1 Existenţa unei proceduri de somaţie de plată
Emiterea unei somații europene de plată este reglementată în capitolul XXIII din Codul de procedură civilă al Republicii Lituania (Lietuvos Respubklikos civilinio proceso kodeksas), sub rezerva unor excepții prevăzute în același cod.
1.1 Domeniul de aplicare al procedurii
1.1.1 Ce tipuri de creanţe pot face obiectul acestei proceduri (de exemplu doar creanţele pecuniare, doar creanţele legate de contracte etc.)?
Procedura prevăzută în capitolul XXIII din Codul de procedură civilă al Republicii Lituania se aplică cererilor formulate de creditori în legătură cu creanțe pecuniare (care decurg din contracte, fapte delictuale, relații de muncă, hotărâri prin care se instituie obligația la plata unei sume cu titlu de întreținere etc.).
1.1.2 Există o limită superioară cu privire la valoarea creanţei?
Nu.
1.1.3 Folosirea acestei proceduri este opţională sau obligatorie?
Cauzele examinate în conformitate cu capitolul XXIII din Codul de procedură civilă pot fi soluționate, de asemenea, în cadrul unor proceduri contencioase sau bazate pe înscrisuri, în funcție de alegerea creditorului.
1.1.4 Această procedură este disponibilă dacă pârâtul locuieşte într-un alt stat membru sau într-o ţară terţă?
În conformitate cu capitolul XXIII din Codul de procedură civilă, nu se admit cererile în care debitorul locuiește sau își are sediul social în străinătate.
În cazul în care o cauză a fost inițiată pe baza unei cereri a creditorului și se dovedește, după emiterea somației, că locul de reședință sau locul de muncă al debitorului nu este cunoscut, instanța va revoca somația, iar cererea creditorului va rămâne nesoluționată. O astfel de hotărâre judecătorească nu poate fi atacată prin introducerea unei căi de atac distincte. În aceste situații, instanța poate să revoce somația și să lase cererea creditorului nesoluționată doar dacă instanța a stabilit anterior un termen în care creditorul să clarifice locul de reședință sau locul de muncă al debitorului sau să ia măsuri care să permită instanței să notifice sau să comunice actele procedurale prin alte mijloace.
1.2 Instanţa competentă
Cauzele bazate pe cereri privind emiterea unei somații sunt soluționate de instanțele districtuale (apylinkės teismas), în funcție de domiciliu.
1.3 Condiţii de formă
Pe lângă cerințele generale stabilite pentru conținutul și forma actelor procedurale, în cererea de emitere a unei somații trebuie să fie menționate următoarele:
- numele, prenumele, codul numeric personal și adresa creditorului sau, în cazul în care creditorul este o persoană juridică, denumirea completă, sediul social, codul de identificare și numărul de cont curent al creditorului, detalii ale instituției de credit relevante și, în cazul în care cererea este depusă de un reprezentant, numele și adresa reprezentantului creditorului;
- numele, prenumele, numărul de identificare personală (dacă este cunoscut), adresa și locul de muncă (dacă sunt cunoscute) al debitorului și, în cazul în care debitorul este o persoană juridică, denumirea completă, sediul social, codul de identificare și numărul de cont curent (dacă sunt cunoscute) al debitorului, precum și detalii despre instituția de credit relevantă (dacă sunt cunoscute);
- valoarea creanței;
- atunci când o cerere vizează aplicarea unei dobânzi sau a unor penalități de întârziere, rata, valoarea și perioada de calculare a acestora;
- cererea si elementele de fapt și de drept pe care se întemeiază;
- o cerere motivată pentru aplicarea unor măsuri provizorii vizând debitorul, în cazul în care există motive temeinice în acest sens și sunt disponibile informații cu privire la activele debitorului;
- lipsa motivelor prevăzute la articolul 431 alineatul (2) din Codul de procedură civilă al Republicii Lituania [atunci când este emisă somația, obligația (sau o parte din obligația) care incumbă creditorului, pentru care se solicită plata, nu a fost îndeplinită, iar debitorul solicită îndeplinirea acesteia; o parte din obligație nu poate fi îndeplinită, iar creditorul solicită ca o parte din aceasta să fie îndeplinită; debitorul locuiește sau are sediul social în străinătate; reședința și locul de muncă al debitorului nu sunt cunoscute).
- o listă a documentelor anexate la cerere.
O cerere pentru asigurarea întreținerii trebuie să conțină, de asemenea, data și locul nașterii debitorului, data nașterii și reședința beneficiarului (dacă cererea este depusă de o altă persoană decât beneficiarul însuși), suma solicitată pentru întreținerea lunară și perioada pentru care este solicitată plata.
1.3.1 Este obligatorie folosirea unui formular standardizat? (dacă da, de unde se poate obţine formularul?)
Se recomandă să fie utilizat formularul-tio aprobat de ministrul justiției.
Formularul-tip de cerere de emitere a unei somații este disponibil pe portalul dedicat serviciilor electronice al instanțelor lituaniene https://e.teismas.lt/lt/public/documentstemplates/
1.3.2 Este necesar să fiu reprezentat de un avocat?
Nu.
