Izvoare de drept

Dreptul austriac este, în principal, un drept scris („gesatztes Recht“). În schimb, dreptul cutumiar are un rol foarte restrâns. Jurisprudența emanată din hotărârile instanțelor superioare are o mare importanță, întrucât definește liniile directoare esențiale pentru aplicarea legii. Totuși, această jurisprudență nu este recunoscută în mod oficial ca izvor de drept.

Dreptul constituțional austriac stabilește că normele de drept internațional general recunoscute fac parte integrantă din dreptul federal, care prevede integrarea tratatelor internaționale în sistemul juridic al Austriei (prin transformare generală ori specifică). Nivelul ierarhic al dispozițiilor tratatelor internaționale în ordinea juridică internă este determinat de conținutul acestor tratate.

Aprobarea de către Adunarea națională (Nationalrat) a tratatelor internaționale care modifică sau completează Constituția necesită aceleași condiții de cvorum ca și în cazul legilor constituționale federale, și anume majoritatea calificată. Aceleași cerințe se aplică aprobării proiectelor de lege și rezoluțiilor privind tratatele internaționale care modifică sau completează legislația.

În principiu, președintele federal este cel care încheie tratate internaționale la solicitarea guvernului federal sau a ministrului federal împuternicit de guvern în acest sens. Încheierea tratatelor politice internaționale care modifică sau completează legislația necesită acordul prealabil al Adunării Naționale. Președintele federal poate împuternici guvernul federal sau membrii competenți ai acestuia să încheie anumite categorii de tratate care nu sunt nici politice și nici nu modifică sau nu completează legislația.

Conform Constituției federale a Austriei, fiecare dintre cele nouă landuri federale se supune nu doar dreptului (constituțional) al landului, ci și dreptului (constituțional) federal. Dreptul constituțional al landului nu trebuie să contravină dreptului constituțional federal și, prin urmare, e subordonat acestuia din urmă. Cu toate acestea, în principiu nu există un raport de precădere între legile federale (Bundesgesetz) și legile landului (Landesgesetz). Începând din 1988, landurile au dreptul de a încheia tratate de drept internațional public în materii care intră în sfera lor de competență. Cu toate acestea, guvernul federal are competența exclusivă de a încheia tratate în domeniul afacerilor externe.

Tipuri de instrumente juridice – ierarhizarea normelor

În general, pentru a fi adoptată, o prevedere constituțională federală necesită majoritatea a două treimi din voturile exprimate în Adunarea Națională și un cvorum de cel puțin jumătate din membrii săi. În plus, o astfel de prevedere trebuie să fie desemnată în mod explicit drept „lege constituțională” sau „dispoziție constituțională”.

Totuși, deciziile adoptate de Adunarea Națională cu privire la legile federale sunt valabile numai cu prezența a cel puțin o treime din membrii Adunării Naționale și cu majoritatea absolută din totalul voturilor exprimate.

1. Principiile directoare ale Constituției federale

Principiile directoare (principii fundamentale) ale Constituției federale austriece enunțate în continuare reprezintă dispozițiile majore ale ordinii juridice austriece:

• principiul democratic
• principiul separării puterilor
• principiul statului de drept
• principiul republican
• principiul federal
• principiul liberal

Împreună, aceste principii directoare alcătuiesc ordinea constituțională fundamentală.

Din punct de vedere constituțional, aceste principii sunt de o importanță capitală. Orice modificare esențială a Constituției federale trebuie aprobată prin referendum, în cadrul procedurii legislative. Renunțarea la unul dintre principiile directoare fundamentale sau modificarea substanțială a raportului dintre aceste principii înseamnă, în fapt, o modificare totală a Constituției.

