Mutual recognition of protection measures in civil matters

National information concerning Regulation No. 606/2013

General information

The Regulation (EU) No. 606/2013 on mutual recognition of protection measures in civil matters sets up a mechanism allowing for a direct recognition of protection orders issued as a civil law measure between Member States.

Thus if you benefit from a civil law protection order issued in the Member State of your residence you may invoke it directly in other Member States by presenting a certificate to competent authorities certifying your rights.

The Regulation applies as of 11 January 2015.

Please select the relevant country's flag to obtain detailed national information.

More information on mutual recognition of protection measures can be found on the dedicated page.

Last update: 09/10/2020

This page is maintained by the European Commission. The information on this page does not necessarily reflect the official position of the European Commission. The Commission accepts no responsibility or liability whatsoever with regard to any information or data contained or referred to in this document. Please refer to the legal notice with regard to copyright rules for European pages.

Recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă - Belgia

Articolul 18 litera (a)(i) - autoritățile care sunt competente să dispună măsuri de protecție și să elibereze certificate în conformitate cu articolul 5

Sunt competente să dispună o măsură de protecție, în funcție de obiectul cauzei în care se solicită aceasta: instanța pentru litigii de dreptul familiei (le tribunal de la famille), instanța pentru litigii de dreptul muncii (le tribunal du travail) sau ministerul public, în acest ultim caz cu o verificare ulterioară efectuată de instanța pentru litigii de dreptul familiei sau a instanței pentru minori.

Grefierul șef al instanței care a pronunțat măsura de protecție sau, după caz, ministerul public, are competența de a elibera certificatul.

Articolul 18 litera (a)(ii) - autoritățile în fața cărora urmează să fie invocată o măsură de protecție dispusă în alt stat membru și/sau care sunt competente să execute o astfel de măsură

Ministerul public de pe locul unde persoana protejată este/va fi înregistrată în registrul de evidență a populației sau unde își are/va avea reședința obișnuită.

Articolul 18 litera (a)(iii) - autoritățile care sunt competente să efectueze ajustarea măsurii de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1)

Ministerul public de pe locul unde persoana protejată este/va fi înregistrată în registrul de evidență a populației sau unde își are/va avea reședința obișnuită. Această ajustare poate face obiectul unui recurs în fața instanței de prim grad de jurisdicție (le tribunal de première instance), în conformitate cu articolul 11 alineatul (5).

Articolul 18 litera (a)(iv) - instanțele la care trebuie să fie depusă cererea de refuzare a recunoașterii și, după caz, a executării, în conformitate cu articolul 13

Instanța de prim grad de jurisdicție (le tribunal de première instance).

Articolul 18 litera (b) - limba sau limbile acceptate pentru traduceri, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (1)

În funcție de limbile oficiale de la locul de executare, în conformitate cu legislația belgiană, franceza, neerlandeza și/sau germana sunt acceptate pentru traducerile menționate la articolul 16 alineatul (1).

Ultima actualizare: 27/03/2019

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă - Bulgaria

Articolul 18 litera (a)(i) - autoritățile care sunt competente să dispună măsuri de protecție și să elibereze certificate în conformitate cu articolul 5

Instanța competentă să acorde măsuri de protecție este instanța raională (Rayonen sad) în a cărei jurisdicție se află domiciliul sau locuința părții vătămate (articolul 7 din Legea privind protecția împotriva violenței domestice).

Instanța raională care a examinat dosarul emite, la cererea persoanei protejate, certificatul menționat la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 606/2013 [articolul 26 alineatul (1) din Legea privind protecția împotriva violenței domestice].

Articolul 18 litera (a)(ii) - autoritățile în fața cărora urmează să fie invocată o măsură de protecție dispusă în alt stat membru și/sau care sunt competente să execute o astfel de măsură

Persoana care beneficiază de o măsură de protecție dispusă într-un stat membru al Uniunii Europene poate solicita ca aceasta să se aplice pe teritoriul Bulgariei prin emiterea unui ordin de protecție de către Tribunalul din Sofia (Sofiyski gradski safski) (articolul 23 din Legea privind protecția împotriva violenței domestice).

Ministerul de Interne și Ministerul Public sunt autoritățile competente pentru punerea în aplicare a unei astfel de măsuri.

Articolul 18 litera (a)(iii) - autoritățile care sunt competente să efectueze ajustarea măsurii de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1)

Tribunalul din Sofia este instanța competentă.

Instanța verifică posibilitatea punerii în aplicare a măsurii în condițiile prevăzute de legislația bulgară. În cazul în care acest lucru nu este posibil, instanța dispune o măsură de protecție de înlocuire, în conformitate cu legislația bulgară [articolul 24 alineatul (2) din Legea privind protecția împotriva violenței domestice].

Articolul 18 litera (a)(iv) - instanțele la care trebuie să fie depusă cererea de refuzare a recunoașterii și, după caz, a executării, în conformitate cu articolul 13

Refuzul recunoașterii sau al executării unei măsuri de protecție este acordat de către Tribunalul din Sofia, la cererea persoanei care reprezintă amenințarea (articolul 25 din Legea privind protecția împotriva violenței domestice).

Articolul 18 litera (b) - limba sau limbile acceptate pentru traduceri, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (1)

Republica Bulgaria solicită traducerea documentelor în limba bulgară.

Ultima actualizare: 10/09/2020

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă - Estonia

Articolul 17 - Informații puse la dispoziția publicului

Măsurile de protecție în materie civilă pot fi dispuse în temeiul articolului 1055 alineatul (1) din Linkul se deschide într-o fereastră nouăLegea privind obligațiile (võlaõigusseadus), care prevede că, în cazul în care se cauzează un prejudiciu ilegal în mod permanent sau în cazul în care există un pericol de prejudiciu ilegal, victima sau persoana supusă amenințării poate solicita încetarea comportamentului care cauzează prejudiciul sau evitarea amenințării. În caz de vătămare corporală, de afectare a sănătății sau de violare a vieții private ori a altor drepturi ale personalității, se poate cere emiterea unui ordin de protecție (prin care i se interzice persoanei care cauzează prejudiciul să se apropie de victimă), reglementarea utilizării locuinței comune sau a comunicării ori aplicarea altor măsuri similare. Normele de procedură pentru aplicarea măsurilor de protecție în materie civilă sunt prevăzute la articolul 475 alineatul (1) punctul (7) din Linkul se deschide într-o fereastră nouăCodul de procedură civilă (tsiviilkohtumenetluse seadustik), conform căruia un ordin de protecție sau alte măsuri similare pentru protecția drepturilor personalității se pun în aplicare printr-o procedură necontencioasă, și la articolele 544-549 din capitolul 55, care prevăd în mod mai detaliat procedura de adoptare a unui ordin de protecție. Măsurile de protecție în materie civilă pot fi aplicate, de asemenea, ca măsuri de protecție în cadrul procedurii contencioase sau ca măsură provizorie în cadrul procedurilor necontencioase, în conformitate cu articolul 378 alineatul (1) punctul (3), articolul 546 și articolul 551 alineatul (1) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu articolul 1055 alineatul (1) din Legea privind obligațiile, se poate cere emiterea unui ordin de protecție (prin care i se interzice persoanei care cauzează prejudiciul să se apropie de victimă), reglementarea utilizării locuinței comune sau a comunicării ori aplicarea altor măsuri similare. Prin urmare, măsurile care pot fi aplicate pentru protecția drepturilor personalității nu sunt enumerate în mod exhaustiv și se poate cere aplicarea unei măsuri adecvate și necesare în funcție de circumstanțe specifice. În conformitate cu analiza jurisprudenței privind deciziile de protecție pronunțate în 2008 de Riigikohus (Curtea Supremă), dacă persoana expusă riscului și persoana care reprezintă amenințarea trăiesc (sau lucrează) aproape una de cealaltă, este preferabil să se reglementeze modalitățile în care acestea pot comunica, iar conținutul interdicțiilor (măsurilor de protecție) ar putea cuprinde, în primul rând, o listă de acțiuni interzise. Pentru a dispune măsuri de protecție în materie civilă, nu este necesar ca un act ilegal să fi fost comis împotriva persoanei expuse unui risc. Este suficient ca acțiunile anterioare ale persoanei împotriva căreia se cere emiterea ordinului să provoace temeri privind o vătămare corporală a victimei, vătămarea sănătății acesteia sau un efect negativ asupra vieții private sau a altor drepturi ale personalității.

Nu sunt disponibile statistici privind durata medie a măsurilor. În Estonia, la nivel național, este posibil să se pună în aplicare măsuri privind protecția vieții private sau a altor drepturi ale personalității, în conformitate cu articolul 1055 din Legea privind obligațiile, pentru o perioadă maximă de trei ani. În conformitate cu analiza jurisprudenței privind ordinele de protecție, realizată de Riigikohus în 2008, ordinele de protecție au fost emise în general pentru o perioadă de trei ani.

Regulamentul nr. 606/2013 se referă la măsurile de protecție în materie civilă. Regulamentul nu se aplică măsurilor de protecție care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 2201/2003.

Persoana expusă unui risc sau care a suferit un prejudiciu poate solicita aplicarea unei măsuri de protecție în cadrul unei proceduri autonome, dar și în același timp cu o altă cerere. În sensul aplicării unei măsuri de protecție, persoana expusă unui risc trebuie să depună o cerere, în conformitate cu normele de competență generală, la Linkul se deschide într-o fereastră nouămaakohus (instanța regională) din locul de reședință sau din locul ultimei reședințe cunoscute al persoanei care reprezintă amenințarea. Instanța examinează cererea în cadrul unei proceduri necontencioase. Înainte de luarea unei măsuri de protecție, instanța audiază persoana cu privire la care este solicitată măsura, precum și persoana în al cărei interes este examinată măsura. În cazul în care este necesar, instanța audiază, de asemenea, rudele persoanelor respective sau reprezentanți ai autorităților locale și ai poliției de la locul lor de reședință.

Cererea depusă la instanță trebuie să fie redactată în limba estonă și trebuie să respecte cerințele articolelor 338-363 din Codul de procedură civilă. Conform articolului 338 din Codul de procedură civilă, orice act de procedură transmis instanței de către o parte trebuie să indice:

  1. numele, adresa și datele de contact ale părților la procedură și ale eventualilor reprezentanți ai acestora;
  2. instanța competentă;
  3. fondul cauzei;
  4. numărul cauzei civile;
  5. cererea prezentată de parte;
  6. circumstanțele care justifică cererea;
  7. lista anexelor la actul de procedură;
  8. semnătura părții la procedură sau a reprezentantului acesteia ori, în cazul unui document electronic, o semnătură electronică sau alt mijloc de identificare în conformitate cu articolul 336 din Codul de procedură civilă.

Pentru o persoană fizică, actul de procedură trebuie să indice, de asemenea, numărul personal de identificare sau, dacă acesta nu este disponibil, data de naștere.

