NOTĂ: Versiunea în limba originală a acestei pagini franceză a fost modificată recent. Versiunea lingvistică pe care o consultați acum este în lucru la traducătorii noștri.
Swipe to change

Costuri

Franţa

Această secţiune cuprinde o prezentare succintă a cheltuielilor de procedură aplicabile în Franţa.

Conținut furnizat de
Franţa

Dispoziţii privind onorariile profesiilor juridice

Tarifele sunt constituite din taxe fixe şi taxe variabile (stabilite deseori ca procent din valoarea litigiului).

Ar trebui să se facă o distincţie între :

  • funcţionari ai instanţei (avocaţi, reprezentanţi juridici), a căror remuneraţie nu este fixată decât parţial. Pentru cea mai mare parte, onorariile sunt convenite în mod liber cu clientul.
  • funcţionarii publici sau ministeriali, a căror remuneraţie este stabilită în cadrul puterii de reglementare a guvernului francez.

Avocaţi

Decretul nr. 80-608 din 30 iulie 1980 stabileşte tariful reprezentanţilor juridici pe lângă curţile de apel. Funcţionari ai instanţei / Avocaţi.

Actele legislative stabilesc tariful pentru avocaţii care reprezintă părţile în prima instanţă (decretul nr. 72-784 din 25 august 1972 şi nr. 75-785 din 21 august 1975).

Executori judecătoreşti

Tariful executorilor judecătoreşti pentru serviciile legate de citaţii, notificări privind cererile şi hotărârile judecătoreşti este prevăzut prin decretul nr. 96-1080 din 12 decembrie 1996.

Cheltuielile de judecată fixe

Cheltuielile fixe în procedura civilă

Cheltuieli fixe pentru părţi în cadrul unei proceduri civile

În materie civilă, există cheltuieli indispensabile din punct de vedere juridic pentru derularea procedurii de judecată a căror valoare a fost stabilită fie prin lege, fie prin hotărâre judecătorească. Aceste cheltuieli sunt considerate costuri.

Acestea cuprind:

  1. Taxele, impunerile, redevenţele sau plăţile percepute de către secretariatele instanţelor sau autorităţile fiscale. Aceste impuneri şi taxe sunt rare, întrucât legea nr. 77-1468 din 30 decembrie 1977 a instituit un principiu al gratuităţii actelor de justiţie în instanţele civile şi administrative;
  2. Cheltuielile pentru traducerea documentelor atunci când aceasta este impusă prin lege sau printr-un angajament internaţional;
  3. Indemnizaţiile martorilor;
  4. Remuneraţia tehnicienilor;
  5. Onorarii stabilite (tariful executorilor judecătoreşti, al reprezentanţilor juridici şi al avocaţilor);
  6. Plăţile pentru funcţionarii publici sau ministeriali;
  7. Remuneraţia avocaţilor în măsura în care este reglementată, inclusiv cheltuielile pentru pledoarie ;
  8. Cheltuielile ocazionate de notificarea unui act în străinătate;
  9. Cheltuielile de interpretariat şi traducere impuse prin anchetele derulate în străinătate la cererea instanţelor în cadrul Regulamentului (CE) nr. 1206 / 2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială;
  10. Anchete sociale dispuse în materie de familie şi de protecţie juridică a adulţilor şi minorilor;
  11. Remuneraţia persoanei desemnate de către judecător pentru a reprezenta interesele minorului.

Etapa în care costurile fixe trebuie plătite în cadrul procedurii civile

Cheltuielile aferente procesului civil cuprind toate sumele plătite sau datorate de către părţi înainte sau în cursul unei acţiuni în instanţă.

Acestea sunt, de exemplu, înainte de deschiderea procesului, cheltuielile de consultare a juriştilor, tehnicienilor, cheltuielile de deplasare.

În cursul procesului, aceste cheltuieli vor putea reprezenta cheltuielile de procedură plătite funcţionarilor instanţei, funcţionarilor oficiali, cheltuielile percepute de către stat şi onorariile pentru consultanţă.

