Notificarea sau comunicarea documentelor: transmiterea oficială a documentelor

Slovacia
Conținut furnizat de
European Judicial Network
Rețeaua judiciară europeană (în materie civilă și comercială)

1 Ce înseamnă conceptul juridic de „comunicare sau notificare a actelor judiciare” în termeni practici? De ce există norme specifice privind „comunicarea sau notificarea actelor judiciare”?

Comunicarea sau notificarea documentelor

Potrivit interpretării practicii judiciare, „comunicarea sau notificarea actelor” este înțeleasă drept o etapă procedurală întreprinsă de o instanță pentru a notifica o parte la o procedură, sau o terță parte a cărei cooperare este necesară în procedură, cu privire la desfășurarea respectivei proceduri judiciare. Informarea deplină și eficientă a părților cu privire la evoluția procedurilor este o condiție prealabilă esențială pentru buna desfășurarea și încheiere a procedurilor judiciare; o instanță nu poate acționa și lua decizii decât dacă părților li s-au pus la dispoziție toate documentele a căror primire și cunoaștere reprezintă o condiție prealabilă pentru următoarea etapă procedurală, pentru aplicarea unor reparații, pentru excepții de procedură sau pentru protecție, precum și alte acte care sunt admisibile numai în termenul prevăzut prin lege sau de către instanță. În special comunicarea sau notificarea de hotărâri judecătorești pe fond este o condiție prealabilă esențială pentru soluționarea definitivă a dosarului și pentru forța executorie a hotărârii instanței. Este important de înțeles faptul că la articolul 105 și următoarele din Legea nr. 160/2015, Codul de procedură civilă (Zákon č. 160/2015 Z.z., Civilný sporový poriadok) se definesc doar aspectele procedurale ale comunicării sau notificării actelor (judiciare); comunicarea sau notificarea unui act de drept material, și anume, care include o exprimare a voinței sub forma unui document, este reglementată de articolul 45 din Legea nr. 40/1964, Codul Civil (Zákon č. 40/1964 Zb., Občiansky zákonník). Există o diferență semnificativă între comunicarea sau notificarea efectuată în temeiul regulamentelor de fond și al celor de procedură, în special în ceea ce privește efectul comunicării sau al notificării, finalizarea procesului de comunicare sau notificare și inițierea consecințelor juridice.

Existența normelor specifice pentru comunicarea sau notificarea actelor judiciare

Scopul normelor specifice privind comunicarea sau notificarea actelor judiciare din Codul de procedură civilă reprezintă o încercare din partea legiuitorului de a susține principiul egalității armelor și sistemul procedurilor contradictorii în procedura jurisdicțională. Nicio persoană nu poate fi dezavantajată în cadrul procedurii jurisdicționale și fiecare parte trebuie să fie informată în egală măsură cu privire la evoluția procedurii jurisdicționale. Părțile trebuie să aibă posibilitatea de a asigura cooperarea necesară în cursul procedurii și de a lua cunoștință de declarațiile și de probele celeilalte părți, de orice acte procedurale ale instanței referitoare la procedură, precum și de fondul cauzei. Principiul egalității armelor și sistemul procedurilor contradictorii în cadrul procedurii constituie elemente esențiale și definitorii ale dreptului la un proces echitabil, care constituie, în Republica Slovacă, un drept constituțional (articolele 46-48 din Constituție sau Ústava Slovenskej republiky) în temeiul articolului 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