Dacă o parte la procedură nu cunoaște adresa sau alte date ale celeilalte părți, ar trebui ca aceasta să indice în actul de procedură acțiunile întreprinse pentru a obține aceste informații.

Cererile transmise tribunalului trebuie să fie dactilografiate în mod clar. Dacă este posibil, la instanță se depun, de asemenea, copii pe suport electronic ale actelor de procedură depuse pe suport de hârtie. Reprezentanții contractuali, notarii, executorii judecătorești, administratorii judiciari, autoritățile naționale și locale, precum și alte persoane juridice trimit instanței documente în format electronic, cu excepția cazului în care există un motiv valabil pentru producerea documentului sub o altă formă. Printr-un Linkul se deschide într-o fereastră nouăordin al ministrului de resort se stabilesc: o procedură mai detaliată pentru transmiterea către instanță a documentelor electronice, cerințele privind formatul documentelor și lista documentelor care trebuie prezentate prin intermediul portalului. Părțile la procedură trebuie să înainteze instanței, împreună cu documentele scrise și anexele acestora, numărul solicitat de exemplare care urmează să fie trimise celorlalte părți, cu excepția cazului în care documentele trebuie prezentate electronic.

Pentru depunerea unei cereri sau a unei căi de atac în cadrul unei proceduri necontencioase se plătește o taxă de 50 EUR. Pentru depunerea unei cereri de măsuri asiguratorii se plătește o taxă de 50 EUR.

Legislația estonă nu impune ca părțile la o procedură referitoare la aplicarea măsurilor de protecție în materie civilă să fie reprezentate în instanță.

Persoana responsabilă cu punerea în aplicare a ordinului de protecție sau a unei alte măsuri de protejare a drepturilor personalității poate introduce o cale de atac. Calea de atac împotriva ordinului prin care instanța respinge o cerere de emitere a unui ordin de protecție sau a unei măsuri alternative de protejare a drepturilor personalității sau prin care instanța anulează sau modifică un astfel de ordin sau măsură poate fi introdusă de către persoana care a solicitat măsura sau în interesul căreia a fost instituită măsura. Calea de atac se introduce în scris la ringkonnakohus (instanța districtuală) prin intermediul instanței regionale care a emis ordinul. Termenul pentru introducerea căii de atac este de 15 zile de la data la care a fost notificat sau comunicat ordinul. Nicio cale de atac nu poate fi introdusă în termen de cinci luni de la emiterea ordinului, indiferent dacă acest lucru a fost făcut în cadrul unei proceduri contencioase sau necontencioase, cu excepția cazului în care legea prevede altfel. În cazul unei schimbări a circumstanțelor, instanța poate anula sau modifica ordinul de protecție sau măsurile privind drepturile personalității. Instanța audiază părțile înainte de anularea sau modificarea menționată anterior. Ordinul de protecție sau măsura alternativă de protejare a drepturilor personalității este notificat(ă) sau comunicat(ă) persoanelor împotriva cărora sau în interesul cărora este luat(ă).

Ordinul de protecție trebuie să fie pus în aplicare de la data la care este notificat sau comunicat persoanei împotriva căreia este emis (persoana aflată la originea riscului).

Executarea deciziei prin care se dispun măsurile de protecție se face de un executor judecătoresc. În general, executorul judecătoresc va fi informat cu privire la încălcarea măsurii de protecție de către persoana expusă riscului. În cazul în care se dispune o măsură de protecție înainte de a se stabili dreptul de vizită, instanța poate decide cu privire la dreptul de vizită pentru a ține seama de măsura de protecție.

Articolul 18 litera (a)(i) - autoritățile care sunt competente să dispună măsuri de protecție și să elibereze certificate în conformitate cu articolul 5

În Estonia, instanțele au competența de a adopta măsuri de protecție. Instanța regională care a dispus măsura de protecție este competentă să emită certificatele relevante în conformitate cu articolul 5. Pentru eliberarea unui certificat, este necesar să se depună o cerere la instanța regională. Datele de contact ale instanțelor sunt disponibile pe Linkul se deschide într-o fereastră nouăsite-ul web al acestora.

Articolul 18 litera (a)(ii) - autoritățile în fața cărora urmează să fie invocată o măsură de protecție dispusă în alt stat membru și/sau care sunt competente să execute o astfel de măsură

Pentru a invoca o măsură de protecție dispusă în alt stat membru, este necesar ca persoana să se adreseze unui executor judecătoresc competent să își desfășoare activitatea la locul de reședință sau la domiciliul debitorului obligației sau în zona în care se află bunurile acestuia. Executorul judecătoresc inițiază procedura de executare la cererea persoanei expuse la risc și pe baza unui titlu executoriu. Datele de contact ale executorilor judecătorești sunt disponibile pe Linkul se deschide într-o fereastră nouăsite-ul web al Camerei executorilor judecătorești și a administratorilor judiciari.

Articolul 18 litera (a)(iii) - autoritățile care sunt competente să efectueze ajustarea măsurii de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1)

Dacă este necesar, executorul judecătoresc care execută o măsură de protecție dispusă în alt stat membru poate adapta respectiva măsură. Este competent să execute o măsură de protecție dispusă în alt stat membru un executor judecătoresc competent să își desfășoare activitatea la locul de reședință sau la domiciliul debitorului obligației sau în zona în care se află bunurile acestuia. Datele de contact ale executorilor judecătorești sunt disponibile pe Linkul se deschide într-o fereastră nouăsite-ul web al Camerei executorilor judecătorești și a administratorilor judiciari.

Articolul 18 litera (a)(iv) - instanțele la care trebuie să fie depusă cererea de refuzare a recunoașterii și, după caz, a executării, în conformitate cu articolul 13

Cererea de refuz al recunoașterii sau al executării unei măsuri de protecție dispuse în alt stat membru trebuie depusă la domiciliul debitorului obligației sau al instanței districtuale în a cărei jurisdicție se solicită executarea. Datele de contact ale instanțelor sunt disponibile pe Linkul se deschide într-o fereastră nouăsite-ul web al acestora.

Articolul 18 litera (b) - limba sau limbile acceptate pentru traduceri, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (1)

Estonă și engleză.

Ultima actualizare: 17/02/2021

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă - Grecia

Articolul 18 litera (a)(i) - autoritățile care sunt competente să dispună măsuri de protecție și să elibereze certificate în conformitate cu articolul 5

Măsurile de protecție pot fi dispuse de judecătorul Curții de Primă Instanță în complet de judecător unic din Atena (Monomelés Protodikeío Athinón), în cadrul unei ședințe în vederea adoptării de măsuri provizorii (diadikasía ton asfalistikón métron).

Articolul 18 litera (a)(ii) - autoritățile în fața cărora urmează să fie invocată o măsură de protecție dispusă în alt stat membru și/sau care sunt competente să execute o astfel de măsură

Autoritatea competentă este președintele Camerei executorilor judecătorești relevante (Sýllogos Dikastikón Epimelitón) sau adjunctul său.

Articolul 18 litera (a)(iii) - autoritățile care sunt competente să efectueze ajustarea măsurii de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1)

Judecătorul Curții de Primă Instanță în complet de judecător unic din Atena, în cadrul unei ședințe în vederea adoptării de măsuri provizorii.

Articolul 18 litera (a)(iv) - instanțele la care trebuie să fie depusă cererea de refuzare a recunoașterii și, după caz, a executării, în conformitate cu articolul 13

Autoritatea competentă este Curtea de Primă Instanță în complet de judecător unic, în cadrul procedurii necontencioase (ekoúsia dikaiodosía).

Articolul 18 litera (b) - limba sau limbile acceptate pentru traduceri, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (1)

Limba greacă.

Ultima actualizare: 02/02/2021

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă - Spania

Articolul 17 - Informații puse la dispoziția publicului

Nu se aplică.

În Spania nu există ordine de protecție, precum cele descrise în Regulamentul (UE) nr. 606/2013. Prin urmare, nu există autorități judiciare care să emită nici astfel de ordine, nici certificatele prevăzute la articolul 5 din regulament.

Articolul 18 litera (a)(i) - autoritățile care sunt competente să dispună măsuri de protecție și să elibereze certificate în conformitate cu articolul 5

Nu se aplică.

În Spania nu există ordine de protecție, precum cele descrise în Regulamentul (UE) nr. 606/2013. Prin urmare, nu există autorități care să emită nici astfel de ordine, nici certificatele prevăzute la articolul 5 din regulament.

Articolul 18 litera (a)(ii) - autoritățile în fața cărora urmează să fie invocată o măsură de protecție dispusă în alt stat membru și/sau care sunt competente să execute o astfel de măsură

Instanța de prim grad de jurisdicție (Juzgado de Primera Instancia) sau, după caz, instanța competentă de dreptul familiei (Juzgado de Familia) competentă în zona în care locuiește victima.

Articolul 18 litera (a)(iii) - autoritățile care sunt competente să efectueze ajustarea măsurii de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1)

Instanța de prim grad de jurisdicție sau, după caz, instanța competentă de dreptul familiei competentă în zona în care locuiește victima.

Articolul 18 litera (a)(iv) - instanțele la care trebuie să fie depusă cererea de refuzare a recunoașterii și, după caz, a executării, în conformitate cu articolul 13

Instanța provincială (Audiencia Provincial).

Articolul 18 litera (b) - limba sau limbile acceptate pentru traduceri, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (1)

Spaniolă

Ultima actualizare: 01/04/2020

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă - Franţa

Articolul 17 - Informații puse la dispoziția publicului

În materie civilă, de la introducerea Legii nr. 2010-769 din 9 iulie 2010, modificată prin Legea nr. 2014-873 privind egalitatea reală de șanse între femei și bărbați, Tribunalul pentru Familie (juge aux affaires familiales) poate să emită un ordin de protecție (ordonnance de protection). Această măsură este reglementată de următoarele dispoziții:

Un ordin de protecție se emite în următoarele situații:

  • în cazurile de violență în cadrul relațiilor intime;
  • în cazurile de violență din partea unui fost soț, partener ori concubin sau a unei foste soții, partenere ori concubine;
  • pentru un adult amenințat cu căsătoria forțată.

Consecința violenței trebuie să fie punerea în pericol a unuia dintre membrii cuplului și/sau a copiilor lor. O instanță va emite un ordin de protecție în cazul în care consideră că există motive serioase să se considere că este probabil ca pretinsele acte de violență să fi avut loc și că victima este în pericol.

Tribunalul pentru Familie poate să emită un ordin de protecție în mod independent de orice procedură de divorț și fără a fi necesare proceduri penale în curs.

