

Oricare dintre soții în cauză își avea domiciliul în Irlanda la data începerii procedurii.
SAU
La data începerii procedurii, oricare dintre soți își avea domiciliul stabil în Irlanda de un an.
[articolul 39 alineatul (1) literele (a) și (b) din Legea din 1996 privind dreptul familiei (divorțul)]
Instanța competentă [Circuit Court și High Court – articolul 38 alineatul (1)] trebuie să se asigure că:
la data începerii procedurii, soții au locuit separat timp de cel puțin patru ani (în mod neîntrerupt sau nu) în cursul ultimilor cinci ani
ȘI
că nu există nici o perspectivă rezonabilă de reconciliere între soți
ȘI
că s-a convenit sau se va conveni într-un mod pe care instanța îl consideră adecvat în situația dată în legătură cu orice aspect care vizează soțul/soția și oricare dintre membrii familiei aflați în întreținere.
[articolul 5 alineatul (1) din lege]
Căsătoria care face obiectul hotărârii de divorț este astfel desfăcută și foștii soți pot să se recăsătorească – articolul 10 alineatul (1).
La pronunțarea hotărârii de divorț, instanța poate dispune, de asemenea, cu privire la bunurile cuplului – articolul 14 alineatul (1) din lege – bunurile pot fi vândute, împărțite în mod egal sau individual sau pot fi transferate integral pe numele uneia sau celeilalte dintre părți.
La pronunțarea hotărârii de divorț, instanța poate formula dispozițiile pe care le consideră adecvate în ceea ce privește bunăstarea, încredințarea sau dreptul de vizitare a minorilor aflați în întreținere – articolul 5 alineatul (2) din lege. Se acordă întâietate bunăstării copiilor.
(Pentru mai multe informații, consultați fișa informativă privind „Răspunderea părintească – Irlanda”).
La pronunțarea unei hotărâri de divorț, instanța poate institui o obligație de întreținere în favoarea oricăruia dintre soți; această obligație încetează în cazul în care soțul beneficiar se recăsătorește – articolul 13 din lege.
Instanța poate, de asemenea, să pronunțe o hotărâre de stabilire a unei indemnizații de întreținere în favoarea oricăruia dintre soți – articolul 17 din lege.
(Pentru mai multe informații, consultați fișa informativă „Obligații de întreținere – Irlanda”).
Separarea legală permite soților separați să-și reorganizeze viața cu scopul de a locui în mod permanent separat unul față de celălalt.
Hotărârea de separare legală permite instanței să se pronunțe în mod auxiliar în legătură cu aspecte privind copiii, pensiile alimentare, plățile de capital, dreptul la pensie, locuința familială și alte bunuri. Hotărârea de separare legală nu desface căsătoria. Prin urmare, soții separați legal care doresc să se recăsătorească trebuie, mai întâi, să obțină o hotărâre de divorț.
(articolul 8 din Legea din 1989 privind separarea legală și reforma dreptului familiei)
Una sau mai multe dintre următoarele condiții:
1. soțul/soția a comis adulter;
2. comportament nerezonabil și cruzime din partea unuia dintre soți;
3. abandon familial timp de un an;
4. soții au trăit separat timp de un an și ambii soți sunt de acord cu cererea;
5. soții au trăit separat timp de 3 ani;
6. căsătoria s-a destrămat în asemenea măsură încât instanța este convinsă că nu a mai existat o relație conjugală normală de cel puțin 1 an.
(articolul 2 din Legea din 1989 privind separarea legală și reforma dreptului familiei)
Separarea legală pune capăt obligației de a coabita, fără dizolvarea căsătoriei. Soția poate continua să utilizeze numele soțului său.
Din punct de vedere financiar, îndatorirea de a sprijini celălalt soț este menținută și se poate acorda o indemnizație de întreținere, fără să se țină seama de culpă. Cu toate acestea, la fel ca în cazul unui divorț, hotărârea presupune dizolvarea și lichidarea relației matrimoniale.
Drepturile succesorale sunt menținute, cu excepția situației în care unul dintre soți a renunțat la conviețuire pe motiv de culpă exclusivă a acestuia.
