Cadrul legislativ care reglementează onorariile profesiilor juridice

Consilieri juridici

Onorariile consilierilor juridici nu sunt reglementate în Estonia.

Juriști (Lawyers)

Onorariile juriștilor nu sunt reglementate în Estonia.

Avocați pledanți (Barristers)

Onorariile avocaților pledanți nu sunt reglementate în Estonia.

Executori judecătorești (Bailiffs)

În Estonia, onorariile executorilor judecătorești sunt reglementate prin Legea privind executorii judecătorești. Onorariul unui executor judecătoresc poate fi format din onorariul pentru declanșarea procedurii, onorariul principal pentru procedura propriu-zisă și un onorariu suplimentar pentru activitățile de executare silită. Un executor judecătoresc are, de asemenea, dreptul de a percepe un onorariu pentru furnizarea unui serviciu profesional.

Avocați (Advocates)

Onorariile avocaților nu sunt reglementate în Estonia, ci sunt, în schimb, stabilite prin contractul încheiat cu clientul. Un avocat sau titularul unui cabinet de avocatură prezintă clientului oferta de preț inițială și îi explică modul în care s-a ajuns la această sumă. Clientul rambursează cheltuielile suportate de avocat sau de titularul cabinetului de avocatură în cadrul procesului de furnizare a serviciilor juridice.

Costuri fixe

Costuri fixe pentru procedurile civile

Costuri fixe pentru părți în cadrul procedurilor civile

Costurile fixe suportate de părțile implicate în proceduri civile cuprind:

• taxa de stat;
• garanție privind casația;
• garanție pentru cererea de anulare a judecării acțiunii în contumacie;
• garanție pentru redeschiderea procedurilor sau restabilirea termenului;
• costurile pentru furnizarea documentelor procedurale de către executorii judecătorești;
• costurile pentru publicarea citațiilor și a notificărilor în publicația oficială Ametlikud Teadaanded (Anunțuri oficiale) sau într-un ziar;
• remunerarea experților, a interpreților și a traducătorilor;
• alte costuri aferente judecării unei cauze și costuri extrajudiciare.

Etapa procedurii civile în cadrul căreia părțile trebuie să suporte costuri fixe

Următoarele costuri trebuie achitate în prealabil de către partea care solicită declanșarea procedurii sau îndeplinirea actelor procedurale:

• taxa de stat;
• garanție privind casația;
• garanție pentru cererea de anulare a judecării acțiunii în contumacie;
• garanție pentru redeschiderea procedurilor sau restabilirea termenului;
• costuri aferente transmiterii documentelor procedurale de către executorii judecătorești;
• costuri aferente publicării citațiilor și a notificărilor în publicația oficială Ametlikud Teadaanded (Anunțuri oficiale) sau într-un ziar;
• costuri aferente soluționării unei cauze, în măsura stabilită de instanță.

În afară de cazul în care instanța stabilește altfel, onorariile percepute de experți, interpreți și traducători trebuie achitate în prealabil de către partea care a depus cererea la care se referă costurile.

Costuri fixe pentru procedurile penale

Costuri fixe pentru părți în cadrul procedurilor penale

Costurile fixe pentru părțile implicate în proceduri penale sunt stabilite în Codul de procedură penală și sunt împărțite în costuri procedurale, costuri specifice și costuri suplimentare.

Costurile procedurale sunt următoarele:

• remunerația rezonabilă plătită avocatului sau reprezentantului ales și alte costuri necesare suportate de o parte la proces în legătură cu acțiunea penală;
• sumelor plătite victimelor, martorilor, experților și persoanelor calificate în temeiul articolului 178 din Codul de procedură penală, cu excepția costurilor menționate la articolul 176 alineatul (1) punctul (1) din cod;
• costurile suportate de o instituție medico-legală de stat sau de orice alt organism guvernamental sau entitate juridică în legătură cu efectuarea de evaluări ale experților sau cu stabilirea intoxicațiilor;
• o remunerație stabilită pentru avocatul desemnat și cheltuielile sale în măsura în care acestea sunt justificate și adecvate;
• costurile suportate pentru efectuarea de copii ale materialelor din dosarul penal pentru un avocat în conformitate cu articolul 224 alineatul (1) din Codul de procedură penală;
• costurile legate de depozitarea, transmiterea și distrugerea probelor;
• costurile legate de depozitarea, transferul și distrugerea bunurilor confiscate;
• costurile suportate ca urmare a garantării unei acțiuni civile;
• despăgubirile datorate de inculpat dacă acesta este condamnat;
• alte costuri suportate de către un organism care desfășoară acțiuni penale pe parcursul derulării acestor acțiuni, cu excepția costurilor considerate specifice sau suplimentare în conformitate cu Codul de procedură penală.