2 Care acte judiciare trebuie comunicate sau notificate în mod oficial

În general, toate comunicările sau notificările efectuate în temeiul Codului de procedură civilă în materie de contencios administrativ pot fi considerate comunicări sau notificări oficiale, și anume: comunicarea sau notificarea prin căsuța poștală electronică (metoda preferată), comunicarea sau notificarea la o adresă electronică (numai la solicitarea părții în cauză), comunicarea sau notificarea personală prin intermediul unui serviciu legitim de comunicare sau notificare (o companie de comunicare sau notificare prin poștă, un serviciu de comunicare sau notificare procedural) sau în alt mod decât comunicarea sau notificarea personală, comunicarea sau notificarea prin publicarea unui anunț ori comunicarea sau notificarea specială prin intermediul altor servicii legitime de comunicare sau notificare [departamentul specific din cadrul Poliției, poliția municipală, un executor judecătoresc, Serviciul de Pază pentru Penitenciare și Instanțe (Zbor väzenskej a justičnej stráže), o unitate de îngrijire instituționalizată sau de protecție, Ministerul de Afaceri Externe și Europene, Ministerul Apărării]. Într-un sens restrâns, comunicarea sau notificarea oficială se referă numai la comunicarea sau notificarea personală în cadrul procesului jurisdicțional.

O instanță recurge la procedura prevăzută pentru comunicarea sau notificarea ordinară în cazul actelor pentru care legea nu prevede comunicarea sau notificarea personală.

Diferitele dispoziții ale Codului de procedură civilă în materie de contencios administrativ prevăd documentele pentru care se impune comunicarea sau notificarea personală. În plus, comunicarea sau notificarea personală este utilizată, de asemenea, în cazurile în care instanța dispune comunicarea sau notificarea personală în funcție de circumstanțele unei cauze specifice (instanțele recurg, de regulă, la comunicarea sau notificarea personală, de exemplu, pentru o citare în proces din motive de securitate procedurală). Faptul că legiuitorul a prevăzut această comunicare sau notificare privilegiată pentru diferitele documente atestă importanța acestor documente și nevoia ca partea să ia cunoștință de conținutul acestora, astfel încât să se asigure exercitarea dreptului la un proces echitabil. Legea impune comunicarea sau notificarea personală pentru următoarele documente: un ordin prin care instanța a permis o modificare a acțiunii, în cazul în care părțile nu au fost prezente la termenul de judecată când a fost modificată acțiunea [articolul 142 alineatul (2) din Codul de procedură civilă în materie de contencios administrativ]; o acțiune cu anexe [articolul 167 alineatul (1) din Codul de procedură civilă în materie de contencios administrativ]; o declarație în apărare (o replică), în cazul în care pârâtul nu recunoaște întregul conținut al cererii [articolul 167 alineatul (3) din Codul de procedură civilă în materie de contencios administrativ]; o declarație a reclamantului cu privire la replica prevăzută la articolul 167 alineatul (3) (duplică) [articolul 167 alineatul (4) din Codul de procedură civilă în materie de contencios administrativ]; o citație în cadrul unei proceduri preliminare [articolul 169 alineatul (2) din Codul de procedură civilă în materie de contencios administrativ]; o hotărâre judecătorească [articolul 223 alineatul (1) din Codul de procedură civilă în materie de contencios administrativ]; o somație de plată în cadrul unei acțiuni în temeiul articolului 266 alineatul (1) din Codul de procedură civilă în materie de contencios administrativ; un ordin de anulare a unei somații de plată în temeiul articolului 267 alineatul (4) din Codul de procedură civilă în materie de contencios administrativ; un ordin emis în temeiul articolului 273 litera (c) din Codul de procedură civilă în materie de contencios administrativ privind obligația de a da o declarație scrisă cu privire la acțiune într-un termen stabilit și de a preciza în declarația respectivă situația de fapt esențială în apărarea părții respective, de a anexa orice document la care se face trimitere și de a preciza elementele de probă pentru a dovedi aceste afirmații în sensul articolului 273 litera (a) din Codul de procedură civilă.

3 Cine este responsabil de comunicarea sau notificarea unui act judiciar?

Instanța este entitatea responsabilă pentru comunicare sau notificare în cadrul procedurii jurisdicționale și este autorizată să comunice sau să notifice documente scrise prin intermediul serviciilor de comunicare sau notificare legitime, atunci când este necesar. În urma unei interpretări sistematice a Codului de procedură civilă în materie de contencios administrativ, este evidențiată următoarea ordine de prioritate pentru comunicarea sau notificarea actelor scrise:

