Se pot acorda despăgubiri doar victimelor infracțiunilor premeditate săvârșite cu violență. Acestea sunt infracțiuni pe care autorul infracțiunii le-a săvârșit cu intenție și care constituie un atac direct împotriva vieții și a integrității corporale, folosind forța (infracțiuni împotriva vieții și a integrității corporale, cum ar fi crimă, ucidere din culpă, vătămare corporală) sau violând integritatea sexuală (infracțiuni de natură sexuală).
O altă condiție este ca aceste infracțiuni să fie sancționate cu pedepse cu închisoarea de cel puțin un an, conform Codului penal. Cu alte cuvinte, nu se acordă despăgubiri pentru infracțiuni de natură pecuniară (financiară).
Nu aveți dreptul la despăgubiri pentru vătămări minore (de exemplu, contuzii, zgârieturi, vânătăi) sau pentru alte tipuri de leziuni fizice care au doar un efect extern trecător sau care afectează sănătatea victimei temporar și într-o mai mică măsură.
Se pot acorda despăgubiri în cazurile în care o leziune fizică este considerată a fi cel puțin minoră (de exemplu, plăgi la nivelul țesutului moale care necesită cusături, fracturi simple, dislocări și entorse simple, rupturi simple de timpan, contuzii cu pierderea cunoștinței pe termen foarte scurt, pierderea unuia sau a doi dinți, pierderea unui membru).
Da, urmașii pot primi despăgubiri pentru suferința psihică provocată de decesul unei persoane dragi, și anume: persoanele care au fost întreținute sau au avut dreptul de a fi întreținute de victima decedată (în special minorii și copiii cu vârsta sub 26 de ani care urmează o formă de învățământ la zi; soțul/soția sau partenerul necăsătorit care nu dispune de nicio sursă de venit și care se află în șomaj din motive independente de voința sa; părinții, în cazul în care aceștia nu au și nu pot obține surse suficiente de venit).
Nu.
Nu. Condiția obligatorie pentru acordarea despăgubirilor este aceea ca solicitantul să fie cetățean al Republicii Slovenia sau al unui alt stat membru al UE.
Nu. Pentru a putea solicita despăgubiri, infracțiunea trebuie să fi fost săvârșită pe teritoriul Republicii Slovenia sau pe o navă sau aeronavă aflată sub pavilion sloven, indiferent de locul unde se afla aceasta la momentul săvârșirii infracțiunii.
Da, fapta trebuie să fi fost înregistrată sau denunțată la autoritatea competentă (poliție, parchet) și încadrată ca infracțiune (și nu contravenție, de exemplu), fiind necesară existența unei suspiciuni rezonabile de săvârșire a infracțiunii (plângere penală depusă la parchet).
Nu, însă trebuie să existe o suspiciune rezonabilă de săvârșire a infracțiunii, ceea ce înseamnă, în general, că trebuie formulată cel puțin o plângere penală, pe care poliția o înaintează parchetului după finalizarea anchetei.
În general, temeiul despăgubirilor acordate în aceste cazuri îl constituie hotărârea definitivă și irevocabilă prin care victimei i-au fost acordate despăgubiri și care poate fi pronunțată încă din timpul procedurii penale (decizia privind o acțiune civilă în cadrul procedurii penale) sau în cadrul procedurii civile (decizia privind o acțiune). O condiție suplimentară este ca procedura de executare (recuperarea plății) în temeiul hotărârii respective să eșueze sau să nu poată fi pusă în aplicare (autorul infracțiunii nu deține bunuri, bunurile nu pot fi recuperate).
Totuși, există excepții când nu este necesar să se solicite mai întâi despăgubiri de la autorul infracțiunii:
- în cazul în care victima infracțiunii aparține unuia dintre grupurile care beneficiază de o protecție specială - copii, victime ale violenței domestice, persoane cu handicap, cetățeni ai unui alt stat membru al UE (în cazurile transfrontaliere);
- în cazul în care autorul infracțiunii rămâne necunoscut (după trei luni de la data înregistrării sau denunțării infracțiunii și nu este identificat înainte de decizia comisiei) sau în cazul în care autorul infracțiunii nu poate fi urmărit penal (de exemplu, autorul infracțiunii a decedat sau nu a împlinit 14 ani și nu poate răspunde penal).
