Notificarea sau comunicarea documentelor: transmiterea oficială a documentelor

Luxemburg
Conținut furnizat de
European Judicial Network
Rețeaua judiciară europeană (în materie civilă și comercială)

1 Ce înseamnă conceptul juridic de „comunicare sau notificare a actelor judiciare” în termeni practici? De ce există norme specifice privind „comunicarea sau notificarea actelor judiciare”?

În Luxemburg, termenul notificare desemnează, în general, diferitele proceduri prin care un act este adus la cunoștința destinatarului său.

Comunicarea este un tip special de notificare. Aceasta se realizează de către un executor judecătoresc care se deplasează la domiciliul destinatarului pentru a-i înmâna documentul.

Notificarea se realizează, în majoritatea cazurilor, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Comunicarea prin intermediul executorului judecătoresc oferă garanții mai solide decât notificarea prin poștă. Legea prevede, prin urmare, comunicarea prin executor judecătoresc a celor mai importante acte din cadrul procedurii.

Se observă totuși că, în ceea ce privește judecătoriile de pace, citațiile sunt expediate în mod sistematic prin scrisoare recomandată. În funcție de tipul de procedură, citația va fi trimisă de grefă sau de un executor judecătoresc. Prin urmare, este posibil ca și executorul judecătoresc să recurgă la simpla notificare, iar nu la comunicare.

Comunicarea prin executor judecătoresc este necesară, în general, pentru ca termenele de introducere a unei acțiuni împotriva hotărârilor judecătorești să înceapă să curgă. Prin excepție, termenele de introducere a unei acțiuni împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia contractelor de închiriere și a dreptului muncii curg din momentul notificării hotărârii de către grefă.

2 Care acte judiciare trebuie comunicate sau notificate în mod oficial?

Majoritatea actelor de procedură trebuie notificate sau comunicate înainte de a putea fi înaintate instanței de judecată.

Legea prevede în special comunicarea sau notificarea actelor de sesizare a instanței de judecată care conțin invitația adresată pârâtului de a se prezenta personal sau prin avocat în fața unui judecător.

Hotărârile trebuie, de asemenea, comunicate sau notificate pentru a putea dobândi autoritate de lucru judecat prin curgerea termenelor de exercitare a unei căi de atac.

3 Cine este responsabil de comunicarea sau notificarea unui act judiciar?

În Luxemburg, numai executorii judecătorești au competența de a efectua comunicarea unui act.

În majoritatea materiilor, asistența unui executor judecătoresc este indispensabilă pentru introducerea unei acțiuni în fața unei instanțe. Odată ce hotărârea este pronunțată, trebuie să se recurgă din nou la un executor judecătoresc pentru ca acesta să comunice hotărârea părții care a căzut în pretenții, acest lucru având drept efect începerea curgerii termenului de exercitare a unei căi de atac. Dacă în acest termen nu este exercitată nicio cale de atac, hotărârea va deveni definitivă. Dacă dorește să introducă un apel, partea care a căzut în pretenții trebuie să recurgă la serviciile unui executor judecătoresc care va comunica cererea de apel.

Legea prevede anumite excepții de la monopolul executorilor judecătorești. În ceea ce privește judecata de pace în special, numeroase proceduri sunt introduse prin depunerea unei cereri adresate instanței competente. În astfel de cazuri, grefa instanței este cea care va convoca părțile la ședință printr-o citație la care se anexează o copie a cererii de sesizare a instanței. Această procedură se aplică mai ales în materia contractelor de închiriere, dar și în materia dreptului muncii și a ordonanțelor de plată.

Convocarea prin intermediul grefei este, de asemenea, prevăzută în anumite proceduri desfășurate în fața tribunalului districtual, îndeosebi în procedurile care țin de competența președintelui tribunalului.

Avocații nu sunt autorizați să notifice direct un act unei părți în litigiu. Pentru ca notificarea să fie valabilă, aceștia trebuie să recurgă la serviciile unui executor judecătoresc. Situația se schimbă totuși atunci când începe procesul și fiecare parte este reprezentată de către un avocat; din acel moment, actele de procedură, dar și actele doveditoare, fac obiectul unor schimburi valabile între avocați, prin intermediul notificărilor. Notificarea între avocați se realizează fără formalități speciale. Conform uzanței, avocatul care primește o notificare emite imediat o recipisă.