2. Dreptul primar și dreptul secundar al UE

Aderarea Austriei la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 1995, a atras după sine revizuirea totală a Constituției federale a Austriei. În consecință, de la data aderării la UE, sistemul juridic al Austriei se întemeiază nu numai pe dreptul constituțional austriac, ci și pe dreptul Uniunii Europene (dualism constituțional). În general, se consideră că dreptul Uniunii Europene are prioritate asupra dreptului intern și a dreptului constituțional federal, însă nu și asupra principiilor fundamentale prevăzute de Constituția federală.

3. Dreptul constituțional „ordinar”

Dreptul constituțional stabilește „regulile jocului” în ceea ce privește acțiunile politice, întrucât dispune:

• procedura legislativă
• locul pe care îl ocupă organele supreme în stat
• raportul dintre statul federal (Bund) și landuri (Ländern) la nivelul puterii legislative și al celei executive
• controlul acțiunilor statului prin intermediul instanțelor de drept public

4. Legislația federală

Conform principiului fundamental al statului de drept prevăzut în Constituția federală, administrația publică și instanțele au obligația de a respecta legea. Constituția federală repartizează puterea legislativă între statul federal și landuri.

5. Regulamente (Verordnungen)

Regulamentele sunt acte normative generale adoptate de autoritățile administrative, care se aplică tuturor subiecților de drept. Regulamentele de aplicare al căror rol este de a preciza conținutul altor norme juridice generale (în principal, legi) pot fi adoptate numai dacă există o dispoziție constituțională în acest sens. Regulamentele pot modifica sau completa o lege numai dacă acest lucru este prevăzut în mod expres de Constituția federală.

6. Decizii

În principal, deciziile (Bescheide) sunt acte administrative de punere în aplicare a legii, care se adresează exclusiv anumitor persoane.

Cadrul instituțional

Organismele puterii legislative

În conformitate cu repartizarea puterii legislative între statul federal și landuri, prevăzută de Constituția federală, exercitarea puterii legislative este asigurată de diverse organisme.

Atât Adunarea Națională (Nationalrat), cât și Adunarea Federală (Bundesrat) au competența de a adopta legi federale. Cei 183 de deputați ai Adunării Naționale sunt aleși în mod direct de către cetățeni. Membrii Adunării Federale sunt aleși de către dietele landurilor. În general, Adunarea Federală are numai drept de opoziție.

Legislația landurilor este votată de dietele landurilor.

Procesul legislativ

Inițiativele legislative care vizează adoptarea de legi federale sunt prezentate Adunării Naționale sub formă de:

• cereri formulate de membrii Adunării Naționale (prezentate din proprie inițiativă)
• proiecte de legi elaborate de guvernul federal (proiecte de legi ale guvernului)
• cereri formulate de Adunarea Federală

De asemenea, se poate supune spre analiză Adunării Naționale o cerere formulată de cetățeni, semnată de peste 100 000 de alegători sau de o șesime din persoanele cu drept de vot din trei landuri federale.

În practică, inițiativele legislative aparțin, în cea mai mare parte, guvernului federal. Proiectele de legi ale guvernului federal trebuie să fie adoptate în unanimitate de către guvern (în cadrul Consiliului de miniștri). Proiectul de lege federală elaborat de ministrul federal competent se transmite spre analiză altor organisme (landuri federale, grupuri de interese), care emit un aviz.

După ce sunt aprobate de către Adunarea Națională, legile se transmit Adunării Federale, în vederea aprobării (cu excepția legilor privind bugetul federal pentru că, în acest caz, Adunarea Națională este suverană). În continuare, Cancelarul federal prezintă spre autentificare de către Președintele federal legile adoptate de Adunarea Națională.

Adunarea Națională poate decide să organizeze un referendum. Acest lucru se poate face, de asemenea, cu majoritatea membrilor Adunării Naționale. În plus, proiectul de lege adoptat de Adunarea Națională trebuie aprobat prin referendum, înainte de a fi validat. De asemenea, orice revizuire totală a Constituției federale trebuie să facă obiectul unui referendum.

