Manual

This guide covers the use of videoconferencing equipment in cross-border court proceedings in the European Union. It discusses the organizational, technical and legal aspects of the use of videoconferencing technology. Furthermore, it analyzes the use of equipment in courtrooms and witness rooms, and the use of portable equipment. The guidance applies to cases where videoconferencing is used for any part of legal proceedings, in particular for taking of evidence from remote locations in other EU Member States.

Last update: 18/01/2019

This page is maintained by the European Commission. The information on this page does not necessarily reflect the official position of the European Commission. The Commission accepts no responsibility or liability whatsoever with regard to any information or data contained or referred to in this document. Please refer to the legal notice with regard to copyright rules for European pages.

VIDEOCONFERINŢELE TRANSFRONTALIERĂ ÎN UE

1.1. Domeniu de aplicare şi istoric

1. Prezentul ghid priveşte utilizarea echipamentului pentru videoconferinţe în cadrul procedurilor judiciare transfrontaliere din Uniunea Europeană. Acesta examinează aspectele organizaţionale, tehnice şi juridice ale utilizării tehnologiei pentru videoconferinţe. Mai mult, analizează utilizarea echipamentului în cadrul instanţelor şi al camerelor pentru martori, precum şi utilizarea echipamentului portabil. Orientarea se aplică în cazurile în care videoconferinţele sunt utilizate pentru orice parte a procedurilor judiciare, în special pentru obţinerea de probe din locaţii aflate la distanţă, în alte state membre UE.

2. Ghidul oferă consultanţă şi orientare pentru profesionişti din domeniul juridic, grefieri şi personal tehnic. Acesta examinează consideraţiile de ordin practic referitoare la utilizarea echipamentului pentru videoconferinţe care prezintă un interes special pentru profesioniştii din domeniul juridic şi personalul instanţelor, examinând ulterior aspectele tehnice care prezintă un interes specific pentru personalul tehnic.   Anexa la ghid furnizează detalii privind cadrul juridic pentru utilizarea transfrontalieră a videoconferinţelor în materie penală, precum şi în materie civilă şi comercială. Celelalte anexe descriu standardele tehnice care trebuie luate în considerare şi oferă un rezumat al etapelor cheie care trebuie urmate în procesul de utilizare a videoconferinţelor în procedurile judiciare transfrontaliere. Obiectivul documentului este de a veni în ajutorul utilizatorilor, prin furnizarea de consultanţă şi orientare. Nu înlocuieşte instrucţiunile detaliate privind funcţionarea sau instrucţiunile detaliate privind operarea.

3. Prezentul document priveşte în principal utilizarea videoconferinţei în cadrul procedurilor judiciare ale instanţelor penale, civile şi comerciale. Cu toate acestea, multe dintre aspectele tehnice referitoare la utilizarea videoconferinţelor sunt aplicabile în mod mai general în cadrul comunităţii mai largi a justiţiei. Audierea martorilor şi a experţilor nu are loc întotdeauna în cadrul instanţelor şi este posibilă stabilirea unei conexiuni pentru videoconferinţă între instanţe şi alte locaţii, precum reprezentanţe consulare şi diplomatice, închisori, spitale şi centre de azil. Acest document poate fi utilizat ca atare, ca o bază pentru utilizarea videoconferinţelor în cadrul altor proceduri.

4. În mod normal, în cadrul procedurilor civile transfrontaliere, sunt posibile două situaţii în care martorii şi experţii pot fi audiaţi prin intermediul videoconferinţei:

  • Obţinerea indirectă de probe, în cadrul căreia instanţa din statul solicitat procedează la audierea unui martor, de exemplu (cu participarea, în anumite condiţii, a reprezentanţilor instanţei solicitante)
  • Obţinerea directă de probe, în cadrul căreia instanţa solicitantă audiază un martor din alt stat membru prin intermediul videoconferinţei.

5. În cadrul anchetelor penale premergătoare judecării, judecătorului de instrucţie sau procurorul ar putea hotărî să obţină depoziţia unui martor aflat sub ameninţare sau a unui martor sau expert care locuieşte în străinătate prin intermediul videoconferinţei sau a altor mijloace adecvate de comunicare audiovizuală la distanţă, cu acordul martorului, dacă nu este posibil sau nu este de dorit pentru acesta din urmă să apară personal la proces.

6. Disponibilitatea martorilor experţi a fost identificată ca fiind una din cauzele întârzierilor, atât în cauzele civile (de exemplu medici experţi şi psihologi în cauze privind custodia sau îngrijirea copilului), cât şi în cauze penale (de exemplu experţi legişti sau informaticieni). Utilizarea echipamentului pentru videoconferinţe va permite instanţelor o mai mare flexibilitate în legătură cu momentul  şi modul în care martorii experţi care provin din alte state membre trebuie să prezinte probe. În cazul audierii martorilor experţi, este de preferat ca expertul să fie contactat înainte de audiere, pentru a verifica ce fel de echipament ar putea fi necesar în timpul audierii.

7. Pentru martorii vulnerabili şi intimidaţi, videoconferinţa poate reprezenta un mijloc de reducere a stresului şi a disconfortului care ar putea fi cauzate de o călătorie perturbatoare spre o instanţă străină.  Pentru administrarea probelor în orice instanţă străină, o cameră separată pentru martori ar putea fi mai practică decât sala de judecată.

Ultima actualizare: 18/01/2019

Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.

VIDEOCONFERINŢELE TRANSFRONTALIERĂ ÎN UE

1.2. Privire de ansamblu asupra cadrului juridic pe care îl constituie dreptul Uniunii Europene

8. Solicitările în toate cazurile penale sunt reglementate, în mod obişnuit, de acte naţionale şi de Convenţia privind asistenţa judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene din 29 mai 2000 (denumită în continuare „Convenţia privind asistenţa judiciară reciprocă din 2000”) .

9. Se pot face solicitări şi în cauzele civile în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială (denumit în continuare „Regulamentul privind obţinerea de probe din 2001”).

10. Formularele şi informaţiile standard despre proceduri sunt disponibile de asemenea pe site-urile Reţelei Judiciare Europene în materie civilă şi comercială (în cadrulLinkul se deschide într-o fereastră nouă Atlasului judiciar european) şi ale Linkul se deschide într-o fereastră nouăReţelei Judiciare Europene în materie penală.

11. Alte domenii de aplicare pentru utilizarea videoconferinţelor în contextul UE sunt menţionate în Directiva 2004/80/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind despăgubirea victimelor infracţionalităţii.  În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (a) din directivă, solicitantul poate fi audiat prin intermediul videoconferinţei. În plus, articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 861/2007 din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă prevede posibilitatea obţinerii de probe prin intermediul videoconferinţei în cazul în care mijloacele tehnice sunt disponibile. Directiva 2008/52/CE din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială evidenţiază faptul că nu ar trebui să împiedice în niciun fel folosirea tehnologiilor moderne de comunicare în cadrul procedurii de mediere.

12. Pentru majoritatea statelor membre UE, cele mai multe dintre aceste instrumente sunt deja aplicabile (cu o serie de rezerve formulate de o parte dintre statele membre, în special în privinţa audierii prin videoconferinţă a persoanelor inculpate) .

În cadrul măsurilor privind utilizarea videoconferinţelor, există diferenţe între procedurile civile şi comerciale pe de o parte, şi procedurile penale pe de altă parte. Etapele necesare în vederea desfăşurării unei audieri prin intermediul videoconferinţei şi diferenţele existente între măsuri sunt prevăzute în tabelul din anexa III.

Ultima actualizare: 18/01/2019

Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.

CONSIDERAŢII DE NATURĂ PRACTICĂ PRIVIND VIDEOCONFERINŢELE

2.1. Măsuri de pregătire

13. În cadrul procedurilor judiciare transfrontaliere, obiectivul este ca sesiunea de videoconferinţă să fie cât mai apropiată de practica uzuală în orice instanţă atunci când obţinerea probelor se desfăşoară într-o instanţă deschisă. În comparaţie cu procedurile judiciare naţionale, procedurile transfrontaliere prezintă relativ puţine diferenţe. Decizia unei audieri transfrontaliere prin intermediul videoconferinţei necesită adoptarea câtorva măsuri formale.

14. În materie civilă şi comercială, cererea privind obţinerea de probe prin intermediul videoconferinţei se face prin utilizarea formularelor standard. Respectivele formulare sunt disponibile pe site-urile Atlasului judiciar european  al Reţelei Judiciare Europene în materie civilă şi comercială.

15. În materie penală, nu există obligaţia de utilizare a anumitor formulare sau note de însoţire. Reţeaua Judiciară European în materie penală a elaborat o notă de însoţire pentru comisii rogatorii. Prin utilizarea notei de însoţire, autorităţile solicitante şi cele solicitate vor putea să stabilească un contact direct cu privire la conţinutul şi/sau executarea comisiei rogatorii. (vezi anexa III).

16. Cererile pot fi trimise prin poştă, curier, fax (toate statele membre) sau e-mail (nu în toate statele membre). Pe site-urile reţelelor judiciare europene pot fi găsite o serie de detalii privind reglementările în vigoare în statele membre.

Ultima actualizare: 18/01/2019

Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.

CONSIDERAŢII DE NATURĂ PRACTICĂ PRIVIND VIDEOCONFERINŢELE

2.2. Cererea

17. Natura cererii de utilizare a videoconferinţelor în cadrul asistenţei juridice reciproce sau al obţinerii de probe este diferită în materie civilă şi în materie penală, mai multe detalii fiind prevăzute în anexa III.   Formulare sunt disponibile atât în materie civilă, cât şi în materie penală şi sunt trimise de instanţa solicitantă instanţei solicitate din altă ţară (în materie penală nu este obligatorie utilizarea formularelor).  Formularele includ informaţii utilizate pentru a contacta părţile implicate şi reprezentanţii acestora şi detalii referitoare la instanţă. În unele cazuri se pot furniza, de asemenea, informaţii privind plata pentru utilizarea echipamentului şi limba care urmează să fie utilizată în cadrul videoconferinţei.

