1 Ce înseamnă conceptul juridic de „comunicare sau notificare a actelor judiciare” în termeni practici? De ce există norme specifice privind „comunicarea sau notificarea actelor judiciare”?
Scopul comunicării sau al notificării este de a permite persoanelor chemate în judecată să cunoască natura acțiunii introduse împotriva lor și să ia cunoștință de documentele referitoare la această acțiune. Normele de procedură ale instanței cuprind cerințe specifice pentru a asigura efectuarea corectă a procedurilor de comunicare sau notificare.
2 Care acte judiciare trebuie comunicate sau notificate în mod oficial
Orice act judiciar prin care sunt instituite proceduri civile în instanțele teritoriale, de circuit, sau în Înalta Curte (inclusiv căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate de o instanță inferioară) și toate documentele ulterioare care sunt utilizate în cadrul procedurilor judiciare.
3 Cine este responsabil de comunicarea sau notificarea unui act judiciar?
Comunicarea sau notificarea actului judiciar se realizează de către partea în numele căreia se emite actul judiciar sau o persoană autorizată în acest sens.
4 Informații legate de adresa destinatarului
4.1 În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială, în cazul în care destinatarul nu mai locuiește la adresa cunoscută de autoritatea solicitantă, autoritatea solicitată din acest stat membru încearcă, din proprie inițiativă, să determine locul în care se găsește destinatarul actelor judiciare care trebuie notificate sau comunicate?
Nu. Adresa de comunicare sau notificare trebuie să fie furnizată de autoritatea solicitantă.
4.2 În acest stat membru, autoritățile judiciare străine și/sau părțile la procedurile judiciare au acces la registre sau servicii care să le permită să afle adresa actuală a persoanei în cauză? Dacă da, ce registre sau servicii sunt disponibile și ce procedură trebuie urmată? Ce taxă, dacă este cazul, trebuie plătită?
Nu. Nu există niciun registru central de adrese/date de reședință pentru persoane fizice. Adresa sediului social al unei societăți poate fi obținută prin căutare pe site-ul oficial al Registrului Comerțului.
4.3 Cum tratează autoritățile din acest stat membru o solicitare trimisă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială și care vizează găsirea adresei actuale a unei persoane?
Solicitarea este soluționată de către instanța de circuit, în conformitate cu Regulamentul nr. 1206/2001.
5 În practică, care este modalitatea obișnuită de comunicare sau notificare a actului judiciar? Există metode alternative la care se poate recurge (altele decât notificările sau comunicările indirecte menționate la punctul 7 de mai jos)?
În cazul instanțelor teritoriale, comunicarea sau notificarea actelor judiciare se poate efectua prin
(i) corespondență recomandată cu confirmare de primire;
(ii) corespondență preplătită cu confirmare de primire;
(iii) livrare prin curier, personal, într-un plic sigilat, către o altă persoană decât destinatarul comunicării sau notificării;
(iv) comunicare sau notificare personală ori către o rudă în vârstă de peste 16 ani care locuiește împreună cu persoana chemată în judecată.
În cazul procedurilor în instanțe de circuit, aproape toate actele judiciare sunt comunicate sau notificate prin corespondență recomandată cu confirmare de primire.
În cazul procedurilor de la Înalta Curte, Ordinul 9 dispoziția 2 din Regulamentul de procedură al instanțelor superioare (Rules of the Superior Courts) prevede comunicarea sau notificarea personală a citației inițiale către destinatarul acesteia și, de asemenea, permite comunicarea sau notificarea prin alte mijloace decât cele personale dacă în prealabil au fost depuse eforturi adecvate și rezonabile de comunicare sau notificare personală. Actele judiciare ulterioare sunt comunicate de obicei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (A se vedea Ordinul nr. 121/RSC din 1986, astfel cum a fost modificat). Punctul 51 din Legea din 2014 privind societățile comerciale (Companies Act) permite comunicarea sau notificarea actelor judiciare prin corespondență normală preplătită la sediul social al unei societăți înregistrate pe teritoriul Irlandei, iar punctul 1310 al acestei legi permite comunicarea sau notificarea prin aceeași metodă către o societate externă.
6 Este permisă, în cadrul unei proceduri civile, notificarea sau comunicarea pe cale electronică a actelor (notificarea sau comunicarea actelor judiciare sau extrajudiciare prin mijloace de comunicare electronică la distanță, de exemplu, prin e-mail, prin aplicații internet securizate, prin fax, prin SMS etc.)? Dacă da, pentru ce categorii de proceduri este prevăzută această metodă? Există restricții în ceea ce privește disponibilitatea/accesul la această metodă de notificare sau comunicare a actelor judiciare în funcție de destinatar (practician în domeniul dreptului, persoană juridică, societate comercială sau un alt actor economic etc.)?
Comunicarea sau notificarea documentelor pe cale electronică nu este permisă.
7 Notificări sau comunicări „indirecte”
7.1 Permite legislația acestui stat membru utilizarea altor metode de notificare sau comunicare în cazul în care nu a fost posibilă notificarea sau comunicarea actelor judiciare către destinatar (de exemplu, notificarea la adresa personală, la executorul judecătoresc, prin intermediul serviciilor de curierat sau prin afișare)?
Cele mai frecvente metode de comunicare sau notificare sunt livrarea personală sau prin corespondență recomandată cu confirmare de primire. În cazul în care procedurile judiciare din Irlanda trebuie comunicate sau notificate prin altă metodă, precum corespondență normală preplătită, fax, e-mail sau anunț, se prezintă o cerere instanței pentru această „comunicare sau notificare indirectă”. Dacă răspunsul instanței este afirmativ, procedurile pot fi comunicate sau notificate prin metoda alternativă permisă de instanță.