Instanța poate dispune următoarele măsuri:

  • un ordin prin care anumitor persoane desemnate în mod specific li se interzice să se întâlnească și să intre în contact cu victima;
  • un ordin de interzicere a deținerii sau a portului de arme;
  • pentru cuplurile căsătorite: autorizarea soților să locuiască separat, specificând care dintre cei doi soți va locui în continuare în locuința conjugală;
  • pentru concubinii sau partenerii care au încheiat un parteneriat civil (PACS): atribuirea locuinței conjugale victimei, cu excepția circumstanțelor speciale;
  • stabilirea regulilor pentru exercitarea autorității părintești și stabilirea unei contribuții pentru întreținerea și creșterea copiilor, a unei contribuții la cheltuielile căsătoriei sau a altui tip de asistență materială pentru partenerii din cadrul unui parteneriat civil;
  • autorizarea victimei să își ascundă domiciliul sau reședința și să specifice ca domiciliu ales adresa avocatului său sau a procurorului;
  • autorizarea victimei să își ascundă domiciliul sau reședința și să indice ca adresă pentru nevoile vieții de zi cu zi adresa unei persoane juridice calificate;
  • aprobarea provizorie a asistenței judiciare pentru victimă.

Aceste măsuri (în special ordinul de interzicere a întâlnirilor sau a contactelor cu anumite persoane) au, mai presus de toate, caracter preventiv. Prin urmare, acestea pot să intre sub incidența Regulamentului (UE) nr. 606/2013.

Aceste măsuri sunt temporare: măsurile pot fi dispuse numai pentru o perioadă maximă de șase luni. Ele pot fi prelungite dacă, înainte de expirarea acestei perioade, se formulează o cerere de divorț, de separare de drept sau legată de exercitarea autorității părintești.

Procesul

Durata medie a procedurii este de 33 de zile.

Sesizarea instanței: solicitantul poate să sesizeze Tribunalul pentru Familie printr-o cerere depusă sau trimisă prin intermediul unei citații (assignation). În cazurile urgente, solicitantul poate să solicite măsuri provizorii. Citația trebuie să fie notificată pârâtului și parchetului.

Citarea părților: Tribunalul pentru Familie asigură citarea părților la audiere prin orice mijloace adecvate.

Audierea: procedura este orală. Părțile își susțin singure cauza, dar pot fi asistate sau reprezentate de un avocat.

Notificarea: un ordin de protecție este transmis de către un executor judecătoresc (huissier de justice), cu excepția cazului în care instanța decide că acesta ar trebui să fie comunicat de către grefă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau pe cale administrativă, în cazul în care există un pericol grav sau iminent pentru siguranța persoanei vizate de ordinul de protecție sau atunci când nu există alte mijloace de comunicare.

De asemenea, instanța comunică decizia procurorului, cu scopul de a asigura monitorizarea măsurilor dispuse. Procurorul transmite decizia, în scop informativ, serviciului de poliție sau de jandarmerie competent. În plus, dacă procedura indică existența unui copil în pericol, instanța sesizează serviciile competente ale parchetului (departamentul pentru minori) după audiere.

Registru: nu există niciun registru special al măsurilor dispuse în legătură cu ordinele de protecție. Totuși, în cazul în care o instanță emite un ordin de interzicere a părăsirii teritoriului Franței de către un copil minor fără consimțământul ambilor părinți, acest ordin trebuie să fie înregistrat în baza de date a persoanelor căutate.

Recurs: decizia poate face obiectul unui recurs în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia. De asemenea, pârâtul poate să formuleze o cerere pentru ridicarea sau modificarea ordinului de protecție sau pentru scutirea temporară de la îndeplinirea unora dintre obligațiile care îi revin.

Executarea ordinului de protecție

Măsurile dispuse în legătură cu un ordin de protecție sunt executorii, și anume acestea pot fi puse în aplicare imediat după comunicarea deciziei (chiar dacă pârâtul face recurs), cu sprijinul serviciilor de aplicare a legii, dacă este necesar.

Persoana protejată poate să sesizeze poliția sau jandarmeria în cazul încălcării uneia sau a mai multor măsuri dispuse de Tribunalul pentru Familie.

Nerespectarea măsurilor în cauză constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu articolul 227-4-2 din Codul penal. Infracțiunea se pedepsește cu doi ani de închisoare și cu amendă în valoare de 15 000 EUR.

În cazul în care părinții exercită în comun autoritatea părintească, instanța care autorizează ascunderea adresei victimei trebuie să stabilească, de asemenea, dispoziții pentru menținerea legăturii dintre persoana care cauzează riscul și copil, prin intermediul unei terțe părți sau prin utilizarea unui loc de întâlnire, precum și plata oricărei pensii alimentare prin transfer bancar.

Articolul 18 litera (a)(i) - autoritățile care sunt competente să dispună măsuri de protecție și să elibereze certificate în conformitate cu articolul 5

Tribunalul pentru Familie dispune toate măsurile de protecție și emite certificatele prevăzute la articolul 5.

Tribunalul pentru Familie care are competență teritorială este:

  • instanța în circumscripția căreia se află locul de reședință al familiei;
  • în cazul în care părinții locuiesc separat, instanța în circumscripția căreia se află locul de reședință al părintelui cu care copiii minori locuiesc în mod obișnuit în cazul exercitării în comun a autorității părintești sau instanța în circumscripția căreia se află locul de reședință al părintelui care exercită singur autoritatea părintească;
  • în alte cazuri, instanța în circumscripția căreia se află locul de reședință al persoanei care nu a inițiat procedura.

Cererea pentru emiterea certificatului trebuie să fie depusă în dublu exemplar și trebuie să includă indicarea exactă a documentelor justificative. Nu este necesară reprezentarea de către un avocat. Refuzul de a emite certificatul poate fi contestat în fața președintelui Tribunalului Regional (tribunal de grande instance), deoarece recursul nu trebuie să fie formulat prin intermediul unui avocat.

Articolul 18 litera (a)(ii) - autoritățile în fața cărora urmează să fie invocată o măsură de protecție dispusă în alt stat membru și/sau care sunt competente să execute o astfel de măsură

Autoritățile în fața cărora trebuie să fie invocată o măsură de protecție dispusă în alt stat membru și/sau care sunt competente pentru executarea unei astfel de măsuri sunt poliția și jandarmeria.

Articolul 18 litera (a)(iii) - autoritățile care sunt competente să efectueze ajustarea măsurii de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1)

Președintele Tribunalului Regional sau delegatul său, care stabilește măsuri provizorii, efectuează ajustări ale măsurilor de protecție străine, dacă este necesar. Cererea se formulează prin intermediul unei citații; dacă sunt necesare acțiuni prompte, instanța care se pronunță cu privire la cererile de măsuri provizorii poate să admită o citație pentru participarea la o audiere la o oră indicată, chiar și în zilele de sărbătoare sau în zile care nu sunt, în mod normal, zile lucrătoare. Nu este necesară reprezentarea de către un avocat.

În ceea ce privește competența teritorială, se aplică normele jurisprudențiale care acordă prioritate cerințelor de bună administrare a justiției. Prin urmare, poate să primească cereri președintele Tribunalului Regional în circumscripția căruia persoana protejată planifică să locuiască sau să își stabilească reședința.

Articolul 18 litera (a)(iv) - instanțele la care trebuie să fie depusă cererea de refuzare a recunoașterii și, după caz, a executării, în conformitate cu articolul 13

Cererea de refuzare a recunoașterii sau de executare trebuie să fie înaintată președintelui Tribunalului Regional care se pronunță cu privire la cererile de măsuri provizorii (în funcție de natura cauzei, aceasta poate fi delegată Tribunalului pentru Familie).

Cererea se formulează prin intermediul unei citații; dacă sunt necesare acțiuni prompte, instanța care se pronunță cu privire la cererile de măsuri provizorii poate să admită o citație pentru participarea la o audiere la o oră indicată, chiar și în zilele de sărbătoare sau în zile care nu sunt, în mod normal, zile lucrătoare. Nu este necesară reprezentarea de către un avocat.

În ceea ce privește competența teritorială, se aplică normele care decurg din jurisprudența care acordă prioritate cerințelor de bună administrare a justiției. Prin urmare, va fi posibil să fie adresată o cerere președintelui Tribunalului Regional în circumscripția căruia persoana protejată planifică să locuiască sau să își stabilească reședința.

Ultima actualizare: 12/01/2021

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă - Italia

Articolul 18 litera (a)(i) - autoritățile care sunt competente să dispună măsuri de protecție și să elibereze certificate în conformitate cu articolul 5

Competența de a dispune măsuri de protecție aparține, potrivit dreptului italian, instanței (Tribunale) de la locul de reședință al persoanei protejate. Prin urmare, această instanță emite certificatul prevăzut la articolul 5.

Articolul 18 litera (a)(ii) - autoritățile în fața cărora urmează să fie invocată o măsură de protecție dispusă în alt stat membru și/sau care sunt competente să execute o astfel de măsură

Orice măsură de protecție dispusă într-un alt stat membru trebuie invocată și, dacă este cazul, executată sub supravegherea instanței (Tribunale) de la locul de reședință, domiciliu sau ședere al persoanei protejate al persoanei protejate din momentul depunerii cererii.

Articolul 18 litera (a)(iii) - autoritățile care sunt competente să efectueze ajustarea măsurii de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1)

Competența de a ajusta măsurile de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) este instanța (Tribunale) de la locul de reședință, domiciliu sau ședere al persoanei protejate.

Articolul 18 litera (a)(iv) - instanțele la care trebuie să fie depusă cererea de refuzare a recunoașterii și, după caz, a executării, în conformitate cu articolul 13

Aceeași instanță ca la punctul III

Articolul 18 litera (b) - limba sau limbile acceptate pentru traduceri, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (1)

Italiana

Ultima actualizare: 31/01/2021

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă - Cipru

Articolul 17 - Informații puse la dispoziția publicului

În conformitate cu articolul 32 din Legea nr. 14/60 privind organizarea instanțelor, orice instanță poate, în exercitarea competenței sale civile, să emită un ordin de interdicție (temporar, permanent sau obligatoriu).

Articolul 16 din Legea nr. 23/90 privind organizarea instanțelor de dreptul familiei prevede că această competență este exercitată, de asemenea, de către acest tip de instanțe.

Articolul 18 litera (a)(i) - autoritățile care sunt competente să dispună măsuri de protecție și să elibereze certificate în conformitate cu articolul 5

Autoritatea competentă să dispună măsuri de protecție este instanța districtuală (Eparchiakó Dikastírio tis Dimokratías) în raza teritorială a căreia își are domiciliul sau în care locuiește solicitantul în momentul respectiv.

În cazul litigiilor care țin de dreptul familiei, autoritatea competentă să dispună măsuri de protecție este instanța de dreptul familiei (Oikogeneiakó Dikastírio tis Dimokratías) în raza teritorială a căreia își are domiciliul sau în care locuiește solicitantul în momentul respectiv. Dacă litigiul se referă la un minor, autoritatea competentă este instanța de dreptul familiei în raza teritorială a căreia a fost găsit minorul.

Autoritatea competentă pentru eliberarea certificatelor este instanța districtuală sau instanța de dreptul familiei care a adoptat măsura de protecție.

