Izvoare de drept
Dreptul austriac este, în principal, un drept scris (gesatztes). În schimb, dreptul cutumiar are doar un rol foarte limitat. Hotărârile instanțelor superioare au o mare importanță, definind orientări esențiale pentru aplicarea legii; totuși, această jurisprudență nu este recunoscută în mod oficial ca izvor de drept.
Constituția austriacă stabilește că normele de drept internațional general recunoscute fac parte integrantă din dreptul federal austriac și prevede integrarea tratatelor internaționale în sistemul juridic al Austriei (cu sau fără legislație specifică). Nivelul ierarhic al dispozițiilor tratatelor în sistemul juridic intern este determinat de conținutul acestora.
Aprobarea de către Nationalrat (Camera inferioară a Parlamentului austriac) a tratatelor internaționale care modifică sau completează Constituția necesită aceleași majorități speciale ca și în cazul legilor constituționale federale. Deciziile privind tratatele de modificare sau completare a legislației fac obiectul acelorași cerințe ca cele aplicabile în cazul legislației.
În principiu, președintele federal este cel care încheie tratate internaționale la solicitarea guvernului federal sau a ministrului federal împuternicit de guvern în acest sens. Tratatele politice și tratatele care modifică sau completează legislația necesită acordul prealabil al Nationalrat. Președintele federal poate împuternici guvernul federal sau membrii relevanți ai acestuia să încheie anumite categorii de tratate internaționale care nu sunt nici politice și nici nu modifică sau completează legislația.
Conform Constituției Austriei, fiecare dintre cele nouă landuri (Bundesländer) se supune nu doar dreptului constituțional al landului respectiv, ci și dreptului constituțional federal. Dreptul constituțional al landului nu trebuie să contravină dreptului constituțional federal și, prin urmare, este subordonat acestuia din urmă. Cu toate acestea, în principiu, nu există o ordine a precedenței între legile federale și legile landurilor. Începând din 1988, statele au dreptul de a încheia tratate internaționale în materii care intră în sfera lor de competență. Cu toate acestea, guvernul federal continuă să dețină competența în domeniul afacerilor externe.
Tipuri de instrumente juridice – ierarhia normelor
Pentru a putea fi adoptată, legislația constituțională federală necesită o majoritate formată din două treimi din voturile exprimate în Nationalrat și un cvorum de cel puțin jumătate din membrii săi. În plus, legislația astfel creată trebuie să fie desemnată în mod explicit drept „lege constituțională” sau „dispoziție constituțională”.
În schimb, o rezoluție privind o dispoziție bazată pe legile federale este valabilă numai cu prezența a cel puțin o treime din membrii Nationalrat și cu majoritatea absolută din totalul voturilor exprimate.
1. Principii directoare ale Constituției
Următoarele principii directoare (Grundprinzipien) ale Constituției austriece sunt cele mai importante dispoziții din sistemul juridic al țării:
- principiul democratic;
- principiul separării puterilor;
- principiul statului de drept;
- principiul republican;
- principiul federal și
- principiul liberal.
Împreună, aceste principii directoare alcătuiesc așa-numita ordine constituțională fundamentală (verfassungsrechtliche Grundordnung).
Din punct de vedere constituțional, aceste principii sunt foarte importante. Dacă o modificare majoră a Constituției duce la renunțarea la unul dintre principiile directoare sau modifică în mod semnificativ relația dintre aceste principii, această modificare este considerată o revizuire cuprinzătoare a Constituției și necesită organizarea unui referendum.
2. Dreptul primar și dreptul secundar al UE
Aderarea Austriei la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 1995, a implicat revizuirea cuprinzătoare a Constituției Austriei. De la data aderării, sistemul juridic al Austriei se întemeiază nu numai pe dreptul constituțional austriac, ci și pe dreptul UE (dualism constituțional). În general, se consideră că dreptul UE are prioritate asupra dreptului intern și a dreptului constituțional federal ordinar , însă nu și asupra principiilor directoare prevăzute de Constituție.
3. Dreptul constituțional federal „ordinar”
Dreptul constituțional stabilește „regulile jocului” în ceea ce privește acțiunile politice, întrucât stabilește:
- procedura legislativă;
- statutul organelor supreme în stat;
- raportul dintre guvernul federal și landuri din perspectivă legislativă și executivă, precum și
- controlul acțiunilor guvernamentale de către instanțele de drept public.
4. Legea federală
Conform principiului fundamental al statului de drept prevăzut în Constituție, administrația publică și instanțele au obligația de a respecta legea. Constituția repartizează puterea legislativă între guvernul federal și landuri.
