Introducere – Această pagină prezintă informații despre sistemul juridic austriac și o imagine de ansamblu a dreptului austriac.
Informații pe regiuni
Dreptul austriac este, în principal, un drept scris (gesatztes). În schimb, dreptul cutumiar are doar un rol foarte limitat. Hotărârile instanțelor superioare au o mare importanță, definind orientări esențiale pentru aplicarea legii; totuși, această jurisprudență nu este recunoscută în mod oficial ca izvor de drept.
Constituția austriacă stabilește că normele de drept internațional general recunoscute fac parte integrantă din dreptul federal austriac și prevede integrarea tratatelor internaționale în sistemul juridic al Austriei (cu sau fără legislație specifică). Nivelul ierarhic al dispozițiilor tratatelor în sistemul juridic intern este determinat de conținutul acestora.
Aprobarea de către Nationalrat (Camera inferioară a Parlamentului austriac) a tratatelor internaționale care modifică sau completează Constituția necesită aceleași majorități speciale ca și în cazul legilor constituționale federale. Deciziile privind tratatele de modificare sau completare a legislației fac obiectul acelorași cerințe ca cele aplicabile în cazul legislației.
În principiu, președintele federal este cel care încheie tratate internaționale la solicitarea guvernului federal sau a ministrului federal împuternicit de guvern în acest sens. Tratatele politice și tratatele care modifică sau completează legislația necesită acordul prealabil al Nationalrat. Președintele federal poate împuternici guvernul federal sau membrii relevanți ai acestuia să încheie anumite categorii de tratate internaționale care nu sunt nici politice și nici nu modifică sau completează legislația.
Conform Constituției Austriei, fiecare dintre cele nouă landuri (Bundesländer) se supune nu doar dreptului constituțional al landului respectiv, ci și dreptului constituțional federal. Dreptul constituțional al landului nu trebuie să contravină dreptului constituțional federal și, prin urmare, este subordonat acestuia din urmă. Cu toate acestea, în principiu, nu există o ordine a precedenței între legile federale și legile landurilor. Începând din 1988, statele au dreptul de a încheia tratate internaționale în materii care intră în sfera lor de competență. Cu toate acestea, guvernul federal continuă să dețină competența în domeniul afacerilor externe.
Pentru a putea fi adoptată, legislația constituțională federală necesită o majoritate formată din două treimi din voturile exprimate în Nationalrat și un cvorum de cel puțin jumătate din membrii săi. În plus, legislația astfel creată trebuie să fie desemnată în mod explicit drept „lege constituțională” sau „dispoziție constituțională”.
În schimb, o rezoluție privind o dispoziție bazată pe legile federale este valabilă numai cu prezența a cel puțin o treime din membrii Nationalrat și cu majoritatea absolută din totalul voturilor exprimate.
Următoarele principii directoare (Grundprinzipien) ale Constituției austriece sunt cele mai importante dispoziții din sistemul juridic al țării:
Împreună, aceste principii directoare alcătuiesc așa-numita ordine constituțională fundamentală (verfassungsrechtliche Grundordnung).
Din punct de vedere constituțional, aceste principii sunt foarte importante. Dacă o modificare majoră a Constituției duce la renunțarea la unul dintre principiile directoare sau modifică în mod semnificativ relația dintre aceste principii, această modificare este considerată o revizuire cuprinzătoare a Constituției și necesită organizarea unui referendum.
Aderarea Austriei la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 1995, a implicat revizuirea cuprinzătoare a Constituției Austriei. De la data aderării, sistemul juridic al Austriei se întemeiază nu numai pe dreptul constituțional austriac, ci și pe dreptul UE (dualism constituțional). În general, se consideră că dreptul UE are prioritate asupra dreptului intern și a dreptului constituțional federal ordinar , însă nu și asupra principiilor directoare prevăzute de Constituție.
Dreptul constituțional stabilește „regulile jocului” în ceea ce privește acțiunile politice, întrucât stabilește:
Conform principiului fundamental al statului de drept prevăzut în Constituție, administrația publică și instanțele au obligația de a respecta legea. Constituția repartizează puterea legislativă între guvernul federal și landuri.