Articolul 18 litera (a)(ii) - autoritățile în fața cărora urmează să fie invocată o măsură de protecție dispusă în alt stat membru și/sau care sunt competente să execute o astfel de măsură

Autoritatea competentă la care se poate invoca măsura de protecție:

în toate cazurile, autoritatea competentă este instanța districtuală în raza teritorială a căreia s-a mutat permanent sau temporar persoana care reprezintă amenințarea. În cazul în care adresa persoanei în cauză nu este cunoscută, autoritatea competentă este instanța districtuală din Nicosia.

Autoritatea competentă pentru impunerea unei astfel de măsuri:

în toate cazurile, autoritatea competentă este instanța districtuală în raza teritorială a căreia s-a mutat permanent sau temporar persoana care reprezintă amenințarea. În cazul în care adresa persoanei în cauză nu este cunoscută, autoritatea competentă este instanța districtuală din Nicosia.

Articolul 18 litera (a)(iii) - autoritățile care sunt competente să efectueze ajustarea măsurii de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1)

În toate cazurile, autoritatea competentă este instanța districtuală în raza teritorială a căreia s-a mutat permanent sau temporar persoana care reprezintă amenințarea. În cazul în care adresa persoanei în cauză nu este cunoscută, autoritatea competentă este instanța districtuală din Nicosia.

Articolul 18 litera (a)(iv) - instanțele la care trebuie să fie depusă cererea de refuzare a recunoașterii și, după caz, a executării, în conformitate cu articolul 13

Instanțele la care se depune cererea de refuz al recunoașterii:

instanța districtuală sau instanța de dreptul familiei în fața căreia a fost invocată măsura de protecție dispusă în statul membru de origine.

După caz, instanțele la care se depune cererea de refuz al executării:

instanța districtuală sau instanța de dreptul familiei în fața căreia a fost invocată cererea privind măsura de protecție dispusă în statul membru de origine.

Articolul 18 litera (b) - limba sau limbile acceptate pentru traduceri, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (1)

Documentele trebuie trimise în limba greacă. Se acceptă și o traducere în limba engleză.

Ultima actualizare: 07/09/2020

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă - Letonia

Articolul 17 - Informații puse la dispoziția publicului

Normele și procedurile aplicabile măsurilor de protecție în materie civilă sunt reglementate de Legea privind procedura civilă.

Articolul 18 litera (a)(i) - autoritățile care sunt competente să dispună măsuri de protecție și să elibereze certificate în conformitate cu articolul 5

Autoritatea din Letonia competentă să dispună măsuri de protecție și să emită certificate este instanța raională [rajona (pilsētas) tiesa] [ articolul 5411 alineatul (45) din Legea privind procedura civilă].

Articolul 18 litera (a)(ii) - autoritățile în fața cărora urmează să fie invocată o măsură de protecție dispusă în alt stat membru și/sau care sunt competente să execute o astfel de măsură

Autoritatea competentă să execute o măsură de protecție dispusă într-un alt stat membru este instanța raională în raza teritorială a căreia trebuie executată măsura sau își are domiciliul - sau, în absența unui astfel de loc, reședința sau sediul social - pârâtul [articolul 6513 alineatul (1) din Legea privind procedura civilă].

Articolul 18 litera (a)(iii) - autoritățile care sunt competente să efectueze ajustarea măsurii de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1)

Autoritatea competentă să ajusteze măsurile de protecție este aceeași instanță raională competentă să execute măsurile respective [articolul 6515 alineatul (2) din Legea privind procedura civilă].

Articolul 18 litera (a)(iv) - instanțele la care trebuie să fie depusă cererea de refuzare a recunoașterii și, după caz, a executării, în conformitate cu articolul 13

Acestea sunt instanțele raionale în a căror jurisdicție urmează să se execute măsura de protecție dispusă prin hotărârea instanței străine [articolul 6443 alineatul (43) din Legea privind procedura civilă].

Articolul 18 litera (b) - limba sau limbile acceptate pentru traduceri, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (1)

Orice transcriere sau traducere necesară în temeiul prezentului regulament se efectuează în limba oficială a Republicii Letonia, și anume în limba letonă.

Ultima actualizare: 16/04/2021

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă - Lituania

Articolul 18 litera (a)(i) - autoritățile care sunt competente să dispună măsuri de protecție și să elibereze certificate în conformitate cu articolul 5

În Lituania, măsurile de protecție care fac obiectul regulamentului sunt dispuse de instanțele judecătorești. Certificatele în temeiul articolului 5 din regulament sunt emise de instanța care a dispus măsura de protecție.

Articolul 18 litera (a)(ii) - autoritățile în fața cărora urmează să fie invocată o măsură de protecție dispusă în alt stat membru și/sau care sunt competente să execute o astfel de măsură

În Lituania, executorii judecătorești sunt competenți pentru executarea măsurilor de protecție care fac obiectul regulamentului. În cazul în care executorii judecătorești sunt împiedicați să execute măsurile de protecție care fac obiectul regulamentului, aceștia au dreptul general de a cere poliției să înlăture obstacolele respective.

Articolul 18 litera (a)(iii) - autoritățile care sunt competente să efectueze ajustarea măsurii de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1)

Măsurile de protecție care fac obiectul regulamentului sunt ajustate de executorii judecătorești care execută măsura de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1).

Articolul 18 litera (a)(iv) - instanțele la care trebuie să fie depusă cererea de refuzare a recunoașterii și, după caz, a executării, în conformitate cu articolul 13

Cererile de respingere, de recunoaștere sau, după caz, de executare a unei măsuri de protecție trebuie transmise Curții de Apel a Lituaniei.

Articolul 18 litera (b) - limba sau limbile acceptate pentru traduceri, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (1)

Orice transcrieri sau traduceri necesare în temeiul regulamentului în scopul comunicării cu autoritățile competente din Lituania trebuie să fie în limba oficială a Republicii Lituania, și anume limba lituaniană.

Ultima actualizare: 21/10/2019

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă - Luxemburg

Articolul 18 litera (a)(i) - autoritățile care sunt competente să dispună măsuri de protecție și să elibereze certificate în conformitate cu articolul 5

Autoritățile care sunt competente să dispună măsuri de protecție:

Procurorul (în temeiul Legii modificate din 8 septembrie 2003 privind violența domestică) și președintele Tribunalului Districtual (în temeiul articolelor 1017-1 - 1017-12 din noul Cod de procedură civilă)

Autoritățile care sunt competente să elibereze certificate:

Procurorul (în temeiul legii modificate din 8 septembrie 2003 privind violența domestică) și președintele Tribunalului Districtual (în temeiul articolelor 1017-1 - 1017-12 din noul Cod de procedură civilă).

Articolul 18 litera (a)(ii) - autoritățile în fața cărora urmează să fie invocată o măsură de protecție dispusă în alt stat membru și/sau care sunt competente să execute o astfel de măsură

Autoritățile în fața cărora urmează să fie invocată o măsură de protecție dispusă în alt stat membru:

Procurorul și, pentru penalități cu titlu cominatoriu, președintele Tribunalului Districtual.

Autoritățile care sunt competente să execute o astfel de măsură:

Procurorul și, pentru penalități cu titlu cominatoriu, președintele Tribunalului Districtual.

Articolul 18 litera (a)(iii) - autoritățile care sunt competente să efectueze ajustarea măsurii de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1)

Autoritatea care este competentă să efectueze ajustarea măsurilor de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1):

Președintele Tribunalului Districtual, care deliberează ca în materie de măsuri provizorii.

Articolul 18 litera (a)(iv) - instanțele la care trebuie să fie depusă cererea de refuzare a recunoașterii și, după caz, a executării, în conformitate cu articolul 13

Cererea de refuz al recunoașterii trebuie prezentată în conformitate cu articolul 13 președintelui Tribunalului districtual, care deliberează ca în materie de măsuri provizorii.

Cererea de refuz al executării trebuie prezentată în conformitate cu articolul 13 președintelui Tribunalului districtual, care deliberează ca în materie de măsuri provizorii.

Articolul 18 litera (b) - limba sau limbile acceptate pentru traduceri, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (1)

Luxemburg acceptă limba franceză și limba germană.

Ultima actualizare: 02/02/2021

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă - Ungaria

Articolul 18 litera (a)(i) - autoritățile care sunt competente să dispună măsuri de protecție și să elibereze certificate în conformitate cu articolul 5

Judecătoriile.

Articolul 18 litera (a)(ii) - autoritățile în fața cărora urmează să fie invocată o măsură de protecție dispusă în alt stat membru și/sau care sunt competente să execute o astfel de măsură

Judecătoriile, oficiile districtuale din Budapesta și oficiile administrației județene (denumite în continuare „oficiile districtuale”) și poliția.

Articolul 18 litera (a)(iii) - autoritățile care sunt competente să efectueze ajustarea măsurii de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1)

Judecătorie.

Articolul 18 litera (a)(iv) - instanțele la care trebuie să fie depusă cererea de refuzare a recunoașterii și, după caz, a executării, în conformitate cu articolul 13

Judecătorie.

Articolul 18 litera (b) - limba sau limbile acceptate pentru traduceri, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (1)

Maghiară

Ultima actualizare: 16/07/2019

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă - Ţările de Jos

Articolul 17 - Informații puse la dispoziția publicului

În Țările de Jos, victimele care doresc să beneficieze de o măsură de protecție trebuie să introducă o procedură civilă (de măsuri provizorii). În acest scop, ele trebuie să se adreseze unui avocat, care va fi în măsură să furnizeze informații cu privire la procedura care trebuie urmată și să inițieze procedura în numele lor.

Articolul 18 litera (a)(i) - autoritățile care sunt competente să dispună măsuri de protecție și să elibereze certificate în conformitate cu articolul 5

Instanțele care sunt competente să dispună o măsură de protecție: instanțe (rechtbanken)PDF(167 Kb)nl

În cazul în care a fost dispusă o măsură de protecție în temeiul Legii privind ordinul de restricție temporară: primarul localității în care se aplică ordinul de restricție temporară.

Autoritatea care a dispus o măsură de protecție este, de asemenea, competentă să elibereze certificatul.

Articolul 18 litera (a)(ii) - autoritățile în fața cărora urmează să fie invocată o măsură de protecție dispusă în alt stat membru și/sau care sunt competente să execute o astfel de măsură

•             Un executor judecătoresc.

•             În cazul în care a fost dispusă o măsură de protecție în temeiul Legii privind ordinul de restricție temporară: poliția.

Articolul 18 litera (a)(iii) - autoritățile care sunt competente să efectueze ajustarea măsurii de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1)

Voorzieningenrechter Rechtbank Den Haag

Prins Clauslaan 60, 2595 AJ Den Haag

PO Box 20302, 2500 EH Den Haag

Gerechtshof Den Haag

Prins Clauslaan 60, 2595 AJ Den Haag

PO Box 20302, 2500 EH Den Haag

Articolul 18 litera (a)(iv) - instanțele la care trebuie să fie depusă cererea de refuzare a recunoașterii și, după caz, a executării, în conformitate cu articolul 13

Voorzieningenrechter Rechtbank Den Haag

Prins Clauslaan 60, 2595 AJ Den Haag

PO Box 20302, 2500 EH Den Haag

Gerechtshof Den Haag

Prins Clauslaan 60, 2595 AJ Den Haag

PO Box 20302, 2500 EH Den Haag

Articolul 18 litera (b) - limba sau limbile acceptate pentru traduceri, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (1)

Neerlandeză.

