Obligațiile de întreținere

Ţările de Jos
Conținut furnizat de
European Judicial Network
Rețeaua judiciară europeană (în materie civilă și comercială)

1 Ce înseamnă conceptele „întreținere” și „obligație de întreținere” în practică? Care sunt categoriile de persoane care trebuie să plătească indemnizație de întreținere unei alte persoane?

Întreținerea reprezintă obligația de a contribui la cheltuielile de întreținere ale creditorului întreținerii. Obligația de plată a pensiei de întreținere rezultă din relațiile de rudenie firească și de afinitate, precum și dintr-o legătură matrimonială (anterioară).

Care sunt persoanele care trebuie să plătească pensie de întreținere unei alte persoane:

- părinții plătesc copiilor

- copiii plătesc părinților

- soțul divorțat plătește fostului soț (foști parteneri înregistrați)

Obligația de întreținere care există între soți în timpul căsătoriei continuă și după desfacerea căsătoriei. Prin hotărârea de divorț sau printr-o hotărâre ulterioară, instanța poate acorda pensie de întreținere care va fi plătită de unul dintre foștii soți fostului său soț care nu dispune de venituri suficiente pentru acoperirea cheltuielilor de întreținere (și, în măsura în care acest lucru poate fi preconizat în mod rezonabil, nu le poate dobândi), la cererea acestuia din urmă. Pentru stabilirea pensiei de întreținere, judecătorul ia în considerare nevoile soțului creditor și mijloacele (resursele financiare) soțului debitor. Criteriile nefinanciari, cum ar fi durata căsătoriei sau durata concubinajului, pot fi, de asemenea, luate în considerare. În cazul în care instanța nu stabilește durata obligația de întreținere, aceasta încetează de drept după 12 ani. Această perioadă poate fi prelungită de către instanță la solicitarea fostului soț care solicită întreținerea în cazurile în care acesta din urmă se confruntă cu dificultăți financiare specifice. În urma unei căsătorii scurte (de maxim 5 ani) din care nu au rezultat copii durata obligației de întreținere nu poate fi, în principiu, mai mare decât durata căsătoriei.

Situația de mai sus se aplică, de asemenea, cu privire la obligația de întreținere între foștii parteneri înregistrați.

Foștii soți pot să încheie acorduri extrajudiciare cu privire la obligația de întreținere dintre ei. Aceste acorduri sunt stabilite de obicei în cadrul convenției privind divorțul. În practică, această convenție va fi confirmată de instanță în cadrul hotărârii de divorț. Această confirmare oferă creditorului obligației de întreținere mai multă securitate juridică.

Alte categorii de obligații de întreținere:

Soți/parteneri înregistrați

Cu excepția unor circumstanțe excepționale, ambii soți și parteneri înregistrați trebuie să contribuie la cheltuielile gospodărești. Aceștia pot încheia alte acorduri în această privință în cadrul contractelor prenupțiale sau al acordurilor de parteneriat.

Tatăl biologic/partenerul de viață al mamei

Tatăl biologic al copilului are obligația de a asigura întreținerea copilului pe care l-a conceput (nerecunoscut), atât timp cât nu s-a stabilit nicio legătură de familie între copil și bărbatul care l-a conceput sau orice alt bărbat (cu alte cuvinte, atât timp cât nu a fost recunoscut). Aceeași obligație se aplică și în cazul partenerului de viață al mamei care a consimțit la un act care ar fi putut avea ca rezultat conceperea biologică a copilului.

Încredințare comună

O persoană care nu este părinte și care are un copil în încredințare comună cu părintele său are obligația de întreținere față de copilul (articolul 1:253 din BW). Obligația de întreținere continuă până când copilul împlinește vârsta de douăzeci și unu de ani, când încredințarea comună se stinge prin împlinirea majoratului.

Care sunt aceste cazuri?

În general, obligația de plată a întreținerii există numai atunci când creditorul obligației de întreținere este în nevoie. Se consideră că o persoană este în nevoie în cazul în care aceasta nu dispune de venituri suficiente pentru a se întreține și, în măsura în care acest lucru se poate preconiza în mod rezonabil, nu poate dobândi veniturile necesare.