În cazul în care partea la proces are mai mulți avocați sau reprezentanți, remunerația plătită acestora va fi inclusă în costurile procedurale în măsura în care aceasta nu depășește un nivel rezonabil al remunerației plătite în mod normal unui avocat sau reprezentant.

În cazul în care un suspect sau inculpatul se apără singur, costurile de apărare necesare vor fi incluse în costurile procedurale. Costurile excesive care nu ar fi fost suportate dacă ar fi participat un avocat nu vor fi incluse în costurile procedurale.

Costurile care sunt suportate de către persoane care nu sunt părți la proces și care se referă la efectuarea expertizelor vor fi rambursate în conformitate cu condițiile și normele prevăzute în Legea privind examinarea medico-legală.

Costurile specifice sunt costurile referitoare la amânarea unei ședințe de judecată din cauza absenței unei părți la proces și costurile de prezență obligatorie.

Costurile suplimentare sunt următoarele:

• suma plătită unei persoane care nu este parte la proces în schimbul unor informații referitoare la fapte care pot reprezenta probe;
• costurile reținerii unui suspect sau a inculpatului în arest preventiv;
• sumele plătite interpreților sau traducătorilor în conformitate cu articolul 178 din Codul de procedură penală;
• sumele plătite în cadrul unor proceduri penale în conformitate cu Legea privind compensarea pentru daunele cauzate de stat unei persoane prin privarea de libertate fără justă cauză;
• costurile care au fost suportate de către organismele publice naționale și locale în legătură cu procedurile penale și care nu sunt menționate la articolul 175 alineatul (1) punctele (1) sau (10) din Codul de procedură penală;
• sumele plătite reprezentanților martorilor în conformitate cu articolul 671 din Codul de procedură penală.

Etapa procedurii penale în cadrul căreia părțile trebuie să suporte costuri fixe

• În cazul unei achitări, costurile procedurale vor fi rambursate de către stat. În cazul unei condamnări, costurile procedurale vor fi rambursate de către inculpatul condamnat. În cazul unei achitări parțiale, costurile se rambursează de către stat în măsura în care inculpatul a fost achitat. Obligația de a rambursa costurile procedurale apare în momentul în care a intrat în vigoare decizia finală.
• În cazul respingerii unei acțiuni civile, costurile procedurale referitoare la garantarea acțiunii civile vor fi rambursate de către partea vătămată. În cazul unei acțiuni civile câștigate complet, costurile procedurale referitoare la garantarea acțiunii civile vor fi rambursate de către inculpatul condamnat sau pârât. În cazul unei acțiuni civile câștigate parțial, instanța va împărți costurile procedurale referitoare la garantarea acțiunii civile între partea vătămată și inculpatul condamnat sau pârât, luând în considerare toate circumstanțele. În cazul refuzului de a soluționa o acțiune civilă, costurile procedurale referitoare la garantarea acțiunii civile vor fi rambursate de către stat.

Costuri fixe pentru procedurile constituționale

Costuri fixe pentru părți în cadrul procedurilor constituționale

În Estonia, solicitările individuale de revizuire a Constituției nu sunt acceptate. Costurile acțiunilor de revizuire a Constituției sunt acoperite de la bugetul de stat. Costurile aferente implicării specialiștilor în procedurile judiciare sunt acoperite de la bugetul de stat în aceleași condiții precum cele pentru plata onorariilor experților în procedurile civile.

Etapa procedurii constituționale în cadrul căreia părțile trebuie să suporte costuri fixe

În cadrul procedurilor constituționale, părțile nu suportă niciun cost fix.

