Drepturile minorilor în cadrul procedurilor judiciare

Croaţia

Conținut furnizat de
Croaţia

1. Capacitatea juridică a copilului

Copiii din Croația au capacitate juridică (capacitate de a avea drepturi și obligații) și capacitate procesuală (capacitate de a acționa în calitate de reclamant sau pârât). Copiii pot dobândi capacitatea de exercițiu (capacitatea de a încheia contracte și de a produce efecte juridice, care se dobândește de obicei la vârsta de 18 ani) și capacitatea procesuală înainte de vârsta de 18 ani numai dacă se căsătoresc, devin părinți - copii cu capacitate de exercițiu anticipată (la vârsta de 16 ani) sau încheie contracte de muncă (la vârsta de 15 ani).

2. Accesul la proceduri adaptate

Părțile interesate relevante care participă la procedurile penale în care sunt implicați copii sunt următoarele:

  1. Ombudsmanul pentru copii;
  2. ofițeri de poliție specializați în cadrul Ministerului de Interne, cu formare în gestionarea relației cu copiii victime și infractori;
  3. Tribunalele pentru Tineri în cadrul procedurilor penale în care sunt implicați copii;
  4. judecători specializați care își desfășoară activitatea în cadrul Tribunalelor pentru Tineri;
  5. un procuror specializat pentru tineri din cadrul Procuraturii;
  6. avocați specializați în proceduri pentru copii, numiți de judecătorii din cadrul instanțelor pentru tineri, atunci când este necesar, de pe lista Camerei avocaților din Croația (în general, în calitate de avocați ai apărării);
  7. asistenți sociali care au un rol important în procedurile penale în care sunt implicați copii;
  8. clinici și spitale specializate pentru copii;
  9. numeroase ONG-uri specializate, asistenți de specialitate care nu fac parte din sistemul judiciar (la Tribunalele pentru Tineri și la parchete), voluntari etc.

Participarea copilului sau a minorului (până la vârsta de 23 ani) în cadrul procedurilor judiciare, în cazurile în care copilul este autorul infracțiunii, a fost reglementată prin Legea privind Tribunalele pentru Copii.

Cauzele de drept civil sunt soluționate de instanțele obișnuite, generale și nu există instanțe speciale care să judece exclusiv cauze de drept civil în care sunt implicați copii. Instanțele municipale au competența de a judeca în primă instanță cauzele legate de obligația de întreținere, validitatea căsătoriei, anularea și desfacerea căsătoriei, stabilirea sau contestarea paternității sau a maternității; precum și pe cele legate de încredințare a copilului și îngrijire părintească.

Centrele de asistență socială sunt organisme publice care își desfășoară activitatea în scopul protejării și sprijinirii copiilor și au posibilitatea de a influența hotărârile judecătorești. Centrele de asistență socială au calitate de parte și pot participa, de asemenea, în calitate de autorități auxiliare sau intervenienți sui generis. Întrucât acestea joacă un rol important în protecția copiilor în cadrul procedurilor judiciare, aceste centre au multiple posibilități de a susține interesul superior al copiilor.

Ombudsmanul pentru copii este o autoritate independentă, subordonată exclusiv Parlamentului, care a fost înființată cu obiectivul exclusiv de protecție, monitorizare și promovare a drepturilor și intereselor copiilor. În Croația nu există instanțe sau instituții speciale care să se ocupe de copii/minori în cadrul procedurilor judiciare administrative. Instanțele administrative sunt instanțe cu competență generală constituite pentru soluționarea litigiilor administrative, inclusiv a celor în care sunt implicați copii/minori. Pe lângă autoritățile guvernamentale care dețin responsabilitatea generală pentru protecția drepturilor copiilor (Ministerul Politicii Sociale și Tineretului, Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii și Sistemului de Pensii, Ministerul Justiției), există autorități competente specializate, precum Ombudsmanul pentru copii.