  1. de către instanță în cadrul unei ședințe de judecată sau al unui alt act;
  2. prin intermediul căsuței poștale electronice, în temeiul Legii nr. 305/2013 privind forma electronică de guvernare de către autoritățile publice și de modificare a anumitor legi (Legea privind e-guvernarea) (zákon č. 305/2013 Z.z. o elektronickej podobe výkonu pôsobnosti orgánov verejnej moci a o zmene a doplnení niektorých zákonov, zákon o e-Governmente);
  3. comunicarea sau notificarea la o adresă electronică, la solicitarea părții, în cazul în care nu se impune comunicarea sau notificarea personală a documentelor;
  4. comunicarea sau notificarea prin intermediul unui serviciu de comunicare sau notificare legitim:

-               de regulă, o companie de servicii poștale sau un serviciu de comunicare sau notificare procedural;

-               în cazul în care consideră că este necesar, instanța poate dispune comunicarea sau notificarea de către departamentul competent al Poliției, de către un executor judecătoresc sau de către poliția municipală;

-               în cazuri speciale, instanța comunică sau notifică documente prin intermediul: Serviciului de Pază pentru Penitenciare și Instanțe (comunicarea sau notificarea către persoane fizice care execută pedepse cu închisoarea sau se află în arest), al unităților de îngrijire instituționalizată și de protecție (comunicarea sau notificarea către persoane fizice plasate în astfel de instituții), al Ministerului de Afaceri Externe și Europene (comunicarea sau notificarea către persoane fizice care beneficiază de privilegii și imunitate diplomatice sau către persoane aflate în gospodăria unei persoane care beneficiază de privilegii și imunitate diplomatice, ori către persoane cărora urmează să li se comunice sau să li se notifice documente în spații protejate prin imunitate diplomatică) și al Ministerului Apărării (comunicarea sau notificarea către militarii de carieră și documente care nu pot fi comunicate sau notificate în alt mod);

-               un caz special îl constituie comunicarea sau notificarea prin publicarea unui anunț, dacă aceasta este prevăzută de Codul de procedură civilă în materie de contencios administrativ (de exemplu, în cazul în care nu se cunoaște adresa unei persoane fizice) sau de alt act legislativ [de exemplu, articolul 199 din Codul de procedură civilă în materie de contencios administrativ (Civilný mimosporový poriadok)].

4 Informații legate de adresa destinatarului

4.1 În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială, în cazul în care destinatarul nu mai locuiește la adresa cunoscută de autoritatea solicitantă, autoritatea solicitată din acest stat membru încearcă, din proprie inițiativă, să determine locul în care se găsește destinatarul actelor judiciare care trebuie notificate sau comunicate?

În astfel de cazuri, instanțele slovace încearcă întotdeauna în mod activ să afle detalii despre locația actuală a destinatarului, în principal prin consultarea Registrului de evidență a populației din Republica Slovacă (Register obyvateľov Slovenskej republiky), care este conectat electronic la sistemele informatice ale instanțelor. Instanța poate afla imediat locul de reședință permanentă sau temporară menționat în acest registru (dacă o astfel de adresă există). De asemenea, Agenția de Asigurări Sociale (Sociálna poisťovňa) cooperează, în prezent, cu instanțele slovace pe cale electronică, prin intermediul grefei, iar o instanță poate solicita anumite informații înregistrate de Agenția de Asigurări Sociale, în special adresa unei părți la procedură, astfel cum figurează în evidențele Agenției de Asigurări Sociale, precum și numele actualului sau fostului angajator al părții (prin intermediul căruia, în unele cazuri, se pot obține detalii despre locul unde se află partea în cauză în prezent, sau se poate comunica sau notifica un document direct la locul de muncă dacă circumstanțele cauzei permit acest lucru). De asemenea, instanța este autorizată prin lege să solicite cooperarea administrației fiscale, a municipalității, a unui penitenciar etc. și, dacă este posibil, aceasta solicită informații, de asemenea, altor persoane (de exemplu, rude) care ar putea ști unde se află destinatarul.

4.2 În acest stat membru, autoritățile judiciare străine și/sau părțile la procedurile judiciare au acces la registre sau servicii care să le permită să afle adresa actuală a persoanei în cauză? Dacă da, ce registre sau servicii sunt disponibile și ce procedură trebuie urmată? Ce taxă, dacă este cazul, trebuie plătită?

