Adaptarea drepturilor reale

Slovacia
Conținut furnizat de
European Judicial Network
Rețeaua judiciară europeană (în materie civilă și comercială)

1 Care sunt drepturile reale ar putea lua naștere în urma unei succesiuni în temeiul legii statului membru?

A – Drepturi de proprietate (articolele 123-151 din Codul civil):

1/proprietar unic

2/proprietate comună (bunuri matrimoniale divizibile și indivizibile)

B- Drepturile asupra bunurilor altor persoane (articolele 151a-151v din Codul civil)

1/drepturi de garanție reală mobiliară (constituirea creanțelor, dreptul de garanție reală mobiliară subordonat)

2/servituți

3/drepturi de retenție

Dreptul de proprietate este transferat prin succesiune de la testator către moștenitor (moștenitori) la data decesului testatorului. Transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile trebuie întotdeauna să fie înregistrat în cartea funciară.

Drepturile de garanție reală mobiliară sunt utilizate pentru a asigura creanțele și sarcinile asociate dând dreptul creditorului gajist să obțină sau să solicite stingerea datoriei prin garanția reală mobiliară („gajul”) dacă datoria nu este achitată integral în termenul stabilit.

Garanția reală mobiliară este stabilită prin intermediul unui contract scris, printr-un acord privind succesiunea încheiat între moștenitori, printr-o hotărâre a unei instanțe sau a unei autorități administrative sau printr-un act de drept și, de regulă, produce efecte de la înregistrarea în cartea funciară.

Servituțile impun restricții proprietarilor de bunuri imobile în favoarea altor persoane, obligându-i să tolereze sau să se abțină de la întreprinderea anumitor acțiuni. Drepturile care corespund servituților sunt asociate fie cu dreptul de proprietate asupra unui anumit bun imobil (precum dreptul de trecere pe o porțiune de teren) sau cu o anumită persoană (dreptul de folosință viageră).

Servituțile asociate dreptului de proprietate asupra unui bun imobil (servituțile reale) sunt transferate părții care achiziționează bunul împreună cu dreptul de proprietate asupra acestuia. Servituțile asociate unei persoane (servituțile personale) expiră la momentul decesului persoanei în numele căreia au fost constituite.

Dreptul de retenție permite unei persoane să rețină un bun mobil pe care este obligată să îl cedeze pentru a-și garanta creanța pecuniară față de o persoană căreia în caz contrar ar fi obligată să îi cedeze bunul. Cu toate acestea, bunurile obținute prin mijloace arbitrare sau frauduloase nu pot fi reținute. Pe baza dreptului de retenție, atunci când se execută o hotărâre judecătorească, creditorul are dreptul la satisfacerea preferențială din veniturile obținute din bunul reținut înaintea altor creditori, inclusiv creditorii gajiști.

2 Sunt aceste drepturi înscrise într-un registru al drepturilor de proprietate asupra bunurilor imobile sau mobile și, în caz afirmativ, înscrierea este obligatorie? În ce registru (registre) sunt înscrise și care sunt cerințele și procedura de înscriere?

A – Drepturile de proprietateasupra unui bun imobil, rezidențial sau nerezidențial, trebuie să fie întotdeauna înregistrate în cartea funciară, ceea ce are, în general, efect de opozabilitate. În ceea ce privește contractele de transfer al bunurilor, drepturile de proprietate nu produc efecte până la momentul la care contractele respective sunt înregistrate în acest registru. Cu alte cuvinte, înregistrarea în cartea funciară are efect constitutiv.. În cazul decesului, efectele înregistrării sunt diferite, deoarece doar la momentul efectuării înregistrării transferul dreptului de proprietate către moștenitor este declarat în mod retroactiv la data decesului în cadrul procedurii de succesiune. Această procedură este reglementată de Legea privind cartea funciară nr. 162/1995, iar înregistrarea transferului dreptului de proprietate la finalizarea procedurii de succesiune este obligatorie. Cererea de înregistrare în cartea funciară este depusă de un notar desemnat de instanța judecătorească în legătură cu procedura de succesiune sau de către altă persoană autorizată (moștenitorul). Cererea se depune la Oficiul de Cadastru al biroului districtual competent din punct de vedere teritorial.

