Costuri

Cadrul legislativ care reglementează onorariile profesiilor juridice

Avocați consultanți

Baza de calcul a onorariilor pentru avocații consultanți ia în considerare acțiunile contencioase (consiliere și reprezentare în cadrul unui litigiu în fața unei instanțe, tribunal sau arbitru) și acțiunile necontencioase. În ceea ce privește acțiunile contencioase, costurile pot fi clasificate în costuri privind relația avocat-client (și anume costuri plătibile de către o parte avocatului său) și costuri privind relația dintre părți (și anume obligarea unei dintre părți la plata cheltuielilor celeilalte părți).

Acțiuni contencioase

Legislație primară*

• Legea privind avocații și avocații consultanți din 1849;
• Legea privind avocații și avocații consultanți din 1870;
• Secțiunea 68 din Legea privind avocații consultanți (amendament) din 1994;
• Secțiunea 94 din Legea privind curțile de justiție din 1924;
• Secțiunea 78 din Legea privind curțile de justiție din 1936;
• Alineatul (8) baremul (8) din Legea privind instanțele (dispoziții suplimentare) din 1961;
• Secțiunea 17 din Legea privind instanțele din 1981;
• Secțiunea 14 din Legea privind instanțele din 1991;
• Secțiunea 68 din Legea privind avocații consultanți (amendament) din 1994;
• Secțiunile 27 și 46 din Legea privind instanțele și funcționarii instanțelor din 1995.

Legislație secundară*

• Ordinul 22 norma 4, norma 6 și norma 14 alineatul (3); Ordinul 27 norma 1A, Ordinul 99 și Anexa W, Norme privind instanțele superioare;
• Ordinul 15, normele 14, 15 și 21 și Ordinul 66, Norme privind instanțele de circuit;
• Ordinele 51 și 52 și baremul E, Norme privind instanța teritorială;

Jurisprudența

• Hotărâri ale instanțelor de interpretare a legislației în cauză

Acțiuni necontencioase

Legislație primară*

Legea privind remunerarea avocaților consultanți din 1881.

Legislație secundară*:

• Ordin general privind remunerarea avocaților consultanți din 1884;
• Ordin general privind remunerarea avocaților consultanți din 1960;
• Ordin general privind remunerarea avocaților consultanți din 1964;
• Ordin general privind remunerarea avocaților consultanți din 1970;
• Ordin general privind remunerarea avocaților consultanți din 1972;
• Ordin general privind remunerarea avocaților consultanți din 1978;
• Ordin general privind remunerarea avocaților consultanți din 1982;
• Ordin general privind remunerarea avocaților consultanți din 1984;
• Ordin general privind remunerarea avocaților consultanți din 1986;
• Normele 210 și 239, Norme cadastrale din 1972.

Jurispudență

• Hotărâri ale instanțelor de interpretare a legislației în cauză

* Referirile la legislație se fac către legea, ordinul sau normele în cauză, astfel cum au fost modificate. Legile adoptate după 1922 pot fi consultate online pe Irish Statute Book și pe site-ul internet al Camerelor Oireachtas.

Avocați

Termenul „avocați” descrie în mod colectiv cele două categorii de avocați din sistemul juridic irlandez, și anume avocați consultanți și avocați pledanți.

Avocați pledanți

Onorariile avocaților pledanți sunt tratate drept plată de către avocatul consultant căruia îi sunt facturate și, prin urmare, sunt considerate drept plată de către avocatul consultant și sunt reglementate de legislația privind onorariile avocaților consultanți și de hotărârile instanțelor privind bugetarea onorariilor pentru reprezentare: a se vedea în special secțiunea 27 din Legea privind instanțele și funcționarii instanțelor din 1995 și Kelly/Breen [1978] I.L.R.M. 63; State (Gallagher Shatter & Co.) / de Valera [1991] 2 I.R. 198; în Superquinn/Bray U.D.C. (nr. 2) [2001] 1 I.R. 459

Executori

Onorariile ofițerului juridic, curierului instanței și executorilor pentru executare silită și ordine de executare sunt reglementate de Ordinul privind onorariile și cheltuielile ofițerului juridic din 2005 și includ dispoziții referitoare la onorariile plătibile pentru aplicarea ordinului de executare și taxe pe cantitate, cheltuieli de deplasare, transport și stocare/pază a mărfurilor sau a animalelor confiscate.