5. Regulamente
Regulamentele (Verordnungen) sunt dispoziții juridice generale adoptate de autoritățile administrative, care se aplică tuturor subiecților de drept. Regulamentele de punere în aplicare al căror rol este de a preciza conținutul altor norme juridice mai generale (în principal, legi) pot fi adoptate în virtutea autorizației generale prevăzute de Constituție. Regulamentele pot modifica sau completa legile numai dacă acest lucru este prevăzut în mod expres de Constituție.
6. Decizii
În principal, deciziile (Bescheide) sunt acte administrative de aplicare a legii, care se adresează exclusiv persoanelor numite în deciziile respective.
Cadru instituțional
Organele legislative
Constituția repartizează competențele între guvernul federal și landuri, diverse organisme fiind implicate în procesul legislativ.
Nationalrat adoptă legislația federală, de obicei, cu implicarea Bundesratului (Camera superioară a Parlamentului austriac). Cei 183 de membri ai Nationalrat sunt aleși în mod direct de către cetățeni. În schimb, Bundesratul este ales de către consiliile landurilor (Landtage). În general, Bundesratul are doar dreptul de a introduce o obiecție la un proiect de lege.
Legislația landurilor este adoptată de consiliile landurilor.
Procedura legislativă
Proiectele de lege pot fi depuse la Nationalrat de către:
- membrii Nationalrat (propunere de proiect de lege);
- guvernul federal (proiect de lege guvernamental) sau
- Bundesrat.
În plus, o inițiativă cetățenească trebuie supusă analizei Nationalrat dacă este semnată de 100 000 de alegători sau de o șesime din alegătorii din trei landuri.
În practică, majoritatea inițiativelor legislative aparțin guvernului federal. Proiectele de legi federale trebuie să fie adoptate în unanimitate de către guvernul federal (în cadrul Consiliului de miniștri). Înainte de aprobare, proiectul de lege federală elaborat de ministrul competent se transmite spre analiză altor organisme, cum ar fi landurile sau alte părți interesate.
După ce sunt adoptate de către Nationalrat, proiectele de legi necesită avizul Bundesratului. (Proiectele de legi financiare federale nu trebuie să fie trimise Bundesratului – suveranitatea federală a Nationalrat). Ulterior, cancelarul trimite proiectele de legi președintelui pentru autentificare.
Nationalrat poate decide organizarea unui referendum cu privire la un proiect de lege. De asemenea, o majoritate a membrilor Nationalrat poate solicita organizarea unui referendum. În acest caz, proiectul de lege deja adoptat de Nationalrat trebuie aprobat prin referendum înainte de a fi validat. De asemenea, orice revizuire cuprinzătoare a Constituției trebuie să facă obiectul unui referendum.
Președintele certifică, prin semnătura sa, faptul că o lege a fost adoptată în conformitate cu Constituția. Apoi, legea astfel validată trebuie să fie contrasemnată de cancelar.
După contrasemnare de către cancelar, legislația federală este publicată în Monitorul Oficial Federal (Bundesgesetzblatt). Cu excepția cazului în care legea conține dispoziții exprese privind efectul retroactiv sau care precizează data la care va intra în vigoare (vacatio legis), legea intră în vigoare începând din ziua următoare publicării în Monitorul Oficial Federal și a apariției acestuia.
O lege poate fi abrogată fie în mod expres (derogare oficială), fie prin adoptarea unei noi legislații al cărei conținut este în contradicție cu dispoziția anterioară (derogare materială), fără a se preciza în mod explicit că dispoziția anterioară nu mai este în vigoare (lex posterior derogat legi priori). O lege specială se aplică prioritar față de legile generale (lex specialis derogat legi generali). În plus, perioada de valabilitate a unei legi poate fi stabilită încă de la început.
Baze de date juridice
Rechtsinformationssystem des Bundes (Sistemul de informații juridice al Republicii Austria), operat de Ministerul Federal al Afacerilor Digitale și Economice, oferă acces online la legislația Austriei.
Accesul la baza de date este gratuit?
Accesul la Rechtsinformationssystem des Bundes este gratuit.