După proces, aceste cheltuieli ar putea să reprezinte cheltuieli de executare a deciziei.

Cheltuielile de judecată în materie constituţională

Cheltuieli fixe pentru părţile în cadrul unei proceduri constituţionale

Întrucât în stadiul actual al regulilor de procedură din Franţa nu este prevăzută sesizarea individuală a Consiliului Constituţional, nu este nevoie să se răspundă la această întrebare.

Ce informaţie prealabilă se aşteaptă a se obţine de la reprezentantul legal (avocatul) ?

O informaţie privind drepturile şi obligaţiile părţilor

Furnizarea informaţiilor privind drepturile şi obligaţiile părţilor este un element de deontologie profesională a funcţionarilor instanţei.

Surse de informaţii privind cheltuielile de judecată

Unde sunt disponibile informaţii privind cheltuielile de judecată în Franţa?

Pe site-urile Ministerului Justiţiei şi diferitelor profesii.

În ce limbi sunt disponibile informaţiile privind cheltuielile de judecată în Franţa?

Informaţiile sunt disponibile în limba franceză.

Unde sunt disponibile informaţii privind costurile?

Nu există niciun site internet în care să fie publicate costurile procedurilor .

Taxa pe valoarea adăugată (TVA)

Unde se găsesc informaţii în această privinţă ? Care sunt taxele aplicabile?

Tarifele se prezintă sub forma de taxe ne-incluse. TVA-ul aplicabil este în continuare de 19,6 %, cu excepţia serviciilor prestate pentru beneficiarii de asistenţă juridică (5,5 %).

Asistenţă juridică

Care sunt limitele veniturilor care pot fi obţinute în materie civilă ?

Asistenţa juridică nu face nicio distincţie între materiile civilă sau penală şi natura litigiului. Se referă doar la resursele solicitantului atunci când se hotărăşte să acorde sau să refuze beneficiul.

Astfel, toate persoanele fizice de naționalitate franceză și resortisanții statelor membre ale Uniunii Europene, precum și persoanele juridice cu scop nelucrativ care doresc să își susțină drepturile legale și care nu au resurse suficiente pentru a solicita asistența juridică.

De asemenea, persoanele de naţionalitate străină care locuiesc în mod obişnuit şi legal în Franţa sunt acceptate pentru a beneficia de asistenţă juridică în materie civilă. Totuşi, această condiţie de reşedinţă legală nu este obligatorie în materie penală. Nu este opozabilă nici minorilor, oricare ar fi procedura al cărei obiect îl constituie (civilă, administrativă sau penală).

Resursele luate în considerare sunt media lunară a veniturilor din ultimul an calendaristic ale solicitantului asistenţei juridice precum şi, dacă este cazul, veniturile persoanelor care locuiesc de obicei la adresa sa. În această din urmă ipoteză, plafoanele pentru acordarea asistenţei sunt majorate prin ajustări pentru persoanele aflate în întreţinere.

Cu toate acestea, persoanele care beneficiază de anumite tipuri de ajutoare sociale (alocaţia suplimentară acordată de Fondul Naţional de Solidaritate, venitul minim garantat) sunt scutite de la obligaţia de a justifica insuficienţa resurselor lor.

În plus, în cadrul resurselor nu sunt luate în considerare diferitele alocaţii cu caracter social (prestaţii familiale, prestaţii sociale, alocaţie pentru locuinţă).

Asistenţa juridică poate fi totală sau parţială, în funcţie de resurse. Plafoanele venitului pentru acordarea asistenţei sunt actualizate în fiecare an prin legea finanţelor. Pentru 2009, media lunară a veniturilor primite în 2008 pentru o singură persoană trebuie să fie:

  • mai mică sau egală cu 911 EUR pentru asistenţa juridică totală,
  • între 912 şi 1367 EUR pentru asistenţa juridică parţială.