4 Informații legate de adresa destinatarului

4.1 În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială, în cazul în care destinatarul nu mai locuiește la adresa cunoscută de autoritatea solicitantă, autoritatea solicitată din acest stat membru încearcă, din proprie inițiativă, să determine locul în care se găsește destinatarul actelor judiciare care trebuie notificate sau comunicate?

Entitățile de primire desemnate în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială sunt reprezentate, în ceea ce privește Luxemburg, de executorii judecătorești cu competență teritorială.

Executorii judecătorești sunt obligați prin lege să comunice actul destinatarului în persoană sau la domiciliul, respectiv la sediul social al acestuia.

În îndeplinirea sarcinilor care țin de competența lor, executorii judecătorești sunt autorizați să acceseze următoarele informații:

  • Persoane fizice:
    • nume, prenume
    • domiciliu
    • data nașterii

Aceste informații apar în registrul de evidență a persoanelor fizice. În îndeplinirea sarcinilor lor, executorii judecătorești au acces la registrul de evidență a persoanelor fizice.

  • Societăți:
    • denumire
    • denumire comercială
    • sediul social
    • numărul de înregistrare în Registrul comerțului

În ceea ce privește societățile înregistrate în Registrul Comerțului și al Societăților, aceste date sunt publice și, prin urmare, pot fi accesate în mod liber.

4.2 În acest stat membru, autoritățile judiciare străine și/sau părțile la procedurile judiciare au acces la registre sau servicii care să le permită să afle adresa actuală a persoanei în cauză? Dacă da, ce registre sau servicii sunt disponibile și ce procedură trebuie urmată? Ce taxă, dacă este cazul, trebuie plătită?

Autoritățile judiciare străine și/sau părțile la o procedură judiciară inițiată în străinătate nu au acces la registrul de evidență a persoanelor fizice în vederea efectuării de căutări referitoare la adresa unei persoane fizice.

În ceea ce privește societățile înregistrate în Registrul Comerțului și al Societăților, publicul poate verifica în mod direct și gratuit datele de bază (sediul social, denumirea comercială, numărul de înregistrare în Registrul comerțului). Accesul la date mai detaliate este permis contra cost.

4.3 Cum tratează autoritățile din acest stat membru o solicitare trimisă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială și care vizează găsirea adresei actuale a unei persoane?

Pentru a găsi adresa actuală a unei persoane în legătură cu o cerere trimisă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1206/2001 din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială, autoritatea judiciară solicitată efectuează căutări în registrul național de evidență a persoanelor fizice în cazul în care este vorba despre o persoană fizică. Dacă este vorba despre persoane juridice, căutările se efectuează pe baza datelor disponibile în Registrul Comerțului și al Societăților (RCS).

5 În practică, care este modalitatea obișnuită de comunicare sau notificare a actului judiciar? Există metode alternative la care se poate recurge (altele decât notificările sau comunicările indirecte menționate la punctul 7 de mai jos)?

  • Rezumatul procedurii de notificare

Notificarea se realizează, în majoritatea cazurilor, sub formă de scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Dacă îl găsește pe destinatarul notificării, agentul poștal îi solicită acestuia să semneze confirmarea de primire, care ulterior este trimisă expeditorului. Dacă destinatarul refuză să semneze confirmarea de primire, agentul poștal consemnează acest lucru și se consideră că notificarea a avut loc.

Dacă destinatarul nu poate fi găsit, dar o altă persoană acceptă scrisoarea recomandată, agentul poștal consemnează identitatea acestei persoane pe confirmarea de primire. În majoritatea cazurilor, notificarea transmisă unei persoane terțe va avea o valoare mai redusă comparativ cu o notificare transmisă persoanei vizate.

Dacă persoana nu poate fi găsită, dar adresa este corectă, agentul poștal lasă în cutia poștală un aviz prin care îl invită pe destinatar să recupereze scrisoarea de la oficiul poștal, într-un termen indicat în aviz. În acest caz se consideră că notificarea a avut loc, chiar dacă destinatarul nu se prezintă la oficiul poștal.