3. Măsuri juridice și de politică menite să evite întârzierile nejustificate în soluționarea cazurilor în care sunt implicați copii

Toate autoritățile competente care participă în cadrul unor potențiale proceduri penale în care sunt implicați copii sau minori trebuie să acționeze urgent pentru a-și finaliza activitățile în cel mai scurt timp posibil. În conformitate cu Legea privind Tribunalele pentru Copii, începerea procedurilor și pronunțarea hotărârilor relevante de către instanțe ar trebui să se realizeze fără întârzieri nejustificate în cadrul procedurilor penale împotriva minorilor, a tinerilor adulți și pentru infracțiunile comise împotriva copiilor.

Mai exact, procedurile judiciare împotriva infractorilor minori și procedurile preliminare, cum ar fi anchetele și procedurile derulate de poliție și procurori, au un caracter urgent. Întârzierile în aplicarea sancțiunilor împotriva copiilor sunt diminuate, de asemenea, prin obligația instanței de a iniția procedurile necesare fără întârzieri nejustificate după ce hotărârea judecătorească a devenit definitivă și nu există obstacole juridice în calea executării acesteia.

Procedurile în care se decid drepturile personale ale copilului sunt urgente, iar prima audiere se desfășoară în termen de cincisprezece zile de la data inițierii procedurii. Hotărârea din cadrul procedurilor privind măsurile provizorii și executarea pentru a exercita îngrijirea părintească și relația personală cu copilul, precum și de a preda copilul, se pronunță și se comunică în termen de treizeci de zile de la data inițierii procedurii. Instanța care soluționează calea de atac pronunță și comunică hotărârea în termen de treizeci de zile de la data primirii căii de atac.

4. Mecanisme și proceduri de sprijin specifice pentru copii și interesul superior al copilului

În conformitate cu Codul de procedură penală, o presupusă victimă copil/minor are dreptul de a fi audiată, de a depune mărturie și de a participa la procedurile penale. Respectivii minori au dreptul de a informa autoritățile competente cu privire la faptele relevante și de a propune dovezi legate de infracțiune și procedurile penale, precum și de a-și exercita dreptul de acces la căi de atac. În acest sens, aceștia au dreptul de a adresa întrebări suspecților, martorilor și experților martori în timpul ședințelor de judecată și de a-și prezenta observațiile și explicațiile cu privire la mărturia lor.

În practică, evaluarea interesului superior al copilului le revine specialiștilor implicați în procedurile de protecție a copilului, care pot propune instanței o măsură de protecție a copilului. Evaluarea interesului superior al copilului se bazează pe principiile și metodele de lucru ale experților profesioniști (asistenți sociali, psihologi și alții). În vederea respectării Convenției europene privind exercitarea drepturilor copiilor, instanța poate desemna un reprezentant special al copilului într-o cauză în care titularului răspunderii părintești îi este retras dreptul de reprezentare a copilului ca urmare a conflictului său de interese cu copilul. Un astfel de reprezentant este, de obicei, un avocat cu o experiență semnificativă în procedurile în care sunt implicați copii. Reprezentanți speciali pot fi desemnați în anumite proceduri judiciare privind drepturile familiei, cum ar fi încredințarea copiilor în cauze de divorț și adopții, precum și în cauze care au ca obiect protecția drepturilor și a intereselor personale ale copiilor.

Protejarea interesului superior al copilului este unul dintre principiile consacrate în Constituție, în care se specifică, printre altele, că părinții sunt responsabili pentru creșterea, bunăstarea și educația copiilor lor și pentru asigurarea dreptului copiilor la dezvoltare personală deplină și armonioasă. Statul trebuie să acorde o atenție specială orfanilor și minorilor neglijați de părinții lor și toată lumea are obligația de a proteja copiii și dreptul de a informa autoritățile relevante cu privire la potențialele daune cauzate copiilor. Tinerii, mamele și persoanele cu handicap au dreptul să beneficieze de protecție specială la locul de muncă. Toată lumea ar trebui să aibă acces la educație în condiții egale. Învățământul obligatoriu este gratuit, în conformitate cu legea.