În cazul în care autorul infracțiunii rămâne necunoscut (după trei luni de la data depistării sau denunțării infracțiunii și nu este identificat înainte de decizia comisiei), victima poate solicita despăgubiri.
În general, despăgubirea este strâns legată de condamnarea autorului infracțiunii atunci când este solicitată pe baza unui act având caracter executoriu - o hotărâre (pronunțată în cadrul unei proceduri penale sau civile) în temeiul căreia victimei i s-au acordat despăgubiri, însă victima nu le poate recupera de la autorul infracțiunii (procedura de executare a eșuat sau nu a putut fi pusă în aplicare).
În cazurile în care victima beneficiază de un statut special (copii, persoane cu handicap sau victime ale violenței domestice și victime în cazuri transfrontaliere - resortisanți ai altor state membre ale UE), condamnarea autorului infracțiunii nu reprezintă o condiție pentru solicitarea de despăgubiri.
Da, există două termene în care pot fi solicitate despăgubiri.
În cazurile care implică un autor necunoscut al infracțiunii sau grupuri speciale de victime (copii, victime ale violenței domestice, persoane cu handicap, resortisanți ai altor state membre ale UE), termenul pentru prezentarea cererii este de 6 luni de la data săvârșirii infracțiunii.
În alte cazuri, în care trebuie să se solicite mai întâi despăgubiri de la autorul infracțiunii, termenul pentru formularea cererii este de 3 luni de la data primirii deciziei sau a notificării faptului că procedura de executare a eșuat; în cazul în care nu s-a propus procedura de executare, termenul este de trei luni de la primirea informațiilor conform cărora procedura de executare nu este posibilă.
Despăgubirea acoperă, de exemplu:
(a) pentru victima infracțiunii:
- prejudiciul material (care nu este de natură psihologică):
- prejudiciul psihologic (moral):
- prejudiciul material (care nu este de natură psihologică):
- prejudiciul psihologic:
- prejudiciul material (care nu este de natură psihologică):
- prejudiciul psihologic (moral):
- prejudiciul material (care nu este de natură psihologică):
- prejudiciul psihologic:
În general, despăgubirea se plătește printr-o plată unică, cu excepția cazului în care se impune stabilirea condițiilor viitoare de acordare a despăgubirilor pentru anumite perioade (de exemplu, urmarea unei forme de învățământ la zi de către un copil).
Atunci când se stabilește cuantumul despăgubirilor se ține seama atât de comportamentul solicitantului în timpul săvârșirii infracțiunii și după săvârșirea acesteia, cât și de contribuția sa la producerea și amploarea prejudiciului, existând posibilitatea ca valoarea despăgubirilor să fie redusă în consecință sau ca cererea să fie respinsă.
Cazierul judiciar al solicitantului nu este verificat, însă necooperarea în cadrul procedurii de despăgubire poate avea drept consecință nestabilirea tuturor circumstanțelor relevante pentru determinarea dreptului la despăgubire și, prin urmare, neîndeplinirea condițiilor de recunoaștere a prejudiciului. Dacă reclamantul nu dă curs solicitărilor autorității privind completarea cererii de despăgubire, este posibil ca cererea incompletă să fie respinsă.
Situația financiară a victimei nu este verificată și, prin urmare, nu are un impact asupra recunoașterii dreptului la despăgubiri sau a cuantumului acestora.
Da, orice alte compensații, rambursări sau plăți primite de solicitant pe orice altă bază pentru același tip de prejudiciu se deduc din cuantumul despăgubirilor acordate.
În cazul suferinței fizice și psihice, se iau în considerare cuantumurile legale maxime de despăgubire pentru fiecare tip de prejudiciu, iar compensația se stabilește în funcție de aceste limite și de gravitatea vătămării sau de tipul prejudiciului.
În cazul suferinței fizice, categoriile de leziuni sunt reglementate de norme specifice, iar legea stabilește sumele minime și sumele maxime aplicabile acestor categorii - de la 50 la 500 EUR pentru leziuni minore, de la 100 la 1 000 EUR pentru leziuni medii, de la 250 la 2 500 EUR pentru leziuni grave, de la 500 la 5 000 EUR pentru leziuni foarte grave și de la 1 000 la 10 000 EUR pentru leziuni extrem de grave.
