Cereri cu valoare redusă

Ungaria
Conținut furnizat de
European Judicial Network
Rețeaua judiciară europeană (în materie civilă și comercială)

1 Existenţa unei proceduri specifice pentru cereri cu valoare redusă

În afară de procedura prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă (și în secțiunile 598-602 din Legea CXXX din 2016 privind Codul de procedură civilă, care se referă la aspectele nereglementate de regulamentul menționat), în legislația maghiară în vigoare nu există, de la 1 ianuarie 2018, o procedură specială aplicabilă cererilor cu valoare redusă. Cererile cu valoare redusă erau reglementate prin Legea III din 1952 privind Codul de procedură civilă, însă legea respectivă a fost abrogată prin Legea CXXX din 2016 privind Codul de procedură civilă cu efect de la 1 ianuarie 2018. Acest lucru înseamnă că, de la 1 ianuarie 2018, nu mai există norme specifice aplicabile cererilor cu valoare redusă în procedura civilă din Ungaria. În consecință, în ceea ce privește cererile cu valoare redusă se aplică normele generale. Cu toate acestea, procedurile inițiate înainte de 1 ianuarie 2018 sunt tratate în conformitate cu legea anterioară, și anume Legea III din 1952 privind Codul de procedură civilă. Prin urmare, următoarele informații sunt relevante numai pentru cauzele pendinte care au fost inițiate înainte de 1 ianuarie 2018.

1.1 Sfera de aplicare a procedurii, plafon

Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este disponibilă pentru recuperarea unor creanțelor care nu depășesc 1 milion HUF, atunci când procedura a devenit contencioasă în urma unei opoziții la o somație de plată sau atunci când procedura urmează unei proceduri de somație de plată, și anume atunci când:

a) o cerere de emitere a unui ordin de plată este respinsă de notarul public ex officio, iar ulterior reclamantul introduce o acțiune în instanță pentru executarea creanței;

b) notarul public pune capăt, prin ordonanță, procedurii de somație de plată, iar ulterior reclamantul introduce o acțiune în instanță pentru executarea creanței.

1.2 Aplicarea procedurii

Procedura este aplicată de către instanțele districtuale.

1.3 Formulare

Nu este prevăzut niciun formular pentru depunerea cererilor de sesizare a instanței, însă pentru procedurile de somație de plată care sunt anterioare acestor cereri și care intră în competența notarilor publici, este disponibil un formular pe site-ul web al Camerei Notarilor Publici din Ungaria și în birourile notariale.

1.4 Asistenţă

Este prevăzută acordarea de asistență. Persoanele fizice ale căror venituri și situație financiară nu le permit să suporte cheltuielile de judecată vor fi, la cererea lor, scutite integral sau parțial de la plata acestor cheltuieli, pentru a le ajuta să își exercite drepturile. În temeiul Legii privind taxele, părțile pot avea, de asemenea, dreptul la concesii în ceea ce privește cheltuielile de judecată (exonerare de la plata cheltuielilor de judecată sau dreptul de a le amâna), iar persoanele lipsite de resurse materiale suficiente au, de asemenea, dreptul de a beneficia de un consilier juridic sau un avocat, în conformitate cu dispozițiile Legii privind asistența judiciară, dacă este necesar, în vederea exercitării efective a drepturilor acestora.

1.5 Norme privind administrarea probelor

În cadrul procedurilor care au devenit contencioase ca urmare a unei opoziții la o somație de plată, instanța comunică pârâtului faptele și probele prezentate de reclamant în termenul stabilit în citația pentru înfățișare. Partea poate depune probe cel târziu în prima zi a înfățișării. Prin derogare de la această regulă, partea poate furniza dovezi în orice moment în cursul procedurii judiciare în cazul în care partea adversă acceptă acest lucru sau în cazul în care partea invocă fapte sau dovezi, decizii judecătorești definitive sau alte decizii administrative în expunerea dovezilor sale despre care, din motive care nu sunt imputabile părții respective, acesta sau aceasta a aflat după termenul standard stabilit pentru furnizarea de probe, sau despre care acesta sau aceasta a fost informat după depășirea termenului-limită, din motive care nu îi sunt imputabile, precum și dacă partea oferă dovezi suficiente pentru a susține această cerere.

Dacă sunt aduse modificări cererii sau este prezentată o cerere reconvențională, partea poate furniza dovezi relevante atunci când sunt făcute modificările (se depune cererea reconvențională), în timp ce în cazul declarațiilor de opoziție la cererile de compensare, probele cu privire la cererea de compensare pot fi furnizate în același timp cu depunerea declarației de opoziție. Instanța trebuie să ignore orice probă furnizată prin încălcarea acestor dispoziții. Normele generale cu privire la probe se aplică în toate celelalte privințe.

1.6 Procedura scrisă

De asemenea, instanța desfășoară o audiere.

1.7 Conţinutul hotărârii

Conținutul hotărârilor este reglementat prin normele general aplicabile, cu condiția ca părților să li se furnizeze informații după dispozitivul hotărârii cu privire la elementele care trebuie incluse în cererea de recurs și cu privire la consecințele juridice ale omisiunii acelor elemente.

1.8 Rambursarea cheltuielilor

În general, se aplică principiul că partea perdantă plătește.

1.9 Posibilitatea de a ataca hotărârea

Posibilitatea introducerii unei căi de atac este limitată în mai multe privințe și, prin urmare, este extrem de important de reținut că o cale de atac poate fi formulată doar cu trimitere la o încălcare a normelor procedurii în primă instanță sau la o aplicare abuzivă a legii care servește drept bază pentru evaluarea fondului cauzei. Normele generale se aplică pentru introducerea căii de atac și pentru termenul stabilit pentru aceasta, și anume calea de atac trebuie să fie introdusă pe lângă instanța care a pronunțat decizia în primă instanță în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar aceasta va fi judecată de către instanța regională competentă.

Ultima actualizare: 15/01/2024

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.