1.3.3 Cât de detaliat trebuie să descriu motivul introducerii cererii?
Acest aspect nu este reglementat.
1.3.4 Este necesar să prezint dovezi scrise în sprijinul cauzei vizate? Dacă da, care documente sunt admisibile ca probe?
Cererea de emitere a unei somații nu trebuie să fie însoțită de documente justificative.
1.4 Respingerea cererii
Instanța va respinge o cerere de emitere a unei somații în următoarele cazuri:
- în condițiile prevăzute la articolul 137 alineatul (2) din Codul de procedură civilă al Republicii Lituania (litigiul nu trebuie să se afle pe rolul unei instanțe; cererea nu este de competența instanței speciale; persoana care a depus cererea în instanță nu a respectat procedura prealabilă de soluționare extrajudiciară obligatorie; a fost pronunțată o hotărâre judecătorească sau de arbitraj definitivă cu privire la un litigiu între aceleași părți, având același obiect și întemeiat pe aceleași motive sau există o hotărâre judecătorească definitivă care admite renunțarea la creanță din partea reclamantului sau aprobarea acordului de reconciliere al părților; există o cauză pe rolul instanței în legătură cu un litigiu între aceleași părți având același obiect și întemeiat pe aceleași motive; părțile au încheiat un acord pentru transmiterea litigiului spre soluționare unei instanțe de arbitraj; cererea a fost depusă în numele unei persoane fără capacitate juridică; cererea a fost depusă în numele părții interesate de către o persoană care nu este autorizată în acest sens);
- cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 431 alineatele (1) și (2) din Codul de procedură civilă al Republicii Lituania sau nu este întemeiată.
1.5 Căi de atac
O hotărâre prin care se respinge o astfel de cerere poate fi atacată prin introducerea unei căi de atac distincte.
1.6 Declaraţia de opoziţie
Debitorul poate face opoziție la cererea creditorului sau la o parte din aceasta, adresându-se instanței care a emis somația. În cazul în care debitorul a satisfăcut parțial creanța creditorului sau recunoaște o parte a cererii, dar totuși nu o satisface, acesta poate introduce o opoziție față de partea rămasă din creanța creditorului.
Opoziția debitorului față de cererea creditorului trebuie introdusă în scris în termen de douăzeci de zile de la data la care somația a fost notificată sau comunicată debitorului. Opozițiile trebuie să îndeplinească cerințele generale prevăzute pentru conținutul și forma actelor procedurale, cu excepția cerinței de a indica motivele opoziției. Dacă debitorul a introdus o opoziție după expirarea termenului specificat, dar poate justifica această întârziere, instanța poate, la cererea debitorului, să îl repună în termen. O hotărâre prin care se refuză o astfel de cerere a debitorului poate fi atacată prin introducerea unei căi de atac distincte.
1.7 Efectul declaraţiei de opoziţie
Atunci când instanța primește o opoziție din partea debitorului, aceasta trebuie să notifice creditorul în cel mult trei zile lucrătoare pentru a oferi creditorului posibilitatea de a depune o cerere în conformitate cu normele generale care reglementează procedurile contencioase (inclusiv norme privind competența) și de a plăti taxa judiciară suplimentară până cel târziu în termen de paisprezece zile de la primirea notificării în instanță. Orice măsuri provizorii aplicate de către instanță nu pot fi retrase înainte de expirarea termenului pentru depunerea cererii.
În cazul în care debitorul satisface o parte din creanța creditorului, astfel cum a dispus instanța, sau recunoaște o parte a creanței, dar totuși nu o satisface și se opune doar părții rămase din creanța creditorului, instanța va emite o nouă somație prin care aprobă cererea în măsura în care debitorul nu s-a opus acesteia, în conformitate cu normele din capitolul relevant. În cazul în care debitorul se opune somației numai în ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor procedurale, instanța se va pronunța cu privire la acest aspect prin hotărâre judecătorească. Creditorul poate introduce o acțiune cu privire la partea din creanță nesatisfăcută în conformitate cu procedura prevăzută la articolul relevant.
1.8 Efectul absenţei unei declaraţii de opoziţie
În cazul în care creditorul nu reușește să introducă o cerere redactată corespunzător în fața instanței în termen de paisprezece zile, se va considera că cererea creditorului nu a fost depusă și va fi returnată acestuia prin intermediul unei hotărâri judecătorești, iar somația și orice măsuri provizorii care au fost aplicate vor fi revocate. Această hotărâre poate fi atacată prin introducerea unei căi de atac distincte, deși acest lucru nu împiedică creditorul să depună o cerere folosind procedura ordinară.
1.8.1 Ce trebuie făcut pentru obţinerea unei hotărâri executorii?
Somația intră produce efecte dacă debitorul nu introduce nicio opoziție față de cererea creditorului în termen de douăzeci de zile. Somația nu poate fi pusă în aplicare în regim de urgență.
1.8.2 Această hotărâre este definitivă sau există posibilitatea ca pârâtul să facă recurs împotriva acestei hotărâri?
Somația nu poate fi atacată prin introducerea unui apel sau a unui recurs.