18. În materie civilă, Regulamentul privind obţinerea de probe din 2001 prevede două posibilităţi pentru utilizarea videoconferinţelor în cadrul procedurilor transfrontaliere de obţinere de probe:

  • În temeiul articolelor 10 - 12, instanţa solicitantă poate cere instanţei solicitate din alt stat membru să permită acesteia sau părţilor să fie prezente sau să participe la obţinerea de probe de către instanţa solicitată prin intermediul unei videoconferinţe. O astfel de cerere poate fi refuzată numai dacă este incompatibilă cu legislaţia statului membru al instanţei solicitate sau din motive de dificultăţi practice majore. Articolul 13 prevede apoi măsuri de constrângere pentru executarea cererii. Cu toate acestea, în temeiul articolului 14, martorul poate solicita dreptul de a refuza să depună mărturie în conformitate cu dreptul statului membru al instanţei solicitante sau solicitate.
  • În temeiul articolului 17, instanţa solicitantă procedează direct la un act de cercetare (obţinere de probe) în alt stat membru cu permisiunea organismului central sau a autorităţii competente din respectivul stat membru. În temeiul articolului 17 alineatul (4), organismul central sau autoritatea competentă sunt obligate să încurajeze utilizarea videoconferinţei în acest scop. Articolul 17 alineatul (2) specifică faptul că îndeplinirea directă a actului de cercetare (obţinere de probe) nu este posibilă decât dacă acest lucru poate avea loc pe bază voluntară.

Cu excepţia posibilităţii utilizării unor măsuri de constrângere, principalele diferenţe dintre cele două metode sunt instanţa însărcinată cu obţinerea probelor şi dreptul aplicabil.

19. Instanţa solicitantă va trimite instanţei solicitate cererea pentru videoconferinţă şi informaţiile necesare împreună cu formularul A sau I din Regulamentul privind obţinerea de probe din 2001.

Răspunsul la cerere este efectuat de asemenea prin intermediul unui alt formular standard. În cazul în care o cerere adresată unei instanţe dintr-un alt stat membru în vederea participării prin intermediul videoconferinţei este refuzată, instanţa utilizează formularul E. În cazul obţinerii directe de probe, organismul central sau autoritatea competentă trebuie să informeze instanţa solicitantă în termen de 30 de zile (utilizând formularul J) dacă cererea este sau nu acceptată. În cazul în care o cerere este acceptată, instanţa solicitantă poate obţine probe într-un termen pe care îl hotărăşte.

20. În materie penală, statul membru solicitat trebuie să fie de acord cu audierea prin intermediul videoconferinţei, cu condiţia ca utilizarea videoconferinţei să nu fie contrară principiilor fundamentale ale dreptului acestuia şi cu condiţia ca acesta să dispună de mijloacele tehnice necesare desfăşurării audierii.

Măsurile de constrângere pot fi ordonate în executarea unei cereri de asistenţă reciprocă (de exemplu citaţia de a apărea în faţa instanţei este însoţită de o sancţiune în cazul în care nu este executată), în cazul în care încălcarea prevăzută în cerere este de asemenea sancţionabilă în statul solicitat.

21. În cazul în care nu instanţa furnizează echipamentul de videoconferinţă care urmează să fie utilizat, toate costurile aferente transmisiunii, inclusiv costurile pentru închirierea echipamentului şi a personalului tehnic pentru operarea acestuia, vor constitui, iniţial, responsabilitatea autorităţii care solicită videoconferinţa şi trebuie suportate de aceasta.

În conformitate cu Regulamentul privind obţinerea de probe din 2001, principiul general valabil este că executarea cererii privind obţinerea indirectă de probe nu dă naştere niciunei solicitări de rambursare a taxelor sau a cheltuielilor. Cu toate acestea, la solicitarea eventuală a instanţei solicitate, instanţa solicitantă ar trebui să asigure rambursarea costurilor generate de utilizarea videoconferinţei.

Ultima actualizare: 18/01/2019

Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.

CONSIDERAŢII DE NATURĂ PRACTICĂ PRIVIND VIDEOCONFERINŢELE

2.3. Pregătirile necesare

22. După acceptarea cererii, pot începe pregătirile la nivel practic.

23. În cadrul procedurilor transfrontaliere civile şi comerciale, în cazul unei cereri adresate unei instanţe dintr-un alt stat membru, instanţa solicitată informează instanţa solicitantă şi/sau părţile în legătură cu data, ora şi condiţiile pentru participare. Ar trebui avută în vedere o consultare preliminară cu instanţa solicitantă cu privire la data şi ora audierii. Instanţa solicitată citează martorul şi adoptă măsurile de constrângere necesare, dacă acest lucru este necesar.  Cererea trebuie executată în termen de nouăzeci de zile de la primire.

24. În situaţia obţinerii directe de probe, instanţa solicitată răspunde de organizarea audierii şi informarea martorului cu privire la data, ora şi locul audierii, precum şi cu privire la faptul că depoziţia este voluntară.

Organismul central sau autoritatea competentă a statului membru solicitat ar trebui să asiste instanţa solicitantă, întrucât este de datoria sa să încurajeze utilizarea videoconferinţelor. Instanţa solicitantă trebuie să respecte condiţiile stabilite de organismul central sau de autoritatea competentă, care poate de asemenea să desemneze o instanţă a statului său membru pentru a garanta respectarea respectivelor condiţii.

25. În materie penală, autoritatea judiciară a statului membru solicitat transmite o citaţie persoanei care urmează să apară în instanţă în conformitate cu dreptul naţional. Metoda prin care se solicită persoanei să apară în instanţă este reglementată de legislaţia naţională.

26. În plus, instanţa solicitantă şi facilitatea de videoconferinţă (care poate fi o instanţă) din statul membru solicitat trebuie să rezerve sălile de judecată sau camerele martorilor. În cazul în care pentru audiere se utilizează interpretare, în ceea ce priveşte obţinerea directă de probe în cauze civile, instanţa solicitantă contactează interpreţii şi stabileşte un acord cu aceştia (privind onorariile, eventualele detalii privind călătoria şi alte costuri).

27. Utilizarea echipamentului de videoconferinţe joacă un rol central în cadrul pregătirilor practice.

Există întotdeauna necesitatea unor contacte între experţii tehnici din cadrul instanţelor în cauză, al închisorilor sau al altor locaţii pentru videoconferinţe cu suficient timp înainte de videoconferinţă, pentru a se asigura faptul că echipamentul de videoconferinţe funcţionează în mod adecvat (camere, microfoane, ecrane, linii ISDN, etc).

Este preferabil ca echipamentul şi conexiunile să fie testate cu cel puţin o zi înainte de videoconferinţa propriu-zisă. În plus, poate fi util ca numerele liniilor de telefon ISDN şi numerele de fax să fie trimise personalului tehnic şi grefierilor din cadrul respectivelor instanţe.

Ultima actualizare: 18/01/2019

Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.

CONSIDERAŢII DE NATURĂ PRACTICĂ PRIVIND VIDEOCONFERINŢELE

2.4. Activitatea de interpretare

28. În cadrul videoconferințelor transfrontaliere, ar putea fi necesară prezența unui interpret, fie la instanța solicitantă, fie la cea solicitată. Interpretul poate să lucreze fie la distanță, în timp ce părțile se află în aceeași locație, de exemplu în instanță (interpretare la distanță), fie, în cazul în care un participant la distanță (de exemplu un pârât sau un martor) solicită un interpret, interpretul se află fie în același loc cu participantul la distanță, fie la locul principal (interpretare în cadrul videoconferinței).

28 a. Utilizarea interpretării în timpul videoconferinței (…) este o provocare pentru participanții la audiere și pentru interpret. Este posibil ca martorul să nu fie obișnuit să lucreze cu interpreți și senzația de depărtare poate crea probleme cu interpretarea. Pentru interpreți, coordonarea de către judecător a ordinii în care părțile implicate vorbesc este de ajutor.

29. Obținerea de probe se desfășoară de obicei cu interpretare consecutivă. În cadrul interpretării consecutive, judecătorul joacă un rol central în gestionarea interpretării și în formularea de instrucțiuni pentru martor sau interpret în timpul audierii. Date fiind complexitățile videoconferințelor și ale activității de interpretare în cadrul juridic, se recomandă ca interpretarea consecutivă să fie utilizată atunci când interpretul este separat de persoanele care solicită interpretare, datorită faptului că acest tip de interpretare permite cu mai multă ușurință clarificări și intervenții care pot fi necesare pentru a garanta că interpretarea este fidelă.

29 a. Interpretarea simultană este mai solicitantă, întrucât presupune existența unei cabine speciale pentru interpret și transmiterea interpretării către persoanele care ascultă prin intermediul unui echipament special pentru acest scop (transmițător, receptor și căști). Atunci când documentele scrise sunt prezentate în timpul audierii sau al procesului, adesea este necesară utilizarea traducerii verbale de tip „prima vista" a textului scris. Dacă interpretul nu se află în instanță atunci când documentul este prezentat, trebuie utilizate camere pentru document în timpul videoconferinței.

30. În cazul în care se apelează la interpreți la distanță aflați într-o locație terță, în afara instanței, ar trebui acordată atenție măsurilor de pregătire și informațiilor preliminare cu privire la echipamentul tehnic existent în locația terță în cauză, precum și testării conexiunilor dintre locații înainte de audierea propriu-zisă. Mai mult, trebuie să se acorde atenție acusticii și calității sunetului în locul unde se află interpretul la distanță.