După cum s-a menționat mai sus, instanțele slovace au acces direct, prin grefa instanței, la datele incluse în Registrul de evidență a populației din Republica Slovacă. Părțile la procedura jurisdicțională au posibilitatea de a solicita date din Registrul de evidență a populației din Republica Slovacă (confirmarea sau notificarea scrisă cu privire la locația unei persoane) pentru o taxă administrativă de cinci euro.

4.3 Cum tratează autoritățile din acest stat membru o solicitare trimisă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială și care vizează găsirea adresei actuale a unei persoane?

Conform informațiilor de care dispune Ministerul Justiției din Republica Slovacă, instanțele slovace acceptă, în general, astfel de solicitări și iau măsuri pentru a afla adresa actuală a unei persoane și, astfel, pentru a da curs cererii. În acest scop, acestea aplică procedurile descrise la punctele anterioare.

5 În practică, care este modalitatea obișnuită de comunicare sau notificare a actului judiciar? Există metode alternative la care se poate recurge (altele decât notificările sau comunicările indirecte menționate la punctul 7 de mai jos)?

Astfel cum este menționat la punctul 3, instanțele acordă prioritate comunicării sau notificării personale în cadrul unei ședințe de judecată sau al unui alt act. De asemenea, acestea pot recurge la:

  • comunicarea sau notificarea prin căsuța poștală în temeiul Legii privind e-guvernarea;
  • comunicarea sau notificarea la o adresă electronică, la solicitarea părții, în cazul în care nu se impune comunicarea sau notificarea personală a documentelor;
  • comunicarea sau notificarea prin intermediul serviciilor de comunicare sau notificare legitime (oficiul poștal, un serviciu de comunicare sau notificare procedural; dacă este necesar, departamentul competent al Poliției, un executor judecătoresc sau poliția municipală; în cazuri speciale, Serviciul de Pază pentru Penitenciare și Instanțe, o unitate de îngrijire instituționalizată sau de protecție, Ministerul de Afaceri Externe și Europene și Ministerul Apărării);
  • comunicarea sau notificarea prin publicarea unui anunț.

Instanța specifică procedura de comunicare sau notificare a documentelor în funcție de tipul de document și, în afară de comunicarea sau notificarea personală, aceasta preferă comunicarea sau notificarea prin intermediul unei căsuțe poștale electronice, în care pot fi comunicate sau notificate, de asemenea, documentele pentru care se impune comunicarea sau notificarea personală (spre deosebire de comunicarea sau notificarea la o adresă electronică, și anume, prin e‑mail, care nu poate fi utilizată pentru a comunica sau a notifica documente pentru care se impune comunicarea sau notificarea personală). Astfel cum s-a menționat anterior, legea prevede, pentru anumite persoane, comunicarea sau notificarea prin intermediul unuia dintre serviciile de comunicare sau notificare legitime, iar în acest caz nu se poate recurge la comunicarea sau notificarea prin intermediul căsuțelor poștale electronice (Serviciul de Pază pentru Penitenciare și Instanțe, o unitate de îngrijire instituționalizată sau de protecție, Ministerul de Afaceri Externe și Europene și Ministerul Apărării), iar legea prevede, de asemenea, cazurile în care comunicarea sau notificarea trebuie să fie efectuată prin publicarea unui anunț (pentru a notifica un grup nedeterminat de persoane cu privire la o hotărâre). De asemenea, după cum s-a menționat anterior, din motive practice, o instanță poate opta pentru comunicarea sau notificarea de către departamentul competent al Poliției, de către un executor judecătoresc sau de către poliția municipală.