Dacă adresa nu poate fi verificată, agentul poștal restituie plicul expeditorului, cu mențiunea că notificarea nu a avut loc. În această situație, solicitantul va trebui să furnizeze o altă adresă. În cazul în care destinatarul notificării nu are o adresă cunoscută, solicitantul poate renunța la procedura de notificare și poate trimite dosarul la executorul judecătoresc pentru ca acesta să efectueze comunicarea, întocmind, dacă este cazul, un proces-verbal de căutare.

Procedura de notificare descrisă nu se aplică decât în cazul în care destinatarul actului locuiește în Luxemburg. În ceea ce privește persoanele cu domiciliul în străinătate, trebuie aplicată procedura de comunicare.

  • Rezumatul procedurii de comunicare

Executorul judecătoresc comunică un act destinatarului în persoană, în orice loc în care executorul judecătoresc îl găsește.

De obicei, executorul judecătoresc se deplasează la domiciliul destinatarului. Însă, înmânarea poate avea loc în orice loc în care executorul judecătoresc îl găsește pe destinatar, de exemplu la locul de muncă.

Comunicarea se efectuează direct persoanei atunci când copia actului este înmânată efectiv destinatarului. În cazul unei persoane juridice, comunicarea se efectuează direct persoanei atunci când copia actului este înmânată reprezentantului său legal, unui împuternicit al acestuia din urmă sau oricărei alte persoane abilitate în acest scop. Dacă este vorba despre o comunicare la domiciliul ales, comunicarea se efectuează direct persoanei în cazul în care copia actului este înmânată mandatarului.
Dacă destinatarul acceptă copia actului, executorul judecătoresc consemnează acest lucru în aviz. În acest caz, se consideră că respectiva comunicare este realizată în ziua înmânării actului destinatarului.

Dacă destinatarul refuză să accepte copia actului, executorul judecătoresc consemnează acest lucru în aviz. În acest caz, se consideră că respectiva comunicare este realizată în ziua prezentării actului destinatarului.

Dacă executorul judecătoresc îl găsește pe destinatarul actului la domiciliu, acesta îi va înmâna o copie conformă a documentului. Executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal de îndeplinire a acestei formalități, care va fi anexat actului în original și restituit împreună cu acesta părții care a avut inițiativa notificării.

Nu există modalități alternative aplicabile în afara comunicării sau notificării indirecte menționate la punctul 7 de mai jos.

6 Este permisă, în cadrul unei proceduri civile, notificarea sau comunicarea pe cale electronică a actelor (notificarea sau comunicarea actelor judiciare sau extrajudiciare prin mijloace de comunicare electronică la distanță, de exemplu, prin e-mail, prin aplicații internet securizate, prin fax, prin SMS etc.)? Dacă da, pentru ce categorii de proceduri este prevăzută această metodă? Există restricții în ceea ce privește disponibilitatea/accesul la această metodă de notificare sau comunicare a actelor judiciare în funcție de destinatar (practician în domeniul dreptului, persoană juridică, societate comercială sau un alt actor economic etc.)?

Dispozițiile noului Cod de procedură civilă nu autorizează comunicarea sau notificarea electronică a actelor.

7 Notificări sau comunicări „indirecte”

7.1 Permite legislația acestui stat membru utilizarea altor metode de notificare sau comunicare în cazul în care nu a fost posibilă notificarea sau comunicarea actelor judiciare către destinatar (de exemplu, notificarea la adresa personală, la executorul judecătoresc, prin intermediul serviciilor de curierat sau prin afișare)?

Comunicarea la domiciliu

Atunci când actul nu poate fi comunicat destinatarului în persoană, copia actului se trimite la domiciliul acestuia. Dacă destinatarul nu locuiește la respectivul domiciliu sau nu are un domiciliu, copia actului se trimite în locul unde acesta își are reședința principală. În cazul unei persoane juridice, comunicarea se efectuează la sediul social sau administrativ al acesteia.

Copia actului se înmânează oricărei persoane care se găsește la sediul respectiv, cu condiția ca aceasta să o accepte, să își declare numele, prenumele, calitatea și adresa și să confirme primirea. Copia actului se înmânează într-un plic închis pe care se notează numele, prenumele, calitatea și adresa destinatarului și pe a cărui clapă de închidere se aplică ștampila executorului judecătoresc.

Copia nu poate fi înmânată unui copil care nu a împlinit vârsta de 15 ani și nici persoanei la cererea căreia este comunicat actul.