5. Monitorizarea executării deciziilor în procedurile în care sunt implicați copii

Croația a adoptat Legea privind executarea sancțiunilor impuse minorilor condamnați pentru infracțiuni și contravenții. Scopul legii menționate mai sus este de a reglementa următoarele:

  • condițiile de aplicare a sancțiunilor impuse infractorilor copii și tineri adulți în cadrul procedurii penale, în special măsuri de corecție, închisori „pentru minori” și măsuri de securitate și
  • condițiile de aplicare a sancțiunilor impuse infractorilor copii în cadrul procedurii penale, în special măsuri de corecție, închisori „pentru minori” și măsuri de protecție.

Reprezentanții centrului competent pentru asistență socială joacă un rol semnificativ în asigurarea unui tratament adecvat al infractorilor copii. De asemenea, centrul de asistență socială este responsabil pentru citarea și îndrumarea copilului cu privire la executarea oricărei măsuri de corecție și îi oferă toate informațiile și sprijinul necesare. Măsurile de corecție au scopul de a oferi protecție, îngrijire, ajutor, educație generală sau specifică copiilor condamnați. Acestea ar trebui să aibă un impact pozitiv asupra educației, dezvoltării și personalității infractorilor, scopul urmărit fiind acela de a le consolida încrederea și capacitatea de a nu recidiva.

Tipurile de măsuri de corecție sunt:

  • mustrarea judiciară;
  • obligațiile speciale, precum: prezentarea de scuze părții vătămate, despăgubiri sau măsuri reparatorii pentru daunele cauzate de infracțiune, în măsura în care acest lucru este posibil pentru copil, școlarizarea regulată, formarea și calificarea profesională, acceptarea unui loc de muncă și menținerea acestuia, utilizarea supravegheată a venitului infractorului, implicarea în activitatea organizațiilor umanitare sau în activități de muncă în folosul comunității sau de ecologizare, evitarea vizitării anumitor locuri, participării la anumite evenimente sau a companiei anumitor persoane, urmarea unor tratamente medicale, cum ar fi cele pentru dezintoxicarea de droguri sau de alte substanțe care creează dependență, consiliere sau tratamente psihosociale, cursuri de formare profesională etc.

Detenția într-o închisoare pentru minori poate fi, de asemenea, impusă ca măsură de ultimă instanță și doar în anumite condiții specifice în ceea ce privește utilizarea, durata, scopul și conținutul unei astfel de măsuri. Numai copiii infractori cu vârste mai mari (cuprinse între 16 și 18 ani) pot fi condamnați la închisoare pentru minori și numai pentru o infracțiune pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea de cel puțin trei ani, în cazul în care, din cauza naturii și gravității infracțiunii și a „nivelului ridicat de vinovăție” (de exemplu, în cazul în care există o perseverență extremă în comiterea infracțiunii sau în cazul în care fapta a fost deosebit de inumană), nu se poate justifica o măsură de corecție.

Copiii care nu au capacitatea procesuală sunt reprezentați de reprezentanții lor legali, iar în astfel de cazuri un copil primește informații cu privire la hotărârile judecătorești și la forța executorie a acestora de la reprezentantul său legal.

Anumite măsuri de protecție pot fi puse în aplicare de către instanțe, în cursul procedurii de executare, pentru a proteja copiii de daune inutile după desfășurarea unei proceduri necontencioase. Măsurile de protecție sunt: ordinul de restricție sau contactul limitat sau lipsa contactului cu părintele, bunicul, fratele sau sora unui copil (sau fratele vitreg sau sora vitregă).

6. Accesul la măsuri reparatorii

(a) Toate persoanele au dreptul de a introduce o cale de atac împotriva unei hotărâri a instanței competente, astfel cum se prevede în normele și condițiile generale privind căile de atac instituite prin Codul de procedură penală. Pe lângă procuror, avocatul acuzării și al apărării, un copil care este victimă poate ataca o hotărâre a instanței de fond. Un copil victimă, în calitate de parte în cadrul procedurilor penale, poate formula o cale de atac împotriva hotărârii instanței cu privire la cheltuielile de judecată și împotriva hotărârii instanței cu privire la pretențiile sale financiare.