Avocați

Nu există o categorie separată de reprezentanți legali numiți „avocați” în sistemul judiciar irlandez.

Costuri fixe

Costuri fixe ale procedurilor civile

Costuri fixe pentru părțile litigante participante la procedurile civile

Cu excepția elementelor menționate în ordinul 27 norma 1A alineatul (3) și norma 9 (costuri plătibile de o parte care depune o pledoarie după ce altă parte a solicitat judecare în lipsa pledoariei respective), în anexa W, Norme privind instanțele superioare și în baremul E, Norme privind instanțele teritoriale, elementele de cost sunt în general discreționare.

Costurile plătibile includ de asemenea plăți cum ar fi cheltuielile de judecată, care sunt stabilite prin ordine privind onorariile ale Curții Supreme și ale Curții Superioare, ale instanței de circuit și, respectiv, ale instanței teritoriale.

Informații suplimentare privind ratele cheltuielilor de judecată.

Etapa din procedurile civile în care este obligatorie plata costurilor fixe

În cazurile prevăzute de ordinul 27 norma 1A alineatul (3) și norma 9 (costuri plătibile de o parte care depune o pledoarie după ce altă parte a solicitat judecare în lipsa pledoariei respective), costurile se plătesc în momentul depunerii cererii de judecare în lipsă în ceea ce privește pledoaria în cauză.

Elementele de cost prevăzute de anexa W, Norme privind instanțele superioare, sunt recuperabile:

• de către avocatul consultant de la client la primirea facturii, în termen de o lună de la primirea facturii, în cazul în care clientul nu a solicitat în acest interval taxarea (evaluarea) facturii (secțiunea 2 din Legea privind avocații și avocații consultanți din 1849). Totuși, clientul dispune, în orice caz, de o perioadă de 12 luni de la primirea facturii în care poate solicita și obține taxarea. După expirarea celor 12 luni sau după plata valorii facturii, instanța, în cazul în care circumstanțele speciale ale cazului impun acest lucru, poate propune factura pentru taxare, cu condiția depunerii unei cereri în termen de 12 luni calendaristice de la efectuarea plății;
• în cazul în care o parte este obligată la plata cheltuielilor către cealaltă parte, în momentul eliberării unui certificat de taxare a costurilor, în conformitate cu acordul încheiat între părți în ceea ce privește plata.

Elementele de cost stabilite în baremul E, Norme privind instanțele districtuale, se plătesc:

• atunci când se emite o hotărâre în lipsa apărării, de către partea în lipsă și în ceea ce privește subiectul hotărârii în lipsă
• în cazul altor cheltuieli, de către partea care a fost obligată de instanță la plata costurilor, în momentul emiterii de către instanță a ordinului privind astfel de cheltuieli.

Costuri fixe ale procedurilor penale

Costuri fixe privind părțile litigante din cadrul procedurilor penale

Nu există costuri fixe în ceea ce privește procedurile penale. Pentru procedurile penale nu se încasează cheltuieli de judecată.

(În cadrul procedurilor penale sumare, instanța teritorială poate emite un ordin de plată a costurilor împotriva unei părți, cu excepția procurorului general sau a ofițerului de poliție care instrumentează urmărirea penală. Instanța de circuit și Curtea Penală Centrală (instanțele care au competența de a judeca o punere sub acuzare) pot ordona plata cheltuielilor:

• în cazul unei achitări (ordinul poate fi atacat prin apel la Curtea Penală de Apel);
• dacă o punere sub acuzare conține elemente nesolicitate, este excesiv de lungă sau necorespunzătoare,
• dacă un proces este amânat ca urmare a modificării unei acuzații; sau
• dacă este inițiat un proces separat pentru un cap de acuzare.)