Ultima actualizare: 24/07/2019

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă - Austria

Articolul 17 - Informații puse la dispoziția publicului

Măsurile de protecție care corespund reglementărilor în cadrul legislației austriece sunt, în special, măsurile provizorii privind protecția împotriva violenței domestice [articolul 382b din Codul de reglementare a executării (Exekutionsordnung, EO)], privind protecția împotriva violenței în general (articolul 382e din Codul de reglementare a executării) și privind protecția împotriva ingerinței în viața privată (articolul 382g din Codul de reglementare a executării). Dispozițiile legale sunt următoarele:

„Protecția împotriva violenței domestice

Articolul 382b. (1) În cazul în care o persoană face intolerabilă continuarea coabitării pentru cealaltă persoană, prin agresiune fizică, prin amenințarea cu agresiunea fizică sau prin orice comportament care afectează grav sănătatea mintală a celeilalte persoane, instanța, la cererea celeilalte persoane, trebuie:












1.

să dispună ca prima persoană să părăsească domiciliul și imediata vecinătate a acestuia și

2.

să interzică primei persoane să revină la domiciliu și în imediata vecinătate a acestuia,

în cazul în care domiciliul servește la satisfacerea necesităților urgente de locuință ale solicitantului.

(2) Pentru măsurile provizorii prevăzute la alineatul (1) nu trebuie să se stabilească un termen pentru formularea unei căi de atac [articolul 391 alineatul (2)] dacă măsura provizorie se acordă pentru o perioadă maximă de șase luni.

(3) Procedura pe fond în sensul articolului 391 alineatul (2) poate fi o procedură pentru dizolvarea, anularea sau declararea nulității căsătoriei, o procedură pentru împărțirea patrimoniului și a economiilor soților, precum și o procedură pentru stabilirea drepturilor de acces la domiciliu.

Protecția împotriva violenței în general

Articolul 382e. (1) În cazul în care o persoană face intolerabilă continuarea întrevederilor pentru cealaltă persoană, prin agresiune fizică, prin amenințarea cu agresiunea fizică sau prin orice comportament care afectează grav sănătatea mintală a celeilalte persoane, instanța, la cererea celeilalte persoane, trebuie:












1.

să interzică prezența primei persoane în locuri specificate în mod clar și

2.

să dispună ca prima persoană să evite întâlnirile și contactul cu solicitantul,

cu excepția cazului în care acest lucru contravine intereselor vitale ale pârâtului.

(2) Pentru măsurile provizorii prevăzute la alineatul (1) nu trebuie să se stabilească un termen pentru formularea unei căi de atac [articolul 391 alineatul (2)], dacă măsura provizorie se acordă pentru o perioadă maximă de un an. Același lucru este valabil și pentru prelungirea măsurii provizorii, în urma unei încălcări din partea pârâtului.

(3) În cazul în care se dispune o măsură provizorie în temeiul alineatului (1) împreună cu o măsură provizorie în temeiul articolului 382b alineatul (1), atunci articolul 382b alineatul (3) și articolul 382c alineatul (4) se aplică mutatis mutandis.

(4) Instanța poate să încredințeze autorităților de securitate executarea măsurilor provizorii prevăzute la alineatul (1). Articolul 382d alineatul (4) se aplică mutatis mutandis. În caz contrar, executarea măsurilor provizorii prevăzute la alineatul (1) se asigură în conformitate cu dispozițiile din partea întâi secțiunea trei.

Protecția împotriva ingerinței în viața privată

Articolul 382g (1) Dreptul la lipsa ingerinței în viața privată poate fi asigurat, în special, prin următoarele măsuri:












1.

interdicția de a intra în contact personal cu partea vulnerabilă și de a urmări partea vulnerabilă,

2.

interdicția de a intra în contact prin scrisoare, prin telefon sau prin alte mijloace,

3.

interzicerea prezenței în locuri specificate în mod clar,

4.

interdicția de a transmite și de a disemina datele cu caracter personal și fotografiile părții vulnerabile,

5.

interdicția de a utiliza datele cu caracter personal ale părții vulnerabile pentru a comanda bunuri sau servicii de la o terță parte,

6.

interdicția de a convinge o terță parte să intre în contact cu partea vulnerabilă.

(2) Pentru măsurile provizorii prevăzute la alineatul (1) punctele 1-6 nu trebuie să se stabilească un termen pentru formularea unei căi de atac [articolul 391 alineatul (2)] dacă măsura provizorie se acordă pentru o perioadă maximă de un an. Același lucru este valabil și pentru prelungirea măsurii provizorii, în urma unei încălcări din partea pârâtului.

(3) Instanța poate să încredințeze autorităților de securitate executarea măsurilor provizorii prevăzute la alineatul (1) punctele 1 și 3. Articolul 382d alineatul (4) se aplică mutatis mutandis. În caz contrar, executarea măsurilor provizorii prevăzute la alineatul (1) se asigură în conformitate cu dispozițiile din partea întâi secțiunea trei.”

Articolul 18 litera (a)(i) - autoritățile care sunt competente să dispună măsuri de protecție și să elibereze certificate în conformitate cu articolul 5

Măsurile de protecție sunt dispuse de tribunalele districtuale (Bezirksgerichte). În cazuri rare, o măsură de protecție poate fi dispusă, de asemenea, de către un tribunal regional (Landesgericht), în calitate de tribunal de primă instanță, dacă litigiul principal se află pe rolul acestuia. În cursul procedurilor de recurs, măsurile de protecție pot fi dispuse, de asemenea, de către tribunalele regionale, dar și de către tribunalele regionale superioare (Oberlandesgerichte) sau de Curtea Supremă (Oberster Gerichtshof), în calitate de curți de apel.

De asemenea, tribunalele districtuale emit certificate privind măsurile de protecție pe care le-au dispus. În cazul în care, în mod excepțional, o măsură de protecție este dispusă de un tribunal regional, de un tribunal regional superior sau de Curtea Supremă, atunci instanța respectivă este responsabilă, de asemenea, pentru emiterea certificatului. Așadar, instanța care a dispus măsura este întotdeauna responsabilă pentru emiterea certificatului cu privire la măsura respectivă.

Articolul 18 litera (a)(ii) - autoritățile în fața cărora urmează să fie invocată o măsură de protecție dispusă în alt stat membru și/sau care sunt competente să execute o astfel de măsură

Tribunalele districtuale. În temeiul articolului 86b alineatul (1) din Codul de reglementare a executării, instanța care are competența teritorială de a dispune executarea unei măsuri de protecție străine în Austria și de a hotărî cu privire la cererea de executare pe baza unei astfel de măsuri de protecție este tribunalul districtual care are competență generală pentru litigii în privința persoanei protejate (acesta se stabilește în funcție de domiciliu). În cazul în care acesta din urmă nu se află în Austria, competența îi revine Tribunalului Districtual din Viena (Bezirksgericht Innere Stadt Wien).

Articolul 18 litera (a)(iii) - autoritățile care sunt competente să efectueze ajustarea măsurii de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1)

De asemenea, tribunalele districtuale au competența de a ajusta măsurile de protecție străine. Și în acest caz, competența teritorială se bazează pe competența generală pentru litigii în privința persoanei protejate (în funcție de domiciliu), cu excepția cazului în care acesta se află în afara Austriei; în această situație, competența îi revine Tribunalului Districtual al sectorului 1 din Viena (Bezirksgericht Innere Stadt Wien) [articolul 86b alineatul (1) din Codul de reglementare a executării].

Articolul 18 litera (a)(iv) - instanțele la care trebuie să fie depusă cererea de refuzare a recunoașterii și, după caz, a executării, în conformitate cu articolul 13

În temeiul articolului 86b alineatul (2) din Codul de reglementare a executării, cererile de refuzare a recunoașterii sau a executării unei măsuri de protecție străine, care nu fac obiectul unei date-limită, trebuie să fie înaintate tribunalului districtual care a dispus sau a aprobat executarea măsurii de protecție.

Articolul 18 litera (b) - limba sau limbile acceptate pentru traduceri, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (1)

Limba germană este singura limbă acceptată.

Ultima actualizare: 25/03/2021

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă - Polonia

Articolul 18 litera (a)(i) - autoritățile care sunt competente să dispună măsuri de protecție și să elibereze certificate în conformitate cu articolul 5

Autoritățile competente să dispună măsuri de protecție:

judecătoriile, instanțele regionale, curțile de apel

Autoritățile competente să elibereze certificate:

judecătoriile, instanțele regionale și curțile de apel care au pronunțat hotărârea privind măsurile de protecție

Articolul 18 litera (a)(ii) - autoritățile în fața cărora urmează să fie invocată o măsură de protecție dispusă în alt stat membru și/sau care sunt competente să execute o astfel de măsură

Judecătoriile

Articolul 18 litera (a)(iii) - autoritățile care sunt competente să efectueze ajustarea măsurii de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1)

Judecătoriile

Articolul 18 litera (a)(iv) - instanțele la care trebuie să fie depusă cererea de refuzare a recunoașterii și, după caz, a executării, în conformitate cu articolul 13

Instanțele regionale

Articolul 18 litera (b) - limba sau limbile acceptate pentru traduceri, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (1)

Polonă

Ultima actualizare: 15/07/2019

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă - Portugalia

Articolul 17 - Informații puse la dispoziția publicului

În sistemul juridic portughez, măsurile de protecție sunt, în esență, de natură penală și sunt prevăzute în Codul penal, în Codul de procedură penală și în Legea nr. 112/2009 din 16 septembrie 2009 de stabilire a cadrului juridic aplicabil prevenirii violenței domestice, precum și protecției și asistenței acordate victimelor acesteia.

Cu toate acestea, în domeniul dreptului civil este posibil să se impună măsuri de protecție prin intermediul unei protecții generale a personalității. Articolul 70 alineatul (2) din Codul civil prevede că: „Indiferent de răspunderea civilă implicată, persoana amenințată sau vătămată poate solicita să fie luate măsuri de încetare adecvate circumstanțelor pentru a împiedica punerea în practică a amenințării sau pentru a atenua efectul vătămării deja cauzate.”

Astfel, dreptul procesual civil prevede adoptarea unor măsuri de încetare specifice pentru a preveni punerea în practică a oricărei amenințări ilegale și directe la adresa personalității fizice sau morale a unei ființe umane ori pentru a atenua sau opri efectele unei vătămări deja cauzate (articolul 874 din Codul de procedură civilă).