Scurtă descriere a conținutului
Sistemul de informații juridice al Republicii Austria oferă informații cu privire la:
Dreptul federal
- Dreptul federal (versiunea consolidată)
- Versiunea autentică a Monitorului Oficial Federal al Austriei (Bundesgesetzblatt) începând din 2004
- Monitorul Oficial Federal al Austriei, 1945-2003
- Monitoarele Oficiale Imperiale și Federale (Reichs-, Staats- și Bundesgesetzblatt) 1848-1940
- Colecții de legi și regulamente 1740-1848 (extern)
- Monitoarele Oficiale ale Germaniei (Reichsgesetzblatt) 1919-1945 (extern)
- Proiecte de legi (Begutachtungsentwürfe)
- Proiecte de legi guvernamentale (Regierungsvorlagen)
Legislația landurilor
- Legislația landurilor (versiunea consolidată)
- Monitoarele Oficiale autentice și neautentice ale landurilor (Landesgesetzblätter) (diferite perioade)
Dreptul municipal: dispoziții juridice selectate ale municipalităților din următoarele landuri:
- Carintia (toate municipalitățile)
- Austria Inferioară
- Austria Superioară
- Salzburg
- Stiria
- Viena
Hotărâri judecătorești
- Curtea Constituțională (Verfassungsgerichtshof)
- Curtea Administrativă (Verwaltungsgerichtshof)
- Lista actelor legislative (Normenliste) elaborată de Curtea Administrativă Supremă
- Hotărâri ale Curții Supreme (Oberster Gerichtshof), ale instanțelor regionale superioare (Oberlandsgerichte), ale instanțelor regionale (Landesgerichte), ale judecătoriilor (Bezirksgerichte) și ale Instanței supreme pentru patente și mărci comerciale (Oberste Patent- und Markensenat), precum și hotărâri internaționale
- Curtea Administrativă Federală (Bundesverwaltungsgericht)
- Instanțele administrative regionale (Landesverwaltungsgerichte)
- Instanța fiscală federală (Bundesfinanzgericht) (extern)
- Autoritatea pentru protecția datelor (înainte de 2014: Comisia pentru protecția datelor)
- Comisii disciplinare, Comisia disciplinară supremă, Tribunalul pentru recursuri (Disziplinarkommissionen, Disziplinaroberkommission, Berufungskommission)
- Autoritatea de supraveghere pentru reprezentarea angajaților (Personalvertretungsaufsichtsbehörde) (înainte de 2014: Tribunalul de supraveghere pentru reprezentarea angajaților (Personalvertretungs-Aufsichtskommission)
- Comisiile pentru egalitatea de tratament (Gleichbehandlungskommissionen) din 2014
- Comisiile pentru egalitatea de tratament (Gleichbehandlungskommissionen) din 2008 (extern)
- Documentația financiară, Tribunalul financiar independent (Unabhängiger Finanzsenat) (extern)
- Tribunale administrative independente (Unabhängige Verwaltungssenate) – hotărâri selectate pronunțate între 1991 și 2013
- Tribunalul pentru azil (Asylgerichtshof) – iulie 2008 până în 2013
- Comisia federală independentă pentru azil (Unabhängiger Bundesasylsenat) – hotărâri selectate pronunțate între 1998 și sfârșitul lunii iunie 2008
- Tribunalul de mediu (Umweltsenat) – hotărâri selectate pronunțate între 1994 și 2013
- Consiliul federal al comunicării (Bundeskommunikationssenat) – hotărâri selectate pronunțate între 2001 și 2013
- Organisme pentru controlul achizițiilor (Vergabekontrollbehörden) – hotărâri selectate pronunțate până în 2013
- Hotărâri ale Curții Supreme și ale Curții de Casație pronunțate în materie civilă și penală (1885-1897) (extern)
- Colecția hotărârilor pronunțate de Curtea Imperială Austriacă (Reichsgericht) 1869-1918 (extern)
- Colecția hotărârilor pronunțate de Curtea Administrativă Austriacă (Verfassungsgerichtshof) 1919-1979 (extern)
- Colecția hotărârilor pronunțate de Curtea Administrativă Austriacă (Verfassungsgerichtshof) 1876-1934 (extern)
Alte proclamații:
- Regulamentul privind examinarea maiștrilor artizani și examenele de competențe profesionale în temeiul Codului industrial (Gewerbeordnung)
- Dispoziții oficiale privind sistemul de asigurare socială – obligatorii din 2002
- Planuri de infrastructură pentru sistemul de sănătate (ÖSG, RSG)
- Buletine veterinare oficiale (OVB) din 15.9.2004
Circulare generale (Erlässe)
- Circulare emise de ministerele federale
- Directive și circulare emise de Ministerul federal al Finanțelor (extern)
- Circulare emise de Ministerul federal al Muncii, Afacerilor Sociale, Sănătății și Protecției Consumatorilor (Bundesministerium für Arbeit, Soziales, Gesundheit und Konsumentenschutz) în chestiuni legate de asigurările sociale (extern)
Legi austriece
Unele texte de legi austriece sunt disponibile și în limba engleză.
Informații suplimentare
Informații suplimentare pot fi consultate pe site-ul web al Rechtsinformationssystem des Bundes.
