I. Liste și registre de experți

În conformitate cu Legea privind expertiza criminalistă din Estonia, un expert este o persoană care furnizează expertiză juridică sau de altă natură în cazurile permise de lege. Unii experți sunt angajați de instituțiile statului („experți criminaliști”), iar alții sunt înscriși pe lista unei instituții de expertiză.

În Estonia există liste oficiale de experți. Aceste liste pot fi accesate de orice persoană. Listele pot fi descărcate sau consultate aici și aici.

Institutul Eston de Științe Criminalistice (EFSI), un laborator criminalistic de stat, este responsabil pentru menținerea la zi a acestor liste. O persoană care îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 6 alineatul (1) punctele (1)-(3) și alineatul (2) punctele (1) și (2) din Legea privind expertiza criminalistă vor fi înscriși pe a doua listă menționată mai sus.

II. Calificările experților

Cerințele minime pentru acordarea statutului de expert criminalist se bazează pe Legea privind expertiza criminalistă. Competența de expert criminalist se dobândește prin pregătire.

Pregătirea experților medicali criminaliști este asigurată de Universitatea din Tartu în cadrul unui program de rezidențiat în domeniul medicinei legale, care durează patru ani. Rezidenții dobândesc competențe profesionale în cadrul EFSI, care este unul dintre centrele de pregătire ale Universității din Tartu.

În Estonia, nu există nicio instituție de învățământ pentru pregătirea experților criminaliști în celelalte domenii ale științelor criminalistice. Experții sunt pregătiți în cadrul EFSI sub îndrumarea unor profesioniști experimentați. În majoritatea cazurilor, pregătirea durează doi ani. Planul de pregătire conține atât subiecte generale, cât și subiecte mai specifice, iar obiectivul acestuia este ca expertul să dobândească competențe profesionale. Acest plan de pregătire este elaborat pe baza caracteristicilor speciale ale fiecărui tip de expertiză, ținând totodată seama de parcursul academic profesional al expertului stagiar, precum și de experiența practică anterioară a acestuia.

Dacă un angajat îndeplinește cerințele prevăzute de Legea privind expertiza criminalistă, a absolvit pregătirea și a dobândit o experiență suficientă pentru a furniza avize independente, acestuia i se acordă statutul de expert criminalist. O persoană poate începe să lucreze ca expert criminalist după ce depune jurământul prevăzut de Legea privind expertiza criminalistă.

III. Remunerarea experților

Finanțarea expertizelor este descrisă în capitolul 5 din Legea privind expertiza criminalistă. Desfășurarea de expertize într-o instituție criminalistă de stat este finanțată de bugetul de stat anual. Onorariile exacte pentru expertize sunt prevăzute la articolul 26 din Legea privind expertiza criminalistă.

Nu există o metodă specifică pentru remunerarea experților. În majoritatea situațiilor, experții trebuie să furnizeze o ofertă de preț înainte să fie numiți. Dreptul procedural prevede, de asemenea, rambursarea cheltuielilor expertului.

Costurile expertizei includ totalitatea costurilor suportate în contextul expertizei, inclusiv costurile care rezultă din implicarea unor experți subcontractați sau a unor instituții subcontactate. Costurile unei proceduri extrajudiciare care implică experți pot fi incluse în costurile procedurale.

Experții pot primi un avans din costuri.

IV. Răspunderea experților

Experții trebuie să informeze orice parte implicată în procedură cu privire la începerea expertizei. Furnizarea în mod intenționat a unui aviz fals reprezintă infracțiune în temeiul articolului 321 din Codul Penal.

Experții sunt trași la răspundere în conformitate cu normele generale de dreptul contractelor și cu cele privind răspunderea civilă. În plus, în dreptul penal există o anumită dispoziție care se referă la răspunderea expertului: acuzația falsă: (1) prezentarea cu bună știință a unor acuzații false cu privire la comiterea de către o altă persoană a unei infracțiuni se pedepsește cu amendă sau cu închisoare pe o perioadă de până la un an; (2) aceeași faptă, dacă implică fabricarea de dovezi în mod fraudulos, se pedepsește cu amendă sau cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

Experții nu au obligația de a încheia o asigurare de răspundere civilă profesională pentru a beneficia de acoperire în cazul unei trageri la răspundere.