Excepție

O excepție de la această regulă o constituie obligația părinților și a taților biologici, care trebuie să plătească întreținere copiilor lor minori și majori (până la împlinirea vârstei de 21 de ani). În aceste cazuri, obligația de întreținere trebuie executată chiar și în cazul în care creditorii ei nu sunt în nevoie.

2 Până la ce vârstă poate beneficia un copil de indemnizație de întreținere? Normele în materie de întreținere în cazul minorilor sunt diferite de cele aplicabile adulților?

În cazul copiilor cu vârsta mai mică de 18 ani (copii minori), părinții trebuie să plătească cheltuielile de îngrijire și educare. Sunt incluse aici cheltuielile de întreținere și celelalte cheltuieli necesare pentru creșterea copilului, cum ar fi cheltuielile făcute pentru activitățile educative și recreative. Părinții au obligația de a suporta cheltuielile de îngrijire și educare în funcție de mijloacele pe care le dețin. Această obligație subzistă și în cazul în care copilul are avea mijloace și/sau surse de venit proprii.

În cazul copiilor în vârstă de 18, 19 și 20 de ani („tineri adulți”), părinții sunt obligați să plătească cheltuielile de întreținere și educație. Cheltuielile de întreținere și educație sunt aceleași cu cheltuielile de îngrijire și educare din timpul minorității. Această obligație de întreținere nu este condiționată de nevoia creditorilor obligației de întreținere.

Obligația de întreținere extinsă există, de asemenea, pentru această categorie de copii chiar dacă aceștia obțin venituri din muncă sau dețin capital ori dacă sunt căsătoriți. Cu toate acestea, orice venituri proprii ale copilului influențează măsura în care acesta are nevoie de pensie de întreținere.

În cazul copiilor cu vârsta de 21 de ani și mai mari, părinții sunt obligați să le presteze întreținere numai în cazul în care copilul este în nevoie și nu se poate îngriji singur. De exemplu, dacă un copil are deficiențe fizice sau psihice.

3 Trebuie să mă adresez unei autorități sau unei instanțe pentru a obține indemnizația de întreținere? Care sunt principalele elemente ale procedurii?

Suma pe care debitorul obligației de întreținere trebuie să o plătească poate fi stabilită fie de către părți și prevăzută într-un acord, fie prin hotărâre judecătorească.

În cadrul acțiunii de divorț, instanței i se solicită adesea să decidă și asupra întreținerii datorate fostului soț sau copilului.

4 Cererea poate fi depusă în numele unei rude (în caz afirmativ, până la ce grad) sau al unui copil?

Nu: cererea trebuie depusă de avocatul creditorului obligației de întreținere. Creditorii obligației de întreținere nu pot depune o cerere fără intervenția unui avocat. Un copil minor este reprezentat de reprezentantul său legal (de obicei, unul dintre părinți).

5 Dacă intenționez să inițiez o acțiune în justiție, cum pot afla care este instanța competentă?

Se face distincție aici între competența internațională (este competentă instanța neerlandeză?) și competența internă (ce instanță neerlandeză este competentă?).

Competență internațională în Uniunea Europeană

În ceea ce privește competența internațională a instanței neerlandeze, în contextul Uniunii Europene, este aplicabil așa-numitul Regulament „Bruxelles I” (EEX). Acest regulament include norme privind competența instanțelor în privința cererilor de întreținere.

Conform articolului 2 din regulament, în principiu, un debitor al unei obligații de întreținere (pârât) care își are reședința în Țările de Jos este citat pentru a se înfățișa în fața instanței neerlandeze de către creditorul obligației de întreținere (reclamant).

