Manual

49. În cadrul videoconferinţelor transfrontaliere, se aşteaptă ca ecranul să fie utilizat pentru trei tipuri diferite de imagine:

• O imagine de focalizare; pentru transmisia de imagini ale participanţilor în cealaltă sală
• O imagine de ansamblu; pentru o imagine de ansamblu a situaţiei în cealaltă sală
• O imagine de informare; pentru transmiterea documentelor și a altor informații  (aici sunt incluse orice ecrane amplasate în „stațiile de lucru” ale participanților).

50. Pentru a garanta obiectivitatea, fiecare participant trebuie să apară pe ecran în acelaşi fel, în măsura în care acest lucru este posibil. Intensitatea luminilor, rezoluţia şi frecvenţa de cadre trebuie să fie compatibile pentru fiecare participant. Lumina ar trebui plasata cât mai departe posibil, astfel încât expresiile faciale să fie întotdeauna distinse cu uşurinţă, să nu existe umbre în jurul ochilor şi să nu existe reflexe pe ecran. Pe cât este posibil, ar trebui imitat contactul vizual.

Poziţionarea echipamentului

51. Echipamentul trebuie poziţionat astfel încât în sala de judecată respectivă să poată fi instrumentate şi cauze fără videoconferinţă. Ar trebui să existe posibilitatea de a poziţiona camerele, ecranele, echipamentul de iluminare şi participanţii astfel încât întregul ansamblu să fie adecvat pentru audierea video şi pledoaria video atât în cauzele cu o persoană străină în stare de arest, cât şi în procedurile penale. Ar trebui acordată atenţie poziţionării camerelor, pentru a evita, daca este posibil, filmarea participanţilor de sus sau de jos, întrucât acest lucru poate furniza o imagine distorsionată şi afecta modul în care este perceput participantul.

Ecrane

52. Unghiul şi distanţa de vizualizare ar trebui să permită tuturor participanţilor să utilizeze acelaşi ecran în mod identic. Dimensiunea ecranului poate fi suficient de mare pentru a permite – sub aspectul unghiului de vizualizare – ca persoanele implicate să fie redate la aceeaşi mărime care ar fi percepută într-o întâlnire obişnuită. ar trebui realizată o rezoluţie minimă de standard WXGA. În privinţa cadrelor/sec, poate fi necesar un minim de 25 cadre/secundă. Expresiile faciale ar trebui să poată fi distinse uşor şi confortul de vizualizare trebuie să fie ridicat.

Camere

53. De preferat, camerele ar trebui să fie fixe şi să aibă câteva poziţii presetate pentru rotire panoramică, înclinare şi distanţa focală; una dintre poziţiile posibile trebuie presetată ca preferinţă. Aceasta permite persoanei care operează echipamentul să modifice punctele vizualizate fără cea mai mică întrerupere a procedurilor instanţei. Deschiderea unghiului camerelor de focalizare ar trebui să fie suficient de mare pentru a garanta faptul că faţa, umerii şi partea superioară a corpului participanţilor sunt vizibile în mod clar.  Ar trebui ca toţi participanţii să se poată mişca şi întoarce către alte persoane într-un spaţiu de 80 x 80 cm fără a dispărea din cadru.

54. În mod normal, două camere vor fi suficiente în sala de şedinţe: o cameră pentru urmărirea mişcărilor orientată spre judecător, procuror sau avocat, martor sau inculpat, în funcţie de persoana care vorbeşte (punctele fixe) şi o cameră care să ofere o imagine de ansamblu asupra sălii de şedinţă, când acest lucru este necesar. În anumite situaţii, imaginea de ansamblu poate fi furnizată şi la începutul şedinţei, prin rotirea panoramică a camerei pentru urmărirea mişcărilor.

55. Echipamentul portabil nu poate asigura mai multe camere, astfel încât cerinţa privind imaginile de ansamblu ar trebui limitată în situaţia utilizării unui astfel de echipament. În anumite cazuri, poate fi necesară utilizarea unei camere pentru martori, ceea ce impune instalarea unei camere. Va trebui examinată necesitatea ca un martor dintr-o astfel de cameră să discute cu profesioniştii din domeniul juridic aflaţi în afara unghiului de acţiune al camerelor.