei pagini franceză a fost modificată recent. Versiunea lingvistică pe care o consultați acum este în lucru la traducătorii noștri.
Pagina este deja disponibilă în următoarele limbi.
Swipe to change

Care este instanța competentă

Belgia
Conținut furnizat de
European Judicial Network
Rețeaua judiciară europeană (în materie civilă și comercială)

1 Ar trebui să mă adresez unei instanţe de drept comun sau unei instanţe specializate (de exemplu unei instanţe cu competenţe în materie de litigii de muncă)?

Nu este aplicabilă.

2 În cazul în care instanţele de drept comun sunt competente în materie (respectiv acestea sunt instanţele care sunt responsabile de soluţionarea unor astfel de cauze) cum pot şti cărei instanţe anume trebuie să mă adresez?

2.1 Există o diferenţă între instanţele de drept comun „inferioare” şi „superioare” (de exemplu instanţe districtuale considerate instanţe inferioare şi instanţe regionale considerate instanţe superioare) şi, dacă există, care este instanţa competentă pentru soluţionarea cauzei mele?

Introducere

Având în vedere caracteristicile specifice ale sistemului juridic belgian, este necesar ca întrebările 1 și 2.1. să fie abordate concomitent, pentru mai multă claritate.

În primul rând, ar trebui să se facă o distincție între competența absolută (uneori denumită, de asemenea, competență materială) și competența teritorială.

Fiecare cerere are un obiect și, în multe cazuri, de asemenea, o valoare monetară. Legiuitorul stabilește domeniul de aplicare a competenței absolute prin specificarea caracterului și a valorii cererilor pe care instanța poate să le examineze.

Competența absolută este descrisă în acest pachet de informații în răspunsul la întrebările 1 și 2.1.

Instanțele de judecată nu sunt competente pentru întreaga jurisdicție teritorială a Belgiei. Prin lege, Belgia a fost împărțită în circumscripții teritoriale (sub-arondismente, arondismente etc.). Fiecare instanță are competență numai pentru propriul său teritoriu. Acest lucru este cunoscut sub numele de competență teritorială. Aceasta este descrisă în răspunsul la întrebarea 2.2.

Competență deplină: tribunalul de primă instanță (rechtbank van eerste aanleg).

Tribunalul de primă instanță are „competență deplină”. Acest lucru înseamnă că tribunalul de primă instanță, spre deosebire de celelalte instanțe, poate instrumenta toate cauzele, inclusiv cauzele care țin de competența altor instanțe.

Secțiunea 568 din Codul judiciar (Gerechtelijk Wetboek) prevede că tribunalul de primă instanță examinează toate cererile, cu excepția celor care sunt prezentate direct în fața curții de apel și a Curții de Casație. Prin urmare, tribunalul de primă instanță are competență deplină condiționată. Competența deplină este condiționată în măsura în care pârâtul poate invoca lipsa de competență, pe baza competenței speciale a altei instanțe. Tribunalul de primă instanță are, de asemenea, o serie de competențe exclusive. Anumite litigii trebuie să fie aduse în fața acestei instanțe, inclusiv în cazul în care valoarea cererii este mai mică de 2 500 EUR, de exemplu, cererile referitoare la situația persoanelor.

Alte instanțe.

În continuare este prezentată o listă a altor instanțe, împreună cu o scurtă descriere a competenței lor absolute.

a) judecătoria de pace (Vrederechter)

În conformitate cu secțiunea 590 din Codul judiciar, competența generală a judecătoriei de pace include toate cererile cu o valoare sub 2 500 EUR, cu excepția celor care au fost atribuite în mod specific altei instanțe. Dincolo de această competență generală, judecătoriei de pace îi sunt atribuite, de asemenea, o serie de competențe speciale (a se vedea secțiunile 591, 593 și 594 din Codul judiciar) și de competențe exclusive (secțiunile 595 și 597 din Codul judiciar), indiferent de valoarea cererii. Exemple de astfel de competențe speciale sunt litigiile legate de leasing, co-proprietate, servitute și pensii de întreținere. De asemenea, judecătoria de pace are competență în elaborarea certificatelor de adopție și a declarațiilor pe propria răspundere. Exproprierile urgente și aplicarea de sigilii fac parte, de asemenea, din atribuțiile exclusive ale judecătoriei de pace.

b) tribunalul de poliție (Politierechtbank)

În conformitate cu secțiunea 601a din Codul judiciar, tribunalul de poliție examinează toate cererile rezultate în urma unui accident rutier, indiferent de valoare. Aceasta reprezintă o competență exclusivă.

c) tribunalul comercial (Rechtbank van koophandel)

În conformitate cu secțiunea 573 din Codul judiciar, tribunalul comercial examinează, în primă instanță, litigiile dintre comercianți cu privire la acte care sunt considerate, în conformitate cu legislația, ca fiind acte de comerț și care nu țin de competența generală a judecătoriei de pace sau de competența tribunalelor de poliție.