Executorul judecătoresc lasă la domiciliul destinatarului, la reședința principală a acestuia sau la sediul social ori administrativ al persoanei juridice, în plic închis, un aviz datat ce conține o înștiințare cu privire la înmânarea copiei actului, precum și informațiile privind persoana căreia i-a fost înmânată copia.

Executorul atașează la acesta o copie neștampilată a actului. Se procedează în același mod în cazul comunicării la domiciliul ales.

În toate cazurile, se consideră că actul este comunicat în ziua înmânării copiei actului.

Conform articolului 161 din noul Cod de procedură civilă, „Se consideră comunicare la domiciliu comunicarea efectuată la adresa cu care destinatarul este înregistrat în registrul de evidență a populației”.

Articolul 164 din noul Cod de procedură civilă precizează următoarele: „Comunicările se efectuează către:

1. stat, la sediul Ministerului de Stat;

2. instituțiile publice, la sediul acestora;

3. municipalități, la primării;

4. societățile comerciale, asociațiile fără scop lucrativ și instituțiile de utilitate publică, fie la sediul lor social, fie persoanei care le administrează.”

Comunicarea prin depunerea unei copii a avizului

Articolul 155 alineatul (6) din noul Cod de procedură civilă prevede că, „În cazul în care actul nu a putut fi comunicat după cum se prevede mai sus, iar din verificările efectuate și care trebuie menționate în act de către executorul judecătoresc reiese că destinatarul locuiește la adresa indicată, executorul depune la această adresă o copie a actului în plic închis, atașând un aviz care informează destinatarul că nimeni nu a fost găsit la adresa indicată sau că persoanele prezente au refuzat să accepte copia actului.

Se consideră că respectiva comunicare a fost efectuată în ziua depunerii. În aceeași zi sau cel târziu în prima zi lucrătoare următoare, executorul trimite prin scrisoare simplă o copie a actului și a avizului menționat anterior la adresa indicată în act.”

Comunicarea la adresă necunoscută

Articolul 157 din noul Cod de procedură civilă prevede modalitatea de comunicare aplicabilă atunci când nu se cunosc nici domiciliul, nici reședința și nici sediul social al destinatarului, precizând că „Atunci când nu se cunosc nici domiciliul, nici reședința persoanei căreia trebuie să i se comunice actul, executorul judecătoresc întocmește un proces-verbal în care prezintă cu exactitate demersurile întreprinse pentru găsirea destinatarului actului. Procesul-verbal indică natura actului și numele solicitantului.

În aceeași zi sau cel târziu în prima zi lucrătoare următoare, executorul judecătoresc trimite destinatarului, la ultima adresă cunoscută, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, copia actului și o copie a procesului-verbal. Aceeași formalitate este îndeplinită prin scrisoare simplă expediată în aceeași zi.

În copia procesului-verbal adresată destinatarului se indică faptul că acesta poate primi copia actului într-un termen de trei luni cu acordul executorului judecătoresc sau că poate mandata în acest scop orice altă persoană.”

Articolul 157 alineatul (3) din noul Cod de procedură civilă prevede că „Dispozițiile care precedă sunt aplicabile comunicării unui act referitor la o persoană juridică care nu mai are un sediu cunoscut în locul indicat ca sediu social în Registrul Comerțului și al Societăților”.

Alte modalități de transmitere a comunicării

Articolul 157 alineatul (4) prevede, printre altele, că, „Atunci când un act de sesizare a unei instanțe de judecată sau un act echivalent a fost comunicat conform dispozițiilor precedente și pârâtul nu se prezintă în fața instanței, instanța care trebuie să se pronunțe poate, după caz, să dispună publicarea unui anunț într-un ziar luxemburghez sau străin”.

La articolul 158 din noul Cod de procedură civilă se adaugă că, „în cazul în care destinatarul actului nu este găsit sau nu se stabilește faptul că acesta a fost efectiv înștiințat, instanța de judecată poate prescrie din oficiu toate demersurile complementare, cu excepția dispunerii măsurilor provizorii sau asigurătorii necesare pentru protecția drepturilor solicitantului”.

Notificarea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire

Atunci când actul este transmis prin intermediul grefei, notificarea se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Dacă destinatarul nu are o adresă cunoscută, notificarea se efectuează printr-un act de comunicare prin executor judecătoresc.

7.2 În cazul în care se aplică alte metode, în ce moment se consideră că au fost notificate sau comunicate actele judiciare?