Pentru alte tipuri de daune, legea face trimitere la alte reglementări. Rambursarea costurilor de tratament este admisă în limita cuantumului echivalent costurilor aferente serviciilor medicale acoperite de asigurarea obligatorie de sănătate, la care persoana asigurată ar avea dreptul în conformitate cu reglementările Republicii Slovenia, având în vedere circumstanțele. Urmașii victimei decedate pot beneficia de o pensie de urmaș ca urmare a pierderii mijloacelor de întreținere, în limitele stabilite de reglementările Sloveniei privind asigurările de pensie și de invaliditate.
Da, pentru suferința fizică se acordă minimum 50 EUR și maximum 10 000 EUR, iar pentru suferința psihică se acordă maximum 10 000 EUR.
Se pot acorda tuturor rudelor despăgubiri de maximum 10 000 EUR pentru suferința psihică provocată ca urmare a decesului unei persoane dragi.
Nu. Cuantumul despăgubirii poate fi specificat în formularul de cerere, menționarea acestuia neconstituind însă o obligație legală.
Da. Conform legii, orice alte compensații, rambursări sau plăți primite de solicitant pe orice altă bază pentru același tip de prejudiciu se deduc din cuantumul despăgubirilor acordate.
Nu.
Legea nu prevede o astfel de modificare a circumstanțelor.
Conform legii, cererea trebuie însoțită de următoarele documente:
În cazul în care un solicitant formulează o cerere de despăgubire după ce recuperarea sumei aferente de la autorul infracțiunii a eșuat, trebuie atașate și următoarele documente:
Autoritatea poate solicita probe suplimentare în vederea stabilirii condițiilor de acordare a despăgubirilor.
Nu. Legislația prevede că nu se percep taxe pentru formularea de cereri, introducerea de acțiuni și emiterea de decizii în cadrul procedurilor de despăgubire.
Komisija Vlade Republike Slovenije za odločanje o odškodnini žrtvam kaznivih dejanj (Comisia de luare a deciziilor în materie de despăgubire a victimelor infracțiunilor, denumită în continuare „comisia”).
Ministrstvo za pravosodje, Župančičeva 3, 1000 Ljubljana.
Nu.
Termenul legal pentru emiterea unei decizii este de 3 luni de la data primirii unei cereri complete. În general, procedura durează mai puțin de o jumătate de an, în funcție de caracteristicile fiecărui caz în parte.
Decizia comisiei poate fi contestată prin introducerea unei căi de atac în cadrul unei proceduri administrative în fața Tribunalului Administrativ din Republica Slovenia.
Acestea sunt publicate pe site-ul web al Ministerului Justiției:
Versiunea în limba engleză a paginii web:
Se pot informații și în scris sau telefonic:
Ministrstvo za pravosodje
Direktorat za kaznovalno pravo in človekove pravice
Sektor za popravo krivic in podporo žrtvam kaznivih dejanj
Župančičeva 3, 1000 Ljubljana
Tel.: +386 1 369 5442
E-mail: gp.mp@gov.si
Conform legii, poliția trebuie să furnizeze informații de bază cu privire la modul în care cetățenii își pot exercita drepturile. De asemenea, alte organisme de stat care se ocupă de victime sunt în general familiarizate cu aceste drepturi și furnizează astfel de informații (centre de asistență socială, ONG-uri de sprijinire a victimelor).
A se vedea mai sus.
Asistența juridică gratuită nu este posibilă în aceste cazuri.
Cu toate acestea, în conformitate cu normele privind procedura administrativă generală, persoana aflată într-o funcție publică trebuie să respecte principiul protejării drepturilor solicitantului, ceea ce înseamnă că aceasta trebuie să îi permită solicitantului să își exercite drepturile, să îl înștiințeze în această privință, să îl invite să completeze cererea și să îi furnizeze explicații, asigurându-se în același timp că necunoașterea sau lipsa de informare a solicitantului nu îi afectează drepturile.
Da, unele ONG-uri oferă asistență în ceea ce privește asigurarea respectării drepturilor victimelor [de exemplu, Društvo za nenasilno komunikacijo (Societatea pentru comunicare nonviolentă)].
Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.