Toate persoanele care au dreptul de a introduce o cale de atac pot face acest lucru împotriva unei hotărâri prin care se stabilește o pedeapsă, o măsură de corecție aplicată unui minor sau împotriva unei decizii de suspendare a procedurii, în termen de opt zile de la data primirii hotărârii sau a deciziei. Avocatul apărării, procurorul, soțul/soția, o rudă de gradul întâi, un părinte adoptiv, tutore, frate, soră și asistent maternal pot depune o cale de atac în numele minorului, chiar și împotriva voinței sale. Calea de atac nu suspendă executarea hotărârii.

Instanța care soluționează calea de atac poate modifica hotărârea instanței de fond prin pronunțarea unei sancțiuni mai stricte împotriva unui minor numai dacă acest lucru este propus în calea de atac.

(b) Copiii implicați în proceduri judiciare au dreptul de a depune o plângere, o cale de atac sau o acțiune în conformitate cu normele generale stabilite prin Codul de procedură civilă și prin Legea privind obligațiile civile.

Întrucât copiii, în general, nu au capacitate procesuală, de obicei, părinții sau tutorii lor acționează în calitate de reprezentanți legali în numele lor. Reprezentantul legal al copilului are dreptul de a întreprinde toate acțiunile procedurale în numele copilului, inclusiv formularea unei căi de atac. Părțile pot introduce o cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță. Căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță suspendă caracterul executoriu al hotărârilor judecătorești. Se poate formula o cale de atac împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță, pe baza următoarelor motive: încălcarea gravă a normelor de procedură civilă; stabilirea abuzivă sau incompletă a faptelor și aplicarea eronată a legislației relevante. De obicei, termenul de formulare a căii de atac împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță este de 15 zile de la data la care a fost comunicată o copie a hotărârii.

7. Adopția

Legea privind familia reglementează adopția ca formă specială de grijă familială legală și de protecție a copiilor care nu beneficiază de îngrijire părintească adecvată, ceea ce permite exercitarea autorității părintești de către părinții adoptivi. Părintele adoptiv ar trebui să fie cetățean croat (în mod excepțional cetățean străin, dacă prezintă un interes special pentru copil), să fi împlinit vârsta de 21 de ani și să aibă cu cel puțin 18 ani mai mult decât copilul adoptat. Un copil poate fi adoptat în comun de către cupluri căsătorite și cupluri în parteneriate civile, un soț/partener de parteneriat civil, dacă celălalt soț/partener de parteneriat civil este părintele sau părintele adoptiv, un soț/partener de parteneriat civil cu consimțământul celuilalt soț/partener de parteneriat civil; precum și de o persoană care nu este căsătorită. Adopția poate fi încheiată până la împlinirea vârstei de 18 ani a copilului; un copil poate fi adoptat dacă acesta îndeplinește cerințele legale pentru adopție și dacă adopția nu afectează bunăstarea copilului. Un copil cu vârsta de 12 ani trebuie să își dea consimțământul scris pentru adopție.

Procedura de adopție este derulată de centrul de asistență socială din locul de reședință permanentă sau temporară a persoanelor care doresc să adopte. În cazul în care părintele adoptiv sau un copil este cetățean străin, adopția poate fi realizată numai cu acordul prealabil al ministerului pentru protecție socială.

Justiție în interesul copiilor în Croația  PDF (690 Kb) en

Ultima actualizare: 03/08/2020

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.
Având în vedere retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană, statele membre responsabile cu gestionarea paginilor cu informații naționale actualizează în prezent conținutul de pe acest site. Eventualele fragmente care nu reflectă încă retragerea Regatului Unit nu apar intenționat pe site și vor fi modificate în curând.

Opinia dvs.

Completați formularul de mai jos pentru a ne transmite observațiile dumneavoastră cu privire la noul nostru site