Costuri fixe ale procedurilor constituționale

Costuri fixe privind părțile litigante din cadrul procedurilor constituționale

Competența în materie constituțională revine Curții Superioare și Curții Supreme. Procedurilor în cauză nu li se aplică costuri speciale sau regimuri de onorarii. Costurile fixe permise în astfel de proceduri sunt cele prevăzute de anexa W, Norme privind instanțele superioare. Cheltuielile de judecată plătibile sunt cele fixate prin ordin de către Curtea Supremă și Curtea Superioară.

Informații suplimentare privind nivelurile cheltuielilor de judecată.

Etapa din procedurile constituționale în care este obligatorie plata costurilor fixe

În general, cheltuielile de judecată se plătesc la depunerea documentului în cauză.

Informații prealabile care trebuie furnizate de reprezentanții legali

Drepturile și obligațiile părților

Secțiunea 68 din Legea privind avocații consultanți (modificată) din 1994 prevede:

1. „68.—(1) Atunci când preia instrucțiuni în vederea oferirii de servicii juridice către un client, sau cât mai curând posibil ulterior, un avocat consultant oferă clientului detalii în scris privind:
   1. cheltuielile efective, sau
   2. dacă furnizarea de informații privind cheltuielile efective nu este posibilă în circumstanțele date, o estimare (cât mai exactă posibil) a acestora, sau
   3. dacă furnizarea de informații privind cheltuielile efective sau o estimare a acestora nu este posibilă în circumstanțele date, baza de calcul a sumei facturate de către avocatul consultant sau firma sa, în vedere furnizării serviciilor juridice respective și, atunci când serviciile juridice presupun acțiuni contencioase, detalii în scris privind circumstanțele în care clientului i se poate solicita să plătească costurile către altă parte sau alte părți și circumstanțele, dacă există, în care obligația clientului de a plăti sumele percepute de avocatul său consultant pentru servicii nu va fi acoperită integral de valoarea, dacă există, a costurilor recuperate prin acțiunea contencioasă de la altă parte sau alte părți (sau asigurătorii acestei/acestor părți).
2. Un avocat consultant nu va furniza servicii unui client pentru o acțiune contencioasă (care nu are legătură cu proceduri de recuperare a unui debit sau a unei datorii fixe) pe baza unei condiții ca suma integrală sau parțială facturată clientului să se calculeze ca un procent sau parte specificată din orice despăgubiri sau fonduri care au fost sau vor fi plătite clientului, iar orice sume încasate prin încălcarea dispozițiilor acestui punct nu au caracter executoriu în cazul unei acțiuni inițiate împotriva clientului pentru recuperarea unor astfel de sume.
3. Un avocat consultant nu își poate deduce sau însuși o sumă corespunzând integral sau parțial valorii onorariului său din valoarea oricăror despăgubiri sau a altor fonduri care urmează a fi plătite către un client al acestuia, provenite din acțiunea contencioasă desfășurată în numele clientului respectiv de către avocatul consultant.
4. Subsecțiunea (3) din prezenta secțiune nu poate împiedica un avocat consultant să convină oricând cu un client plata unei sume din despăgubirile sau alte fonduri care au fost sau vor fi plătite clientului, provenite din acțiunea contencioasă desfășurată în numele clientului respectiv de către avocatul consultant sau de firma sa.
5. Orice acord în conformitate cu subsecțiunea (4) din prezenta secțiune nu poate fi executat împotriva clientului unui avocat consultant decât dacă este încheiat în scris și include o estimare (cât mai exactă posibil) a sumelor pe care avocatul consultant le consideră în mod rezonabil ca fiind recuperabile de la altă parte sau alte părți (sau asigurătorii unei/unor astfel de părți) în ceea ce privește valoarea onorariilor avocatului consultant în cazul în care clientul respectiv recuperează despăgubiri sau alte fonduri în urma acțiunii contencioase.
6. Fără a aduce atingere oricăror alte dispoziții legale în acest sens, un avocat consultant prezintă clientului o factură care cuprinde, atunci când acest lucru este posibil, după încheierea acțiunii contencioase desfășurate de către acesta în numele clientului respectiv —
   1. un rezumat al serviciilor juridice prestate clientului în legătură cu acțiunea contencioasă,
   2. suma totală a despăgubirilor sau a altor fonduri recuperate de către client în urma acțiunii contencioase, și
   3. detalii privind sumele integrale sau defalcate care au fost recuperate de avocatul consultant, în numele clientului, de la una sau mai multe părți (sau asigurătorii unei/unor astfel de părți),
   4. factura conține valoarea onorariilor, costurilor, plăților și cheltuielilor suportate sau apărute în urma furnizării unor astfel de servicii juridice
7. Niciuna dintre dispozițiile prezentei secțiuni nu va împiedica o persoană să își exercite dreptul legal de a solicita unui avocat consultant să prezinte o factură spre taxare, privind fie relația între părți, fie relația avocat consultant - client, și nu va aduce atingere drepturilor persoanei sau ale societății prevăzute la secțiunea 9 din prezenta lege.
8. Atunci când un avocat consultant a emis o factură unui client pentru furnizarea de servicii juridice, iar clientul contestă valoarea (sau o parte a valorii) facturii, avocatul consultant—
   1. ia toate măsurile pentru a soluționa disputa de comun acord cu clientul, și
   2. informează clientul în scris în privința -