În prezent, instanțele comunică sau notifică cea mai mare parte a documentelor prin poștă, fie prin scrisoare recomandată (comunicare sau notificare ordinară), fie prin scrisoare oficială (comunicare sau notificare personală). Anticipăm faptul că, după data de 1 iulie 2017 (până la care toate căsuțele poștale electronice ar trebui activate în conformitate cu Legea privind e-guvernarea), o mare parte a comunicărilor sau notificărilor vor fi efectuate prin intermediul căsuțelor poștale electronice, care vor fi obligatorii pentru toate persoanele juridice (instanțele nu vor mai trimite documente fizice, cu excepția cazurilor prevăzute prin lege), iar pentru persoanele fizice, acestea vor fi efectuate numai prin intermediul căsuțelor poștale electronice, la solicitarea acestora.

Atunci când trimit documente la adresa poștală a destinatarului (în cazul în care comunicarea sau notificarea nu poate fi efectuată la o căsuță poștală electronică), în cazul comunicării sau notificării ordinare și al comunicării sau notificării personale, instanța comunică sau notifică documentele la adresa menționată de către destinatar. În cazul în care comunicarea sau notificarea nu a fost efectuată cu succes, atunci instanța comunică sau notifică documentele:

  1. unei persoane fizice, la adresa menționată în Registrul de evidență a populației din Republica Slovacă sau la adresa unui resortisant străin din Slovacia, conform statutului de rezident al acestuia;
  2. unei persoane juridice, la adresa sediului social al persoanei juridice respective, astfel cum este menționată în Registrul Companiilor (Obchodný register), sau într-un alt registru public (de exemplu, Registrul de Licențe pentru Schimburi Comerciale, Živnostenský register).

Metode alternative, altele decât comunicările sau notificările indirecte

Noul Cod de procedură civilă în materie de contencios administrativ nu prevede alte metode alternative decât comunicările sau notificările indirecte și, odată cu introducerea răspunderii obiective stricte a părților pentru datele incluse în registrele publice, comunicarea sau notificarea indirectă în acest sens și-a încetat, de fapt, existența.

6 Este permisă, în cadrul unei proceduri civile, notificarea sau comunicarea pe cale electronică a actelor (notificarea sau comunicarea actelor judiciare sau extrajudiciare prin mijloace de comunicare electronică la distanță, de exemplu, prin e-mail, prin aplicații internet securizate, prin fax, prin SMS etc.)? Dacă da, pentru ce categorii de proceduri este prevăzută această metodă? Există restricții în ceea ce privește disponibilitatea/accesul la această metodă de notificare sau comunicare a actelor judiciare în funcție de destinatar (practician în domeniul dreptului, persoană juridică, societate comercială sau un alt actor economic etc.)?

O instanță poate să comunice sau să notifice documente pe cale electronică (prin e-mail) în cazul în care una dintre părțile la procedură solicită acest lucru în scris și anunță instanța cu privire la adresa de trimitere a documentelor pe cale electronică. Un document este considerat a fi comunicat sau notificat în cea de a treia zi după expediere, chiar dacă destinatarul nu l-a citit. O astfel de comunicare sau notificare este interzisă în cazul documentelor care sunt comunicate sau notificate personal. Această metodă nu este restricționată, așadar, de tipul procedurii sau de identitatea destinatarului, ci de tipul actului comunicat sau notificat. Această formă de comunicare sau notificare nu poate fi utilizată nici în cazul în care instanța poate recurge la comunicarea sau notificarea personală ori la comunicarea sau notificarea prin intermediul unei căsuțe poștale electronice.