Articolele 875 și 876 din Codul de procedură civilă reglementează anumite aspecte procedurale ale acestui tip de procedură. Pe scurt, în temeiul dreptului procesual civil, în cazul în care este admisă o cerere privind adoptarea unor măsuri de încetare de acest tip, instanța stabilește condițiile specifice de conduită la care este supus pârâtul și, după caz, un termen de conformare, precum și sancțiunea financiară obligatorie pentru fiecare zi cu care este depășit termenul de conformare sau pentru fiecare încălcare, oricare dintre acestea este mai adecvată în cazul respectiv.

Sunt prevăzute și dispoziții privind emiterea unei hotărâri provizorii, care nu este deschisă niciunei căi de atac și care poate fi ulterior modificată sau confirmată în cadrul procedurii efective, în cazurile în care o evaluare a elementelor de probă prezentate de persoana care solicită adoptarea măsurilor de încetare indică posibilitatea unei vătămări iminente și ireversibile a personalității lor fizice sau morale și dacă, în mod alternativ:

a) instanța nu poate să își formeze o opinie certă cu privire la existența, amploarea sau gravitatea amenințării sau a vătămării cauzate;

b) circumstanțe deosebit de urgente impun luarea măsurilor de încetare fără ca partea adversă să fie ascultată.

Articolul 18 litera (a)(i) - autoritățile care sunt competente să dispună măsuri de protecție și să elibereze certificate în conformitate cu articolul 5

Nu se aplică.

Articolul 18 litera (a)(ii) - autoritățile în fața cărora urmează să fie invocată o măsură de protecție dispusă în alt stat membru și/sau care sunt competente să execute o astfel de măsură

Autoritățile portugheze pe lângă care trebuie invocată o măsură de protecție dispusă într-un alt stat membru și/sau care sunt competente să execute o astfel de măsură sunt: secțiile cu competență generală (Juízo de Competência Genérica) sau secțiile civile locale (Juízo local cível) ale instanței competente.

Articolul 18 litera (a)(iii) - autoritățile care sunt competente să efectueze ajustarea măsurii de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1)

Autoritățile portugheze competente să ajusteze măsurile de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) sunt: secțiile cu competență generală sau secțiile civile locale ale instanței districtuale competente.

Articolul 18 litera (a)(iv) - instanțele la care trebuie să fie depusă cererea de refuzare a recunoașterii și, după caz, a executării, în conformitate cu articolul 13

Instanțele cărora trebuie să le fie prezentate cererile de refuz al recunoașterii și, după caz, de refuz al executării, în conformitate cu articolul 13, sunt: secțiile cu competență generală sau secțiile civile locale ale instanței districtuale competente.

Articolul 18 litera (b) - limba sau limbile acceptate pentru traduceri, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (1)

Limba în care sunt acceptate traducerile menționate la articolul 16 alineatul (1) este limba portugheză.

Ultima actualizare: 10/05/2021

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă - România

Articolul 17 - Informații puse la dispoziția publicului

Ordinul de protecție provizoriu

Ordinul de protecție provizoriu se emite de către polițiștii care constată existența riscului pe baza evaluării situației de fapt. Dacă sunt întrunite condițiile, polițiștii emit ordinul de protecție provizoriu. Dacă nu sunt întrunite condițiile, polițiștii au obligația de a informa victimele cu privire la posibilitatea formulării unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecție. Emiterea ordinului nu împiedică luarea unei măsuri preventive potrivit prevederilor codului penal.

Pentru verificarea sesizărilor, polițiștii au dreptul să obțină probe și să pătrundă în domiciliu fără acordul persoanei,. Polițiștii pot folosi forța și mijloacele din dotare, adecvat și proporțional, pentru a pătrunde în aceste spații.

Ordinul de protecție provizoriu cuprinde mențiuni cu privire la: data, ora și locul emiterii; numele, prenumele, calitatea și unitatea de poliție; identificarea agresorului; identificarea victimei; motivele de fapt și indicarea probelor; temeiul de drept pentru emiterea acestuia; data și ora la care începe și încetează aplicarea măsurilor; dreptul de a contesta ordinul, termenul de exercitare și instanța la care se poate depune contestația.

Prin ordinul de protecție provizoriu se dispun, pentru o perioadă de 5 zile, una ori mai multe măsuri de protecție, apte să contribuie la diminuarea riscului, dintre următoarele obligații sau interdicții: evacuarea agresorului; reintegrarea victimei; obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe față de victimă; obligarea agresorului de a purta un sistem electronic de supraveghere; predarea armelor deținute.

Obligațiile și interdicțiile dispuse împotriva agresorilor devin obligatorii imediat după emiterea acestora, fără somație și fără trecerea vreunui termen. Perioada de 5 zile se calculează pe ore și începe să curgă de la momentul la care s-a emis ordinul.

Ordinul se comunică agresorului și victimei prin înmânarea, sub semnătură, a unei copii sau duplicat, la locul emiterii acestuia, imediat după emitere.

Ordinul se înaintează de către unitatea de poliție din care face parte polițistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data emiterii.

Ordinul de protecție provizoriu se înaintează parchetului competent.. Procurorul decide cu privire la necesitatea menținerii măsurilor în 48 de ore de la emiterea ordinului și confirmă necesitatea menținerii măsurilor. Dacă nu mai este necesară menținerea măsurilor, procurorul poate dispune încetarea și comunică acest lucru unității de poliție care a înaintat ordinul, care ia măsuri pentru informarea persoanelor ce făceau obiectul acestuia. După confirmare, procurorul înaintează ordinul, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoțit de o cerere pentru emiterea ordinului. În situația înaintării ordinului, durata inițială pentru care a fost dispus se prelungește cu durata necesară îndeplinirii procedurii judiciare de emitere.

Ordinul poate fi contestat la instanța de judecată competentă, în termen de 48 de ore de la comunicare. Contestația se judecă cu citarea părților.. Contestația se soluționează în regim de urgență, dar nu mai târziu de data la care expiră termenul pentru care a fost emis ordinul de protecție provizoriu, în camera de consiliu, cu citarea organului constatator. Participarea procurorului este obligatorie. Hotărârea prin care se soluționează contestația este definitivă.

Ordinul de protecție

Victima poate solicita instanței, pentru înlăturarea unui pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună: evacuarea agresorului; reintegrarea victimei; limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței; cazarea/plasarea victimei într-un centru de asistență; obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate,; interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate; obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere; interzicerea oricărui contact cu victima; obligarea agresorului de a preda poliției armele; încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.

Instanța poate dispune obligarea agresorului să urmeze consiliere psihologică, psihoterapie, integrarea acestuia într-un program de asistență și poate recomanda/solicita internarea.

Instanța poate dispune luarea unei măsuri de control al respectării ordinului de protecție și pentru prevenirea încălcării acestuia: prezentarea periodică la secția de poliție competentă cu supravegherea respectării ordinului; informarea cu privire la noua locuință, în cazul evacuării; verificări periodice și/sau spontane privind locul în care se află agresorul.

Dispozitivul hotărârii va cuprinde și mențiunea că încălcarea oricăreia dintre măsurile constituie infracțiune,.

Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului.

Cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima. Cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant legal ori, în numele victimei, și de procuror, reprezentantul autorității, reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale.

Cererea se întocmește potrivit formularului tipWord(31 Kb)ro și este scutită de taxa judiciară de timbru. Cererile se judecă în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie. La cerere, persoanei i se poate acorda asistență sau reprezentare prin avocat. Asistența persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecție este obligatorie. Judecata se face de urgență și cu precădere.. Soluționarea cererilor nu poate depăși un termen de 72 de ore de la depunerea cererii, cu excepția cazului în care, anterior, s-a emis un ordin de protecție provizoriu..

Ordinul de protecție este executoriu. Executarea hotărârii se face fără somație sau trecerea vreunui termen. Respectarea ordinului de protecție este obligatorie și pentru victimă. Hotărârea este supusă numai apelului, în termen de 3 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor. Instanța de apel poate suspenda executarea până la judecarea apelului, dar numai cu plata unei cauțiuni. Apelul se judecă cu citarea părților. Participarea procurorului este obligatorie.

Copia dispozitivului hotărârii se comunică, în ziua pronunțării, structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința victimei și a agresorului. Ordinul se pune în executare de îndată, de către sau sub supravegherea poliției. Polițistul poate intra în locuința familiei, cu consimțământul persoanei protejate sau, în lipsă, al altui membru al familiei. Organele de poliție au îndatorirea să supravegheze modul în care se respectă hotărârea judecătorească și să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executare.

Încălcarea de către agresor a unor măsuri dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an.

La expirarea duratei măsurilor, victima poate solicita un nou ordin de protecție. Persoana împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordinul de protecție pe durata maximă poate solicita revocarea ordinului sau înlocuirea măsurii dispuse.

Dacă, odată cu soluționarea cererii, instanța constată existența uneia dintre situațiile care necesită instituirea unei măsuri de protecție specială a copilului, va sesiza de îndată autoritatea publică locală cu atribuții privind protecția copilului.

Intervenția de urgență se realizează din perspectiva acordării serviciilor sociale prin intermediul unei echipe mobile formate din reprezentanți ai Serviciului Public de Asistență Socială (SPAS).

Articolul 18 litera (a)(i) - autoritățile care sunt competente să dispună măsuri de protecție și să elibereze certificate în conformitate cu articolul 5

Conform art. 28 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, ordinul de protecție provizoriu se emite de către polițiștii care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată că există un risc iminent ca viața, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violență domestică, în scopul diminuării acestui risc.

Autoritățile competente să emită ordinul de protecție sunt judecătoriile în circumscripția cărora își au domiciliul sau reședința victimele, conform art. 40 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată.

Conform art. 3 din art. I indice 5 din O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la UE, aprobată cu modificări prin Legea nr. 191/2007, cu modificările și completările ulterioare, asupra cererii de eliberare a certificatului instanța se pronunță, prin încheiere, dată în camera de consiliu, fără citarea părților.

Încheierea prin care cererea a fost admisă nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care cererea a fost respinsă este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare.

Certificatul se eliberează persoanei protejate și se comunică, în copie, persoanei care reprezintă amenințarea, care va fi înștiințată asupra faptului că măsura de protecție astfel certificată este recunoscută și are forță executorie în toate statele membre ale Uniunii Europene.

Articolul 18 litera (a)(ii) - autoritățile în fața cărora urmează să fie invocată o măsură de protecție dispusă în alt stat membru și/sau care sunt competente să execute o astfel de măsură

Conform art. 32 și art. 46 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, ordinul de protecție provizoriu și ordinul de protecție se pun în executare de îndată, de către sau, după caz, sub supravegherea poliției.

Articolul 18 litera (a)(iii) - autoritățile care sunt competente să efectueze ajustarea măsurii de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1)

Conform art. 8 din art. I indice 5 din O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la UE, aprobată cu modificări prin Legea nr. 191/2007, cu modificările și completările ulterioare, în vederea executării, pe teritoriul României, a unei hotărâri emise într-un alt stat membru al Uniunii Europene, prin care s-au dispus măsuri de protecție necunoscute sau diferite de cele prevăzute de legea română, instanța română ajustează, în condițiile art. 11 din Regulamentul nr. 606/2013, elementele de fapt ale măsurii de protecție pentru a o face executabilă pe teritoriul României în condițiile prevăzute de legea română, dispunând măsuri cu efecte echivalente și care urmăresc obiective și interese similare. Măsura dispusă de instanța română nu poate produce efecte care să le depășească pe cele prevăzute de dreptul statului membru de origine pentru măsura dispusă prin hotărârea pronunțată de instanța statului membru de origine.