Informații prealabile care trebuie furnizate de reprezentanții legali

Drepturile și obligațiile părților

Avocații trebuie să-și înștiințeze clienții cu privire la gama completă de activități referitoare la furnizarea de servicii juridice și la toate costurile implicate. Un avocat sau titularul unui cabinet de avocatură prezintă clientului oferta de preț inițială și îi explică modul în care s-a ajuns la această sumă.

Costuri pentru participarea la proceduri

Costurile suportate de partea care are câștig de cauză

Partea care are câștig de cauză suportă costurile privind remunerarea propriului reprezentant legal sau avocat consilier, în măsura în care acestea sunt considerate de instanță ca fiind rezonabile și nu trebuie suportate de partea căzută în pretenții.

Costurile suportate de partea căzută în pretenții

Conform hotărârii judecătorești privind stabilirea costurilor procedurale, partea căzută în pretenții trebuie să despăgubească partea care are câștig de cauză pentru cheltuielile sale de judecată, inclusiv pentru:

• taxa de stat;
• garanție;
• costurile legate de martori, experți, interpreți și traducători, precum și costurile aferente expertizei realizate de o persoană care nu este parte la proces și care trebuie rambursată în temeiul Legii privind examinarea medico-legală;
• costurile aferente obținerii documentelor justificative și a probelor fizice;
• costurile aferente inspecției, inclusiv cheltuielile de transport necesare suportate de către instanță;
• costurile aferente livrării, depunerii și emiterii documentelor procedurale;
• costurile aferente stabilirii valorii cauzei civile;
• costurile aferente reprezentanților și avocaților părților la proces;
• cheltuielile de călătorie, de expediere poștală, de comunicare, de cazare și alte cheltuieli similare suportate de părți în legătură cu desfășurarea procedurilor;
• câștiguri sau alte venituri permanente care nu au fost primite de părți;
• costurile aferente procedurilor precontencioase stipulate de lege, cu excepția cazului în care acțiunea a fost introdusă la mai mult de șase luni după încheierea procedurilor precontencioase;
• onorariul executorului judecătoresc privind garantarea acțiunii și cheltuielile aferente executării unei hotărâri judecătorești privind garantarea unei acțiuni;
• onorariul executorului judecătoresc privind livrarea documentelor procedurale;
• costurile privind prelucrarea unei cereri de asistență juridică pentru suportarea cheltuielilor de judecată;
• costurile aferente procedurii de urgență pentru emiterea unei somații de plată;
• costurile aferente participării la procedura de conciliere în cazul în care instanța a solicitat participarea părților în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Codul de procedură civilă sau, în cazul în care procedura este obligatorie, la procedura de conciliere precontencioasă în temeiul articolului 1 alineatul (4) din Legea privind concilierea.

Dacă o hotărâre judecătorească privind împărțirea cheltuielilor de judecată stabilește că o parte la proces trebuie să suporte costurile referitoare la reprezentantul legal sau avocatul unei alte părți, suma de bani aferentă costurilor care trebuie stabilite de instanță trebuie să fie justificată și să nu depășească cheltuielile necesare. Dacă au fost contractați mai mulți reprezentanți, cheltuielile aferente vor fi rambursate numai în cazul în care acestea au fost datorate complexității cauzei sau necesității schimbării reprezentanților.

Temeiul juridic al costurilor

Unde sunt disponibile informații privind temeiul juridic al costurilor în Estonia?

Temeiul juridic al costurilor este cuprins în:

• Codul de procedură civilă;
• Legea privind executorii judecătorești;
• Legea privind taxele de stat;
• instrumentele juridice emise în baza Codului de procedură civilă.

În ce limbă se pot obține informații privind temeiul juridic al costurilor în Estonia?

Informații referitoare la temeiul juridic al costurilor sunt disponibile în limba estonă.

Pe site-ul internet al Riigi Teataja (Monitorul Oficial) sunt disponibile traduceri în limba engleză ale instrumentelor juridice estoniene care prevăd informații referitoare la costuri și temeiul juridic al acestora.

Unde sunt disponibile informații privind medierea?

Ministerul Justiției este responsabil de transpunerea Directivei 2008/52/CE privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială. Pentru întrebări generale privind medierea, vă rugăm să contactați Ministerul Justiției la adresa generală de e-mail: info@just.ee.