Astfel cum reiese în mod clar din explicațiile anterioare, instanțele slovace trebuie să prefere comunicarea sau notificarea prin intermediul căsuțelor poștale electronice, care sunt obligatorii pentru persoanele juridice și accesibile persoanelor fizice. Până la 30 iunie 2017, orice persoană juridică (slovacă) trebuie să aibă o căsuță poștală electronică activată, iar de la această dată, comunicarea sau notificarea persoanelor juridice va fi efectuată exclusiv prin intermediul căsuțelor poștale electronice, cu excepția cazului în care există dispoziții legale separate care interzic o astfel de comunicare sau notificare – în prezent, este vorba, în principal, de documente care pot fi comunicate sau notificate numai ca documente fizice sau prin publicarea unui anunț (de altfel, Legea privind e-guvernarea reglementează, de asemenea, „panourile de informații electronice”). În prezent, instanțele sunt obligate, de asemenea, să prefere comunicarea sau notificarea prin intermediul căsuțelor poștale electronice, dar există persoane juridice care încă nu și-au activat căsuțele poștale electronice și, prin urmare, documentele trebuie să fie totuși comunicate sau notificate acestor persoane prin metodele clasice. Au fost create căsuțe poștale electronice, de asemenea, pentru persoane fizice, însă acestea sunt activate numai la cererea acestora, ceea ce înseamnă că, în cazul în care persoanele fizice nu solicită activarea căsuțelor lor poștale electronice, documentele vor fi în continuare comunicate sau notificate prin metodele clasice. Însă, în cazul în care persoanele fizice solicită activarea căsuțelor lor poștale electronice, instanțele vor comunica sau notifica documente acestor persoane numai prin această metodă (cu excepția cazului în care legea interzice comunicarea sau notificarea electronică pentru un anumit tip de document), cu excepția cazului în care Codul de procedură civilă în materie de contencios administrativ impune o formă specială de comunicare sau notificare prin intermediul Serviciului de Pază pentru Penitenciare și Instanțe, al unei unități de îngrijire instituționalizată sau de protecție, al Ministerului de Afaceri Externe și Europene sau al Ministerului Apărării (a se vedea punctul 3, alineatul 4).

7 Notificări sau comunicări „indirecte”

7.1 Permite legislația acestui stat membru utilizarea altor metode de notificare sau comunicare în cazul în care nu a fost posibilă notificarea sau comunicarea actelor judiciare către destinatar (de exemplu, notificarea la adresa personală, la executorul judecătoresc, prin intermediul serviciilor de curierat sau prin afișare)?

Codul de procedură civilă în materie de contencios administrativ reglementează comunicarea sau notificarea indirectă în cazul comunicării sau al notificării documentelor fizice, în timp ce Legea privind e-guvernarea reglementează comunicarea sau notificarea prin intermediul căsuțelor poștale electronice.

În cazul Legii privind e-guvernarea, nu putem vorbi despre o comunicare sau o notificare indirectă în adevăratul sens al cuvântului, deoarece tocmai activarea unei căsuțe poștale electronice (indiferent dacă aceasta se realizează în mod automat pentru persoanele juridice sau opțional pentru persoanele fizice) înseamnă că adresa destinatarului nu poate fi „necunoscută” și nici nu este posibil ca „documentul să nu poată fi transmis”. Depunerea efectivă a unui mesaj electronic oficial (corespondența instanței) în căsuța poștală electronică înseamnă că destinatarul se află în posesia acestuia. Un mesaj electronic oficial este considerat a fi fost comunicat sau notificat în ziua următoare depunerii acestuia în căsuța poștală electronică. Însă, în cazul în care este vorba despre un document pentru care se impune comunicarea sau notificarea personală, în temeiul Codului de procedură civilă în materie de contencios administrativ, atunci, dacă destinatarul nu îl colectează în sistem (și, prin urmare, nu îl citește), acesta este considerat a fi comunicat sau notificat la sfârșitul unei perioade de 15 zile care începe în ziua următoare depunerii mesajului electronic oficial. Această metodă nu poate fi utilizată atunci când se comunică sau se notifică o somație de plată, în acest caz comunicarea sau notificarea indirectă fiind interzisă.

În cazul comunicării sau notificării clasice în temeiul Codului de procedură civilă în materie de contencios administrativ (care va continua în cazul persoanelor fizice), se utilizează același procedeu al ficțiunii comunicării sau notificării, indiferent de forma comunicării sau notificării, mai exact, indiferent dacă este vorba despre o comunicare sau notificare ordinară ori despre o comunicare sau notificare personală. În cazul în care adresa destinatarului este înscrisă într-un registru public (Registrul de evidență a populației în cazul persoanelor fizice și Registrul Companiilor în cazul persoanelor juridice), iar scrisoarea este returnată instanței în cauză ca nefiind comunicată sau notificată, aceasta este considerată a fi comunicată sau notificată în ziua în care aceasta a fost returnată instanței. În cazul în care adresa unei persoane fizice nu este înscrisă în Registrul de evidență a populației, comunicarea sau notificarea este efectuată prin afișarea la avizierul și pe site-ul instanței, iar scrisoarea este considerată a fi comunicată sau notificată în termen de 15 zile de la publicarea comunicării sau notificării. Această metodă de comunicare sau notificare indirectă nu poate fi utilizată în cazul comunicării sau notificării unei somații de plată.