Un non-comerciant care sesizează instanța împotriva unui comerciant are, de asemenea, opțiunea de a alege să introducă acțiunea în fața tribunalului comercial, dar un comerciant nu poate introduce o acțiune împotriva unui noncomerciant în fața tribunalului comercial. Tribunalul comercial examinează, de asemenea, litigiile referitoare la cambii și bilete la ordin în cazul în care cererea depășește valoarea de 2 500 EUR.

Pe lângă aceste competențe generale, tribunalul comercial are, de asemenea, o serie de competențe speciale și exclusive. Competențele speciale sunt enumerate în secțiunea 574 din Codul judiciar. Acestea includ, printre altele, litigiile privind o societate comercială și cererile legate de transportul maritim și transportul fluvial. Secțiunea 574 alineatul (2) din Codul judiciar descrie competența exclusivă a tribunalului comercial: cererile și litigiile care rezultă direct din procedura de faliment și reorganizare judiciară, în conformitate cu dispozițiile din Legea din 8 august 1997 privind falimentul și din Legea din 31 ianuarie 2009 privind continuitatea afacerilor, referitor la care informațiile pentru rezoluție pot fi consultate în legea extraordinară aplicabilă sistemului de faliment și procedurii de reorganizare judiciară.

d) tribunalul de dreptul muncii (Arbeidsrechtbank)

Tribunalul de dreptul muncii este principala instanță extraordinară și are predominant competențe speciale. Competențele sale sunt descrise în secțiunea 578 și următoarele din Codul judiciar:

  • litigii de muncă
  • litigii referitoare la accidente de muncă și boli profesionale
  • litigii referitoare la securitatea socială

Tribunalul de dreptul muncii are competență exclusivă în ceea ce privește aplicarea sancțiunilor administrative stabilite în legile și reglementările menționate la punctele 578-582, în legea cu privire la amenzi administrative în cazul încălcării unor legi sociale și în ceea ce privește cererile referitoare la sisteme de gestionare a datoriilor.

e) judecătorii care prezidează instanțele – proceduri provizorii

Secțiunile 584-589 inclusiv din Codul judiciar prevede că judecătorii care prezidează instanțele (tribunalul de primă instanță, tribunalul comercial și tribunalul de dreptul muncii) au competența, în toate cazurile urgente, să dispună măsuri provizorii în domeniile care intră în competența instanței lor. Condiția este ca astfel de cazuri să fie urgente și ca ordinul să fie doar provizoriu, fără a aduce atingere cauzei în sine. Exemplele includ dispunerea unei expertize, dispunerea audierii unui martor etc.

f) judecătorii competenți cu judecarea cererilor de sechestru (Beslagrechter) (a se vedea secțiunea 1395 din Codul judiciar)

Toate cererile privind instituirea sechestrului înainte de judecată, mijloacele de executare și intervențiile Oficiului pentru cereri privind pensiile de întreținere, în conformitate cu Legea din 21 februarie 2003 de stabilire a unui oficiu pentru cererile privind pensiile de întreținere în cadrul Serviciului Public Federal de Finanțe (FOD Financiën), sunt introduse în fața judecătorului competent cu judecarea cererilor de sechestru.

g) tribunalul pentru minori (Jeugdrechter)

Deși comunitățile (și anume, regiunile membre ale Federației Belgiene) sunt competente în materie de protecție a minorilor, organizarea tribunalelor pentru minori rămâne în continuare o atribuție federală, care este reglementată de Legea federală din 8 aprilie 1965 privind protecția minorilor (Federale Wet betreffende de Wet op de Jeugdscherming). Tribunalul pentru minori este un departament în cadrul tribunalului de primă instanță, care se concentrează pe aspecte privind protecția minorilor. De asemenea, tribunalul pentru minori are competența de a judeca anumite cauze în materie civilă, cum ar fi aprobarea unei adopții, litigiile dintre părinți cu privire la exercitarea răspunderii părintești și a drepturilor părintești privind dreptul de vizită etc.

