Guvernul Republicii Croația, prin intermediul Ministerului Justiției, sprijină puternic (prin mijloace legislative, financiare și tehnice) dezvoltarea și promovarea medierii, care a devenit una din părțile importante ale Strategiei de reformă judiciară.

Medierea judiciară și extrajudiciară

Medierea poate fi organizată în orice tip de instanță, ordinară ori specializată, de prim grad de jurisdicție ori de al doilea grad de jurisdicție (municipală, regională, comercială, precum și la Înalta Curte Comercială), în orice etapă a procedurii și, prin urmare, pe durata procedurii de recurs. Medierea este condusă de un judecător al instanței în cauză, acesta având formarea necesară în materie de mediere și figurând pe lista de judecători‑mediatori, stabilită de președintele instanței care atribuie această competență pe bază anuală. Un judecător‑mediator nu poate fi numit să soluționeze un litigiu pentru care a fost numit ca judecător.

Medierea extrajudiciară a fost realizată cu succes timp de mulți ani de centrele de mediere din cadrul Camerei de Economie a Croației, al Camerei de Meserii și Artizanat a Croației și al Asociației Patronale din Croația, precum și de Asociația de Mediere din Croația, de Ordinul Avocaților din Croația, de Biroul de Asigurări din Croația și de Biroul pentru Parteneriat Social al Guvernului Republicii Croația. Cu toate acestea, medierea cu mediatori aleși se poate realiza în afara acestor centre.

În temeiul Legii privind medierea (Narodne novine – Monitorul Oficial al Republicii Croația) nr. 18/11 și Normele privind registrul mediatorilor și standardele de acreditare a instituțiilor de mediere și a mediatorilor (NN, nr. 59/11), registrul mediatorilor este administrat de Ministerul Justiției.

Comisia pentru soluționarea alternativă a litigiilor

Comisia pentru soluționarea alternativă a litigiilor a fost înființată și învestită de Ministerul Justiției. Aceasta este alcătuită din reprezentanți ai instanțelor judecătorești, ai Ministerului Public, ai Biroului pentru Parteneriatul Social al Guvernului Republicii Croația, ai Camerei de Economie a Croației, ai Asociației Patronale din Croația, ai Camerei de Meserii și Artizanat a Croației și ai Ministerului Justiției.

Comisia este însărcinată cu monitorizarea evoluției soluționării alternative a litigiilor și cu monitorizarea implementării programelor existente și propune măsuri de promovare a dezvoltării soluționării alternative a litigiilor. Comisia are, de asemenea, sarcina de a oferi avize și răspunsuri la solicitările de informații care intră în domeniul său de competență.

Cu ocazia reuniunii Comisiei pentru soluționarea alternativă a litigiilor, care a avut loc la 26 noiembrie 2009, a fost adoptat Codul deontologic al mediatorilor.

Cadrul legislativ

Medierea ca mijloc de soluționare a litigiilor a fost reglementată pentru prima dată prin norme speciale – Legea privind medierea (NN, nr. 163/03,care a intrat în vigoare la 24 octombrie 2003), în cuprinsul căreia au fost incluse principiile directoare ale Recomandării Consiliului Europei privind medierea în materie civilă și comercială, precum și așa-numita Carte verde privind soluționarea alternativă a litigiilor în dreptul civil și comercial al Uniunii Europene. Legea a fost modificată în 2009, iar la începutul anului 2011 a fost adoptată o nouă lege privind medierea (NN, nr. 18/11). Aceasta a intrat în vigoare în toate elementele sale odată cu aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană.

Pe lângă legea privind medierea, care este cea mai importantă, mai există și alte legi care reglementează parțial această materie, precum și regulamente de punere în aplicare care asigură punerea în aplicare a dispozițiilor legii.

Procesul de mediere

Procesul de mediere este inițiat printr-o propunere formulată de una din părțile la un litigiu și acceptată de cealaltă parte, printr-o propunere comună a ambelor părți pentru soluționarea amiabilă a litigiului sau printr-o propunere a unui terț (de exemplu, un judecător în cadrul procedurii judiciare).

Mediatorii sunt persoanele care, pe baza acordului între părți, conduc procesul de mediere. Mediatorii trebuie să fie formați (cunoștințele de specialitate și competențele unui mediator reprezintă componente esențiale ale unei medieri reușite) și își continuă formarea profesională fără întrerupere. Academia Judiciară are o importanță majoră în organizarea și desfășurarea formării mediatorilor.

Medierea urmează a fi condusă astfel cum au convenit părțile. Mediatorul va asigura pe tot parcursul procesului de mediere un tratament echitabil și egal al părților. Mediatorul, în cadrul procedurii de mediere, se poate întâlni separat cu fiecare dintre părți și, cu excepția cazului în care părțile au convenit altfel, poate comunica unei părți informații și date primite de la cealaltă parte, numai dacă este autorizat să facă acest lucru. Mediatorul poate participa la redactarea acordului între părți și poate face recomandări cu privire la conținutul acestuia.

Un acord încheiat în cadrul unei proceduri de mediere este obligatoriu pentru părțile care l-au semnat. Dacă părțile și-au asumat anumite obligații în cadrul acordului, acestea trebuie să le îndeplinească în termenele prevăzute. Un acord încheiat în cadrul unei proceduri de mediere este un document cu forță executorie dacă prevede o obligație ce trebuie îndeplinită și în legătură cu care părțile ar putea ajunge la un compromis și dacă prevede o declarație de autorizare directă de executare (clauză de încuviințare a executării).

Cu excepția cazului în care părțile au convenit altfel, fiecare dintre acestea suportă propriile cheltuieli, iar părțile, împreună, suportă cheltuielile de mediere în mod egal sau conform unei legi speciale ori conform normelor instituțiilor de mediere.

Potrivit majorității experților în domeniul medierii, procedura de mediere este adecvată pentru orice litigiu având ca obiect drepturi de care părțile pot dispune liber, iar părțile în litigiu ar trebui încurajate aproape de fiecare dată să opteze pentru o soluționare amiabilă. Medierea este în mod special adecvată în litigiile comerciale, precum și în litigiile transfrontaliere (în care una dintre părți are domiciliul ori reședința obișnuită într-unul dintre statele membre ale Uniunii Europene) în materie civilă și comercială. Ar trebui reținut faptul că litigiile transfrontaliere nu includ procedurile în materie vamală, fiscală ori administrativă sau acele litigii privind responsabilitatea statului pentru anumite acte sau omisiuni în excercitarea puterii.

Alte linkuri

Găsiți un mediator

Mai multe informații