Ajustarea se face, din oficiu sau la cererea părții interesate, în cadrul soluționării cererilor având ca obiect încuviințarea executării hotărârii sau refuzul recunoașterii sau executării, ori pe cale principală.

Instanța competentă este judecătoria.

În cazul în care instanța constată că este necesară ajustarea, va dispune citarea părților. Prezența procurorului este obligatorie.

Împotriva hotărârii prin care instanța a procedat la ajustarea hotărârii pronunțate într-un alt stat membru se poate introduce apel, în termen de 10 zile de la comunicare. Hotărârea pronunțată în apel nu este supusă recursului.

Articolul 18 litera (a)(iv) - instanțele la care trebuie să fie depusă cererea de refuzare a recunoașterii și, după caz, a executării, în conformitate cu articolul 13

Conform art. 1 din art. I indice 5 din O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la UE, aprobată cu modificări prin Legea nr. 191/2007, cu modificările și completările ulterioare, cererile de refuz al recunoașterii și cererile de refuz al încuviințării executării pe teritoriul României, a hotărârilor privind măsuri de protecție pronunțate, într-un alt stat membru al Uniunii Europene, potrivit prevederilor Regulamentului nr. 606/2013, sunt de competența judecătoriei.

Ultima actualizare: 10/05/2021

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă - Slovacia

Articolul 17 - Informații puse la dispoziția publicului

1. Tipuri de obligații/interdicții impuse de măsura de protecție (conținutul măsurii de protecție)

(a) În temeiul Linkul se deschide într-o fereastră nouăCodului de procedură civilă (articolul 324 și următoarele) se poate impune o măsură urgentă. În temeiul unei măsuri urgente, o parte poate fi obligată, de exemplu:

(i) să se abțină temporar de la a intra într-o casă sau într-un apartament în care locuiește o persoană împotriva căreia partea este bănuită, pe baza unor motive plauzibile, că ar fi comis acte de violență; să nu intre sau să intre numai în anumite limite într-o casă sau într-un apartament, la locul de muncă sau într-un alt loc în care trăiește, este prezentă în mod obișnuit sau se află periodic în vizită persoana a cărei integritate fizică sau psihică este amenințată de către parte prin conduita sa; să nu contacteze, deloc sau parțial, în scris, la telefon, prin mijloace electronice sau prin alte mijloace, o persoană a cărei integritate fizică sau psihică poate fi amenințată de această conduită; să nu se apropie decât la o anumită distanță de o persoană a cărei integritate fizică sau psihică poate fi amenințată de conduita părții.

(ii) Articolul 325 alineatul (2) literele (e)-(h) din Codul de procedură civilă prezintă exemple ale celor mai frecvente tipuri de măsuri urgente. Aceasta înseamnă că lista măsurilor urgente prevăzute de lege nu este exhaustivă și că instanța poate impune și alte tipuri de măsuri urgente. Astfel, instanța poate impune măsuri urgente similare celor prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 606/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă, precum și orice alte măsuri considerate necesare și adecvate.

(b) În temeiul Linkul se deschide într-o fereastră nouăLegii privind poliția, poliția poate, de exemplu, să impună unei persoane:

(ii) obligația de a nu intra sau de a nu rămâne în anumite locuri sau obligația de a rămâne într-un anumit loc (articolul 27). Această obligație nu poate depăși timpul necesar (ceea ce înseamnă numai timpul strict necesar).

(ii) obligația de a părăsi locuința comună (articolul 27a). Legea privind poliția le permite funcționarilor poliției să ordone unei persoane să părăsească un apartament sau o casă ori alte spații ocupate în comun cu o persoană vulnerabilă, precum și imediata vecinătate a acesteia (cum ar fi locuința comună), dacă există fapte care constituie indicii ale posibilității ca persoana respectivă să săvârșească un atac asupra vieții, sănătății sau a libertății sau un atac deosebit de grav asupra demnității umane a unei persoane vulnerabile, mai ales dacă au avut deja loc astfel de agresiuni. Ordinul de a părăsi locuința comună include interdicția de a intra din nou în locuința comună timp de 10 zile de la pronunțare. Un funcționar al poliției poate emite un ordin prin care se solicită unei persoane să părăsească locuința comună chiar și în absența persoanei respective. În cursul perioadei în care face obiectul unui ordin de părăsire a locuinței comune persoana vizată de ordin nu are dreptul de a se afla la mai puțin de 10 metri de persoana vulnerabilă.

2. Natura autorității care ordonă măsura:

(a) Hotărârea preliminară este pronunțată de o autoritate judiciară (o instanță civilă).

(b) Ordinul de părăsire a locuinței comune este emis de o autoritate administrativă – N.B.; aceasta este diferită de autoritatea administrativă care oferă garanții în ceea ce privește imparțialitatea și dreptul tuturor părților de a fi audiate. Ordinele de a părăsi locuința comună nu pot face obiectul unei căi de atac sau al unui control din partea unei autorități judiciare.

3. Durata maximă posibilă a unei măsuri:

(a) Măsurile urgente nu sunt, în general, limitate în timp. Cu toate acestea, în temeiul articolului 330 alineatul (1) și al articolului 336 alineatul (1) prima teză din Codul de procedură civilă, o instanță poate limita în timp hotărârea. O măsură urgentă trebuie retrasă în cazul în care persoana protejată nu ia măsuri pentru a obține pronunțarea unei hotărâri pe fondul cauzei (nu introduce o acțiune) sau în cazul în care cererea de pronunțare a unei hotărâri pe fondul cauzei este refuzată sau respinsă sau în cazul în care acțiunea în justiție a fost refuzată sau respinsă sau acțiunea principală a fost suspendată [articolul 336 alineatele (3) și (4) din Codul de procedură civilă]. De asemenea, această măsură trebuie să fie retrasă după ce instanța a admis acțiunea principală [articolul 337 alineatul (3) din Codul de procedură civilă].

(b) Durata este limitată: termenul strict necesar înseamnă 48 de ore în cazul luării în custodie publică și 10 zile în cazul unui ordin de părăsire a locuinței comune. Cu toate acestea, poliția poate extinde efectul unui ordin de părăsire a unei locuințe comune cerând o măsură urgentă (a se vedea mai jos). Ordinul de părăsire a locuinței comune este revocat de îndată ce se ordonă o măsură urgentă sau după ce acțiunea este respinsă de o instanță civilă.

4. Sistemul național de executare silită pentru punerea în aplicare a măsurilor de protecție:

(a) O măsură urgentă poate fi pusă în aplicare (dacă este necesar) de îndată ce a fost notificată sau comunicată persoanei suspectate. Pentru executarea hotărârii este necesară intervenția unui executor judecătoresc. Executorul judecătoresc are dreptul de a impune o sancțiune financiară unei persoane suspectate de nerespectarea unei măsuri provizorii (Linkul se deschide într-o fereastră nouăCodul privind executarea silită, articolul 192).

(b) Poliția poate recurge la forță în cazul în care persoana violentă opune rezistență, dar și pentru a executa îndepărtarea persoanei dintr-o locuință comună (Legea privind poliția, articolul 51) sau pentru a pune în aplicare alte ordine ale poliției având drept scop să asigure siguranța persoanelor.

5. Sancțiuni în caz de nerespectare a unei măsuri:

(a) În cazul nerespectării unei măsuri urgente, persoana suspectată este pasibilă de o pedeapsă cu închisoarea de la unu la cinci ani (Linkul se deschide într-o fereastră nouăCodul penal, articolul 349). Cu toate acestea, trebuie să existe dovada intenției persoanei suspectate de a comite o infracțiune (încălcarea obligației impuse de o măsură de protecție). A se vedea răspunsul la întrebarea 4 litera (a).

(b) A se vedea răspunsul la întrebarea 4 litera (b).

Articolul 18 litera (a)(i) - autoritățile care sunt competente să dispună măsuri de protecție și să elibereze certificate în conformitate cu articolul 5

Autoritățile competente să dispună măsuri de protecție în Republica Slovacă sunt toate tribunalele districtuale. Toate aceste tribunale au și competența de a elibera un certificat în conformitate cu articolul 5 din regulament.

Articolul 18 litera (a)(ii) - autoritățile în fața cărora urmează să fie invocată o măsură de protecție dispusă în alt stat membru și/sau care sunt competente să execute o astfel de măsură

Măsurile de protecție emise într-un alt stat membru trebuie să fie prezentate Tribunalului Bratislava III. Poliția și executorii judecătorești au competența de a pune în aplicare astfel de măsuri.

Articolul 18 litera (a)(iii) - autoritățile care sunt competente să efectueze ajustarea măsurii de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1)

Tribunalul Bratislava III este competent să ajusteze măsurile de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din regulament.

Articolul 18 litera (a)(iv) - instanțele la care trebuie să fie depusă cererea de refuzare a recunoașterii și, după caz, a executării, în conformitate cu articolul 13

Cererile de refuz al recunoașterii sau de executare se depun la Tribunalul Bratislava III.

Articolul 18 litera (b) - limba sau limbile acceptate pentru traduceri, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (1)

Limbile acceptate sunt slovaca și ceha.

Ultima actualizare: 04/02/2021

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă - Finlanda

Articolul 17 - Informații puse la dispoziția publicului

În Finlanda, măsurile de protecție menționate în Directiva 2011/99/UE și în Regulamentul (UE) nr. 606/2013 sunt prevăzute în Legea privind ordinele de restricție (898/1998).

Legea prevede impunerea unui ordin de restricție pentru prevenirea săvârșirii unei infracțiuni împotriva vieții, a sănătății, a libertății sau a vieții private și pentru prevenirea amenințării cu privire la săvârșirea unei asemenea infracțiuni sau a oricăror alte tipuri de hărțuire gravă. În cazul în care persoana care se simte amenințată și persoana împotriva căreia se solicită emiterea unui ordin de restricție locuiesc permanent în aceeași reședință, este posibil să se impună un ordin de restricție (ordin de restricție în cadrul familiei) pentru a se împiedica săvârșirea unei infracțiuni împotriva vieții, a sănătății sau a libertății sau pentru a se preveni amenințarea cu privire la săvârșirea unei asemenea infracțiuni.

În cazul ordinelor de restricție impuse în Finlanda, se aplică Directiva 2011/99/UE, dacă ordinul de restricție a fost impus ca urmare a unei infracțiuni sau a unei presupuse infracțiuni. În cazul în care ordinul de restricție nu are legătură cu o infracțiune, astfel cum se menționează în directivă, acesta face obiectul Regulamentului (UE) nr. 606/2013.