Regulamentul „Bruxelles I” prevede, de asemenea, o normă alternativă referitoare la obligațiile de întreținere. Articolul 5 punctul 2 prevede că un pârât care își are reședința pe teritoriul unui stat membru poate fi citat să se înfățișeze într-un alt stat membru:

  • în fața instanței de la locul în care își are domiciliul sau reședința obișnuită persoana care are dreptul la întreținere,
  • sau, în cazul unei cereri accesorii unei acțiuni referitoare la statutul persoanelor din perspectiva dreptului familiei, respectiv în fața judecătorului instanței de divorț sau, de exemplu, a judecătorului care se pronunță asupra legăturilor de afiliere, în fața instanței competente în această materie, cu excepția cazului în care competența se întemeiază exclusiv pe cetățenia uneia dintre părți.

În conformitate cu prima liniuță, un creditor al obligației de întreținere care are reședința în Țările de Jos poate acționa în justiție un debitor al obligației de întreținere care are reședința în Franța, de exemplu, în fața instanței neerlandeze, care are competență internațională în temeiul articolului 5 punctul. Este competentă instanța de la locul de reședință al reclamantului.

În plus, în ceea ce privește obligațiile de întreținere în cadrul Uniunii Europene, Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere a intrat în vigoare la 18 iunie 2011.

Normele privind competența incluse în regulamentul privind obligațiile de întreținere sunt în mare parte similare cu cele din Regulamentul EEX. În conformitate cu norma generală, instanța de la locul reședinței obișnuite a pârâtului sau a creditorului obligației de întreținere este competentă în materie de întreținere. Spre deosebire de prevederile Regulamentului EEX, nu există nicio condiție de aplicare a regulamentului privind obligațiile de întreținere conform căreia locul reședinței obișnuite a pârâtului să fie situat pe teritoriul unui stat membru.

Competență internațională în afara Uniunii Europene

În ceea ce privește competența internațională a instanței neerlandeze în afara Uniunii Europene, sunt aplicabile următoarele prevederi. În cazul în care pârâtul (indiferent dacă este creditorul sau debitorul) locuiește în afara Uniunii Europene, atunci Regulamentul „Bruxelles I” menționat mai sus nu este aplicabil, iar instanța neerlandeză este competentă potrivit Codului de procedură civilă (Wetboek van Burgerlijke rechtsvordering). Instanța neerlandeză de divorț este astfel autorizată să ia măsuri provizorii cu privire la divorț sau să dispună cu privire la stabilirea pensiei de întreținere sau la folosirea în continuare a domiciliului conjugal. Prin urmare, instanța neerlandeză are competența de a se pronunța asupra unei cereri independente de pensia de întreținere dacă fie reclamantul, fie una sau mai multe dintre părțile vizate menționate în cerere locuiește(sc) în Țările de Jos sau, în caz contrar, dacă speța respectivă are o legătură suficientă cu domeniul dreptului neerlandez, dacă părțile au ales instanța neerlandeză ca instanță competentă sau dacă partea vizată se prezintă în cursul procedurii și nu invocă excepția de necompetență.

Competență internă

În ceea ce privește competența internă a instanței neerlandeze, norma referitoare la tipul de instanță (tribunal, curtea de apel, Curtea Supremă a Țărilor de Jos) prevede că în materia obligației de întreținere competența revine tribunalului. Codul de procedură civilă stabilește care este tribunalul competent. Instanța competentă este tribunalul de la locul de reședință al oricăruia dintre reclamanți (unul dintre reclamanți) sau al uneia dintre părțile interesate menționate în cerere sau, în absența unui loc de reședință al părților, tribunalul de la locul reședinței efective a uneia dintre părți.

6 Ca reclamant, trebuie să folosesc un intermediar pentru a iniția o acțiune în justiție (de exemplu, un avocat, o autoritate centrală sau locală etc.)? În caz negativ, ce procedură se aplică?

O cerere prin care se solicită stabilirea, modificarea sau încetarea pensiei de întreținere trebuie depusă de un avocat. Avocatul reprezintă reclamantul în cadrul ședinței. Numele și adresele avocaților se regăsesc pe site-ul baroului național.

Există o Society of Family Lawyers and Divorce Mediators, membrii acesteia fiind specializați, printre altele, în materie de divorț și întreținere. Sunt, de asemenea, specializați în medierea divorțurilor și în toate aspectele conexe.