i)  dreptului clientului de a solicita avocatului consultant să transmită factura sau o parte a acesteia unui evaluator de taxe de pe lângă Înalta Curte pentru taxare pe baza relației avocat consultant - client, și

ii) dreptului clientului de a depune o reclamație la sediul societății, în conformitate cu secțiunea 9 din prezenta lege, prin care arată că a primit o factură cu o valoare pe care o consideră excesivă.

1. În prezenta secțiune, „cheltuieli” desemnează onorarii, costuri, plăți și alte cheltuieli.
2. Dispozițiile prezentei secțiuni se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor Legii privind avocații și avocații consultanți (Irlanda) din 1849 și ale Legii privind avocații și avocații consultanți din 1870.

Alineatul 12.6 din Codul de conduită al Consiliului general al Baroului Irlandei prevede:

„12.6 Atunci când preia instrucțiuni privind oferirea de servicii juridice, sau cât mai curând posibil ulterior, un avocat pledant oferă, la cerere, avocatului solicitant sau, în caz de acces în cadrul sistemului pentru acces profesional direct, clientului, detalii în scris prin care confirmă:

1. 1. cheltuielile efective, sau
   2. dacă furnizarea de informații privind cheltuielile efective nu este posibilă în circumstanțele date, o estimare (cât mai exactă posibil) a acestora, sau
   3. dacă furnizarea de informații privind cheltuielile efective sau o estimare a acestora nu este posibilă în circumstanțele date, baza de calcul a cheltuielilor,

Forma de prezentare a acestor informații rămâne la discreția fiecărui avocat pledant.”

Temeiul juridic al costurilor

Unde sunt disponibile informații privind temeiul juridic al costurilor în Irlanda?

Vă rugăm să consultați informațiile de pe site-ul internet al Oficiului evaluatorului de taxe, împreună cu bibliografia disponibilă în format cu opțiune de descărcare.

Care sunt limbile în care pot obține informații privind temeiul juridic al costurilor în Irlanda?

Informațiile privind temeiul juridic al costurilor sunt disponibile în limba engleză.

Unde sunt disponibile informații privind medierea?