Aceste plafoane sunt majorate cu 164 EUR pentru fiecare dintre primele două persoane aflate în întreţinere care locuiesc la domiciliul solicitantului (copii, soţ, concubin, partener al unui pact civil de solidaritate, ascendent...) şi cu 104 EUR începând cu a treia persoană aflată în întreţinere.

Există alte condiţii pentru a obţine asistenţă juridică, ca victimă ?

În principiu, calitatea (de exemplu de victimă sau de acuzat) a părţii la proces nu este luată în considerare. Nu există nicio diferenţă de tratament între victime, acuzaţi, reclamanţi sau pârâţi pentru a acuza sau refuza asistenţa juridică.

Cu toate acestea, legea de orientare şi programare a sistemului judiciar din 9 septembrie 2002 a îmbunătăţit condiţiile de acces la justiţie ale victimelor infracţiunilor celor mai grave, respectiv de atac voit la viaţa sau integritatea persoanei (infracţiuni prevăzute şi condamnate prin articolele 221-1 - 221-5, 222-1 - 222-6, 222-8, 222-10, 222-14 (1° şi 2°), 222,23 - 222-26, 421-1 (1°) şi 421-3 (1° - 4° din codul penal), precum şi a cesionarilor lor în drept pentru a exercita acţiunea civilă pentru repararea daunelor cauzate de atacul la persoană), acestea fiind scutite de obligaţia de a-şi justifica venitul pentru a beneficia de asistenţă juridică. Această dispoziţie se aplică în special victimelor violului sau abuzului fizic asupra unui minor cu vârsta sub 15 ani sau asupra persoanelor extrem de vulnerabile, abuz care a condus la deces sau invaliditate permanentă.

În plus, se poate acorda o derogare excepţională de la condiţia legată de venit, oricare ar fi calitatea solicitantului asistenţei în cadrul procedurii de judecată (reclamant/pârât, victimă/acuzat) de fiecare dată când situaţia lor pare a prezenta un interes deosebit din punct de vedere al obiectului litigiului sau al cheltuielilor previzibile ale procedurii de judecată.

Această dispoziţie se poate aplica în special victimei unei infracţiuni penale ca urmare a împrejurărilor în care a fost comisă această infracţiune.

Există alte condiţii pentru obţinerea asistenţei juridice, ca acuzat?

În principiu condiţiile de obţinere a asistenţei juridice de către pârâţii în cadrul acţiunii principale nu fac obiectul niciunei cerinţe deosebite. Cu toate acestea, în caz de exercitare a unei căi de recurs (apel, opoziţie, recurs în casaţie), situaţia pârâţilor în recurs este îmbunătăţită atunci când beneficiază deja de asistenţă juridică. Într-adevăr, aceste persoane îşi menţin în mod automat beneficiul acestui ajutor pentru a se apăra.

Cu toate acestea, ar trebui reamintită regula generală, aplicabilă atât reclamantului, cât şi pârâtului în acţiunea principală, conform căreia asistenţa juridică nu se acordă atunci când cheltuielile acoperite prin această asistenţă intră sub incidenţa unui contract de asigurare de protecţie juridică sau a unui sistem de protecţie echivalent.

Există proceduri scutite de cheltuieli de judecată ?

În faţa instanţei pentru litigii şi contravenţii minore şi a instanţei districtuale, părţile nu au obligaţia de a fi reprezentate de un avocat. Atunci când valoarea acţiunii este mai mică de 4 000 EUR, aceste instanţe pot fi sesizate într-o modalitate simplificată care să nu impună părţilor să recurgă la un executor judecătoresc.

Cererile de analiză a măsurilor de exercitare a autorităţii parentale, precum şi cererile în materie de adopţie, în cazul în care copilul a fost adoptat înainte de a împlini vârsta de 15 ani, măsurile luate după divorţ, cererile privind obligaţiile de pensie alimentară pot fi efectuate fără avocat, prin intermediul unei simple cereri.