Regulamentele (Verordnungen) sunt dispoziții juridice generale adoptate de autoritățile administrative, care se aplică tuturor subiecților de drept. Regulamentele de punere în aplicare al căror rol este de a preciza conținutul altor norme juridice mai generale (în principal, legi) pot fi adoptate în virtutea autorizației generale prevăzute de Constituție. Regulamentele pot modifica sau completa legile numai dacă acest lucru este prevăzut în mod expres de Constituție.
În principal, deciziile (Bescheide) sunt acte administrative de aplicare a legii, care se adresează exclusiv persoanelor numite în deciziile respective.
Constituția repartizează competențele între guvernul federal și landuri, diverse organisme fiind implicate în procesul legislativ.
Nationalrat adoptă legislația federală, de obicei, cu implicarea Bundesratului (Camera superioară a Parlamentului austriac). Cei 183 de membri ai Nationalrat sunt aleși în mod direct de către cetățeni. În schimb, Bundesratul este ales de către consiliile landurilor (Landtage). În general, Bundesratul are doar dreptul de a introduce o obiecție la un proiect de lege.
Legislația landurilor este adoptată de consiliile landurilor.
Proiectele de lege pot fi depuse la Nationalrat de către:
În plus, o inițiativă cetățenească trebuie supusă analizei Nationalrat dacă este semnată de 100 000 de alegători sau de o șesime din alegătorii din trei landuri.
În practică, majoritatea inițiativelor legislative aparțin guvernului federal. Proiectele de legi federale trebuie să fie adoptate în unanimitate de către guvernul federal (în cadrul Consiliului de miniștri). Înainte de aprobare, proiectul de lege federală elaborat de ministrul competent se transmite spre analiză altor organisme, cum ar fi landurile sau alte părți interesate.
După ce sunt adoptate de către Nationalrat, proiectele de legi necesită avizul Bundesratului. (Proiectele de legi financiare federale nu trebuie să fie trimise Bundesratului – suveranitatea federală a Nationalrat). Ulterior, cancelarul trimite proiectele de legi președintelui pentru autentificare.
Nationalrat poate decide organizarea unui referendum cu privire la un proiect de lege. De asemenea, o majoritate a membrilor Nationalrat poate solicita organizarea unui referendum. În acest caz, proiectul de lege deja adoptat de Nationalrat trebuie aprobat prin referendum înainte de a fi validat. De asemenea, orice revizuire cuprinzătoare a Constituției trebuie să facă obiectul unui referendum.
Președintele certifică, prin semnătura sa, faptul că o lege a fost adoptată în conformitate cu Constituția. Apoi, legea astfel validată trebuie să fie contrasemnată de cancelar.
După contrasemnare de către cancelar, legislația federală este publicată în Monitorul Oficial Federal (Bundesgesetzblatt). Cu excepția cazului în care legea conține dispoziții exprese privind efectul retroactiv sau care precizează data la care va intra în vigoare (vacatio legis), legea intră în vigoare începând din ziua următoare publicării în Monitorul Oficial Federal și a apariției acestuia.
O lege poate fi abrogată fie în mod expres (derogare oficială), fie prin adoptarea unei noi legislații al cărei conținut este în contradicție cu dispoziția anterioară (derogare materială), fără a se preciza în mod explicit că dispoziția anterioară nu mai este în vigoare (lex posterior derogat legi priori). O lege specială se aplică prioritar față de legile generale (lex specialis derogat legi generali). În plus, perioada de valabilitate a unei legi poate fi stabilită încă de la început.
Rechtsinformationssystem des Bundes (Sistemul de informații juridice al Republicii Austria), operat de Ministerul Federal al Afacerilor Digitale și Economice, oferă acces online la legislația Austriei.
Accesul la Rechtsinformationssystem des Bundes este gratuit.
Sistemul de informații juridice al Republicii Austria oferă informații cu privire la:
Alte proclamații:
Unele texte de legi austriece sunt disponibile și în limba engleză.
Informații suplimentare pot fi consultate pe site-ul web al Rechtsinformationssystem des Bundes.
Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.