Procedura de conciliere în materie civilă este reglementată de Legea privind concilierea, care prevede drepturile și obligațiile mediatorilor și oferă, de asemenea, orientări referitoare la punerea în aplicare și executarea acordurilor încheiate cu ajutorul unui mediator. În temeiul legii, au dreptul să deruleze proceduri de conciliere următoarele persoane:

• o persoană fizică pe care părțile la proces au însărcinat-o să deruleze procedura;
• avocați pledanți;
• notari;
• în cazul prevăzut de lege, un organism de conciliere aparținând statului sau unei autorități locale.

Procedura de conciliere în cazurile administrative este reglementată de Codul de procedură judiciară administrativă, iar în cazurile penale și în cele legate de delicte, de Codul de procedură penală.

În ceea ce privește recurgerea la mediere în dreptul familiei, Ministerul Afacerilor Sociale încurajează extinderea activităților mediatorilor familiali. Site-ul internet al Asociației mediatorilor din Estonia conține informații atât în limba estonă, cât și în limba engleză. În mod similar, Uniunea pentru bunăstarea copilului din Estonia – o asociație non-profit care susține drepturile copilului – oferă consiliere părinților care doresc să se despartă sau să divorțeze și îi încurajează să utilizeze serviciile conciliatorilor pentru a proteja interesele propriilor copii. Asociația organizează de asemenea cursuri de instruire în domeniul medierii familiale.

Unde sunt disponibile informații suplimentare privind costurile?

Site internet cu informații privind costurile

Costurile aferente procedurilor judiciare și cuantumurile respective depind de durata și tipul cauzei judecate în instanță. Cele mai importante surse de informații privind costurile aferente procedurilor judiciare sunt codurile care reglementează procedurile judiciare și Legea privind taxele de stat. Ministerul Justiției publică și administrează publicația oficială Riigi Teataja (Monitorul Oficial), care oferă acces la:

• legi și regulamente;
• decrete ale Președintelui Republicii;
• decizii ale Curții Supreme și acorduri internaționale;
• regulamente emise de administrațiile locale.

Riigi Teataja conține, de asemenea, versiunile consolidate oficiale ale legilor, ale regulamentelor și ordinelor Guvernului, ale regulamentelor ministeriale, ale regulamentelor guvernatorului Eesti Pank (Banca Estoniei), ale regulamentelor Comitetului Electoral Național, ale deciziilor parlamentare, ale regulamentelor consiliilor municipale și orășenești și ale regulamentelor administrațiilor municipale și orășenești. Legislația și alte documente publicate în Riigi Teataja sunt disponibile începând cu anul 1990.

O analiză a practicii de stabilire a costurilor judiciare din cadrul procedurilor civile a fost publicată pe site-ul internet al Curții Supreme.

Unde sunt disponibile informații cu privire la durata medie a diverselor proceduri?

Pe site-ul internet al instanțelor sunt prezentate statistici privind procedurile din cadrul instanțelor de prim și al doilea grad de jurisdicție începând cu anul 1996.

Unde sunt disponibile informații cu privire la costurile totale medii aferente unei proceduri specifice?

•   Taxa de stat care trebuie plătită pentru un anumit tip de procedură este stipulată în Legea privind taxele de stat.

•   Onorariile executorilor judecătorești sunt prevăzute în Legea privind executorii judecătorești.

•   Nu sunt disponibile statistici privind costurile totale medii pentru anumite tipuri de proceduri.

Taxa pe valoare adăugată

Cum sunt furnizate aceste informații?

La onorariile executorilor judecătorești se aplică TVA de 20 %.

Pentru a i se restitui TVA-ul aplicat cheltuielilor de judecată, solicitantul trebuie să confirme că nu este plătitor de TVA sau că valoarea TVA nu poate fi recuperată din niciun alt motiv.

Care sunt ratele aplicabile?

De la 1 iulie 2009, rata TVA aplicabilă în Estonia este de 20 %.

Asistența juridică

Pragul de venit aplicabil în materie de justiție civilă

Asistența juridică este disponibilă atunci când costurile serviciilor juridice depășesc dublul venitului mediu lunar al solicitantului, calculat pe baza venitului mediu lunar aferent ultimelor patru luni anterioare depunerii cererii.