30 a. Alte aspecte care ar trebui luate în considerare sunt formatul sălilor în care sunt folosite videoconferințele și interpretarea și poziționarea interpretului și a celorlalți participanți. Comunicarea verbală și non-verbală joacă un rol fundamental în a-l ajuta pe interpret să înțeleagă ce se spune, să surprindă nuanțele și să soluționeze posibile ambiguități. În consecință, interpretul ar trebui să fie în măsură să vadă fețele, expresiile fețelor, și, dacă este posibil, mișcarea buzelor participanților aflați la distanță. Acest lucru are consecințe pentru poziția participanților față de camerele care transmit imaginea video a interpretului. Interpretul ar trebui să aibă o vedere frontală a participanților la distanță. În același timp, interpretul ar trebui să nu devină centrul atenției doar pentru că apare pe un ecran video. Cu alte cuvinte, configurația nu ar trebui să dea naștere unei situații în care părțile principale trebuie să se întoarcă cu spatele una la cealaltă, pentru a-l vedea pe interpret.

30 b. Ar trebui, de asemenea, atrasă atenția asupra faptului că atât fiabilitatea, cât și securitatea transmisiilor ar trebui garantate.

31. În cazul în care se apelează la interpreți în cadrul procesului de utilizare a videoconferințelor, trebuie să se acorde atenție următoarelor aspecte:

  • Ar trebui garantate comunicarea și interpretarea de înală calitate;
  • În timpul interpretării, impactului aspectelor tehnice, precum controlul asupra echipamentului (de exemplu controlul asupra mișcării camerei la interpretarea pe bază video); Acest lucru poate fi îndeosebi delicat pentru interpretarea la distanță, trebuind să fie garantate cadrul și imaginea locației de la distanță.
  • Gestionarea comunicării este esențială: ar trebui să existe posibilități de intervenție a interpretului (anterior și ulterior unei interpretări, pentru întrebări menite să clarifice conținutul);
  • Calitatea sunetului este esențială, după cum este și impactul decalajului în transmisia datelor (aproximativ 0,5 secunde) asupra problemelor de interacțiune în timpul interpretării.

32. În ceea ce privește calitatea interpretării, calificările necesare pentru interpreți în instanță diferă între statele membre. Acest aspect trebuie luat în considerare momentul solicitării de utilizare a videoconferințelor în cadrul asistenței juridice reciproce sau a obținerii de probe.

32 a. Pentru a depăși dificultățile întâmpinate în cadrul videoconferințelor, dublate de interpretare și de percepțiile negative care ar putea exista între participanți, s-ar putea dovedi utile următoarele recomandări referitoare la modul de punere în aplicare și de utilizare a interpretării prin mijloace video:

A. Planificarea, procurarea și instalarea echipamentului pentru videoconferințe pentru instanțe

  • ar trebui identificate nevoile:
    amplasarea precisă, cine vorbește cu cine, cine pe cine are nevoie să vadă, aceste aspecte ar trebui indicate.
  • în faza de planificare, ar trebui implicată expertiza:
    este foarte important ca planificarea să implice experți în activitatea de interpretare/lingviști, experți juriști și experți în tehnologie pentru a identifica particularitățile locației.
  • ar trebui utilizată tehnologie de înaltă calitate:
    ar trebui asigurate sunet și imagine de înaltă calitate pentru toate părțile implicate și echipament suplimentar pentru interpret, după cum este necesar; ar trebui folosită o cameră separată pentru documente (pentru prezentarea documentelor, a imaginilor și a altor materiale care pot facilita interpretarea). Trebuie să se țină seama de faptul că interpretarea simultană are cerințe specifice privind calitatea (ridicată) audio și video și sincronizarea sunetului și a imaginilor comparativ cu interpretarea consecutivă.
  • ar trebui să aibă loc faza de încercare și identificare a erorilor („trial and error"):
    în special înaintea oricărei achiziții, puneri în aplicare sau instalări de echipament pentru videoconferințe de anvergură. Ar trebui identificate elementele dificile din procesul de comunicare și ar trebui făcute modificările necesare.
  • ar trebui permisă o introducere graduală a noii tehnologii:
    ar trebui să se înceapă cu cazurile cu impact redus pentru a evalua efectul tehnologiei în fiecare etapă și pentru a evalua implicațiile pentru următoarea etapă.
  • ar trebui să se asigure mediul de lucru adecvat pentru interpret,
    precum un mediu de lucru ergonomic și liniștit și ar trebui să i se permită acestuia să controleze echipamentul.

B. Sporirea utilizării cu ușurință a interpretării la distanță prin videoconferințe în instanțe

  • ar trebui să se lucreze cu participanți și interpreți calificați:
    ar trebui să participe interpreți calificați în mod adecvat și membri ai personalului judiciar care au experiență în lucrul cu interpreții pentru a asigura o calitate suficientă care să garanteze caracterul echitabil al procedurilor.
  • ar trebui să se asigure formare pentru interpreți și personalul judiciar:
    ar trebui să se asigure o expunere într-o etapă preliminară înainte de instalarea tehnologiei. Apoi ar trebui să fie disponibilă o formare profesională continuă (inclusiv sensibilizarea cu privire la contextul mai larg, cunoașterea tehnologiei, tehnici privind situația comunicațională și de sprijin precum gestionarea stresului).
  • ar trebui să se convină asupra procedurilor privind evaluarea riscurilor:
    ar trebui utilizate proceduri pentru a se decide dacă este sau nu adecvată o legătură video alături de interpretare și ar trebui consultați interpreți experimentați.
  • ar trebui elaborate orientări/protocoale:
    acestea ar trebui să precizeze cine raspunde de rezervarea, calendarul, testarea, inițierea și controlarea conexiunii; ar trebui să descrie procedura înainte, în timpul și după sesiune (instruirea interpretului, începutul sesiunii, introduceri, reguli în cursul sesiunii, analize ulterioare) pentru toți participanții.
  • ar trebui să se elaboreze dispoziții în ceea ce privește defecțiunile:
    ar trebui elaborat un protocol privind defecțiunile referitoare la comunicare sau de ordin tehnologic întrucât nu ar trebui să fie lăsat la latitudinea interpretului să soluționeze defecțiunile.
  • codul celor mai bune practici:
    serviciile juridice, profesioniștii din domeniul juridic și asociațiile de interpreți ar trebui să continue să coopereze pentru a îmbunătăți codurile conexe ale celor mai bune practici pentru videoconferințe și interpretare la distanță
Ultima actualizare: 18/01/2019

Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.

CONSIDERAŢII DE NATURĂ PRACTICĂ PRIVIND VIDEOCONFERINŢELE

2.5. Audierea

33. În cele mai multe state, judecătorul va fi prezent la locaţia autorităţii solicitante înainte de stabilirea legăturii video şi în mod normal nu va pleca înainte de întreruperea legăturii video. Judecătorii deţin un rol cheie în desfăşurarea audierii.

34. În materie penală, audierea este realizată direct de către autoritatea judiciară a statului membru solicitant, sau sub conducerea sa, în conformitate cu dreptul său intern (Convenţia privind asistenţa judiciară reciprocă din 2000).

35. În materie civilă, articolul 12 din Regulamentul privind obţinerea de probe din 2001 prevede că reprezentanţii instanţei solicitante, inclusiv membri ai personalului judiciar, au dreptul de a fi prezenţi la îndeplinirea actului de cercetare (obţinerea de probe) de către instanţa solicitată, dacă acest lucru este compatibil cu dreptul statului membru solicitant. În temeiul articolului 17 din Regulamentul privind obţinerea de probe din 2001 (cereri privind obţinerea directă de probe), cercetarea (obţinerea de probe) este îndeplinită de un judecător sau poate de o altă persoană desemnată în conformitate cu dreptul statului membru solicitant.

36. În materie civilă sau penală, în mod normal, judecătorul sau grefierul va opera echipamentul. Ascultarea martorului la amplasamentul la distanţă trebuie să urmeze cât mai îndeaproape posibil practica adoptată atunci când martorul se află în sala de judecată.

37. Persoanele în cauză ar trebui să se poată consulta reciproc fără a putea fi auzite de terţi. Pot exista cazuri în care o parte doreşte să se consulte cu avocatul (cu sau fără interpret) fără să fie auzită de judecător sau de cealaltă parte. Prin urmare, este necesar să existe posibilitatea consultării reciproce fără ca terţii să poată auzi această discuţie. În mod normal, se pot întrerupe microfoanele în camerele martorilor, dar în sala de şedinţă (instanţă) acestea pot fi întrerupte numai de judecător sau de grefier.

38. În cazul în care partea şi avocatul acesteia nu se află în aceeaşi locaţie, ar trebui să poată desfăşura convorbiri private folosind de exemplu linii telefonice sau de telefonie mobilă sigure sau, dacă acest lucru este posibil, echipament pentru videoconferinţe separat. Se recomandă ca orice echipament să fie instalat astfel încât să fie separat în mod clar de celelalte părţi la procedurile judiciare.

39. Procedura în conformitate cu care părţile se pot întrerupe una pe alta şi pot formula o obiecţie la o întrebare ar trebui explicată înainte. În anumite situaţii s-ar putea lua în considerare, dacă acest lucru este posibil, furnizarea către părţi a unei imagini de ansamblu care să prezinte toate părţile profesionale, întrucât aceasta ar face mai uşoară gestionarea întreruperilor neprevăzute.

Ultima actualizare: 18/01/2019

Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.