2.2 Competenţa teritorială (instanţa din oraşul A sau din oraşul B este instanţa competentă în ceea ce priveşte cauza mea?)

2.2.1 Regula în materie de competenţă teritorială

Sistemul juridic belgian funcționează pe baza principiului libertății de alegere a reclamantului. Norma generală este prevăzută în secțiunea 624 alineatul (1) din Codul judiciar. De regulă, reclamantul introduce acțiunea în fața instanței de la reședința pârâtului sau de la reședința unuia dintre pârâți.

În cazul în care pârâtul este persoană juridică, reședința unei persoane juridice este locația sediului central, și anume sediul administrativ unde este gestionată întreprinderea.

2.2.2 Reglementări particulare

Textul principal (aliniat la stânga)

Vă rugăm să introduceți răspunsul aici. Nu schimbați stilul și dimensiunea fontului.

2.2.2.1 Când pot alege între instanţa din raza teritorială în care pârâtul îşi are domiciliul (instanţa determinată prin aplicarea regulii de bază) şi o altă instanţă?

În anumite cazuri, reclamantul are posibilitatea de a alege să introducă o acțiune în fața unor instanțe diferite. Acest aspect este descris, printre altele, în secțiunea 624 alineatele (2)-(4) din Codul judiciar. În plus față de instanța de la reședința pârâtului sau de la reședința unuia dintre pârâți, reclamantul poate alege:

  • instanța de la locul în care survin obligațiile care fac obiectul litigiului sau una dintre acestea sau unde acestea sunt, au fost sau ar trebui să fie executate;
  • instanța de la reședința aleasă pentru punerea în aplicare a moțiunii;
  • instanța de la locul în care executorul judecătoresc a discutat în persoană cu pârâtul, în cazul în care pârâtul sau, după caz , unul dintre pârâți nu are o reședință în Belgia sau în străinătate.

Sistemul juridic presupune, de asemenea, că, în materii provizorii, judecătorul care prezidează instanța de la locul în care trebuie executată hotărârea are competență teritorială.

În ceea ce privește întreținerea, secțiunea 626 din Codul judiciar prevede că cererile referitoare la întreținere în conformitate cu secțiunea 591 alineatul (7) pot fi introduse în fața instanței de la reședința pârâtului (acesta este părintele care are dreptul la plăți de întreținere).

Cu toate acestea, dispozițiile cuprinse în secțiunile 624 și 626 au caracter suplimentar și părțile pot să se abată de la acestea. Prin urmare, părțile pot încheia un acord privind competența pentru fiecare litigiu, ceea ce înseamnă că orice litigiu poate fi adus numai în fața anumitor tribunale în primă instanță.

Cu toate acestea, există unele excepții de la principiul de bază al libertății de alegere.

De exemplu, legiuitorul stabilește o serie de cazuri în care reclamantul nu are libertate de alegere. Cazurile respective sunt enumerate în mod specific în secțiunile 627-629 inclusiv din Codul judiciar. Exemple de astfel de cazuri sunt:

  • în litigiile referitoare la contractele de muncă [secțiunea 627 alineatul (9)]: instanța competentă este instanța de la locul unde se află mina, fabrica, locul de muncă, depozitul, biroul și, în general, de la locul care este destinat pentru funcționarea întreprinderii, exercitarea profesiei sau a activității parteneriatului, asociației sau organizației.
  • în cazul unei cereri de divorț sau de separare legală pe baza anumitor fapte sau în cazul unei cereri de transformare a separării legale în divorț [secțiunea 628 alineatul (1)]: instanța competentă este instanța de la locul ultimului domiciliu conjugal sau de la reședința pârâtului.

Cu toate acestea, libertatea de alegere nu este complet restricționată în cazurile respective. În cele din urmă, secțiunea 630 din Codul judiciar prevede că, odată apărut litigiul, părțile pot încheia un acord privind competența care să se abată de la dispozițiile statutare. Cu toate acestea, orice acorduri încheiate înainte de apariția litigiului sunt nule de drept.

2.2.2.2 Când am obligaţia să aleg o instanţă diferită de cea din raza teritorială în care pârâtul îşi are domiciliul (instanţă determinată prin aplicarea regulii de bază)?