Impozitele și plățile obligatorii pentru asigurare, costurile aferente îndeplinirii obligațiilor de întreținere juridică, precum și costurile rezonabile referitoare la cazare și transport trebuie deduse din rezultatul calculat.

Alte condiții privind acordarea de asistență juridică părților vătămate

Statul poate acorda asistență procedurală în conformitate cu Codul de procedură civilă. Tipurile de asistență juridică garantate de către stat, precum și condițiile și normele de obținere a unei astfel de asistențe juridice sunt reglementate de Legea privind asistența juridică din partea statului.

Asistența juridică poate fi acordată unei persoane fizice care este rezident sau cetățean al Estoniei sau al altui stat membru al Uniunii Europene, în momentul depunerii cererii de asistență juridică. Rezidența unei persoane se stabilește pe baza articolului 59 al Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială. Alte persoane fizice pot primi asistență juridică numai în cazul în care acest lucru este stipulat într-un acord internațional.

Asistența juridică din partea statului nu se acordă dacă:

• solicitantul își poate apăra singur drepturile;
• solicitantul nu are dreptul la protecția cerută prin solicitarea de asistență juridică;
• solicitantul ar putea să suporte costurile serviciilor juridice din bunurile sale, pe care le poate vinde fără dificultăți majore;
• costurile serviciilor juridice nu sunt preconizate să depășească dublul venitului mediu lunar al solicitantului, care se calculează pe baza venitului mediu lunar timp de patru luni anterioare depunerii cererii, din care se deduc taxele și plățile obligatorii pentru asigurare, costurile aferente îndeplinirii obligațiilor de întreținere juridică și costurile rezonabile referitoare la cazare și transport;
• ținându-se seama de circumstanțe, sunt puține șanse ca solicitantul să își poată apăra drepturile;
• cererea este introdusă pentru a depune o acțiune în despăgubiri pentru prejudiciu moral și nu există niciun interes general imperativ în acest caz;
• litigiul se referă la activitățile economice ale solicitantului și nu îi afectează drepturile care nu au legătură cu activitățile economice respective;
• cererea este introdusă cu scopul de a proteja o marcă comercială, un brevet, un model de utilitate, desene și modele industriale, topografia unui circuit integrat sau o altă formă de proprietate intelectuală, cu excepția drepturilor care izvorăsc din Legea privind drepturile de autor;
• solicitantul are interese comune clare cu o persoană care nu are dreptul să primească asistență juridică; în acest caz există riscul ca asistența juridică primită să fie transferată persoanei care nu este eligibilă;
• cererea este introdusă pentru a apăra un drept transferat solicitantului și nu există niciun motiv să se creadă că dreptul a fost transferat solicitantului pentru a obține asistență juridică din partea statului;
• furnizarea serviciilor juridice este garantată printr-o asigurare de cheltuieli juridice contractată de solicitant sau pe baza asigurării obligatorii;
• suma estimată care poate fi obținută de către solicitant în urma judecării cauzei este extrem de mică în comparație cu costul estimat al asistenței juridice suportate de stat.

Puteți găsi informații suplimentare despre asistența juridică din partea statului pe site-ul internet al Baroului din Estonia.

Alte condiții privind acordarea de asistență juridică suspecților și inculpaților

Condițiile care se aplică pentru acordarea asistenței juridice sunt aceleași atât pentru suspecți și inculpați, cât și pentru părțile vătămate.

Proceduri judiciare gratuite

Legea privind taxele de stat stabilește condițiile pentru scutirea de la plata taxelor de stat. În cadrul unei acțiuni în instanță, următoarele acțiuni sunt scutite de la plata taxei de stat:

• soluționarea unei căi de atac sau a unei plângeri introduse pentru a solicita o remunerație sau un salariu, pentru a declara nulă rezilierea unui contract de muncă, pentru a fi reînvestit în funcție sau pentru a modifica formularea temeiului pentru eliberarea din funcție;
• soluționarea unei căi de atac privind solicitarea de întreținere și, în cadrul obligațiilor de întreținere pentru copii, a unei cereri de inițiere a procedurii de urgență pentru emiterea unei somații de plată;
• soluționarea unei acțiuni în despăgubiri pentru condamnare injustă, urmărire penală injustă, arestare preventivă injustă sau altă formă nejustificată de privare de libertate și soluționarea unei acțiuni în despăgubiri pentru daunele produse bunurilor prin impunerea injustă a unei sancțiuni pentru un delict minor;
• prima eliberare a documentelor judiciare cu privire la o cauză penală;
• îndeplinirea procedurilor pentru internarea unei persoane într-o instituție cu acces restricționat;
• soluționarea unei cereri privind restituirea bunurilor confiscate sau abandonate în legătură cu aplicarea injustă a unei pedepse și privind repararea prejudiciilor;
• soluționarea unei cauze privind dovedirea anilor de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii;
• soluționarea unui protest într-o cauză administrativă;
• soluționarea unei solicitări de scutire de la plata onorariilor notarilor și introducerea unei obiecții la hotărârea instanței în acest sens;
• soluționarea unei cereri de asistență procedurală și introducerea unei obiecții la decizia instanței în acest sens;
• soluționarea unei căi de atac privind prejudicii cauzate de vătămări corporale sau alte afecțiuni sau de decesul principalului susținător financiar;
• efectuarea unei copii de maximum cinci pagini de documente procedurale într-o cauză administrativă.

Următoarele acțiuni sunt scutite de la plata taxelor de stat:

• introducerea de către un minor a unei obiecții la decizia instanței într-o cauză în care acesta deține prin lege dreptul independent de a introduce o cale de atac;
• o acțiune referitoare la o pensie sau un ajutor financiar, intentată de un reclamant, privind plata incorectă sau neplata pensiei sau a ajutorului financiar;
• depunerea de către o persoană fizică a unei plângeri împotriva deciziei unui comitet electoral;
• depunerea de către o instituție de ocrotire a unei cereri de decădere din drepturile părintești sau de numire a unui tutore pentru un minor sau a oricărui tip de cerere care apără interesele unui copil aflat în îngrijirea unei instituții;
• depunerea de către autoritățile fiscale a unei cereri de faliment sau a unui alt tip de cerere referitoare la procedurile de insolvență, precum și în cadrul unei cauze vizând stabilirea cuantumului impozitului;
• introducerea de către autoritățile locale a unei căi de atac în conformitate cu normele izvorâte din Legea privind reforma funciară în legătură cu îndeplinirea obligațiilor unui creditor ipotecar într-o cauză referitoare la o ipotecă în beneficiul statului;
• depunerea în instanță de către un executor judecătoresc a unei cereri referitoare la îndeplinirea procedurilor de executare silită în baza Codului de procedură privind executarea silită și a unei obiecții la decizia instanței cu privire la procedurile de executare silită prevăzute la articolul 599 din Codul de procedură civilă.

Când trebuie să plătească partea căzută în pretenții costurile părții care are câștig de cauză?

Instanța care judecă o cauză stabilește, în cadrul hotărârii judecătorești sau în hotărârea de încheiere a procedurilor, modul de împărțire a cheltuielilor de judecată între părți. Instanța trebuie să indice cine suportă cheltuielile de judecată și, dacă este cazul, în ce proporție. Dacă o instanță superioară modifică o hotărâre sau pronunță o nouă hotărâre fără a retrimite cauza pentru o nouă audiere, instanța va revizui de asemenea, în mod corespunzător și acolo unde este cazul, împărțirea cheltuielilor de judecată.

Oricare dintre părțile la proces are dreptul de a solicita instanței de prim grad de jurisdicție care a judecat cauza stabilirea cheltuielilor de judecată exprimate în bani, pe baza împărțirii proporționale a cheltuielilor specificate în hotărârea judecătorească. Poate proceda astfel în termen de 30 de zile de la data la care a intrat în vigoare hotărârea judecătorească privind împărțirea cheltuielilor. La cerere trebuie să se anexeze o listă de cheltuieli de judecată, care oferă, de asemenea, detalii cu privire la structura acestor cheltuieli. Instanța poate stabili un termen-limită până la care partea la proces trebuie să furnizeze detalii suplimentare privind cheltuielile de judecată care trebuie rambursate sau poate solicita părții în cauză să prezinte documente care dovedesc cheltuielile. Instanța comunică imediat părții adverse cererea pentru stabilirea cheltuielilor de judecată împreună cu lista cheltuielilor de judecată și documentele justificative.