7.2 În cazul în care se aplică alte metode, în ce moment se consideră că au fost notificate sau comunicate actele judiciare?

A se vedea răspunsul de la întrebarea nr. 5 – metode de comunicare sau notificare indirectă.

7.3 În cazul în care o altă metodă de notificare sau comunicare este depunerea actelor judiciare într-un anumit loc (de exemplu, la un oficiu poștal), cum este informat destinatarul cu privire la faptul că actele au fost depuse în acest mod?

Aceasta nu este o altă metodă, ci o comunicare sau notificare ordinară prin intermediul unei companii de servicii poștale – în cazul în care destinatarul nu se află la domiciliu, factorul poștal informează destinatarul cu privire la faptul că documentele (indiferent dacă sunt înregistrate sau prevăzute pentru comunicare sau notificare personală) au fost depuse la oficiul poștal, lăsând notificarea scrisă în cutia poștală (de domiciliu) a destinatarului.

7.4 În cazul în care destinatarul refuză să accepte notificarea sau comunicarea actelor judiciare, care sunt consecințele? Se consideră că actele au fost efectiv notificate sau comunicate dacă refuzul nu era legitim?

În cazul în care destinatarul refuză să accepte documentul fără un motiv întemeiat, documentul respectiv este comunicat sau notificat din ziua în care acceptarea acestuia a fost refuzată; serviciul de comunicare sau notificare procedural trebuie să informeze destinatarul cu privire la acest lucru. În cazul în care documentul nu a fost comunicat sau notificat în mod legitim (de exemplu, serviciul de comunicare sau notificare procedural nu a informat destinatarul cu privire la consecințele refuzului de a accepta documentul), acesta nu are nici un efect juridic.

8 Servicii de curierat din străinătate (articolul 14 din Regulamentul privind comunicarea sau notificarea actelor)

8.1 În cazul în care serviciul de curierat livrează un act trimis din străinătate către un destinatar din acest stat membru, într-o situație în care este necesară o confirmare de primire (articolul 14 din Regulamentul privind comunicarea sau notificarea actelor), serviciul de curierat livrează actul doar destinatarului în persoană sau poate, în conformitate cu normele naționale în materie de livrări poștale, să livreze actul și unei alte persoane de la aceeași adresă?

Dacă se impune confirmarea de primire, oficiul poștal (Slovenská pošta, a.s., ca furnizor tradițional de servicii poștale) livrează documentele doar dacă destinatarul sau un destinatar autorizat (în cazul în care documentele în cauză nu pot fi livrate destinatarului) prezintă dovada identității atunci când preia documentul livrat, permite înregistrarea numărului actului de identitate și confirmă primirea. Destinatarii autorizați să preia documente adresate unei persoane fizice sunt soțul/soția destinatarului și persoanele cu vârsta de cel puțin 15 ani care locuiesc împreună cu destinatarul, în aceeași casă sau apartament. Însă, documentele aflate sub regim de comunicare sau notificare personală nu pot fi livrate acestor persoane.

8.2 În conformitate cu normele în materie de livrări poștale din acest stat membru, cum se poate efectua notificarea sau comunicarea actelor din străinătate, în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul nr. 1393/2007 privind comunicarea sau notificarea actelor, dacă la adresa de livrare nu a fost găsit nici destinatarul, nici o altă persoană abilitată să primească livrarea (dacă este posibil, în temeiul normelor naționale în materie de livrări poștale - a se vedea mai sus)?