Ca şi pentru ansamblul procedurilor în faţa instanţelor civile, aceste instanţe nu percep taxe pentru sesizarea instanţei sau eliberarea deciziilor.

Când trebuie să plătească partea care nu are câştig de cauză costurile părţii câştigătoare?

În materie civilă, orice hotărâre sau sentinţă prin care se soluţionează o acţiune în justiţie trebuie să dispună asupra costurilor expuse în cadrul procedurii.

În principiu, cheltuielile (costurile stabilite – cf. celor de mai sus.) sunt stabilite în sarcina părţii care nu are câştig de cauză. Cu toate acestea, în baza unei hotărâri motivate, judecătorul poate stabili o parte sau totalitatea acestor costuri în sarcina unei alte părţi.

De asemenea, o parte poate solicita ca adversarul său să suporte, în totalitate sau parţial, cheltuielile prezentate de către ea şi care nu sunt incluse în costuri. Este vorba, de exemplu, despre onorariile şi pledoariile avocatului, onorariile şi rapoartele executorului judecătoresc, cheltuielile de deplasare. În această ipoteză, judecătorul condamnă partea obligată să suporte cheltuielile sau, în cazul în care o astfel de parte nu există, partea care a nu a avut câştig de cauză, să plătească celeilalte părţi suma stabilită de către ea, drept cheltuieli suportate şi neincluse în costuri. Judecătorul ia în considerare principiul echităţii sau situaţia financiară a părţii condamnate. Poate susţine, chiar din oficiu, că respectiva condamnare nu ar trebui aplicată, din motive bazate pe aceleaşi consideraţii.

Onorariile experţilor

În materie civilă, remuneraţia experţilor desemnaţi de către judecător este fixată prin hotărâre judecătorească.

Atunci când încredinţează o misiune unui expert, judecătorul stabileşte un provizion din care va fi dedusă remuneraţia acestuia. Provizionul trebuie să fie cât mai apropriat de remuneraţia definitivă previzibilă. Defineşte partea sau părţile care vor trebui să înregistreze provizionul la grefa instanţei.

Odată cu depunerea raportului expertului, judecătorul fixează remuneraţia acestuia, în principal în funcţie de diligenţele depuse, de respectarea termenelor alocate şi calitatea activităţii depuse. Autorizează expertul să îşi aloce sumele corespunzătoare înregistrate la grefă, şi dispune, dacă este cazul, plata sumelor suplimentare pentru expert, indicând partea sau părţile responsabilă (responsabile) de acestea.

Hotărârea judecătorească sau sentinţa prin care se încheie acţiunea dispune asupra răspunderii legate de remunerarea expertului. În principiu, această răspundere revine părţii care nu are câştig de cauză, cu excepţia cazului în care judecătorul, printr-o decizie motivată, stabileşte această plată, în totalitate sau parţial, în sarcina alte părţi.

În schimb, onorariile experţilor care nu sunt desemnaţi de către judecător sunt convenite în mod liber între expert şi clientul său. Nu sunt incluse în costuri. O parte poate solicita judecătorului să condamne partea care nu are câştig de cauză sau, în lipsa unei astfel de părţi, partea condamnată să suporte costurile, să verse o sumă în baza onorariilor expuse astfel. Judecătorul dispune în baza principiului echităţii sau al situaţiei economice a părţii condamnate.

Costurile de traducere şi interpretariat

Aceste onorarii sunt în sarcina părţii care nu are câştig de cauză, cu excepţia situaţiei în care judecătorul, printr-o decizie motivată, stabileşte această plată, în totalitate sau parţial, în sarcina unei alte părţi.

Fişiere relevante

Raportul Franţei privind studiul asupra transparenţei costurilor PDF (1312 Kb) en

Ultima actualizare: 07/06/2019

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Opinia dvs.

Completați formularul de mai jos pentru a ne transmite observațiile dumneavoastră cu privire la noul nostru site