Astfel cum se precizează în mod detaliat în hotărârea relevantă, persoana care face obiectul unui ordin de restricție nu poate să se întâlnească cu persoana care face obiectul protecției și nu poate să contacteze în alt mod sau să încerce să contacteze această persoană (ordin de restricție de bază). De asemenea, este interzis să se urmărească și să se observe persoana aflată sub protecție. Persoana care face obiectul unui ordin de restricție în cadrul familiei trebuie să părăsească reședința în care locuiește în mod permanent împreună cu persoana care face obiectul protecției și nu poate reveni la această reședință. În cazul în care există motive să se creadă că un ordin de restricție de bază este insuficient, ordinul de restricție poate fi extins. În acest caz, ordinul de restricție se aplică și situației în care persoana în cauză se află în vecinătatea reședinței permanente, a reședinței de vacanță sau a locului de muncă al persoanei care face obiectul protecției sau în vecinătatea unui alt loc comparabil indicat separat (ordin de restricție extins). Cu toate acestea, ordinul de restricție nu se aplică în cazul contactelor pentru care există un motiv întemeiat și care sunt în mod evident necesare. Este preferabil ca respectivele contacte să fie menționate deja în cuprinsul deciziei cu privire la ordinul de restricție.

Ordinul de restricție nu poate fi impus pentru o perioadă mai mare de un an. Ordinul de restricție în cadrul familiei poate fi impus pentru o perioadă de cel mult trei luni. Ordinul de restricție intră în vigoare în urma hotărârii instanței districtuale de a impune un astfel de ordin. Decizia trebuie să fie respectată indiferent dacă se introduce o cale de atac, cu excepția cazului în care instanța superioară care soluționează cauza se pronunță altfel. Ordinul de restricție poate fi reînnoit. În caz de reînnoire, ordinul de restricție poate fi impus pentru o perioadă de cel mult doi ani. Ordinul de restricție în cadrul familiei poate fi reînnoit pentru cel mult trei luni.

Impunerea unui ordin de restricție poate fi solicitată de orice persoană care are un motiv întemeiat să se simtă amenințată sau hărțuită de o altă persoană. Cererea poate fi formulată, de asemenea, de un organ de urmărire penală, de poliție sau de o autoritate de protecție socială. Cererea se poate face verbal sau în scris, utilizând un formular specific.

Cauzele privind ordinele de restricție sunt soluționate de instanța districtuală. Instanța competentă este instanța districtuală de la locul reședinței persoanei care trebuie protejată sau de la locul în care se va aplica în principal ordinul de restricție. În cazul în care persoana împotriva căreia se solicită un ordin de restricție este suspectată de săvârșirea unei infracțiuni care poate prezenta relevanță atunci când se soluționează cauza referitoare la ordinul de restricție, instanța penală competentă va fi competentă și în ceea ce privește ordinul de restricție.

În măsura în care acest lucru este necesar, dispozițiile de procedură penală se aplică și în cazul audierii în instanță a unei cauze privind un ordin de restricție. În jurisprudența finlandeză, ordinul de restricție este impus aproape fără excepție ca măsură independentă, în mod separat de audierea unei cauze penale, cu toate că, în conformitate cu legea, acesta poate fi analizat și în cadrul procedurii penale.

Ordinul de restricție poate fi impus în cazul în care există motive întemeiate să se presupună că persoana împotriva căreia se solicită ordinul va săvârși o infracțiune împotriva vieții, a sănătății, a libertății sau a vieții private a persoanei care se simte amenințată sau va hărțui altfel, în mod grav, această persoană.

Ordinul de restricție în cadrul familiei poate fi impus în cazul în care este probabil ca, având în vedere amenințările sale și orice alte infracțiuni sau comportamente anterioare, persoana împotriva căreia se solicită ordinul de restricție să săvârșească o infracțiune împotriva vieții, a sănătății sau a libertății persoanei care se simte amenințată, iar impunerea unui ordin de restricție nu este nerezonabilă, date fiind gravitatea infracțiunii iminente, situația persoanelor care locuiesc în aceeași gospodărie și alte fapte prezentate în cauză.

Atunci când se evaluează condițiile prealabile pentru instituirea unui ordin de restricție, trebuie să se acorde atenție situației persoanelor implicate, naturii oricărei infracțiuni sau hărțuiri anterioare și aspectului dacă acestea au avut caracter repetitiv, precum și probabilității ca persoana împotriva căreia se solicită ordinul de restricție să continue hărțuirea sau să comită o infracțiune împotriva persoanei care se simte amenințată.

De asemenea, poate fi impus un ordin de restricție temporar. Impunerea ordinului de restricție temporar este decisă de un funcționar cu competență de arestare sau de către o instanță judecătorească. Funcționarul cu competență de arestare trebuie să transmită decizia sa, fără întârziere și cel târziu în termen de trei zile, spre analiza instanței districtuale competente.

În principiu, părțile sunt răspunzătoare pentru cheltuielile care decurg din examinarea unei cauze referitoare la un ordin de restricție. Cu toate acestea, în cazul în care există motive bine întemeiate în acest sens, instanța poate obliga o parte să plătească integral sau parțial cheltuielile de judecată rezonabile ale părții adverse. Nu se percep taxe de timbru.

Părțile au dreptul de a apela la un avocat și au de asemenea dreptul la asistență juridică gratuită dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în Legea privind asistența juridică (257/2002).

Instanța trebuie să introducă imediat în sistemul informatic al poliției hotărârea prin care impune, anulează sau modifică un ordin de restricție.

Hotărârea este notificată, de asemenea, solicitantului, persoanei care urmează să fie protejată prin ordinul de restricție și persoanei împotriva căreia a fost solicitat ordinul de restricție. Hotărârea trebuie să fie notificată sau comunicată în mod verificabil persoanei împotriva căreia a fost impus ordinul de restricție, cu excepția cazului în care aceasta a fost declarată sau pronunțată în prezența persoanei în cauză.

Executarea ordinelor de restricție este supravegheată de poliție.

Nerespectarea ordinelor de restricție se pedepsește în temeiul capitolului 16 secțiunea 9a din Codul penal (39/1889).

Articolul 18 litera (a)(i) - autoritățile care sunt competente să dispună măsuri de protecție și să elibereze certificate în conformitate cu articolul 5

Autoritățile competente să dispună măsuri de protecție

Instanțele generale (instanțele districtuale, instanțele de control jurisdicțional și Curtea Supremă)

Autoritățile competente să elibereze certificate în conformitate cu articolul 5

Instanțele generale (instanțele districtuale, instanțele de control jurisdicțional și Curtea Supremă)

Certificatul este eliberat de instanța care a impus un ordin de restricție ce intră în domeniul de aplicare al regulamentului și care este menționat în Legea privind ordinele de restricție (898/1998).

Certificatul se eliberează în conformitate cu articolele 5-7 din regulament. Certificatul este notificat persoanei care reprezintă amenințarea, în conformitate cu articolul 8 din regulament și cu secțiunea 5 din Legea (227/2015) de punere în aplicare a Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă.

Linkul se deschide într-o fereastră nouăhttps://oikeus.fi/tuomioistuimet/fi/index.html

Articolul 18 litera (a)(ii) - autoritățile în fața cărora urmează să fie invocată o măsură de protecție dispusă în alt stat membru și/sau care sunt competente să execute o astfel de măsură

Instanța districtuală din Helsinki.

Date de contact: Linkul se deschide într-o fereastră nouăhttp://www.oikeus.fi/karajaoikeudet/helsinginkarajaoikeus/fi/index.html

O măsură de protecție impusă în alt stat membru este recunoscută în Finlanda, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din regulament, fără o procedură separată, astfel cum se prevede în secțiunea 4 din Legea (227/2015) de punere în aplicare a Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă. O astfel de măsură de protecție este înscrisă în registrul menționat în secțiunea 15 din Legea privind ordinele de restricție (898/1998) în același mod în care este înscris un ordin de restricție impus în Finlanda.

Articolul 18 litera (a)(iii) - autoritățile care sunt competente să efectueze ajustarea măsurii de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1)

Instanța districtuală din Helsinki.

Date de contact: Linkul se deschide într-o fereastră nouăhttp://www.oikeus.fi/karajaoikeudet/helsinginkarajaoikeus/fi/index.html

Ajustarea unei măsuri de protecție se efectuează astfel cum se precizează la articolul 11 din regulament, în conformitate cu procedura scrisă menționată în secțiunea 3 din Legea (227/2015) de punere în aplicare a Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă.

Articolul 18 litera (a)(iv) - instanțele la care trebuie să fie depusă cererea de refuzare a recunoașterii și, după caz, a executării, în conformitate cu articolul 13

Instanța districtuală din Helsinki.

Date de contact: Linkul se deschide într-o fereastră nouăhttp://www.oikeus.fi/karajaoikeudet/helsinginkarajaoikeus/fi/index.html

Recunoașterea sau executarea hotărârii este refuzată în temeiul articolului 13 din regulament, în conformitate cu procedura scrisă menționată în secțiunea 3 din Legea (227/2015) de punere în aplicare a Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă.

Articolul 18 litera (b) - limba sau limbile acceptate pentru traduceri, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (1)

Limbile acceptate sunt limbile finlandeză, suedeză și engleză. De asemenea, se poate accepta un certificat eliberat într-o altă limbă, cu condiția să nu existe un alt obstacol în calea acceptării sale.

Ultima actualizare: 22/03/2021

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.

Recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă - Suedia

Articolul 18 litera (a)(i) - autoritățile care sunt competente să dispună măsuri de protecție și să elibereze certificate în conformitate cu articolul 5

În legislația suedeză nu există măsuri de protecție în dreptul civil de tipul celor menționate în Regulamentul (UE) nr. 606/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă. Prin urmare, nu există nicio autoritate care să aibă competența de a dispune astfel de măsuri sau de a emite certificate în conformitate cu articolul 5.

Articolul 18 litera (a)(ii) - autoritățile în fața cărora urmează să fie invocată o măsură de protecție dispusă în alt stat membru și/sau care sunt competente să execute o astfel de măsură

O măsură de protecție dispusă într-un alt stat membru poate fi invocată în fața procurorului (åklagaren) de la locul în care măsura urmează să se aplice sau urmează să se aplice în principal.

Articolul 18 litera (a)(iii) - autoritățile care sunt competente să efectueze ajustarea măsurii de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1)

Procurorul din locul în care măsura urmează să se aplice sau urmează să se aplice în principal are competența de a efectua ajustarea măsurilor de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1).

Articolul 18 litera (a)(iv) - instanțele la care trebuie să fie depusă cererea de refuzare a recunoașterii și, după caz, a executării, în conformitate cu articolul 13

O cerere de refuz al recunoașterii în conformitate cu articolul 13 ar trebui introdusă înaintea judecătoriei (tingsrätt) din Stockholm.

Articolul 18 litera (b) - limba sau limbile acceptate pentru traduceri, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (1)

Suedeză.

Ultima actualizare: 30/09/2020

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.