CONSIDERAŢII DE NATURĂ PRACTICĂ PRIVIND VIDEOCONFERINŢELE

2.6. Procesul-verbal al audierii

40. În cadrul procedurilor penale transfrontaliere, după încheierea audierii, autoritatea judiciară a statului membru solicitat trebuie să elaboreze procesul-verbal al audierii prin intermediul videoconferinţei. Procesul-verbal indică data şi locul audierii, identitatea persoanelor audiate, identitatea şi calitatea celorlalte persoane care participă la audiere, toate eventualele depuneri de jurământ şi condiţiile tehnice în care s-a desfăşurat audierea.  Acest act este transmis de către autoritatea competentă a statului membru solicitat autorităţii competente a statului membru solicitant.

41. În mod similar, în cadrul procedurilor transfrontaliere în materie civilă şi comercială, pentru cererile formulate în temeiul articolelor 10-12 din Regulamentul privind obţinerea de probe (adică a cererilor indirecte), instanţa solicitată trimite instanţei solicitante documentele care stabilesc executarea cererii şi, dacă este cazul, trimite înapoi documentele primite din partea instanţei solicitante. Documentele sunt însoţite de o confirmare a executării cererii prin intermediul formularului H din anexa la Regulamentul privind obţinerea de probe din 2001.

42. În ceea ce priveşte obţinerea directă de probe în materie civilă şi comercială, în cazul în care instanţa solicitantă nu furnizează echipamentul care urmează să fie utilizat, toate costurile aferente transmisiunii, inclusiv costurile pentru închirierea echipamentului şi a personalului tehnic pentru operarea acestuia, vor constitui responsabilitatea autorităţii care solicită videoconferinţa. În ceea ce priveşte obţinerea indirectă de probe, principiul general valabil este că executarea cererii nu dă naştere niciunei solicitări de rambursare a taxelor sau a cheltuielilor. Cu toate acestea, la solicitarea eventuală a instanţei solicitate, instanţa solicitantă ar trebui să asigure rambursarea costurilor generate de utilizarea videoconferinţei.

43. În materie penală, în cazul aplicării Convenţiei privind asistenţa judiciară reciprocă din 2000, costul stabilirii legăturii video, costurile legate de punerea la dispoziţie a legăturii video în statul membru solicitat, remunerarea interpreţilor pe care îi pune la dispoziţie şi indemnizaţiile plătite martorilor şi experţilor, precum şi cheltuielile lor de deplasare în statul membru solicitat, sunt rambursate de către statul membru solicitant statului membru solicitat, cu excepţia cazului în care acesta renunţă la rambursarea totală sau parţială a cheltuielilor.

44. În mod similar, în cadrul procedurilor civile şi comerciale, în cazul în care instanţa solicitată solicită acest lucru, instanţa solicitantă asigură rambursarea, fără întârziere, a onorariilor plătite experţilor şi interpreţilor, precum şi a costurilor determinate de utilizarea videoconferinţei (aplicarea articolului 18 din Regulamentul privind obţinerea de probe din 2001).

Ultima actualizare: 18/01/2019

Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.

ASPECTE TEHNICE

3.1. Istoricul cerinţelor tehnice

45. Prezenta secţiune a ghidului prezintă aspectele tehnice ale utilizării videoconferinţelor şi a echipamentului pentru videoconferinţe. Aceasta include plasarea camerelor, luminile, ecranele şi microfoanele. Echipamentul furnizat ar trebui selecţionat şi instalat astfel încât să susţină cât mai bine posibil diferitele etape ale procesului de audiere în cadrul instanţei. Standardele tehnice detaliate pentru videoconferinţe sunt prevăzute în cadrul anexei II.

Principiul reflectării realităţii

46. Obiectivul este ca sesiunea de videoconferinţă să fie cât mai apropiată de practica uzuală în orice instanţă atunci când administrarea probelor se desfăşoară într-o instanţă deschisă. Pentru a obţine beneficii maxime, se impune să se ţină seama de câteva diferenţe. Anumite aspecte, care sunt trecute cu vederea atunci când administrarea probelor are loc în mod tradiţional, capătă o dimensiune diferită în cadrul unei videoconferinţe: de exemplu, asigurarea faptului că martorul înţelege măsurile practice luate pentru sesiunile de videoconferinţă şi că ştie care sunt diferitele părţi la videoconferinţă şi rolurile acestora. În vederea unei liste privind consideraţiile de ordin practic ce încurajează cele mai bune practici în utilizarea videoconferinţelor, se sugerează următoarele:

  • În cazul în care un martor din străinătate urmează să fie ascultat prin videoconferinţă, este necesar să se ţină seama de diferenţele de fus orar. Confortul martorului, al părţilor, al reprezentanţilor acestora şi al instanţei ar trebui toate luate în considerare.
  • În instanţă, ar trebui să se facă tot ceea ce este posibil pentru ca instrumentele pentru videoconferinţe să fie instalate şi utilizate astfel încât să sprijine impresia utilizatorilor de a participa la o reuniune tradiţională a instanţei.
  • Persoanele implicate în videoconferinţă trebuie să fie conştiente de faptul că, inclusiv cu cele mai avansate sisteme disponibile în prezent, există mici decalaje între recepţia imaginii şi recepţia sunetului aferent. Dacă nu se ia în considerare acest aspect, va exista tendinţa de a „vorbi peste” martor, a cărui voce poate continua să fie auzită pentru o fracţiune de secundă după ce pe ecran apare că acesta a încetat să vorbească.
  • Cu tehnologia existentă, calitatea imaginii este bună, dar nu la fel de bună ca imaginea de televiziune. Calitatea imaginii este sporită dacă cei care apar pe monitoarele de videoconferinţă îşi reduc mişcările la minimum.
Ultima actualizare: 18/01/2019

Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.

ASPECTE TEHNICE

3.2. Măsuri de ordin general şi principii privind calitatea

47. Sistemul de videoconferinţă ar trebui instalat astfel încât persoanelor implicate să li se furnizeze o imagine precisă a ceea ce se întâmplă la locaţia aflată la distanţă (cea a autorităţii solicitante sau solicitate).

În privinţa calităţii conexiunii video şi audio, ar trebui să se ţină seama în mod satisfăcător de interesele persoanelor respective. Prin urmare, sistemul de videoconferinţă ar trebui să fie de înaltă calitate. Numai cu această condiţie, o audiere realizată prin videoconferinţă va constitui o alternativă rezonabilă la o audiere faţă în faţă.

În special, aceasta înseamnă că sunetul şi imaginile trebuie să fie bine corelate şi reproduse fără niciun decalaj perceptibil. În plus, aspectul exterior, expresiile faciale şi gesturile persoanelor în cauză trebuie să fie percepute clar.

Echipamentul pentru videoconferinţe

48. Pentru a facilita utilizarea echipamentului pentru videoconferinţe, toate componentele echipamentului trebuie să fie standardizate, în măsura posibilităţilor, pe baza aceloraşi tipuri de echipament şi a aceleiaşi configuraţii.

Unde acest lucru este posibil, echipamentul pentru videoconferinţe ar trebui integrat în cadrul condiţiilor şi a infrastructurii de lucru deja instituite.

În instanţă, ar trebui să se facă tot ceea ce este posibil pentru ca instrumentele pentru videoconferinţe să fie instalate şi utilizate astfel încât să creeze atmosfera unei reuniuni tradiţionale a instanţei. În cadrul următoarelor secţiuni, sunt discutate diferitele aspecte privind imaginea, lumina, sunetul, precum şi poziţionarea şi utilizarea echipamentului (camere, microfoane şi ecrane).

Ultima actualizare: 18/01/2019

Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.

ASPECTE TEHNICE

3.2.1.  Echipamentul pentru videoconferinţe – Imagine

49. În cadrul videoconferinţelor transfrontaliere, se aşteaptă ca ecranul să fie utilizat pentru trei tipuri diferite de imagine:

  • O imagine de focalizare; pentru transmisia de imagini ale participanţilor în cealaltă sală
  • O imagine de ansamblu; pentru o imagine de ansamblu a situaţiei în cealaltă sală
  • O imagine de informare; pentru transmiterea documentelor și a altor informații  (aici sunt incluse orice ecrane amplasate în „stațiile de lucru” ale participanților).

50. Pentru a garanta obiectivitatea, fiecare participant trebuie să apară pe ecran în acelaşi fel, în măsura în care acest lucru este posibil. Intensitatea luminilor, rezoluţia şi frecvenţa de cadre trebuie să fie compatibile pentru fiecare participant. Lumina ar trebui plasata cât mai departe posibil, astfel încât expresiile faciale să fie întotdeauna distinse cu uşurinţă, să nu existe umbre în jurul ochilor şi să nu existe reflexe pe ecran. Pe cât este posibil, ar trebui imitat contactul vizual.

Poziţionarea echipamentului

51. Echipamentul trebuie poziţionat astfel încât în sala de judecată respectivă să poată fi instrumentate şi cauze fără videoconferinţă. Ar trebui să existe posibilitatea de a poziţiona camerele, ecranele, echipamentul de iluminare şi participanţii astfel încât întregul ansamblu să fie adecvat pentru audierea video şi pledoaria video atât în cauzele cu o persoană străină în stare de arest, cât şi în procedurile penale. Ar trebui acordată atenţie poziţionării camerelor, pentru a evita, daca este posibil, filmarea participanţilor de sus sau de jos, întrucât acest lucru poate furniza o imagine distorsionată şi afecta modul în care este perceput participantul.