• Secțiunea 7 alineatul (1) din Actul de reformare a Legii privind separarea juridică și familia din 1989 prevede că, atunci când instanței îi este solicitat o hotărâre de separare juridică, aceasta analizează posibilitatea unei reconcilieri între soți și, în consecință, poate amâna procedura în orice moment pentru a permite soților, dacă doresc, să ia în considerare posibilitatea unei reconcilieri, cu sau fără asistența unei părți terțe. Secțiunea 7 alineatul (3) prevede că instanța poate amâna procedurile pentru a permite soților, dacă doresc, să ajungă la un acord în ceea ce privește termenii separării, cu sau fără asistența unei părți terțe.
• Subsecțiunile (1) și (3) ale secțiunii 8 din Legea privind dreptul familiei (divorțul) din 1996 conțin dispoziții similare în ceea ce privește procedurile de divorț.
• Secțiunile 15 și 16 din Legea privind răspunderea civilă și instanțele din 2004 prevăd o procedură de mediere în ceea ce privește litigiile referitoare la prejudiciile aduse persoanei.
• Ordinul 63A norma 6 alineatul (1) punctul (xiii) și ordinul 63B norma 6 alineatul (1) punctul (xiii) permit unui judecător de pe Lista comercială și unui judecător de dreptul concurenței de pe lângă Curtea Superioară, la cererea oricăreia dintre părți sau din proprie inițiativă, să amâne procedurile și orice alte acțiuni pentru o perioadă de cel mult 28 de zile, după cum consideră adecvat, pentru a permite părților să analizeze dacă o astfel de procedură sau acțiune trebuie să fie supusă unui proces de mediere, conciliere sau arbitraj , în cazul unei decizii favorabile a părților privind inițierea unei astfel de proceduri sau acțiuni, să prelungească termenul de conformare a părților cu dispozițiile normelor instanței sau cu ordinul instanței.

Pentru informații suplimentare privind medierea, vă rugăm să consultați site-ul internet al Agenției pentru asistență familială.

Unde sunt disponibile informații privind costurile?

Este disponibil un site internet cu informații privind costurile.

Unde sunt disponibile informații cu privire la durata medie a diverselor proceduri?

Vă rugăm să consultați informațiile suplimentare disponibile în Rapoartele anuale ale serviciilor instanțelor.

Taxa pe valoarea adăugată

Cum sunt furnizate informațiile? Care sunt ratele în vigoare?

Vă rugăm să consultați site-ul internet al Agenției irlandeze pentru taxe și vămi.

Asistență juridică

Nivelul minim al venitului actual în domeniul judiciar civil

Nivelul minim al venitului disponibil pentru cauzele civile este de 18 000 EUR, după acordarea de indemnizații fixe pentru dependenți, cazare, plata taxelor și a asigurărilor sociale.

Informații suplimentare sunt disponibile pe site-ul internet al Departamentului pentru Justiție, Egalitate și Reformă Juridică și site-ul web al Comisiei de Asistență Juridică.

Nivelul minim al venitului actual al acuzaților în domeniul judiciar penal

Sistemul de asistență juridică în materie penală, administrat de Departamentul pentru Justiție, Egalitate și Reformă Juridică prevede posibilitatea acordării de asistență juridică gratuită în cadrul procedurilor judiciare, în anumite circumstanțe, pentru apărarea persoanelor cu venituri insuficiente. Nu a fost stabilit un nivel minim. Un acuzat are dreptul de a fi informat de instanța în fața căreia se prezintă în privința existenței dreptului la asistență juridică. Acordarea de asistență juridică permite solicitantului să beneficieze de serviciile unui avocat consultant și, în anumite circumstanțe, a cel mult doi consilieri, pentru pregătirea și susținerea apărării sau a căii de atac. Instanțele, prin intermediul magistraților, sunt responsabile pentru acordarea de asistență juridică. Cererea de asistență juridică se depune la instanță (a) în persoană sau (b) prin intermediul reprezentantului legal al solicitantului sau (c) prin scrisoare către grefierul instanței.

Un solicitant de asistență juridică trebuie să convingă instanța că veniturile sale sunt insuficiente pentru a-i permite să plătească de unul singur costurile asistenței juridice. Acordarea asistenței rămâne la discreția instanței și nu este reglementată de orientări privind eligibilitatea financiară. De asemenea, instanța trebuie să fie convinsă că, având în vedere „gravitatea acuzației” sau „circumstanțele excepționale” este esențial, în interesul justiției, ca solicitantul să primească asistență juridică. Totuși, atunci când acuzația este una de crimă sau când o cale de atac este transmisă de la Curtea Penală de Apel către Curtea Supremă, asistența juridică este acordată doar pe bază de venituri insuficiente.