Într-o serie de cazuri, care sunt descrise în mod specific în secțiunile 631-633 din Codul judiciar, o singură instanță are competență teritorială exclusivă. Prin urmare, reclamantul nu are libertate de alegere și nu se poate încheia niciun acord privind competența nici anterior, nici ulterior apariției litigiului. Astfel de cazuri includ:

  • falimentul [secțiunea 631 alineatul (1) din Codul judiciar]: tribunalul comercial situat în circumscripția teritorială în care comerciantul își are sediul central la data la care a fost declarat falimentul sau la data la care a fost introdusă cererea sau, în ceea ce privește o persoană juridică, în care se află sediul său social. Faliment secundar: tribunalul comercial situat în circumscripția teritorială în care persoana în stare de faliment își are sediul în cauză. În cazul în care există mai multe sedii, instanța competentă este prima instanță la care se depune o cerere.
  • reorganizarea judiciară [secțiunea 631 alineatul (2) din Codul judiciar]: tribunalul comercial competent este cel situat în circumscripția teritorială în care debitorul își are sediul principal la data la care a fost depusă cererea sau, în cazul unei persoane juridice, în care se află sediul său social.
  • litigiile legate de aplicarea Legii fiscale (secțiunea 632): competența revine instanței de la sediul curții de apel în a cărei circumscripție teritorială se află biroul unde sunt sau ar trebui să fie colectate impozitele sau, în cazul în care litigiul nu se referă la colectarea impozitelor, în a cărei circumscripție este stabilită administrația fiscală și vamală care a pronunțat decizia contestată. Cu toate acestea, în cazul în care procedura se desfășoară în limba germană, tribunalul de primă instanță din Eupen are competență exclusivă.
  • cererile referitoare la poprirea înainte de judecată și mijloacele de executare (secțiunea 633): competența revine instanței de la locul popririi, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. În cazul popririi unor terți, instanța competentă este instanța de la reședința debitorului care face obiectul popririi. În cazul în care domiciliul debitorului care face obiectul popririi este în străinătate sau nu este cunoscut, instanța competentă este instanța de la locul de punere în aplicare a popririi [a se vedea, de asemenea, articolul 22 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială].
2.2.2.3 Pot părţile însele să atribuie competenţă unei instanţe care altfel nu ar fi competentă?

Astfel cum s-a menționat deja mai sus, reglementările prevăzute în secțiunile 624 și 626 au caracter suplimentar și părțile pot să se abată de la acestea. Părțile pot încheia un acord privind competența pentru fiecare litigiu, ceea ce înseamnă că orice litigiu poate fi prezentat numai în fața anumitor tribunale de primă instanță.

În cazurile menționate în secțiunile 627-629 inclusiv din Codul judiciar, nu se pot încheia acorduri privind competența înainte de apariția litigiului. Cu toate acestea, în temeiul secțiunii 630, se poate concluziona că astfel de acorduri sunt permise după apariția litigiului.

În cazurile descrise în secțiunile 631-633 din Codul judiciar, nu este permisă încheierea de acorduri privind competența.

3 În cazul în care o cauză este de competenţa unei instanţe specializate, cum pot afla cărei instanţe trebuie să mă adresez?

Răspunsul la această întrebare este conținut în răspunsul la întrebările 1 și 2.

Linkuri

Secțiunile relevante din Codul judiciar: Service public fédéral Justice (Serviciul Public Federal de Justiție)

  • faceți clic pe „Législation consolidée (Legislație consolidată”).
  • la „Nature juridique” („Natura juridică”), selectați „Code judiciaire” („Codul judiciar”)
  • pentru „Mot(s)” [„Cuvânt (cuvinte)”], introduceți: „624”
  • faceți clic pe„Recherche” („Căutare”)
  • faceți clic pe„Liste” („Lista”)

* faceți clic pe „Justice de A à Z” („Justiția de la A la Z”)

* selectați „Cours: compétence” („ Instanțe: competență”)

Sprijin pentru identificarea instanței cu competență teritorială: Service public fédéral Justice (Serviciul Public Federal de Justiție)

  • faceți clic pe „Compétence territoriale” („Competență teritorială”)
Ultima actualizare: 06/11/2015

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Opinia dvs.

Completați formularul de mai jos pentru a ne transmite observațiile dumneavoastră cu privire la noul nostru site