Ecrane

52. Unghiul şi distanţa de vizualizare ar trebui să permită tuturor participanţilor să utilizeze acelaşi ecran în mod identic. Dimensiunea ecranului poate fi suficient de mare pentru a permite – sub aspectul unghiului de vizualizare – ca persoanele implicate să fie redate la aceeaşi mărime care ar fi percepută într-o întâlnire obişnuită. ar trebui realizată o rezoluţie minimă de standard WXGA. În privinţa cadrelor/sec, poate fi necesar un minim de 25 cadre/secundă. Expresiile faciale ar trebui să poată fi distinse uşor şi confortul de vizualizare trebuie să fie ridicat.

Camere

53. De preferat, camerele ar trebui să fie fixe şi să aibă câteva poziţii presetate pentru rotire panoramică, înclinare şi distanţa focală; una dintre poziţiile posibile trebuie presetată ca preferinţă. Aceasta permite persoanei care operează echipamentul să modifice punctele vizualizate fără cea mai mică întrerupere a procedurilor instanţei. Deschiderea unghiului camerelor de focalizare ar trebui să fie suficient de mare pentru a garanta faptul că faţa, umerii şi partea superioară a corpului participanţilor sunt vizibile în mod clar.  Ar trebui ca toţi participanţii să se poată mişca şi întoarce către alte persoane într-un spaţiu de 80 x 80 cm fără a dispărea din cadru.

54. În mod normal, două camere vor fi suficiente în sala de şedinţe: o cameră pentru urmărirea mişcărilor orientată spre judecător, procuror sau avocat, martor sau inculpat, în funcţie de persoana care vorbeşte (punctele fixe) şi o cameră care să ofere o imagine de ansamblu asupra sălii de şedinţă, când acest lucru este necesar. În anumite situaţii, imaginea de ansamblu poate fi furnizată şi la începutul şedinţei, prin rotirea panoramică a camerei pentru urmărirea mişcărilor.

55. Echipamentul portabil nu poate asigura mai multe camere, astfel încât cerinţa privind imaginile de ansamblu ar trebui limitată în situaţia utilizării unui astfel de echipament. În anumite cazuri, poate fi necesară utilizarea unei camere pentru martori, ceea ce impune instalarea unei camere. Va trebui examinată necesitatea ca un martor dintr-o astfel de cameră să discute cu profesioniştii din domeniul juridic aflaţi în afara unghiului de acţiune al camerelor.

Ultima actualizare: 18/01/2019

Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.

ASPECTE TEHNICE

3.2.2.  Echipamentul pentru videoconferinţe – Sunet

Limbajul

56. Limbajul va trebui să fie întotdeauna uşor inteligibil şi nu trebuie să se piardă cuvinte în timpul videoconferinţei.

Calitatea sunetului trebuie să fie continuă şi nu trebuie să aibă loc nicio interferenţă externă. Ar trebui evitat riscul deteriorării calităţii vorbirii ca urmare a comprimării acesteia. Acest lucru necesită îndeplinirea anumitor cerinţe cu privire la sincronicitatea mişcării buzelor (un decalaj sub 0,15 secunde), suprimarea ecoului şi zgomotul de fond şi reverberaţia.

Astfel de preocupări prezintă o importanţă deosebită în situaţiile în care, în cadrul videoconferinţei, sunt implicaţi interpreţi. Este de dorit ca judecătorul şi grefierul să poată modifica volumul sunetului la faţa locului, pentru a compensa diferenţele la nivelul vorbirii.

Microfoane

57. Microfoanele trebuie poziţionate astfel încât toţi vorbitorii să poată fi înţeleşi clar, fără distorsiuni provocate de zgomotul de fond.

Microfoanele pot fi incorporate (în birouri sau în alt loc) şi ar fi de preferat să nu poată fi interceptate clandestin, să fie direcţionale şi dotate cu un buton pentru pauză.

În timpul audierii, pot exista situaţii în care personalul instanţei să trebuiască să închidă microfoanele (de exemplu consultarea unei părţi cu avocatul său).

Ultima actualizare: 18/01/2019

Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.

ASPECTE TEHNICE

3.3. Operarea echipamentului pentru videoconferinţe

Echipamentul portabil

58. Echipamentul portabil (ecran + cameră + difuzor + microfon + accesorii) ar trebui să poată fi utilizat fie în diverse combinaţii, fie în legătură cu un set fix de echipamente.

Echipamentul ar trebui să poată fi uşor de transportat (şi, prin urmare, nu este obligatoriu să aibă rotile), uşor de deplasat între diferitele locaţii şi flexibil în ceea ce priveşte utilizarea. Prin urmare, sunt preconizate mai multe limitări în privinţa calităţii echipamentului mobil decât pentru cel fix (de exemplu cu privire la numărul de participanţi care pot fi filmaţi clar în acelaşi timp).

59. Echipamentul portabil poate fi utilizat pentru audierea martorilor (de exemplu la solicitarea altei ţări), în cazul defectării echipamentului, ca înlocuitor temporar pentru echipamentul fix sau în locaţii speciale, precum spitalele din închisori.

În schimb, echipamentul mobil poate fi oarecum fragil şi dificil de operat, întrucât ar putea implica, de exemplu, readaptări ale poziţiei camerei pentru a se potrivi noilor locaţii, care necesită mult timp (este dificil să se folosească poziţii presetate).

Operarea echipamentului pentru videoconferinţe

60. Cel mai convenabil mod de operare a sistemului de videoconferinţă este prin intermediul unui ecran sensibil la atingere (touch screen). Este bine ca operarea să fie cât de prietenoasă posibil pentru utilizator (şi anume să fie cât mai simplă) şi să constea numai într-un număr limitat de manevre, de exemplu pornire/oprire, stabilire şi încheiere a conexiunii şi conectare/deconectare.

61. În timpul utilizării, soluţia audiovizuală nu ar trebui să necesite intervenţia operatorului. Dacă apar probleme de orice tip, operatorul trebuie să aibă posibilitatea de a apela un centru de asistenţă. Este la latitudinea judecătorului să hotărască dacă întrerupe o sesiune de videoconferinţă care a fost perturbată în acest mod.

Ultima actualizare: 18/01/2019

Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.

ASPECTE TEHNICE

3.3.1.  Înregistrări şi utilizarea documentelor

62. În majoritatea cauzelor, procedurile derulate prin videoconferinţă nu necesită alte tipuri de înregistrări decât cele care se practică în mod normal în timpul unor astfel de proceduri.

În cauzele în care solicitarea de utilizare a videoconferinţei vizează şi înregistrarea procedurii derulate prin videoconferinţă, autoritatea solicitantă are obligaţia de a pune la dispoziţia autorităţii solicitate echipamentul de înregistrare, dacă este necesar, pentru ca autoritatea solicitată să înregistreze probele în formatul corect.

Înregistrarea video a procedurilor judiciare poate face obiectul unor restricţii, în funcţie de statele membre implicate.

63. Se presupune că părţile au anticipat care sunt documentele care vor fi necesare pe parcursul procedurii şi că au pus în prealabil la dispoziţia participanţilor copii ale acestora.

Se recomandă părţilor să fie de acord cu acest aspect. De regulă, este foarte convenabil să se pregătească un set de copii ale documentelor în avans, pe care autoritatea solicitantă să le trimită autorităţii solicitate.

Dacă este posibil din punct de vedere tehnic, documentele pot fi prezentate prin intermediul unei camere video pentru documente care să facă parte din echipamentul de videoconferinţă.

64. În anumite situaţii, o cameră video pentru documente nu este un mijloc suficient pentru a face schimb de înscrisuri. De exemplu, nu se poate folosi în mod direct o cameră video pentru ca avocatul şi clientul său să poarte o discuţie privată referitoare la documentele prezentate. Prin urmare, ar fi mai uşor accesibilă o copie a documentului transmisă prin fax.

65. Pentru schimbul de documente, videoconferinţele ar putea fi completate prin arhive sau servere de documente comune.

Aceste capacităţi sunt din ce în ce mai folosite pentru schimbul de informaţii, însă, în contextul justiţiei, trebuie acordată o atenţie suplimentară pentru a se garanta faptul că orice astfel de arhivă este sigură, imediat la dispoziţia părţilor şi accesibilă numai părţilor autorizate, implicate într-o cauză. Aceste arhive ar putea fi disponibile prin intermediul unor calculatoare aflate atât în locaţiile autorităţii solicitante, cât şi în cele ale autorităţii solicitate.

Ultima actualizare: 18/01/2019

Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.

ASPECTE TEHNICE

3.3.2.  Conexiuni multipunct

66. În cadrul videoconferinţelor transfrontaliere trebuie, de asemenea, ca sistemul autorităţii solicitante să poată fi conectat la sisteme ale autorităţii solicitate. De obicei, videoconferinţele transfrontaliere se referă la stabilirea unei conexiuni vizuale şi audio între două locaţii (punct la punct), şi anume locaţia autorităţii solicitante şi locaţia autorităţii solicitate.

În unele cazuri, ar putea fi necesară stabilirea conexiunii între mai mult de două locaţii în mod simultan (multipunct). Acest lucru se poate întâmpla, de exemplu, atunci când un interpret aflat într-o a treia locaţie este conectat la procedurile judiciare. Legăturile pot fi stabilite printr-o conexiune aparţinând unei părţi terţe.

67. Conexiunile punct la punct şi conexiunile multipunct trebuie, de asemenea, să fie conforme cu standardele internaţionale aplicabile videoconferinţelor. Aceste standarde au fost elaborate de către Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor (UIT). . Anexa II la prezentul ghid cuprinde o listă detaliată a acestora.

De asemenea, conexiunea transfrontalieră a sistemelor de videoconferinţă trebuie protejată astfel încât să se evite interceptarea ilegală a înregistrărilor de către terţi. În cazul în care se utilizează conexiunea IP-IP, trebuie ca instanţele judecătoreşti participante să convină asupra metodelor de criptare necesare.

Ultima actualizare: 18/01/2019

Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.