Un solicitant de asistență juridică poate fi obligat de către instanță să depună o declarație privind veniturile. Depunerea cu bună știință a unei declarații false sau ascunderea unui fapt esențial în scopul obținerii de asistență juridică constituie infracțiune. O astfel de infracțiune se sancționează cu amendă, închisoare sau ambele.

Nivelul minim al venitului actual în domeniul judiciar penal pentru victime

Nu există un nivel minim al venitului disponibil în ceea ce privește reclamanții în anumite cazuri de violență sexuală care solicită asistență juridică din partea Comisiei de asistență juridică în cazuri penale în care antecedentele sexuale ale reclamantului sunt prezentate în instanță de către apărare.

Alte condiții privind acordarea de asistență juridică pentru victime

Asistența juridică este acordată automat în ceea ce privește reclamanții în anumite cazuri de violență sexuală. Orice alte victime trebuie să îndeplinească aceleași criterii ca și restul populației.

Alte condiții privind acordarea de asistență juridică pentru acuzați

Nu există alte condiții sau reglementări specifice privind minorii.

Proceduri în instanță gratuite

Există scutiri de la plata cheltuielilor de judecată în unele circumstanțe, inclusiv în procedurile în materie de dreptul familiei și în anumite cazuri privind minorii. Pentru detalii complete privind situațiile în care nu există obligativitatea plății cheltuielilor de judecată, consultați ordinele privind onorariile de pe site-ul internet al serviciului instanțelor.

Puteți consulta detalii despre ordinele privind onorariile și scutirile pe site-ul internet al serviciului instanțelor.

Când trebuie să plătească partea care nu are câștig de cauză costurile părții câștigătoare?

Obligarea la plata cheltuielilor rămâne la discreția instanței. Exercitarea acestei atribuții are loc în conformitate cu anumite norme și principii bine stabilite derivate din jurisprudență. De exemplu, regula principală prevede că cheltuielile urmează evenimentului, adică partea care nu are câștig de cauză plătește cheltuielile părții câștigătoare. Această regulă este supusă unor excepții care depind de circumstanțele cauzei. De exemplu, partea câștigătoare nu va recupera toate costurile dacă instanța a considerat că a amânat sau prelungit în mod inutil procedurile sau, deși a câștigat cauza, a pierdut în privința anumitor aspecte punctuale ale cauzei. În anumite cazuri, cum ar fi cauzele care includ aspecte de ordin constituțional și dezbaterea unor chestiuni de interes public, partea care nu a avut câștig de cauză poate să își recupereze costurile integral sau parțial.

Onorariile experților

În cazul asistenței juridice civile, comisia a stabilit un barem al onorariilor pe care îl aplică diferitelor categorii de experți. În plus, comisia decide utilizarea unui anumit onorariu atunci când circumstanțele cazului reclamă apelarea la serviciile unui expert specializat. În astfel de cazuri, onorariul este negociat împreună cu expertul, în funcție de efortul depus, nivelul de expertiză necesară și importanța cazului pentru persoana asistată juridic.

În cazurile penale în care a fost acordat un certificat de asistență juridică, Sistemul de asistență juridică în materie penală acoperă cheltuielile rezonabile suportate de avocatul consultant al apărării, inclusiv onorariile pentru martorii experți.

Costurile de traducere și interpretare

În general, în procesele civile, onorariile traducătorilor și interpreților se stabilesc la început, între traducători/interpreți și partea la procesul în cauză. Totuși, în cazul în care costurile urmează a fi plătite de către o altă parte prin decizie a instanței, onorariile traducătorului/interpretului sunt supuse taxării (evaluării) de către un evaluator de taxe (evaluator al costurilor juridice).

În cauzele în care se acordă asistență juridică civilă, comisia inițiază o procedură de cerere de oferte și selectează un câștigător.

În cazurile penale în care a fost acordat un certificat de asistență juridică, Sistemul de asistență juridică în materie penală acoperă cheltuielile rezonabile suportate de avocatul consultant al apărării, inclusiv onorariile pentru traducere sau interpretare.

Fişiere relevante

Raport referitor la Studiul privind transparența costurilor în Irlanda  (400 Kb)