7 Trebuie să plătesc taxe judiciare pentru inițierea unei acțiuni în justiție? În caz afirmativ, care este nivelul acestor taxe? Dacă mijloacele mele financiare sunt insuficiente, pot beneficia de asistență juridică pentru a suporta cheltuielile de judecată?

Trebuie plătită o taxă pentru acoperirea cheltuielilor necesare înfăptuirii justiției. Aceasta este taxa de timbru. În plus, vor fi, de asemenea, suportate onorariile avocatului și ale executorului judecătoresc.

În cazul în care partea nu poate plăti onorariile unui avocat (în totalitate), atunci, în anumite condiții aceasta poate beneficia de asistență judiciară. Un litigiu de acest fel este cunoscut sub numele de „cauză cu asigurarea asistenței judiciare”. Statul plătește o parte din cheltuieli, iar partea din litigiu plătește o „contribuție personală”. Valoarea acestei „contribuții personale” depinde de veniturile și mijloacele financiare ale părții. Consiliul pentru asistență judiciară acordă asistență judiciară. Partea trebuie să depună o cerere de asistență judiciară la Consiliul din raza teritorială (=competența unei curți de apel) în care se află sediul avocatului. În practică, cererea este formulată adesea de avocat, în cazul în care s-a luat deja legătura cu acesta anterior formulării cererii de asistență judiciară.

În plus, trebuie depusă o „declarație de venituri și active” (ce va fi obținută de la autoritatea municipală de la locul de reședință). Această declarație trebuie trimisă împreună cu cererea către Consiliul pentru Asistență Judiciară, care va examina dacă solicitantul este eligibil pentru obținerea asistenței judiciare. În caz afirmativ, este eliberată o dovadă a dreptului la asistență judiciară. În aceste cazuri, taxa de timbru este, de asemenea, redusă.

Dreptul la asistență judiciară se aplică și în cazul litigiilor transfrontaliere, respectiv în cazul în care reclamantul nu are reședința în Țările de Jos. Acest drept este prevăzut în Directiva europeană privind asistența judiciară transfrontalieră. Asistența judiciară poate fi solicitată invocând articolele 23A - 23K din Legea privind asistența judiciară (Wet op de rechtsbijstand), prin intermediul Consiliului pentru Asistență Judiciară din Haga, utilizând formularul tip anexat la această directivă, care este identic în toate statele membre.

Dacă este necesar, Consiliul pentru Asistență Judiciară poate oferi asistență pentru alegerea unui avocat. Adresa Consiliului este prezentată în răspunsul la întrebarea 14.2.

8 Ce tip de indemnizație de întreținere îmi poate acorda instanța? Cum se calculează cuantumul indemnizației de întreținere? Se poate modifica hotărârea instanței în cazul în care intervin schimbări privind costurile legate de trai sau circumstanțele familiale? În caz afirmativ, în ce mod se poate modifica hotărârea instanței (de exemplu, există un sistem automat de indexare)?

În hotărârea sa, instanța va lua în considerare nevoile persoanei care solicită sau primește pensia de întreținere, precum și mijloacele (resursele financiare) ale persoanei care trebuie să plătească sau plătește pensia de întreținere. Noțiunile de nevoi și mijloace sunt relative. Instanța se bucură de o anumită putere de apreciere în ceea ce privește hotărârea pe care o pronunță, în funcție de împrejurările cauzei. Puterea judecătorească a elaborat orientări (așa-numitele standarde Trema), însă acestea nu sunt obligatorii pentru instanță.