Președintele federal certifică, prin semnătura sa, faptul că legea a fost adoptată în conformitate cu ordinea constituțională. În continuare, legea astfel validată este contrasemnată de Cancelarul federal.

După contrasemnare de către Cancelarul federal, legile federale sunt publicate în Monitorul Oficial Federal (Bundesgesetzblatt). Cu excepția cazului în care există dispoziții contrare (efect retroactiv, vacatio legis), o lege federală intră în vigoare începând din ziua următoare publicării în Monitorul Oficial Federal și a apariției acestuia.

O lege poate fi abrogată fie în mod explicit (abrogare formală), fie prin aprobarea unei noi legi federale al cărei conținut este în contradicție cu acela al unei dispoziții anterioare (abrogare materială), însă fără să o abroge în mod explicit (lex posterior derogat legi priori). O lege specială are precădere asupra legii generale (lex specialis derogat legi generali). În plus, perioada de valabilitate a unei dispoziții legale poate fi stabilită încă de la început.

Baze de date juridice

Sub coordonarea și administrarea Cancelariei Federale a Austriei, Sistemul de informații juridice al Republicii Austria (RIS) oferă acces online la legislația Austriei.

Accesul la baza de date este gratuit?

Accesul la Sistemul de informații juridice al Republicii Austria (RIS) este gratuit.

Scurtă descriere a conținutului

Baza de date RIS oferă informații privind:

• Dreptul federal

1. Dreptul federal
2. Legislația publicată în versiune autentică în Monitorul Oficial Federal începând din 2004
3. Monitorul Oficial Federal, edițiile din perioada 1945 - 2003
4. Monitorul Oficial Federal, edițiile din perioada 1848 - 1940
5. Culegerile de legislație din perioada 1780 - 1848
6. Monitorul Oficial al Germaniei, edițiile din perioada 1938 - 1945
7. Proiectele de legi care fac obiectul consultărilor
8. Proiecte de legi guvernamentale

• Legislația landurilor

1. Legislația landurilor
2. Edițiile actuale ale Monitoarelor Oficiale ale Landurilor, cu excepția Austriei de Jos și a Vienei

• Dreptul comunal: numai documente selectate din Carinthia, Austria de Jos, Salzburg, Styria și Viena
• Jurisprudență

1. Curtea Constituțională (Verfassungsgerichtshof)
2. Curtea Administrativă (Verwaltungsgerichtshof)
3. Lista de legi (Normenliste) a Curții Administrative
4. Hotărâri ale Curții Supreme (Oberster Gerichtshof), ale instanțelor de apel (Oberlandsgerichte) și ale altor instanțe
5. Instanțe administrative independente (Unabhängige Verwaltungssenate)
6. Tribunalul financiar independent (Unabhängiger Finanzsenat)
7. Tribunalul privind dreptul de azil (Asylgerichtshof)
8. Tribunalul federal independent privind dreptul de azil (Unabhängiger Bundesasylsenat)
9. Tribunalul de mediu (Umweltsenat)
10. Consiliul superior federal al comunicării (Bundeskommunikationssenat)
11. Autoritățile pentru controlul achizițiilor (Vergabekontrollbehörden)
12. Comisia de Apel (Berufungskommission) și Comisia disciplinară supremă (Disziplinaroberkommission)
13. Comisia pentru protecția datelor (Datenschutzkommission)
14. Comisia de supraveghere a organelor de reprezentare a personalului (Personalvertretungs-Aufsichtskommission)
15. Comisiile pentru egalitatea de tratament (Gleichbehandlungskommissionen)

• Decrete

1. Decrete ale ministerelor federale
2. Decrete ale Ministerului Federal al Justiției

Unele texte de legi austriece sunt disponibile și în limba engleză.

Informații suplimentare sunt disponibile pe site-ul internet al Sistemului de informații juridice al Republicii Austria.

Linkuri utile

Ordinea juridică - Austria