Dreptul de proprietate asupra anumitor bunuri mobile trebuie să fie înregistrat în registrele relevante. Aceste registre includ: Registrul comerțului (Legea nr. 530/2003 privind registrul comerțului) - instanțele judecătorești competente în ceea ce privește registrul comerțului sunt instanțele districtuale de la sediul instanței regionale.

Registrul autovehiculelor, pentru care este responsabil inspectoratul de poliție rutieră de la nivel districtual.

Oficiul de Proprietate Industrială din Banská Bystrica, care este competent pentru întregul teritoriu al Slovaciei, înregistrează brevete, mărci, desene și modele industriale și alte date care constituie obiectul dreptului de proprietate.

Depozitarul Central al Titlurilor de Valoare – transferul de titluri de valoare dematerializate – Depozitarul Central al Titlurilor de Valoare al Republicii Slovace, a.s. este competent pentru întreg teritoriul Slovaciei.

Registrul maritim – înregistrarea ambarcațiunilor de agrement – Registrul Maritim al Republicii Slovace, administrat de Ministerul Transporturilor și Construcțiilor din Slovacia, este competent pentru întreg teritoriul Slovaciei.

B – Drepturile asupra bunului altei persoane

În registre sunt înregistrate, de asemenea, drepturile asupra bunurilor altor persoane, care restricționează modul în care proprietarul poate dispune de bunul respectiv. In general, drepturile de garanție reală mobiliară constituite în legătură cu bunurile imobile, bunurile rezidențiale și nerezidențiale se constituie atunci când sunt introduse în registrul proprietăților.

1/Dreptul de retenție în ceea ce privește un bun mobil se constituie la momentul înregistrării în Registrul Central Notarial al Drepturilor de Retenție [articolele 73d-73i din Legea nr. 323/1992 privind notarii și activitățile notariale (Codul notarilor) și normele interne ale Camerei Notarilor], care este păstrat de Camera Notarilor; în cazul în care există un registru separat pentru bunul în cauză, înregistrarea se face în registrul respectiv (astfel cum se menționează la punctul A de mai sus). Dreptul de retenție, modificările aduse informațiilor referitoare la un drept de retenție și începerea executării dreptului sunt înregistrate de către un notar pe baza unei cereri adresate de o persoană autorizată, astfel cum se prevede în legislația relevantă. Aceeași prevedere se aplică și eliminării unui drept de retenție din Registrul drepturilor de retenție. Persoanele care solicită înregistrarea trebuie să facă dovada identității lor în fața notarului sau, dacă depun solicitarea în numele altei persoane, acestea trebuie să prezinte dovada faptului că sunt autorizate să facă acest lucru. Persoanele care solicită înregistrarea unei garanții reale mobiliare trebuie să furnizeze notarului toate informațiile prevăzute de lege, aceste informații fiind apoi înregistrate în registrul garanțiilor reale. În cazul în care garanția reală mobiliară este constituită printr-un acord de succesiune încheiat de moștenitori sau printr-o hotărâre a unei instanțe judecătorești sau a unei autorități administrative, persoana care solicită înregistrarea garanției reale mobiliare trebuie să prezinte notarului hotărârea prin care este constituită garanția reală mobiliară.

2/Servituțile reale sunt constituite la momentul înregistrării în registrul proprietăților.

3/Drepturile de retenție admisibile doar cu privire la bunuri mobile nu sunt supuse înregistrării.

3 Care sunt efectele înscrierii drepturilor reale?

În cazul decesului testatorului, dreptul de proprietate este transferat moștenitorului la data decesului testatorului. Înregistrarea în registru are numai efect declarativ.

4 Există norme și proceduri specifice pentru adaptarea unui drept real invocat de o persoană în temeiul legii aplicabile succesiunii pentru situația în care în legea statului membru care se invocă nu se prevede acest drept?

La 1 decembrie 2015, a intrat în vigoare articolul 67a din Legea nr. 97/1963 privind dreptul internațional privat și regulamentul de procedură, care permite adaptarea unui drept real, a unei măsuri sau unei dispoziții stabilite în cadrul unei hotărâri pronunțate în altă țară. Atunci când se ia decizia privind încuviințarea executării unei hotărâri din altă țară în materie succesorală care implică un drept real, această lege reglementează adaptarea dreptului real necunoscut în temeiul acestei proceduri.

Ultima actualizare: 12/08/2019

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Opinia dvs.

Completați formularul de mai jos pentru a ne transmite observațiile dumneavoastră cu privire la noul nostru site