Manual

4.1. Cadrul juridic în materie penală

68. În ceea ce priveşte chestiunile penale, articolul 10 din Convenţia europeană privind asistenţa judiciară reciprocă în materie penală din 2000 prevede cadrul juridic pentru cauzele transfrontaliere.

Se aplică următoarele dispoziţii:

  1. audierea are loc în prezenţa unei autorităţi judiciare a statului membru solicitat, asistată, dacă este cazul, de un interpret; această autoritate este de asemenea responsabilă cu identificarea persoanei audiate şi cu respectarea principiilor fundamentale de drept ale statului membru solicitat. În cazul în care autoritatea judiciară a statului membru solicitat apreciază că principiile fundamentale de drept ale acestui stat membru nu sunt respectate în timpul audierii, aceasta ia imediat măsurile necesare pentru a se asigura că audierea se desfăşoară în conformitate cu principiile menţionate;
  2. autorităţile competente ale statului membru solicitant şi ale statului membru solicitat convin, dacă este cazul, asupra măsurilor pentru protecţia persoanei care trebuie audiată;
  3. audierea este realizată direct de către autoritatea judiciară a statului membru solicitant, sau sub conducerea sa, în conformitate cu dreptul său intern;
  4. la cererea statului membru solicitant sau a persoanei care trebuie audiată, statul membru solicitat se asigură că aceasta este asistată de un interpret, dacă este necesar.
  5. persoana care trebuie audiată poate invoca dreptul de a nu depune mărturie care i-ar fi recunoscut prin legea fie a statului membru solicitat, fie a statului membru solicitant.

69. Articolul 10 din Convenţia privind asistenţa judiciară reciprocă din 2000 stabileşte principiul conform căruia o cerere pentru o audiere prin videoconferinţă poate fi înaintată de către un stat membru cu privire la o persoană care se află în alt stat membru. O astfel de cerere poate fi formulată în cazul în care autorităţile judiciare ale statului membru solicitant solicită ca persoana în cauză să fie audiată în calitate de martor sau de expert şi nu este de dorit sau nu este posibil ca această persoană să călătorească în respectivul stat pentru audiere. „Nu este de dorit” ar putea, de exemplu, să se aplice în cazurile în care martorul are o vârstă foarte fragedă ori foarte înaintată sau starea sa de sănătate este precară; „nu este posibil” s-ar putea referi, de exemplu, la cazurile în care martorul ar fi expus unui risc major dacă ar compărea în statul membru solicitant.

70. Statul membru solicitat trebuie să fie de acord cu videoconferinţa, cu condiţia ca audierea să nu fie contrară principiilor fundamentale ale dreptului acestuia şi cu condiţia ca acesta să dispună de mijloacele tehnice pentru desfăşurarea audierii. În acest context, trimiterea la „principiile fundamentale de drept” implică faptul că o cerere nu poate fi refuzată pentru simplul motiv că audierea martorilor şi a experţilor prin videoconferinţă nu este prevăzută în legislaţia statului membru solicitat, sau că una sau mai multe condiţii detaliate referitoare la o audiere prin videoconferinţă nu ar fi îndeplinite în conformitate cu legislaţia naţională.

În cazul în care nu există mijloacele tehnice corespunzătoare, statul membru solicitant poate, cu acordul statului membru solicitat, să furnizeze echipamentul adecvat care să permită desfăşurarea audierii .

71. Cererile de audiere prin videoconferinţă conţin informaţii referitoare la autoritatea care a formulat cererea, obiectul şi motivul cererii, acolo unde este posibil, identitatea şi cetăţenia persoanei în cauză şi, dacă este necesar, numele şi adresa persoanei care urmează să fie citată. Cererea conţine, de asemenea, motivul pentru care nu este de dorit sau nu este posibil ca martorul sau expertul să fie prezent personal la audiere, denumirea autorităţii judiciare şi numele persoanelor care vor efectua audierea. Aceste informaţii sunt prevăzute în Convenţia privind asistenţa judiciară reciprocă din 2000. Autoritatea judiciară a statului solicitat citează persoana în cauză pentru a se înfăţişa, cu respectarea condiţiilor prevăzute de legislaţia sa.

72. Articolul 10 alineatul (8) din Convenţia privind asistenţa judiciară reciprocă din 2000 prevede că, în cazul în care, în cursul unei audieri prin videoconferinţă, o persoană refuză să depună mărturie sau oferă mărturii false, statul în care se află persoana audiată trebuie să fie în măsură să trateze persoana în cauză ca şi cum aceasta s-ar înfăţişa la o audiere desfăşurată în conformitate cu propriile proceduri naţionale.

Acest lucru rezultă din faptul că obligaţia de a depune mărturie la o audiere prin videoconferinţă este prevăzută, în conformitate cu prezentul alineat, în legislaţia statului solicitat. Alineatul este menit în special să garanteze faptul că, în caz de nerespectare a obligaţiei de a depune mărturie, martorul suportă consecinţele comportamentului său, care sunt similare cu cele aplicabile în cauze naţionale în care nu este folosită videoconferinţa.

73. La articolul 10 alineatul (9), utilizarea audierilor prin videoconferinţă este extinsă la persoane urmărite penal. Fiecare stat membru se bucură de libertate deplină în a stabili dacă este sau nu de acord să examineze cereri pentru astfel de audieri. Orice stat membru poate face o declaraţie cu caracter general în care să precizeze că nu va face acest lucru . Audierile pot avea loc numai dacă inculpatul îşi dă consimţământul de fiecare dată.

Ultima actualizare: 17/11/2021

Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.