CADRUL JURIDIC ÎN MATERIE PENALĂ

4.1. Cadrul juridic în materie penală

68. În ceea ce priveşte chestiunile penale, articolul 10 din Convenţia europeană privind asistenţa judiciară reciprocă în materie penală din 2000 prevede cadrul juridic pentru cauzele transfrontaliere.

Se aplică următoarele dispoziţii:

  1. audierea are loc în prezenţa unei autorităţi judiciare a statului membru solicitat, asistată, dacă este cazul, de un interpret; această autoritate este de asemenea responsabilă cu identificarea persoanei audiate şi cu respectarea principiilor fundamentale de drept ale statului membru solicitat. În cazul în care autoritatea judiciară a statului membru solicitat apreciază că principiile fundamentale de drept ale acestui stat membru nu sunt respectate în timpul audierii, aceasta ia imediat măsurile necesare pentru a se asigura că audierea se desfăşoară în conformitate cu principiile menţionate;
  2. autorităţile competente ale statului membru solicitant şi ale statului membru solicitat convin, dacă este cazul, asupra măsurilor pentru protecţia persoanei care trebuie audiată;
  3. audierea este realizată direct de către autoritatea judiciară a statului membru solicitant, sau sub conducerea sa, în conformitate cu dreptul său intern;
  4. la cererea statului membru solicitant sau a persoanei care trebuie audiată, statul membru solicitat se asigură că aceasta este asistată de un interpret, dacă este necesar.
  5. persoana care trebuie audiată poate invoca dreptul de a nu depune mărturie care i-ar fi recunoscut prin legea fie a statului membru solicitat, fie a statului membru solicitant.

69. Articolul 10 din Convenţia privind asistenţa judiciară reciprocă din 2000 stabileşte principiul conform căruia o cerere pentru o audiere prin videoconferinţă poate fi înaintată de către un stat membru cu privire la o persoană care se află în alt stat membru. O astfel de cerere poate fi formulată în cazul în care autorităţile judiciare ale statului membru solicitant solicită ca persoana în cauză să fie audiată în calitate de martor sau de expert şi nu este de dorit sau nu este posibil ca această persoană să călătorească în respectivul stat pentru audiere. „Nu este de dorit” ar putea, de exemplu, să se aplice în cazurile în care martorul are o vârstă foarte fragedă ori foarte înaintată sau starea sa de sănătate este precară; „nu este posibil” s-ar putea referi, de exemplu, la cazurile în care martorul ar fi expus unui risc major dacă ar compărea în statul membru solicitant.

70. Statul membru solicitat trebuie să fie de acord cu videoconferinţa, cu condiţia ca audierea să nu fie contrară principiilor fundamentale ale dreptului acestuia şi cu condiţia ca acesta să dispună de mijloacele tehnice pentru desfăşurarea audierii. În acest context, trimiterea la „principiile fundamentale de drept” implică faptul că o cerere nu poate fi refuzată pentru simplul motiv că audierea martorilor şi a experţilor prin videoconferinţă nu este prevăzută în legislaţia statului membru solicitat, sau că una sau mai multe condiţii detaliate referitoare la o audiere prin videoconferinţă nu ar fi îndeplinite în conformitate cu legislaţia naţională.

În cazul în care nu există mijloacele tehnice corespunzătoare, statul membru solicitant poate, cu acordul statului membru solicitat, să furnizeze echipamentul adecvat care să permită desfăşurarea audierii .

71. Cererile de audiere prin videoconferinţă conţin informaţii referitoare la autoritatea care a formulat cererea, obiectul şi motivul cererii, acolo unde este posibil, identitatea şi cetăţenia persoanei în cauză şi, dacă este necesar, numele şi adresa persoanei care urmează să fie citată. Cererea conţine, de asemenea, motivul pentru care nu este de dorit sau nu este posibil ca martorul sau expertul să fie prezent personal la audiere, denumirea autorităţii judiciare şi numele persoanelor care vor efectua audierea. Aceste informaţii sunt prevăzute în Convenţia privind asistenţa judiciară reciprocă din 2000. Autoritatea judiciară a statului solicitat citează persoana în cauză pentru a se înfăţişa, cu respectarea condiţiilor prevăzute de legislaţia sa.

72. Articolul 10 alineatul (8) din Convenţia privind asistenţa judiciară reciprocă din 2000 prevede că, în cazul în care, în cursul unei audieri prin videoconferinţă, o persoană refuză să depună mărturie sau oferă mărturii false, statul în care se află persoana audiată trebuie să fie în măsură să trateze persoana în cauză ca şi cum aceasta s-ar înfăţişa la o audiere desfăşurată în conformitate cu propriile proceduri naţionale.

Acest lucru rezultă din faptul că obligaţia de a depune mărturie la o audiere prin videoconferinţă este prevăzută, în conformitate cu prezentul alineat, în legislaţia statului solicitat. Alineatul este menit în special să garanteze faptul că, în caz de nerespectare a obligaţiei de a depune mărturie, martorul suportă consecinţele comportamentului său, care sunt similare cu cele aplicabile în cauze naţionale în care nu este folosită videoconferinţa.

73. La articolul 10 alineatul (9), utilizarea audierilor prin videoconferinţă este extinsă la persoane urmărite penal. Fiecare stat membru se bucură de libertate deplină în a stabili dacă este sau nu de acord să examineze cereri pentru astfel de audieri. Orice stat membru poate face o declaraţie cu caracter general în care să precizeze că nu va face acest lucru . Audierile pot avea loc numai dacă inculpatul îşi dă consimţământul de fiecare dată.

Ultima actualizare: 18/01/2019

Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.

CADRUL JURIDIC ÎN MATERIE CIVILĂ ŞI COMERCIALĂ

4.2. Cadrul juridic în materie civilă şi comercială

74. Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială constituie cadrul juridic pertinent pentru obţinerea de probe prin videoconferinţă în materie civilă şi comercială. Există două contexte posibile în care pot fi utilizate videoconferinţele în scopul obţinerii transfrontaliere de probe în conformitate cu regulamentul. Acestea sunt obţinerea de probe de către o instanţă solicitată în conformitate cu articolele 10 - 12 şi obţinerea directă de probe în conformitate cu articolul 17.

75. În conformitate cu articolele 10 - 12, părţile şi reprezentanţii acestora pot fi prezenţi atunci când se obţin probe de către instanţa solicitată, cu condiţia ca acest lucru să fie prevăzut de legislaţia statului membru al instanţei solicitante. Instanţa solicitată stabileşte condiţiile în care părţile şi reprezentanţii acestora pot să participe, în conformitate cu articolul 10. Instanţa solicitată informează părţile şi reprezentanţii acestora cu privire la data, ora şi locul în care se vor desfăşura procedurile. În conformitate cu articolul 11, instanţa solicitată poate, de asemenea, să solicite părţilor şi reprezentanţilor acestora să fie prezenţi sau implicaţi în obţinerea de probe, în cazul în care această posibilitate este prevăzută de legislaţia statului membru al acesteia. Reprezentanţii instanţei solicitante pot, de asemenea, decide să fie prezenţi atunci când se obţin probe de către instanţa solicitată, cu condiţia ca acest lucru să fie permis de legislaţia statului membru al instanţei solicitante. Dacă se solicită participarea reprezentanţilor instanţei solicitante în momentul obţinerii de probe, instanţa solicitată stabileşte condiţiile în care aceştia pot participa, în conformitate cu articolul 10.

76. Pentru a facilita prezenţa sau participarea părţilor sau a instanţei solicitante, instanţa solicitantă poate cere instanţei solicitate să folosească tehnologia comunicaţiilor, precum videoconferinţele, pentru obţinerea de probe. Instanţa solicitată are obligaţia de a se conforma acestei cereri, cu condiţia ca acest lucru să nu fie incompatibil cu legislaţia statului membru din care provine sau să nu dea naştere unor dificultăţi practice majore. În caz de neconformare, instanţa solicitată trebuie să informeze instanţa solicitantă.

Dacă nu este furnizat accesul la mijloacele tehnice, instanţele pot pune la dispoziţie mijloace tehnice de comun acord.

77. Cu excepţia cazurilor în care instanţa solicitantă formulează o cerere pentru o procedură specială, instanţa solicitată execută cererea în conformitate cu legislaţia din statul membru în care se află. Aceasta prezidează audierea, care se va desfăşura în mod normal în limba oficială a instanţei solicitate. Instanţa solicitată este, de asemenea, responsabilă cu organizarea audierii şi citarea martorilor. Dacă este necesar, se aplică măsuri coercitive în conformitate cu legislaţia instanţei solicitate. Martorul poate invoca dreptul de a refuza să depună mărturie în conformitate cu dreptul statului membru al instanţei solicitate sau solicitante.

78. În temeiul articolului 17, instanţa poate solicita să obţină probe direct în alt stat membru şi înaintează o cerere în acest sens organismului central sau autorităţii competente din respectivul stat membru. Obţinerea directă de probe trebuie să aibă loc pe bază voluntară, fără utilizarea de măsuri coercitive. Instanţa solicitantă trebuie să informeze persoanele audiate că obţinerea directă de probe este voluntară.

Ca urmare a cererii, organismul central sau autoritatea competentă a statului membru solicitat comunică instanţei solicitante dacă cererea este acceptată, precum şi orice eventuale condiţii de îndeplinit în conformitate cu legislaţia din statul membru solicitat (cum ar fi, de exemplu, faptul că ar putea fi desemnată o instanţă din statul membru solicitat care să participe la obţinerea probelor). Instanţa solicitantă execută cererea în conformitate cu legislaţia statului membru în care se află, deşi trebuie respectate condiţiile prevăzute de legislaţia statului membru solicitat. Ca şi articolul 10, articolul 17 încurajează utilizarea videoconferinţei. Cererea poate fi refuzată de către organismul central sau autoritatea competentă în cazul în care nu intră în sfera de aplicare a Regulamentului privind obţinerea de probe din 2001, în cazul în care nu conţine toate informaţiile necesare sau în cazul în care obţinerea directă de probe este contrară principiilor fundamentale de drept din statul membru de origine.