V. Informații suplimentare cu privire la procedurile care implică experți

Dispozițiile legale cu privire la procedurile care implică experți din Estonia pot fi găsite în:

• Jurnalul Oficial (Riigi Teataja);
• Codul de procedură penală;
• Codul de procedură civilă;
• Legea privind expertiza criminalistă.

În ceea ce privește numirea experților, nu există diferențe între procedurile civile și cele administrative. În procedurile penale, un expert criminalist va fi numit în baza unei cereri către EFSI pentru a asista procurorul și instanța judecătorească, dacă este necesar.

În Estonia, calitatea de expert nu este protejată. Peste 70 % din cazurile de drept penal, 30 % din procedurile civile și 10 % din procedurile administrative implică experți.

V.1 Numirea experților

Experții pot fi numiți de instanța judecătorească, iar în unele cazuri și de părți. Experții pot fi numiți, de asemenea, în scopul unor proceduri preliminare sau al unor proceduri din faza de urmărire penală. Nu există obligația de a numi un expert înscris pe una din liste. În procedurile penale, în timpul fazei de urmărire penală, un expert poate fi numit de poliție (autoritatea de investigații) sau de un procuror.

Instanța judecătorească poate numi un expert dacă părțile nu fac acest lucru sau dacă acestea nu ajung la un acord cu privire la persoana care să fie numită. De asemenea, instanța poate numi un expert în cazul în care există un raport de expertiză elaborat înaintea procesului. În cazurile de drept civil, înaintea numirii expertului, părțile trebuie să achite un avans pentru costurile expertizei. Părțile pot prezenta propuneri cu privire la persoana care ar trebui să fie numită ca expert, fără ca instanța judecătorească să fie ținută de aceste propuneri.

Nu există diferențe semnificative în ceea ce privește numirea unui expert între diferite instanțe judecătorești și între diferite domenii ale justiției.

Experții numiți de instanțele judecătorești au obligația legală de a semnala orice conflict de interese.

V.2 Procedură

Procedura civilă

Există o cerință generală potrivit căreia experții trebuie să își execute misiunea temeinic, integral și obiectiv și să se asigure că avizele pe care le formulează sunt valide din punct de vedere științific. Această cerință se aplică tuturor tipurilor de proceduri judiciare.

Părțile pot contesta raportul de expertiză prin declarații sau prin furnizarea unei contraexpertize.

Avizul expertului nu are caracter obligatoriu pentru instanța judecătorească. Instanța judecătorească poate urma avizul expertului chiar dacă una dintre părți l-a contestat în timpul procesului.

Chiar și în acest caz, întrucât raportul de expertiză este doar una dintre probe, instanța judecătorească va ține seama de forța probantă a avizului expertului în raport cu alte probe.

Nu există nicio procedură prin care experții se întâlnesc înaintea procesului sau sunt audiați încrucișat.

Un expert are dreptul să intre în contact cu părțile în timpul procedurii, dacă acesta are nevoie de informații suplimentare.

1. Raportul de expertiză

În Estonia, rapoartele de expertiză pot fi furnizate în scris și uneori verbal. Cu excepția procedurilor penale, expertul nu are obligația de a urma o structură specificată atunci când își întocmește raportul.

Expertul are obligația de a aborda în raportul final argumentele părților. Atunci când părțile solicită un raport suplimentar ca urmare a unor probleme existente în raportul inițial, o instanță judecătorească poate ordona un raport suplimentar. În eventualitatea în care există o ambiguitate ori o contradicție sau dacă avizul expertului este insuficient, iar această deficiență nu poate fi eliminată prin întrebări suplimentare, instanța judecătorească are dreptul de a ordona o altă expertiză. Expertiza nouă este realizată de același expert sau de altul.

2. Audierea în cadrul instanței judecătorești

Experții nu participă la o audiere preliminară, dar sunt invitați la ședințele de judecată pentru a răspunde întrebărilor adresate fie de instanța judecătorească, fie de părți. În practica obișnuită, experții sunt audiați încrucișat. Experții pot fi audiați prin conferință telefonică dacă, înaintea audierii, părțile sunt de acord cu această metodă.

Informațiile prezentate aici au fost colectate în timpul proiectului „Find an Expert” („Găsește un expert”), de la persoane de contact din fiecare țară selectată de Institutul European de Expertiză și Experți (EEEI).