În acest caz, factorul poștal lasă o notificare scrisă în cutia poștală (de domiciliu) a destinatarului prin care anunță faptul că documentele au fost depuse la oficiul poștal. Destinatarul sau un destinatar autorizat poate lua în primire documentele în termen de 18 zile calendaristice. Acest termen poate fi prelungit la cererea destinatarului. În cazul în care documentele nu sunt ridicate la termen, acestea nu mai pot fi livrate, iar serviciul poștal returnează expeditorului documentele care nu mai pot fi livrate.

8.3 Oficiul poștal prevede o anumită perioadă de timp pentru ridicarea actelor înainte de a le trimite înapoi cu mențiunea nelivrat? În cazul unui răspuns afirmativ, în ce mod este informat destinatarul că are corespondență de ridicat de la oficiul poștal?

Termenul este de 18 zile calendaristice și poate fi prelungit la cererea destinatarului. Destinatarul este informat printr-o notificare scrisă în cutia poștală (de domiciliu) a acestuia.

9 Există vreo dovadă scrisă din care să reiasă că actul judiciar a fost comunicat sau notificat?

Da, în temeiul Codului de procedură civilă în materie de contencios administrativ, aceasta constituie o confirmare de primire care, servind drept dovadă a faptului că un act judiciar a fost comunicat sau notificat, este un act public. Informațiile din confirmarea de primire sunt considerate a fi adevărate, cu excepția cazului în care există probe care dovedesc contrariul. Una dintre părțile la procedură, care contestă exactitatea informațiilor din confirmarea de primire (susținând că nu s-a urmat procedura legală de comunicare sau notificare) este obligată să aducă dovezi pe baza cărora instanța să decidă cu privire la aceste afirmații. În cazul în care instanța comunică sau notifică un document în timpul unei ședințe de judecată sau al unui act procedural, se introduce o mențiune în acest sens în stenograma ședinței.

Legea privind e-guvernarea reglementează confirmarea de primire pe cale electronică, aceasta constituind confirmarea comunicării sau notificării personale a unui document (mesaj oficial) – destinatarul este obligat să confirme comunicarea sau notificarea unui mesaj electronic oficial sub forma unei confirmări electronice; confirmarea comunicării sau notificării constituie o condiție prealabilă pentru a face accesibil conținutul mesajului electronic oficial în căsuța poștală electronică a destinatarului. Confirmarea electronică cuprinde mențiuni privind data, ora, minutul și secunda comunicării sau notificării mesajului oficial. La fel ca în cazul unei confirmări de primire „fizice”, datele pe care le conține aceasta sunt considerate a fi corecte, cu excepția cazului în care se dovedește altfel, și, de asemenea, efectele acesteia pot fi contestate.

10 Ce se întâmplă în situația în care destinatarul nu primește actul sau în situația în care comunicarea sau notificarea este efectuată cu încălcarea legii (de exemplu, actul judiciar este comunicat sau notificat unei persoane terțe)? În aceste condiții se poate totuși considera valabilă comunicarea sau notificarea actului judiciar (de exemplu, se pot remedia încălcările legii) sau trebuie să se facă un nou demers de comunicare sau notificare a actului judiciar?

A se vedea punctele 5, 7.1 și 7.4 pentru opțiunile de comunicare sau notificare indirectă. În cazul în care un document a fost comunicat sau notificat cu încălcarea legii, este necesară repetarea procesului de comunicare sau notificare a documentului respectiv; Legea slovacă nu prevede instituția de validare a unei comunicări sau notificări nule. Orice comunicare sau notificare a actelor judiciare, care este efectuată printr-o altă metodă decât cele legale, nu este efectuată în mod legal și nu determină producerea consecințelor juridice prevăzute prin lege.

11 Trebuie să se plătească pentru comunicarea sau notificarea unui act judiciar și, dacă da, care este suma?

Nu există taxe pentru comunicarea sau notificarea actelor judiciare.

Ultima actualizare: 13/05/2020

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.
Având în vedere retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană, statele membre responsabile cu gestionarea paginilor cu informații naționale actualizează în prezent conținutul de pe acest site. Eventualele fragmente care nu reflectă încă retragerea Regatului Unit nu apar intenționat pe site și vor fi modificate în curând.