Ultima actualizare: 18/01/2019

Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.

STANDARDE TEHNICE

5.  Anexa II – Standarde Tehnice

79. Echipamentul video şi audio pentru conferinţe trebuie să îndeplinească standardele minime din domeniu pentru a facilita interoperabilitatea la nivel local şi global. Standardele de mai jos reprezintă standardele obişnuite în domeniu (elaborate în principal de către Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor - UIT).

Video

80. Standardele H.320 şi H.310 pentru video pe ISDN. Aceste standarde cuprind orientări pentru compresie şi transmisiune video şi pentru semnale audio şi de control. În cazul în care un sistem video al unui producător intră în conferinţă cu o altă marcă, ambele sisteme video revin automat la numitorul comun H.320. H.310 este standardul pentru conexiuni ISDN mai rapide.

81. Standardul H.323 pentru video pe Internet Standardul H.323 asigură o bază pentru comunicaţiile audio, video şi de date peste reţele pe bază de protocol Internet. Prin conformitatea cu H.323, produsele multimedia şi aplicaţiile de origini diferite pot interopera, permiţând utilizatorilor să comunice fără a avea probleme de compatibilitate.

Conferinţe de date

82. Standardul T.120 pentru conferinţe de date. T.120 este un protocol de partajare de date pentru comunicaţii de date multipunct într-un mediu de conferinţe multimedia. Acesta permite colaborarea pe „tablă albă”, transferuri de fişiere, prezentări grafice şi partajări de aplicaţii.

Imagine şi audio

83. H.263 şi H.264. Standardul privind calitatea imaginii de 30 de cadre pe secundă în format intermediar comun (CIF) în intervalul 336-384 kbps (kilobiţi pe secundă) Standardul de 30 de cadre pe secundă asigură o calitate a imaginii apropiată de imaginea de televiziune. H.263 şi H.264 sunt exemple de standarde ale UIT care îndeplinesc prezenta cerinţă.

84. H.239 - Imagine în imagine (PIP) Imaginea în imagine sau DuoVideo H.239 permite codecului să afişeze cel puţin două imagini pe monitor.

85. Standarde pentru codificare audio: G.711 [Modularea prin codificarea impulsurilor (PCM) a frecvenţelor vocale], G.722 (7 kHz codificare audio în intervalul 64 kbit/s); G.722.1 (Codificare de complexitate redusă la 24 şi 32 kbit/s pentru operarea de tip mâini libere în sistemele cu pierdere redusă de cadre)

86. Microfoane pentru suprimarea ecoului cu o frecvenţă de răspuns de la 100 la 7.000 Hz, pauză a semnalului audio, buton de pornire/oprire şi duplex audio complet.

87. H.281 – Protocol de control al unei camere la distanţă pentru videoconferinţele care utilizează standardul H.224 H.281 reprezintă standardul pentru protocolul de control al unei camere locale şi la distanţă pentru videoconferinţele ISDN (H.320), pentru cameră (camere) cu capacitatea de rotire panoramică, înclinare şi distanţă focală variabilă, acţionată atât manual, cât şi pe bază de presetări.

Canale, lăţime de bandă şi conectare

88. Un minim de 6 canale pentru sistemele de videoconferinţă în săli care utilizează ISDN sau sisteme video care operează ca aplicaţie unică pe un computer personal sau un sistem de tipul unei săli mai mari trebuie să aibă capacitatea de a utiliza 3 linii ISDN. Această capacitate este necesară pentru a obţine 384 kbps la 30 de cadre pe secundă. În general, cu cât lăţimea de bandă a circuitelor de conexiune şi capacitatea de procesare a codecului sunt mai mari, cu atât calitatea imaginii este mai bună, mai ales pe ecrane de mari dimensiuni.

89. Standarde pentru codecuri: H.261, H.263 şi H.264. Funcţia primară a codecului este de a comprima şi decomprima semnalul video şi audio. Pot fi obţinute rezultate identice multiple de la un singur sistem de ieşire printr-un dispozitiv cunoscut, în mod obişnuit, sub denumirea de „amplificator de distribuţie”.

90. Standardele BONDING (Bandwidth On Demand Inter-Networking Group) (numai ISDN şi H.320) pentru multiplexori inversaţi Multiplexorii inversaţi combină canale individuale 56K sau 64K pentru a crea o lăţime de bandă mai mare, ceea ce înseamnă o calitate a imaginii mai bună.

91. Standardul H.243 - H.320/H.323 pentru tehnologii de conectare Standardul H.243 vizează echipamentul de conectare multipunct. Echipamentul de conectare multipunct conectează toţi participanţii, permiţând unui sistem de videoconferinţă să se conecteze la mai mult de două locaţii.

92. H.460 este un standard referitor la traversarea de către semnalele de videoconferinţă H.323 a barajelor de protecţie (firewalls) şi a conversiei adreselor de reţea (network address translation - NAT). H.460.18 şi H.460.19 sunt standarde care permit dispozitivelor H.323 să facă schimb de semnale şi conţinut media dincolo de limitele impuse de NAT şi barajele de protecţie.

Ultima actualizare: 18/01/2019

Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.

ETAPE-CHEIE ALE UTILIZĂRII VIDEOCONFERINŢELOR ÎN PROCEDURILE JUDICIARE TRANSFRONTALIERE

Etapă

Videoconferinţe -

în materie civilă şi comercială

Videoconferinţe -

în materie penală

 

1. Cerere privind obţinerea de probe

 

 

1.1. Actorii implicaţi

Instanţa trimite cererea

 

Cererile sunt transmise direct de către instanţa unde au început procedurile (denumită în continuare „instanţa solicitantă”) către instanţa dintr-un alt stat membru care obţine probe (denumită în continuare „instanţa solicitată”).  Instanţa solicitantă înaintează organismului central sau autorităţii competente din statul solicitat o cerere în vederea obţinerii directe a probelor (în conformitate cu articolul 17).

Instanţa, procurorul sau altă autoritate judiciară competentă transmite cererea

Cererile sunt transmise direct de către instanţă (denumită în continuare „instanţa solicitantă”) sau de alte autorităţi judiciare competente (de exemplu, procurori sau centre de asistenţă juridică reciprocă) către autoritatea competentă a statului solicitat.

 

1.2. Forma cererii

Formulare standard prevăzute în Regulamentul privind obţinerea de probe din 2001

 

 

Cererea trebuie înaintată utilizând formularele standard anexate la Regulamentul privind obţinerea de probe din 2001. Cererea trebuie să conţină detalii, cum ar fi numele şi adresa părţilor implicate în procedură, natura şi obiectul cauzei, o descriere a modului în care se vor obţine probe etc. Formularele relevante care trebuie utilizate sunt:

Formularul A: cerere privind obţinerea de probe (articolele 10 - 12);

Formularul I: cerere privind obţinerea directă de probe (în temeiul articolului 17);

Formular standard (opţional):

Cerere privind asistenţa juridică reciprocă în materie penală.

Cererile de audiere prin videoconferinţă conţin, pe lângă informaţiile referitoare la autoritatea care a formulat cererea, obiectul şi motivul cererii, acolo unde este posibil, identitatea şi cetăţenia persoanei implicate şi, dacă este cazul, denumirea autorităţii judiciare şi numele persoanelor care vor efectua audierea.

Cererea trebuie să conţină şi motivul pentru care nu este de dorit sau nu este posibil ca martorul sau expertul să fie prezent personal la audiere, denumirea autorităţii judiciare şi numele persoanelor care vor efectua audierea.

 

1.3. Înaintarea cererii

Formularele sunt disponibile pe site-urile Atlasului judiciar european (Reţeaua Judiciară Europeană în materie civilă şi comercială).

Linkul se deschide într-o fereastră nouăhttps://e-justice.europa.eu/content_taking_of_evidence_forms-160-ro.do

Cererea poate fi trimisă prin poştă, curier, fax (în toate statele membre) sau e-mail (numai în 13 state membre).


 

1.4. Răspunsul la cerere

1. Obţinerea (indirectă) de probe de către instanța solicitată:

Confirmare de primire: Referitor la cererile formulate în temeiul articolelor 10 - 12 (şi anume cererile privind obţinerea indirectă de probe), în termen de 7 zile de la primirea cererii, instanţa solicitată trimite instanţei solicitante o confirmare de primire, folosind formularul B din anexă.

Formular: Pentru răspuns se utilizează formularul F, anexat la Regulamentul 1206/2001. Acesta include notificarea cu privire la data, ora, locul unde se obţin probele, precum şi condiţiile de participare.

Timp: În termen de treizeci de zile, instanţa solicitată trebuie să informeze instanţa solicitantă dacă cererea nu poate fi acceptată sau dacă sunt necesare informaţii suplimentare. Notificarea se face prin intermediul formularului C, care este anexat la Regulamentul privind obţinerea de probe din 2001.

În cazul în care se acceptă, cererea trebuie executată în termen de nouăzeci de zile de la primire. În cazul în care se produce o întârziere, ar trebui utilizat formularul G pentru notificarea instanţei solicitante. Dacă cererea se refuză (formularul H), instanţa solicitată trebuie să informeze instanţa solicitantă cu privire la aceasta în termen de şaizeci de zile de la primirea cererii.

