Recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție

Dreptul unei persoane de a continua să beneficieze de măsuri de protecție atunci când se stabilește în alt stat membru

Pentru a vă proteja în mod eficace ca victimă (în special ca victimă a diferitelor forme de violență în familie și de hărțuire) împotriva unor acte de violență și hărțuire, autoritățile naționale pot să întreprindă deseori măsuri specifice (un ordin de restricție, de interdicție sau un ordin similar de protecție), menite să contribuie la prevenirea altor acte de agresiune sau a unor atacuri suplimentare săvârșite de autorul infracțiunii. În cazul în care ați obținut un ordin de protecție într-un stat membru, este de dorit să beneficiați în continuare de protecția obținută atunci când vă stabiliți sau călătoriți într-un alt stat membru. În acest sens, UE a instituit un mecanism pentru recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție.

Măsurile naționale de protecție pot fi de natură civilă, penală sau administrativă, iar durata, domeniul de aplicare și procedurile de adoptare aferente acestora variază de la un stat membru la altul. Din cauză că există temeiuri juridice distincte în cadrul legislației UE pentru recunoașterea reciprocă a măsurilor de drept civil și de drept penal, au fost necesare două instrumente pentru a asigura circulația în UE a celor mai comune trei tipuri de măsuri de protecție. Ordinele de protecție prevăzute de directivă și de regulament vizează situațiile în care dumneavoastră beneficiați, ca victimă sau potențială victimă a unei infracțiuni, de măsuri de interdicție sau de reglementare, impuse persoanei care reprezintă o amenințare la adresa dumneavoastră, de a intra în anumite locuri, de a lua legătura cu dumneavoastră sau de a vă aborda.

• Directiva 2011/99/UE privind ordinul european de protecție instituie un mecanism între statele membre care permite recunoașterea ordinelor de protecție emise ca o măsură de drept penal.
  În cazul în care beneficiați de un ordin de protecție în materie penală emis într-un stat membru, puteți solicita un ordin european de protecție.
  Ca urmare a aplicării unei proceduri simplificate și accelerate, protecția ar trebui acordată prin noua măsură de protecție adoptată de statul membru în care veți călători sau în care vă veți stabili.
  Statele membre pun în aplicare dispozițiile directivei menționate anterior în legislația lor națională până la 11 ianuarie 2015.

• Regulamentul (UE) nr. 606/2013 privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă instituie un mecanism care permite recunoașterea directă între statele membre a ordinelor de protecție emise ca o măsură de drept civil.
  Prin urmare, în cazul în care beneficiați de un ordin de protecție de drept civil emis în statul membru în care vă aveți reședința, îl puteți invoca în mod direct în alte state membre, prin obținerea unui certificat și prin prezentarea acestuia autorităților competente responsabile de certificarea drepturilor dumneavoastră.
  Regulamentul se aplică începând cu 11 ianuarie 2015.

Au fost publicate recent rezultatele a două proiecte cofinanțate de programul Daphne al Uniunii Europene legate de ordinul european de protecție:

1. Proiectul „POEMS” și raportul său final, precum și recomandările aferente sunt disponibile, alături de fișele de țară. Proiectul s-a axat pe cartografierea legislației privind ordinele de protecție în 27 de state membre ale UE, pe evaluarea nivelului și a impactului practic al legislației în acest domeniu, precum și pe funcționarea Directivei 2011/99/UE privind ordinul european de protecție și a Regulamentului 606/2013 privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă.
2. Proiectul „Epogender” și manualele sale sunt disponibile, alături de o analiză comparativă a legislației și a practicilor statelor membre asupra cărora Directiva 2011/99/UE privind ordinul european de protecție are un impact în ceea ce privește măsurile de protecție acordate victimelor violenței de gen.

Aceste publicații au fost întocmite cu sprijinul financiar al programului Daphne al Uniunii Europene. Conținutul acestor publicații ține de responsabilitatea unică a autorilor lor și nu se poate considera, în niciun caz, că exprimă opiniile Comisiei Europene.

Aceste publicații prezintă indicatori utili meniți să contribuie la transpunerea efectivă a directivei și conțin informații referitoare la legislația națională care îi pot ajuta pe practicieni.