Atunci când actul este transmis prin comunicare, avizul comunicării trebuie să menționeze data comunicării și persoana care corespunde destinatarului în ziua înmânării avizului la domiciliul destinatarului sau în ziua depunerii actului la domiciliul destinatarului.

Atunci când actul este transmis prin notificare, Luxemburg aplică un sistem de dublă datare.

Astfel, data care trebuie luată în considerare cu privire la expeditorul actului diferă de data care trebuie luată în considerare cu privire la destinatarul actului.

În ceea ce privește expeditorul, data expedierii este data notificării.

7.3 În cazul în care o altă metodă de notificare sau comunicare este depunerea actelor judiciare într-un anumit loc (de exemplu, la un oficiu poștal), cum este informat destinatarul cu privire la faptul că actele au fost depuse în acest mod?

În ceea ce privește comunicarea prin depunerea unei copii a avizului, a se vedea mai sus: Comunicarea prin depunerea unei copii a avizului.

În ceea ce privește notificarea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, a se vedea mai jos: Întrebarea 3.3

7.4 În cazul în care destinatarul refuză să accepte notificarea sau comunicarea actelor judiciare, care sunt consecințele? Se consideră că actele au fost efectiv notificate sau comunicate dacă refuzul nu era legitim?

Atunci când transmiterea actului are loc prin comunicare, destinatarul nu are posibilitatea de a se opune acesteia, cu excepția cazului în care se invocă motivul de refuz vizat la articolele 5 și 8 din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 citat anterior (obligația de traducere).

Atunci când transmiterea actului are loc prin notificare, destinatarul nu are posibilitatea de a se opune unei notificări efectuate prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Totuși, destinatarul unei notificări prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire va putea contesta ulterior validitatea acestei notificări demonstrând că nu avea nici domiciliul, nici reședința și nici domiciliul ales la adresa indicată pe scrisoarea recomandată. Comunicarea prin aviz de către executor este, așadar, mai sigură din punct de vedere juridic decât notificarea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Astfel, în cazul comunicării, executorul judecătoresc care întocmește documentul verifică adresa destinatarului în registrul național de evidență a persoanelor fizice sau la biroul de evidență a populației din cadrul administrației comunale. Pe de altă parte, data notificării prin scrisoare recomandată nu va putea fi stabilită cu certitudine dacă destinatarul nu a datat și nu a semnat confirmarea de primire cu ocazia prezentării (inițiale a) scrisorii recomandate la domiciliul său, la reședința sa sau la domiciliul său ales. În schimb, data comunicării este întotdeauna indicată în avizul comunicării.

În plus, destinatarul care refuză să accepte actul nu va schimba nimic cu privire la validitatea și data comunicării sau notificării.

8 Servicii de curierat din străinătate (articolul 14 din Regulamentul privind comunicarea sau notificarea actelor)

8.1 În cazul în care serviciul de curierat livrează un act trimis din străinătate către un destinatar din acest stat membru, într-o situație în care este necesară o confirmare de primire (articolul 14 din Regulamentul privind comunicarea sau notificarea actelor), serviciul de curierat livrează actul doar destinatarului în persoană sau poate, în conformitate cu normele naționale în materie de livrări poștale, să livreze actul și unei alte persoane de la aceeași adresă?

Articolul 8.1 din Condițiile generale de prestare a serviciilor oferite în cadrul serviciului poștal universal prevede că „Scrisorile recomandate se înmânează, în afară de destinatar și de împuternicitul acestuia:

  • la domiciliu, oricărei persoane majore care primește scrisoarea în numele destinatarului;
  • la oficiul poștal, oricărei persoane majore care prezintă confirmarea de primire aferentă.”

8.2 În conformitate cu normele în materie de livrări poștale din acest stat membru, cum se poate efectua notificarea sau comunicarea actelor din străinătate, în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul nr. 1393/2007 privind comunicarea sau notificarea actelor, dacă la adresa de livrare nu a fost găsit nici destinatarul, nici o altă persoană abilitată să primească livrarea (dacă este posibil, în temeiul normelor naționale în materie de livrări poștale - a se vedea mai sus)?

Scrisorile se distribuie la adresa indicată, cu excepția cazurilor de eroare evidentă (de exemplu: numele străzii este scris greșit, numărul reședinței este incorect, codul poștal este în mod evident greșit etc.).