Refuzul de a utiliza videoconferinţa: Instanţa solicitată se conformează acestei cerinţe cu condiţia ca aceasta să nu fie incompatibilă cu legislaţia statului membru al instanţei solicitate sau să nu dea naştere unor dificultăţi practice majore.

Instanţa responsabilă cu soluţionarea cererii va confirma primirea cererii cât mai curând posibil. Cu toate acestea,

în conformitate cu Convenţia privind asistenţa judiciară reciprocă din 2000, instanţa solicitată nu are nicio obligaţie de confirmare a primirii cererii .

Confirmarea de primire va fi trimisă autorităţii din statul membru solicitant şi va conţine numele, adresa, numărul de telefon şi de fax al instanţei şi, dacă este posibil, numele judecătorului responsabil cu prelucrarea acesteia.

 

Statul membru solicitat execută cererea de asistenţă judiciară de îndată ce este posibil, ţinând seama

în cea mai mare măsură posibilă de termenele procedurale sau de altă natură indicate de statul membru solicitant. Statul

membru solicitant explică motivele termenelor în cauză.

 

Refuzul de a utiliza videoconferinţa: Statul membru solicitat este de acord cu audierea prin videoconferinţă în măsura în care recurgerea la această metodă nu este contrară principiilor fundamentale ale dreptului său şi cu condiţia de a dispune de mijloacele tehnice care permit efectuarea audierii.

 

Cereri privind obţinerea directă de probe în temeiul articolului 17:

În termen de treizeci de zile de la primirea cererii, organismul central sau autoritatea competentă informează instanţa solicitantă dacă cererea este sau nu acceptată şi, eventual, în ce condiţii pot fi obţinute probele, completând formularul J. Dacă cererea se acceptă, organismul central sau autoritatea competentă poate însărcina o instanţă a statului membru din care face parte să ia parte la obţinerea de probe pentru a veghea la aplicarea corectă a prezentului articol şi a condiţiilor care au fost stabilite.

 

 

1.5. Accesul la echipamentele pentru  videoconferinţă

Dacă instanţele solicitate şi instanţele solicitante nu au acces la mijloacele tehnice menţionate anterior, astfel de mijloace pot fi procurate prin acord reciproc.

În cazul în care statul membru solicitat nu dispune de mijloacele tehnice care permit realizarea unei videoconferinţe, statul membru solicitant le poate pune la dispoziţia statului membru solicitat, prin acord reciproc.

 

1.6. Măsuri practice care precedă videoconferinţa

1. Obţinerea (indirectă) de probe de către instanța solicitată:

Instanţa solicitată: notifică instanţa solicitantă şi/sau părţile cu privire la data, ora, locul unde se obţin probele, precum şi condiţiile de participare.

- citarea martorului

Instanţa solicitantă şi instanţa solicitată:

- rezervarea sălii de şedinţă

- activarea echipamentului de videoconferinţă (inclusiv testarea conexiunilor)

- rezervarea interpreţilor şi a personalului tehnic

2. Obţinerea directă a probelor:

Instanţa solicitantă:

- notifică martorul cu privire la data, ora, locul unde se efectuează actul de cercetare (obţinerea de probe)

Instanţa solicitantă sau facilitatea de videoconferinţă (cu ajutorul organismului central sau al autorităţii competente):

- rezervarea sălii de şedinţă sau a facilităţii de videoconferinţă

- activarea echipamentului de videoconferinţă (inclusiv testarea conexiunilor)

- rezervarea interpreţilor şi a personalului tehnic

Instanţa sau altă autoritate judiciară a statului membru solicitat transmite o citaţie persoanei care urmează să apară în instanţă în conformitate cu dreptul naţional.

 

Instanţa solicitantă şi instanţa solicitată sau facilitatea de videoconferinţă:

- rezervarea sălii de şedinţă sau a facilităţii de videoconferinţă

- activarea echipamentului de videoconferinţă (inclusiv testarea conexiunilor)

- rezervarea interpreţilor şi a personalului tehnic

 

 

1.7. Limbi utilizate şi interpretare

1. Obţinerea (indirectă) de probe de către instanța solicitată:

Limba utilizată

Va fi utilizată limba instanţei solicitate.

 

 

 

Utilizarea interpreţilor

La cererea instanţei solicitante sau a persoanei care trebuie audiată, instanţa solicitată se asigură că persoana care urmează să fie audiată este asistată de un interpret, dacă este necesar.

2. Obţinerea directă a probelor:

Limba utilizată

Cu respectarea condiţiilor impuse de către autoritatea centrală sau autoritatea competentă, se utilizează limba instanţei solicitante.

Utilizarea interpreţilor

Instanţa solicitată se asigură că persoana care urmează să fie audiată este asistată de un interpret, dacă este necesar.

 

Limbile utilizate

În cerere, instanţa solicitantă informează instanţa solicitată cu privire la limba care va fi utilizată.

Instanţa solicitantă şi instanţa solicitată pot solicita ca procedurile să aibă loc, în totalitate sau parţial, într-o limbă străină.

Utilizarea interpreţilor

La cererea statului membru solicitant sau a persoanei care trebuie audiată, statul membru solicitat se asigură că aceasta este asistată de un interpret, dacă este necesar.

 

2.1. Desfăşurarea audierii prin videoconferinţă

Se aplică legislaţia statului solicitat

Se organizează utilizarea videoconferinţei în conformitate cu dreptul statului solicitat. Cu toate acestea, instanţa solicitantă poate solicita ca executarea cererii să aibă loc în conformitate cu o procedură specială prevăzută de legislaţia statului membru din care face parte. Instanţa solicitată se conformează acestei cereri, cu condiţia ca această procedură să nu fie incompatibilă cu legislaţia statului membru din care provine sau să nu dea naştere unor dificultăţi practice majore.

În cazul obţinerii directe de probe de către instanţa solicitantă în conformitate cu articolul 17, instanţa solicitantă execută cererea în conformitate cu dreptul său naţional.

Se aplică legislaţia statului solicitant

Se organizează utilizarea videoconferinţei în conformitate cu dreptul statului solicitant. Statul solicitat respectă formalităţile şi procedurile indicate în mod expres de statul solicitant, în măsura în care aceste formalităţi şi proceduri nu sunt contrare principiilor fundamentale de drept ale statului solicitat.

 

 

 

Refuzul de a depune mărturie

Persoana care trebuie audiată are dreptul de a refuza acest lucru în măsura în care există dispoziţii în acest sens fie în legislaţia dreptului solicitat, fie în legislaţia statului solicitant.

 

Nu se dă curs cererilor pentru obţinerea directă a probelor în conformitate cu articolul 17 decât dacă acest lucru poate avea loc pe bază voluntară, fără a fi nevoie să se recurgă la măsuri de constrângere.

 

Refuzul de a depune mărturie

Persoana care trebuie audiată are dreptul de a refuza acest lucru în măsura în care există dispoziţii în acest sens fie în legislaţia dreptului solicitat, fie în legislaţia statului solicitant.

Prezenţa autorităţii judiciare a statului solicitat

Audierea are loc în prezenţa unei autorităţi judiciare a statului membru solicitat, asistată, dacă este cazul, de un interpret; această autoritate este de asemenea responsabilă cu identificarea persoanei audiate şi cu respectarea principiilor fundamentale de drept ale statului membru solicitat.

 

 

2.2. Cine este responsabil cu audierea prin videoconferinţă

1. Obţinerea (indirectă) de probe de către instanța solicitată:

Instanţa solicitată (instanţa statului solicitat în conformitate cu articolele 10-12 din Regulamentul privind obţinerea de probe din 2001)

 

2. Obţinerea directă de probe:

Instanţa solicitantă (instanţa statului solicitant, în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul privind obţinerea de probe din 2001).

 

 

Instanţa sau procurorul statului solicitant

 

2.3. Costurile videoconferinţelor

Instanţa solicitantă trebuie să asigure rambursarea onorariilor plătite experţilor şi interpreţilor, precum şi organizarea videoconferinţei.

Executarea cererii de obţinere indirectă a probelor nu ar trebui să dea naștere niciunei solicitări de rambursare a taxelor sau a cheltuielilor. Cu toate acestea, la solicitarea eventuală a instanţei solicitate, instanţa solicitantă ar trebui să asigure rambursarea costurilor generate de utilizarea videoconferinţei.

Instanţa solicitantă trebuie să asigure rambursarea onorariilor plătite experţilor şi interpreţilor, precum şi organizarea videoconferinţei. Instanţa solicitată poate renunţa la rambursarea totală sau parţială a cheltuielilor.

 

3. Măsuri ulterioare sesiunii de videoconferinţă

1. În cererile privind obţinerea indirectă de probe (şi anume cele formulate în temeiul articolelor 10 - 12 din regulament), instanţa solicitată trimite fără întârziere instanţei solicitante documentele care prevăd executarea cererii şi, după caz, înapoiază documentele primite de la instanţa solicitantă. Documentele sunt însoţite de o confirmare a executării cererii prin intermediul formularului H din anexa la Regulamentul privind obţinerea de probe din 2001.

2. Obţinerea directă a probelor:

Cu excepţia cazurilor în care există alte condiţii impuse de către organismul central, nu sunt necesare măsuri ulterioare sesiunii de videoconferinţă.

Autoritatea judiciară a statului membru solicitat întocmeşte, după încheierea audierii, un proces-verbal care indică data şi locul audierii, identitatea persoanei audiate, identitatea şi calitatea tuturor celorlalte persoane din statul membru solicitat care au participat la audiere, toate eventualele depuneri de jurământ şi condiţiile tehnice în care s-a desfăşurat audierea. Acest act este transmis de către autoritatea competentă a statului membru solicitat autorităţii competente a statului membru solicitant.

Ultima actualizare: 18/01/2019

Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.