Următoarele tipuri de venituri și cheltuieli sunt importante pentru hotărârea instanței:

  • venituri din muncă
  • venituri din muncă auxiliară
  • burse de studiu
  • beneficii
  • pensie
  • venituri din (sub)închiriere
  • dobânzi și alte venituri provenite din active
  • contribuții la gospodăriile altor persoane cu care este administrată o gospodărie comună
  • posibilitățile existente de creștere a veniturilor (capacitatea de a realiza un venit)
  • situația activelor
  • plata chiriei
  • rate de credit ipotecar și dobândă, precum și costuri fixe. Partea de ipotecă ce nu a fost încă achitată trebuie să fie, de asemenea, declarată aici.
  • polițe de asigurare
  • costuri periodice de călătorie necesare
  • obligații financiare față de alte persoane
  • cheltuielile de asistență medicală specială ale creditorului obligației de întreținere și/sau ale membrilor familiei acestuia
  • cheltuieli legate de obținerea veniturilor
  • orice situații ale datoriilor

Indexare legală

În fiecare an, ministrul justiției stabilește procentul cu care se majorează prin lege o contribuție de întreținere acordată de instanță sau o contribuție stabilită prin acordul părților. Pentru calcularea acestei majorări procentuale, ministrul ia în considerare evoluția salariilor în cadrul mediului de afaceri și al sectorului guvernamental, precum și evoluția salariilor din alte sectoare. Acest procent este publicat în Staatscourant [Monitorul Oficial al Țărilor de Jos].

Există mai multe excepții de la această ajustare legală a pensiilor de întreținere. Atât părțile, cât și instanța pot exclude indexarea legală sau pot stabili o metodă alternativă de indexare.

9 În ce mod și cui se plătește indemnizația de întreținere?

Întreținerea pentru foștii soți este plătită direct creditorului obligației de întreținere. Pensiile de întreținere stabilite de instanță pentru copiii minori sunt plătite direct părintelui (sau tutorelui) în îngrijirea căruia se află minorul.

10 Dacă persoana vizată (debitorul) nu plătește de bună voie indemnizația de întreținere, ce măsuri pot fi luate pentru a-l determina să plătească?

Dacă obligația de întreținere este stabilită prin hotărâre judecătorească și debitorul obligației de întreținere nu își îndeplinește obligațiile de plată a pensiei de întreținere pentru copil și/sau partener, obligația poate fi executată prin intermediul Oficiului Național pentru Colectarea Plăților Aferente Obligațiilor în materie de Întreținere [„Landelijk Bureau Inning Onderhoudsbijdragen” (LBIO)] din Rotterdam. Obligația poate fi, de asemenea, executată prin intermediul unui executor judecătoresc. În cazul în care nu există o hotărâre judecătorească, cauza trebuie să facă obiectul sesizării instanței. În acest sens trebuie solicitate serviciile unui avocat.

11 Vă rugăm să descrieți pe scurt eventualele limite ale procesului de executare, în special eventualele norme legate de protecția debitorilor și termenele de prescripție sau de decădere care se aplică în sistemul juridic din țara dumneavoastră

În cazul unui sechestru instituit asupra beneficiilor sau salariilor, trebuie luat în considerare plafonul peste care nu se poate institui sechestrul. Termenul de prescripție pentru pensia de întreținere care urmează să fie plătită lunar este de 5 ani. În cazul în care există o hotărâre judecătorească în care sunt consemnate arierate, respectiv dacă a fost declarată în fapt o sumă fixă, termenul de prescripție este de douăzeci de ani. Pentru a împiedica prescrierea unei creanțe, termenul de prescripție trebuie să fie suspendat.

12 Există un organism sau o autoritate care mă poate sprijini în încercarea de a obține indemnizație de întreținere?

În cazul arieratelor la plata pensiei de întreținere a copilului și/sau a partenerului, această autoritate este Oficiul Național pentru Colectarea Plăților Aferente Obligațiilor în materie de Întreținere (LBIO).
LBIO trebuie să fie împuternicită să facă acest lucru de către creditorul obligației de întreținere. Dacă este necesar, LBIO poate proceda la colectare prin intermediul executării silite. De exemplu, LBIO poate institui o poprire asupra salariului, beneficiilor sau un sechestru asupra bunurilor imobile sau mobile ale debitorului obligației de întreținere.