Partea adversă poate depune obiecții în termenul stabilit de instanță în urma comunicării cererii. Termenul în care trebuie formulat răspunsul trebuie să fie de cel puțin șapte zile. Acordarea de asistență juridică nu împiedică și nu limitează beneficiarul asistenței juridice, pe baza hotărârii judecătorești, să ramburseze costurile suportate de partea adversă. Partea împotriva căreia a fost pronunțată o hotărâre trebuie să suporte integral cheltuielile de judecată, chiar dacă aceasta este exonerată de obligația de a plăti cheltuieli de judecată sau chiar dacă i s-a acordat asistență juridică pentru a plăti aceste cheltuieli.

Dacă o acțiune este soluționată, instanța dispune achitarea de către partea chemată în judecată a unui procent din cheltuielile de judecată de la plata cărora reclamantul este scutit sau pe care acesta le poate plăti în rate. Suma trebuie plătită în fondul statului și este proporțională cu partea acțiunii care a fost soluționată.

Onorariile experților

Cu excepția cazului în care instanța decide altfel, costurile principale ale procedurilor vor fi plătite, în măsura dispusă de instanță, de către partea care a depus cererea la care se referă costurile. Dacă ambele părți depun o solicitare sau dacă instanța citează un expert, costurile sunt împărțite în mod egal între părți.

Onorariile vor fi plătite experților pe baza îndeplinirii obligațiilor care le revin. Se pot plăti onorarii pe oră în limita remunerației minime și maxime pe oră stabilite într-un regulament al Guvernului. Onorariul experților pentru expertiză este de 10–40 de ori mai mare decât remunerația minimă legală pe oră. Atunci când stabilește remunerația pe oră care trebuie plătită, instanța ține seama de:

• calificările experților;
• nivelul de complexitate al activității;
• orice cost inevitabil suportat în momentul utilizării mijloacelor necesare;
• orice circumstanță specială în care expertul și-a desfășurat activitatea solicitată.

Vor fi de asemenea rambursate costurile privind pregătirea și elaborarea avizului unui expert, inclusiv cheltuielile necesare pentru personal și pentru materialele și mijloacele utilizate în cadrul analizei, precum și cheltuielile care rezultă în urma unei proceduri judiciare, în special cele referitoare la cazare și masă.

Suma aferentă onorariului unui expert și costurilor suportate de acesta care trebuie să-i fie rambursate este stabilită printr-o hotărâre pronunțată de aceeași instanță care a convocat expertul.

Experții sunt remunerați numai la cererea acestora. Dacă un expert și-a îndeplinit obligațiile, instanța plătește onorariul datorat acestuia indiferent dacă părțile au efectuat o plată în avans a costurilor sau dacă instanța a dispus plata costurilor de către părți.

Onorariile experților și cheltuielile privind realizarea unei expertize de către o instituție medico-legală publică fac parte din cheltuielile de judecată și sunt rambursate de către partea căzută în pretenții în mod similar cheltuielilor de judecată.

Costurile de traducere și de interpretare

Remunerațiile interpreților independenți care participă la procedurile judiciare pot fi de la 2 până la 40 de ori mai mari decât remunerația minimă legală pe oră pentru furnizarea de servicii de interpretariat. Suma care trebuie plătită traducătorilor pentru traducerile scrise se calculează pe pagină și poate fi de până la 20 de ori mai mare decât remunerația minimă pe oră.

Remunerațiile interpreților sau ale traducătorilor și costurile care trebuie rambursate sunt stabilite printr-o decizie a aceleiași instanțe care a convocat interpretul sau traducătorul.

Atunci când stabilește remunerația pe oră care trebuie plătită, instanța ține seama de calificările interpretului sau traducătorului, de complexitatea activității prestate, de costurile inevitabile suportate și de circumstanțele speciale în care a avut loc interpretarea sau traducerea.

Interpreții și traducătorii sunt remunerați numai la cererea acestora. Instanța plătește remunerația datorată interpretului sau traducătorului indiferent dacă părțile au efectuat o plată în avans a costurilor sau dacă instanța a dispus plata costurilor de către părți.

Remunerațiile interpreților și traducătorilor fac parte din cheltuielile de judecată și sunt rambursate părții care are câștig de cauză de către partea căzută în pretenții în mod similar cheltuielilor de judecată.