Sunt situații în care un copil are nevoie de o nouă familie, de exemplu, dacă și-a pierdut părinții sau aceștia sunt inapți să îl îngrijească. Este posibil ca termenul „familie substitutivă” să fi definit în mod diferit în țările UE.
Informații pe regiuni
Orice tip de plasare a copilului în altă țară din UE: într-o familie substitutivă, formată dintr-una sau mai multe persoane, sau într-un centru de plasament – un orfelinat sau o casă pentru copii – se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului Bruxelles IIa.
O instanță sau o autoritate care intenționează să plaseze un copil într-o familie substitutivă sau într-o instituție din altă țară a UE trebuie să consulte autoritățile țării respective înainte de a dispune plasamentul. Pentru a stabili ce fel de consultare este necesară, regulamentul face trimitere la legislația națională:
Legislația națională a fiecărei țări din UE definește noțiunea de „familie substitutivă”, în special dacă include sau nu rudele.
Pentru informații detaliate de la nivel național, selectați drapelul țării care vă interesează.
Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.