Serviciile LBIO sunt gratuite pentru creditorul obligației de întreținere dacă ambele părți sunt rezidente în Țările de Jos. La primirea unei cereri de colectare, se încearcă mai întâi realizarea acesteia fără costuri, prin mediere rapidă și/sau oferirea unei explicații. Această încercare este încununată de succes în aproape trei sferturi din cazuri. Cu toate acestea, în cazul în care LBIO preia colectarea, debitorul obligației de întreținere plătește costurile de recuperare către LBIO. LBIO impune o suprataxă pentru colectare. Această suprataxă reprezintă 15 % din sumele lunare datorate și din arieratele obligației de întreținere. Orice costuri de executare sunt, de asemenea, recuperate de la debitorul obligației de întreținere.

13 Este posibil ca anumite organizații (publice sau private) să facă plăți în parte sau în totalitate în locul debitorului obligației de întreținere?

Deși LBIO este o instituție de stat, nu sunt efectuate plăți anticipate ale întreținerii. Statul poate impune plata acestora în cazul întreținerii datorate copiilor sau în cazul în care se acordă asistență judiciară.

14 În cazul în care locuiesc în acest stat membru, iar debitorul își are reședința în altă țară:

14.1 Pot beneficia de asistența unei autorități sau a unei organizații private în acest stat membru?

LBIO are, de asemenea, atribuții în domeniul colectării pensiei de întreținere la nivel internațional. Aceste atribuții decurg din reglementările și convențiile la care sunt parte Țările de Jos.

Țările de Jos sunt parte la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate, New York, 20 iunie 1956. Aceasta este o convenție privind asistența judiciară reciprocă, având scopul de a facilita obținerea pensiei de întreținere în cazuri internaționale. În acest scop, Convenția a instituit un sistem de instituții transmițătoare și instituții intermediare, care oferă asistență creditorului obligației de întreținere în executarea creanțelor de întreținere. LBIO este instituția transmițătoare și intermediară competentă din Țările de Jos.

Orice persoană care are reședința în Țările de Jos și care se confruntă cu probleme privind plata pensiei de întreținere de la un debitor al obligației care are reședința în străinătate (respectiv într-o țară semnatară a Convenției de la New York) poate invoca Convenția de la New York. Convenția se referă atât la întreținerea copiilor, cât și la întreținerea partenerului.

De la data de 1 august 2014, Convenția din 23 noiembrie 2007 privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate pentru copii și alți membri ai familiei a intrat în vigoare între Uniunea Europeană (cu excepția Danemarcei) și alte state contractante. În afara statelor membre ale UE, Convenția este în vigoare și în Albania, Bosnia-Herțegovina, Norvegia și Ucraina. Cu privire la relațiile dintre statele membre ale UE, prevalează regulamentul privind obligațiile de întreținere (Regulamentul (CE) nr. 4/2009).

Convenția de la Haga privind obligațiile de întreținere se aplică pentru copiii cu vârsta mai mică de 21 de ani. Aceasta poate fi extinsă pentru a acoperi alți membri ai familiei dacă ambele state contractante adoptă o declarație în acest sens.

Pentru angajarea serviciilor LBIO, trebuie depus formularul de cerere „collection of international maintenance allowance”. Acest formular poate fi descărcat de pe site-ul LBIO.

Activitățile desfășurate de LBIO și instituțiile străine în contextul Convenției de la New York și al Tratatului încheiat cu Statele Unite sunt gratuite în principiu. Pot apărea costuri în legătură cu procedurile judiciare din străinătate sau cu recuperarea pensiei de întreținere.

14.2 În caz afirmativ, ce autoritate sau ce organizație privată poate fi contactată?

În cazul obligației de întreținere față de copilul și partener:

Landelijk Bureau Inning Onderhoudsbijdragen (LBIO)

Postbus 8901
3009 AX Rotterdam

În cazul asistenței judiciare:

Raad voor Rechtsbijstand,

Postbus 450,

2501 CL Haga

Număr de telefon +31703701414

În cazul asistenței judiciare în cauze transfrontaliere:

Raad voor Rechtsbijstand

Regiokantoor Den Haag

În atenția Jan Ouwehand

Laan van Meerdervoort 51B

2517 AE Haga

Tel: 0031(0)88 787 1320

e-mail: j.ouwehand@rvr.org

15 În cazul în care locuiesc în altă țară, iar debitorul locuiește în acest stat membru:

15.1 Pot să adresez o cerere în mod direct unei astfel de autorități sau organizații private în acest stat membru?

LBIO colectează, de asemenea, pensia de întreținere la solicitarea creditorilor obligației de întreținere cu reședința în străinătate de la debitorii obligației de întreținere cu reședința în Țările de Jos. În cazul în care un creditor al unei obligații de întreținere care se află în alt stat membru dorește să solicite întreținere de la un debitor al obligației de întreținere cu reședința în Țările de Jos, acesta poate invoca sistemul Convenției. Acesta trebuie să depună apoi o cerere la instituția transmițătoare din țara sa, iar această instituție contactează ulterior instituția intermediară din Țările de Jos (LBIO). Instituția intermediară ia apoi măsurile necesare pentru obținerea pensiei de întreținere.

15.2 În caz afirmativ, cum pot contacta această autoritate sau această organizație privată și ce tip de asistență îmi poate fi acordată?

Pentru detalii de contact, a se vedea răspunsul la întrebarea 14.2.

16 Aplică acest stat membru Protocolul de la Haga din 2007?

Da.

17 În caz negativ, care este legea aplicabilă obligațiilor de întreținere în temeiul normelor sale de drept internațional privat? Care sunt normele de drept internațional privat aplicabile?

Nu se aplică.

18 Care sunt normele în materie de acces la justiție în cazurile transfrontaliere în interiorul UE, având în vedere structura capitolului V din Regulamentul privind obligațiile de întreținere?

Trebuie plătită o taxă pentru acoperirea cheltuielilor necesare înfăptuirii justiției. Aceasta este taxa de timbru. În plus, vor fi, de asemenea, suportate onorariile avocatului și ale executorului judecătoresc. În cazul în care partea nu poate plăti onorariile unui avocat (în totalitate), atunci, în anumite condiții aceasta poate beneficia de asistență judiciară. Un litigiu de acest fel este cunoscut sub numele de „cauză cu asigurarea asistenței judiciare”. Statul plătește o parte din cheltuieli, iar partea din litigiu plătește o „contribuție personală”. Valoarea acestei „contribuții personale” depinde de veniturile și mijloacele financiare ale părții.

Consiliul pentru asistență judiciară acordă asistență judiciară. Partea trebuie să depună o cerere de asistență judiciară la Consiliul din raza teritorială (=competența unei curți de apel) în care se află sediul avocatului. În practică, cererea este formulată adesea de avocat, în cazul în care s-a luat deja legătura cu acesta anterior formulării cererii de asistență judiciară. În plus, trebuie depusă o „declarație de venituri și active” (ce va fi obținută de la autoritatea municipală de la locul de reședință). Această declarație trebuie trimisă împreună cu cererea către Consiliul pentru Asistență Judiciară, care va examina dacă solicitantul este eligibil pentru obținerea asistenței judiciare. În caz afirmativ, este eliberată o dovadă a dreptului la asistență judiciară. În aceste cazuri, taxa de timbru este, de asemenea, redusă. Dreptul la asistență judiciară se aplică și în cazul litigiilor transfrontaliere, respectiv în cazul în care reclamantul nu are reședința în Țările de Jos. Acest drept este prevăzut în Directiva europeană privind asistența judiciară transfrontalieră. Asistența judiciară poate fi solicitată invocând articolele 23A - 23K din Legea privind asistența judiciară, prin intermediul Consiliului pentru Asistență Judiciară din Haga, utilizând formularul tip anexat la această directivă, care este identic în toate statele membre. Dacă este necesar, Consiliul pentru asistență judiciară poate oferi asistență pentru alegerea unui avocat.

19 Care sunt măsurile adoptate de acest stat membru pentru asigurarea funcționării activităților menționate la articolul 51 din Regulamentul privind obligațiile de întreținere?

Nu au fost efectuate modificări conform articolului 51 din regulament.

Ultima actualizare: 01/10/2019

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.