7.2 În cazul în care se aplică alte metode, în ce moment se consideră că au fost notificate sau comunicate actele judiciare?
În cazul în care livrarea actelor juridice se face în temeiul unui ordin de comunicare sau notificare indirectă, acestea sunt considerate primite în momentul îndeplinirii condițiilor prevăzute în ordinul instanței. În cazul în care comunicarea sau notificarea se face prin poștă, actele judiciare sunt considerate comunicate sau notificate din punct de vedere legal în momentul livrării normale de către serviciile poștale. Aceasta este o prezumție relativă (juris tantum).
7.3 În cazul în care o altă metodă de notificare sau comunicare este depunerea actelor judiciare într-un anumit loc (de exemplu, la un oficiu poștal), cum este informat destinatarul cu privire la faptul că actele au fost depuse în acest mod?
În cazul în care comunicarea sau notificarea a fost efectuată în conformitate cu o hotărâre judecătorească, destinatarul este informat prin metoda prevăzută în această hotărâre. În cazul în care documentele sunt comunicate sau notificate prin corespondență recomandată cu confirmare de primire și destinatarul nu este disponibil, personalul poștal lasă un aviz la adresă prin care solicită destinatarului să se prezinte la oficiul poștal pentru a ridica o scrisoare recomandată cu confirmare de primire. De obicei, scrisoarea este păstrată la oficiul poștal pentru o perioadă cuprinsă între o săptămână și zece zile.
7.4 În cazul în care destinatarul refuză să accepte notificarea sau comunicarea actelor judiciare, care sunt consecințele? Se consideră că actele au fost efectiv notificate sau comunicate dacă refuzul nu era legitim?
Nu există consecințe pentru refuzul de a accepta comunicarea sau notificarea. În cazul în care comunicarea sau notificarea unei proceduri judiciare din Irlanda nu a fost posibilă, se poate solicita instanței o prelungire a termenului acesteia, înlocuirea comunicării sau notificării cu o metodă alternativă sau ambele.
8 Servicii de curierat din străinătate (articolul 14 din Regulamentul privind comunicarea sau notificarea actelor)
8.1 În cazul în care serviciul de curierat livrează un act trimis din străinătate către un destinatar din acest stat membru, într-o situație în care este necesară o confirmare de primire (articolul 14 din Regulamentul privind comunicarea sau notificarea actelor), serviciul de curierat livrează actul doar destinatarului în persoană sau poate, în conformitate cu normele naționale în materie de livrări poștale, să livreze actul și unei alte persoane de la aceeași adresă?
Scrisorile simple nerecomandate sunt livrate la adresă. Scrisorile recomandate cu confirmare de primire sunt livrate numai destinatarului. Acest lucru este valabil atât pentru corespondența internă, cât și pentru cea internațională.
8.2 În conformitate cu normele în materie de livrări poștale din acest stat membru, cum se poate efectua notificarea sau comunicarea actelor din străinătate, în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul nr. 1393/2007 privind comunicarea sau notificarea actelor, dacă la adresa de livrare nu a fost găsit nici destinatarul, nici o altă persoană abilitată să primească livrarea (dacă este posibil, în temeiul normelor naționale în materie de livrări poștale - a se vedea mai sus)?
Ca alternativă la livrările poștale, articolul 15 din Regulamentul nr. 1393/2007 permite unei persoane să efectueze comunicarea sau notificarea prin livrare personală, prin intermediul unui avocat sau prin publicare pe un portal online dedicat citațiilor.
8.3 Oficiul poștal prevede o anumită perioadă de timp pentru ridicarea actelor înainte de a le trimite înapoi cu mențiunea nelivrat? În cazul unui răspuns afirmativ, în ce mod este informat destinatarul că are corespondență de ridicat de la oficiul poștal?
În general, oficiul poștal stabilește un termen-limită în avizul transmis destinatarului. Avizul este lăsat la adresa destinatarului. Termenul-limită este, în mod normal, o săptămână.
9 Există vreo dovadă scrisă din care să reiasă că actul judiciar a fost comunicat sau notificat?
Instanțele teritoriale și de circuit: persoana care expediază scrisoarea la oficiul poștal depune o declarație pe propria răspundere obligatorie, atunci când comunicarea sau notificarea se face prin corespondență recomandată cu confirmare de primire, nu mai devreme de zece zile de la data expedierii scrisorii, prezentând dovada expedierii.
Înalta Curte: persoana care a efectuat comunicarea sau notificarea prezintă instanței o declarație pe proprie răspundere în acest sens. În cazul unei citații inițiale, detaliile comunicării sau notificării trebuie menționate în conținutul citației în termen de trei zile de la data comunicării sau notificării, iar citația va fi însoțită de o declarație pe proprie răspundere în acest sens.
10 Ce se întâmplă în situația în care destinatarul nu primește actul sau în situația în care comunicarea sau notificarea este efectuată cu încălcarea legii (de exemplu, actul judiciar este comunicat sau notificat unei persoane terțe)? În aceste condiții se poate totuși considera valabilă comunicarea sau notificarea actului judiciar (de exemplu, se pot remedia încălcările legii) sau trebuie să se facă un nou demers de comunicare sau notificare a actului judiciar?
Se poate solicita instanței să anuleze orice ordin emis în cazul în care citarea în instanță nu a fost comunicată sau notificată destinatarului în mod legal.
11 Trebuie să se plătească pentru comunicarea sau notificarea unui act judiciar și, dacă da, care este suma?
Costurile constau în tariful poștal sau cel perceput de un agent, după caz.