Părțile pot solicita instanței să dispună anularea hotărârii. Instanța va anula hotărârea în cazul în care s-a asigurat că a avut loc o reconciliere și părțile intenționează să reia coabitarea.
Transformarea separării legale în divorț:
La cererea unuia dintre soți, o hotărâre de separare legală poate fi transformată de plin drept în hotărâre de divorț în cazul în care separarea legală a durat trei ani. În acest caz, judecătorul pronunță divorțul și stabilește efectele acestuia.
În cazul în care separarea legală a fost acordată la cererea comună, aceasta poate fi transformată în divorț, fiind necesară doar o nouă cerere comună.
Aceasta este echivalentă cu situația în care părțile la o căsătorie anulată nu ar fi fost niciodată căsătorite.
Este necesară îndeplinirea uneia dintre următoarele condiții:
și
Se consideră că respectiva căsătorie nu a existat niciodată. Fiecare parte este liberă să se recăsătorească. Părțile nu au drepturi succesorale una față de cealaltă și nu au niciun fel de obligații de întreținere sau de sprijin una față de cealaltă. Orice copil al cuplului născut pe durata căsătoriei este considerat ca fiind născut în afara căsătoriei.
Aspectele financiare și referitoare la bunuri, precum și aspectele privind copiii aflați în întreținere pot fi stabilite de comun acord prin mediere, fără a recurge la instanță, însă numai instanța poate pronunța o hotărâre de separare legală sau de divorț.
Circuit Court și High Court au competența de a soluționa cererile de divorț/separare legală/anulare a căsătoriei.
Acțiunea de divorț/separare legală introdusă la Circuit Court se inițiază printr-o citație civilă redactată la sediul Circuit Court relevante; procedura este reglementată la articolul 59 norma 4 din Normele privind Circuit Court din 2001.
Acțiunea de divorț/separare legală introdusă la High Court se inițiază printr-o citație specială emisă de Biroul central. Procedura este reglementată la articolul 70A din Normele privind High Courts (S.1 nr. 343 din 1997). Acțiunea de anulare a căsătoriei introdusă la High Court se inițiază prin depunerea unei petiții la Biroul central. Procedura este reglementată la articolul 70 din Normele privind instanțele superioare.
Da, prin intermediul Comitetului pentru asistență juridică gratuită, sub rezerva îndeplinirii unor condiții financiare de către solicitant.
Hotărârea High Court cu privire la o cale de atac introdusă împotriva unei hotărâri a Circuit Court în cadrul unei proceduri de divorț/separare legală/anulare a căsătoriei este definitivă, irevocabilă și inatacabilă – articolul 39 din Legea din 1936 privind instanțele.
Toate hotărârile pronunțate în cauze de divorț/separare legală/anulare a căsătoriei de către High Court în primă instanță pot fi atacate la Curtea Supremă (Supreme Court).
Contactați Circuit Court sau High Court din Irlanda, în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) literele (d) și (e) din Legea din 1995 privind dreptul familiei pentru declarația specifică. Cererea formulată în fața Circuit Court presupune o citație civilă (civil bill). Cererea formulată în fața High Court presupune o citație specială (special summons).
Având în vedere caracterul constituțional al divorțului, instanțele irlandeze – și anume, High Court sau Circuit Court – vor stabili dacă un divorț pronunțat în străinătate poate fi recunoscut în Irlanda.
Condițiile pentru obținerea unui divorț în Irlanda sunt cele enunțate la articolul 38 din Legea din 1996 privind dreptul familiei (divorțul).
Un soț/o soție care nu locuiește în Irlanda sau care nu are cetățenie irlandeză poate introduce o cerere de divorț în Irlanda în cazul în care îndeplinește una dintre condițiile descrise la articolul 39 alineatul (1) literele (a) și (b) din Legea din 1996 privind dreptul familiei (divorțul). Competența instanțelor irlandeze în materie de divorț se întemeiază pe domiciliu și nu pe cetățenie.
Serviciul instanțelor din Irlanda
Oasis: Informații privind serviciile publice
Această pagină face parte din portalul Europa ta.
Ne-am bucura să primim feedbackul dumneavoastră cu privire la utilitatea informațiilor furnizate.
Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.