

Informații pe regiuni
Capitolul ХХХVІІІ intitulat „Procedura de emitere a ordinului de plată” din Codul de procedură civilă (Monitorul Oficial nr. 59 din 20 iulie 2007, în vigoare de la 1 martie 2008, astfel cum a fost modificat în MO nr. 42/2009 și modificat ultima dată în MO nr. 13/2017) prevede o procedură simplificată prin intermediul căreia reclamantul își poate recupera creanța atunci când este puțin probabil ca aceasta să fie contestată de către pârât.
Emiterea unui ordin de plată poate fi solicitată de către creditor în cadrul următoarelor creanțe:
În plus, în conformitate cu dispoziția expresă de la articolul 417 din Codul de procedură civilă (CPC), reclamantul poate solicita, de asemenea, emiterea unui ordin de plată în cazul în care creanța, indiferent de valoarea sa, se referă la:
În cazul în care cererea este însoțită de un document în temeiul articolului 417 din CPC la care face referire creanța, creditorul poate solicita instanței să dispună executarea imediată și să emită un titlu executoriu.
În cazul în care creanța provine din anumite acte în temeiul articolului 417 din CPC, nu există o limită superioară în ceea ce privește valoarea acesteia.
În conformitate cu restul dispozițiilor privind creanțele pecuniare, creanțele pentru lucruri fungibile sau transferul de bunuri mobiliare, se poate emite un ordin de plată numai în cazul în care creanța este de competența instanței districtuale. Instanța districtuală este competentă pentru creanțele în materie civilă și comercială în valoare de până la 25 000 BGN și pentru toate creanțele de întreținere, conflictele de muncă și creanțele rezultate din avizul de deficiență.
Utilizarea procedurii este opțională. Chiar dacă există condiții prealabile pentru emiterea unui ordin de plată, reclamantul nu este obligat să aleagă această procedură de apărare ci poate să introducă o acțiune în cadrul procedurii generale referitoare la plângeri.
Nu se emite un ordin de plată în cazul în care debitorul nu are o adresă permanentă și o reședință obișnuită sau sediul și locul de desfășurare a activității pe teritoriul Republicii Bulgaria.
Cererea se depune la instanța districtuală care corespunde adresei permanente sau sediului debitorului, iar instanța dispune de trei zile pentru a efectua o verificare oficială a competenței teritoriale. Dacă instanța consideră că respectiva cauză nu ține de competența sa, aceasta o trimite instanței corespunzătoare.
Utilizarea formularelor de cerere aprobate de Ministrul Justiției este obligatorie. Cererile constituie o anexă la Regulamentul nr. 6 din 20 februarie 2008 privind aprobarea formularelor pentru ordinele de plată, cererile pentru emiterea unui ordin de plată și alte documente legate de procedura de emitere a „ordinului de plată”, emis de Ministrul Justiției.
Acest lucru nu este obligatoriu.
Cererea ar trebui să precizeze circumstanțele pe care se întemeiază creanța și în ce constă esența acesteia.
Nu este necesar să se anexeze la cerere dovezi pentru stabilirea creanței. Reclamantul poate să anexeze astfel de dovezi, însă acesta nu este obligat să facă acest lucru deoarece procedura este destinată numai să verifice dacă respectiva creanță este contestabilă. Este suficient ca reclamantul să susțină existența creanței sale. În cazul în care debitorul contestă ordinul de plată, verificarea existenței creanței este efectuată în cadrul procedurii privind cererile. Cererea trebuie să fie însoțită de o procură dacă este depusă de către un mandatar, precum și de o dovadă a plății taxelor de timbru și a cheltuielilor judiciare, după caz.
Cererea pentru emiterea unui ordin de plată este respinsă în următoarele cazuri:
Ordinul de plată nu poate face obiectul unei căi de atac de către părți, exceptând partea de cheltuieli. Un ordin prin care cererea este respinsă, integral sau parțial, poate fi atacat de către reclamant la instanța regională relevantă printr-o cale de atac individuală pentru care nu se depune nicio copie a notificării sau comunicării. Ordinul de executare imediată pe care instanța îl emite în cazul unui document prezentat în conformitate cu articolul 417 din CPC poate, de asemenea, să facă obiectul unei căi de atac. O acțiune de atac individuală împotriva ordinului de executare imediată trebuie formulată împreună cu declarația de opoziție împotriva ordinului de plată emis și se poate întemeia numai pe considerente derivate din actele care intră sub incidența articolului 417 din CPC.
În urma primirii ordinului de plată de către debitor, acesta din urmă poate prezenta o declarație de opoziție scrisă, în termen de două săptămâni. O declarație de opoziție în sensul articolului 414 din CPC este orice element care prin conținutul său nu este compatibil cu executarea, orice formă de dezacord, orice declarație din care rezultă în mod evident că debitorul nu este dispus să plătească. Se menționează în mod explicit că nu este necesar să se justifice declarația de opoziție.
În cazul în care debitorul depune o declarație de opoziție în timp util, instanța oferă reclamantului instrucțiuni privind faptul că acesta poate introduce o acțiune pentru stabilirea creanței, în termen de o lună, prin achitarea soldului aferent taxei de timbru. În cazul în care solicitantul nu prezintă dovezi că a introdus acțiunea în termenul prevăzut, instanța anulează ordinul de plată, integral sau pentru partea pentru care nu s-a formulat nicio cerere.
În temeiul articolului 416 din CPC, în cazul în care nu se depune nicio declarație de opoziție în timp util sau aceasta este retrasă, ordinul de plată își produce efectele și pe baza acestuia instanța emite un titlu executoriu, care va fi menționat în mod corespunzător în cadrul ordinului.
În termen de o lună de la luarea la cunoștință a ordinului de plată, debitorul care a fost privat de posibilitatea de a contesta creanța poate formula o opoziție la instanța de apel, în cazul în care:
Prezentarea acestei declarații de opoziție nu suspendă executarea ordinului, însă, la cererea debitorului și în urma prezentării unor garanții adecvate de către acesta, instanța poate să suspende executarea.
Instanța admite declarația de opoziție în cazul în care se constată existența condițiilor preliminare menționate mai sus. În cazul în care instanța de apel admite declarația de opoziție pentru motivul că debitorul nu are o adresă permanentă sau un sediu pe teritoriul Republicii Bulgaria sau nu are reședința obișnuită sau locul de desfășurare a activității pe teritoriul Republicii Bulgaria, atunci aceasta anulează în mod oficial ordinul de plată și titlul executoriu emis în acest sens. În caz contrar, dacă instanța de apel admite declarația de opoziție, aceasta suspendă executarea ordinului emis și retrimite cauza la instanța districtuală oferind instrucțiuni solicitantului cu privire la faptul că acesta poate introduce o acțiune în legătură cu creanța sa, în termen de o lună, prin achitarea soldului aferent taxei de timbru.
În plus, debitorul poate contesta, în cadrul unei proceduri privind cererile, creanța pentru care a fost emis ordinul de plată în cazul în care sunt constatate noi fapte sau noi probe scrise de o importanță esențială pentru cauză, de care acesta nu putea avea cunoștință în cursul perioadei de depunere a declarației de opoziție sau pe care acesta nu le-ar fi putut obține în cursul aceleiași perioade. Acțiunea poate fi introdusă în termen de trei luni de la data la care noua situație a ajuns la cunoștința debitorului sau de la data la care acesta a fost în măsură să obțină noile probe scrise, însă nu mai târziu de un an de la încheierea recuperării obligatorii a creanței.
Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.