Dacă destinatarul nu poate fi găsit la adresa indicată, scrisoarea recomandată nu va fi înmânată.

Scrisorile care nu pot fi depuse în cutia poștală a destinatarului sau care nu au putut fi înmânate unui împuternicit la venirea distribuitorului se păstrează la dispoziția destinatarului la oficiul poștal la care acesta este arondat, pentru o perioadă stabilită de întreprindere și menționată în avizele poștale depuse în cutia de scrisori a destinatarului. Odată ce termenul de păstrare expiră, scrisorile se transmit înapoi la expeditor dacă acesta este cunoscut.

8.3 Oficiul poștal prevede o anumită perioadă de timp pentru ridicarea actelor înainte de a le trimite înapoi cu mențiunea nelivrat? În cazul unui răspuns afirmativ, în ce mod este informat destinatarul că are corespondență de ridicat de la oficiul poștal?

Scrisorile care nu pot fi depuse în cutia poștală a destinatarului sau care nu au putut fi înmânate unui împuternicit la venirea distribuitorului sunt păstrate la dispoziția destinatarului la oficiul poștal la care acesta este arondat, pentru o perioadă stabilită de întreprindere și menționată în avizele poștale depuse în cutia de scrisori a destinatarului. Odată ce termenul de păstrare expiră, scrisorile sunt transmise înapoi la expeditor dacă acesta este cunoscut.

9 Există vreo dovadă scrisă din care să reiasă că actul judiciar a fost comunicat sau notificat?

În cazul notificării poștale, confirmarea de primire poștală este considerată dovadă. În cazul comunicării prin executor judecătoresc, acesta întocmește un proces-verbal al demersurilor întreprinse. Executorul judecătoresc este un funcționar ministerial. Procesul-verbal al executorului constituie dovadă până la înscrierea în fals.

10 Ce se întâmplă în situația în care destinatarul nu primește actul sau în situația în care comunicarea sau notificarea este efectuată cu încălcarea legii (de exemplu, actul judiciar este comunicat sau notificat unei persoane terțe)? În aceste condiții se poate totuși considera valabilă comunicarea sau notificarea actului judiciar (de exemplu, se pot remedia încălcările legii) sau trebuie să se facă un nou demers de comunicare sau notificare a actului judiciar?

Încălcarea normelor privind forma notificării poate duce la nulitatea notificării sau a comunicării.

Nulitatea nu va fi totuși pronunțată pe baza unui viciu de formă decât dacă se stabilește că acest viciu de formă a adus daune destinatarului actului.

Aprecierea acestui lucru îi revine judecătorului.

Atunci când comunicarea sau notificarea nu a putut fi realizată direct la destinatar, iar acesta din urmă nu se prezintă în fața instanței, judecătorul poate cere solicitantului să repete demersul procedând la reînnoirea citației. Această formalitate permite îndepărtarea oricărei îndoieli cu privire la interpretarea care trebuie dată în absența părții interesate.

În cazul procedurilor în care părțile sunt de obicei convocate de grefă, judecătorul poate, de asemenea, să ceară solicitantului să procedeze la o convocare prin executor judecătoresc dacă apar îndoieli cu privire la validitatea convocării prin scrisoare recomandată.

În cele din urmă, judecătorul nu poate pronunța o hotărâre considerată a fi contradictorie în privința uneia dintre părți care nu este prezentă la ședință decât dacă se stabilește că aceasta a fost personal informată. În caz contrar (de exemplu, dacă citația a fost înmânată unei alte persoane aflate la domiciliul destinatarului), hotărârea va fi pronunțată în lipsă, fiind, prin urmare, opozabilă.

11 Trebuie să se plătească pentru comunicarea sau notificarea unui act judiciar și, dacă da, care este suma?

Notificările transmise prin intermediul grefei sunt gratuite. Atunci când notificarea sau comunicarea se efectuează prin executor judecătoresc, acesta din urmă este remunerat în funcție de tariful stabilit printr-un regulament al Marelui Ducat de Luxemburg.

Linkuri conexe

Legilux

Registrul Comerțului și al Societăților

Ultima actualizare: 10/10/2017

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Opinia dvs.

Completați formularul de mai jos pentru a ne transmite observațiile dumneavoastră cu privire la noul nostru site