Recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă

România

Conținut furnizat de
România

Articolul 17 - Informații puse la dispoziția publicului

Ordinul de protecție provizoriu

Ordinul de protecție provizoriu se emite de către polițiștii care constată existența riscului pe baza evaluării situației de fapt. Dacă sunt întrunite condițiile, polițiștii emit ordinul de protecție provizoriu. Dacă nu sunt întrunite condițiile, polițiștii au obligația de a informa victimele cu privire la posibilitatea formulării unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecție. Emiterea ordinului nu împiedică luarea unei măsuri preventive potrivit prevederilor codului penal.

Pentru verificarea sesizărilor, polițiștii au dreptul să obțină probe și să pătrundă în domiciliu fără acordul persoanei,. Polițiștii pot folosi forța și mijloacele din dotare, adecvat și proporțional, pentru a pătrunde în aceste spații.

Ordinul de protecție provizoriu cuprinde mențiuni cu privire la: data, ora și locul emiterii; numele, prenumele, calitatea și unitatea de poliție; identificarea agresorului; identificarea victimei; motivele de fapt și indicarea probelor; temeiul de drept pentru emiterea acestuia; data și ora la care începe și încetează aplicarea măsurilor; dreptul de a contesta ordinul, termenul de exercitare și instanța la care se poate depune contestația.

Prin ordinul de protecție provizoriu se dispun, pentru o perioadă de 5 zile, una ori mai multe măsuri de protecție, apte să contribuie la diminuarea riscului, dintre următoarele obligații sau interdicții: evacuarea agresorului; reintegrarea victimei; obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe față de victimă; obligarea agresorului de a purta un sistem electronic de supraveghere; predarea armelor deținute.

Obligațiile și interdicțiile dispuse împotriva agresorilor devin obligatorii imediat după emiterea acestora, fără somație și fără trecerea vreunui termen. Perioada de 5 zile se calculează pe ore și începe să curgă de la momentul la care s-a emis ordinul.

Ordinul se comunică agresorului și victimei prin înmânarea, sub semnătură, a unei copii sau duplicat, la locul emiterii acestuia, imediat după emitere.

Ordinul se înaintează de către unitatea de poliție din care face parte polițistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data emiterii.

Ordinul de protecție provizoriu se înaintează parchetului competent.. Procurorul decide cu privire la necesitatea menținerii măsurilor în 48 de ore de la emiterea ordinului și confirmă necesitatea menținerii măsurilor. Dacă nu mai este necesară menținerea măsurilor, procurorul poate dispune încetarea și comunică acest lucru unității de poliție care a înaintat ordinul, care ia măsuri pentru informarea persoanelor ce făceau obiectul acestuia. După confirmare, procurorul înaintează ordinul, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoțit de o cerere pentru emiterea ordinului. În situația înaintării ordinului, durata inițială pentru care a fost dispus se prelungește cu durata necesară îndeplinirii procedurii judiciare de emitere.

Ordinul poate fi contestat la instanța de judecată competentă, în termen de 48 de ore de la comunicare. Contestația se judecă cu citarea părților.. Contestația se soluționează în regim de urgență, dar nu mai târziu de data la care expiră termenul pentru care a fost emis ordinul de protecție provizoriu, în camera de consiliu, cu citarea organului constatator. Participarea procurorului este obligatorie. Hotărârea prin care se soluționează contestația este definitivă.

Ordinul de protecție

Victima poate solicita instanței, pentru înlăturarea unui pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună: evacuarea agresorului; reintegrarea victimei; limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței; cazarea/plasarea victimei într-un centru de asistență; obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate,; interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate; obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere; interzicerea oricărui contact cu victima; obligarea agresorului de a preda poliției armele; încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.

Instanța poate dispune obligarea agresorului să urmeze consiliere psihologică, psihoterapie, integrarea acestuia într-un program de asistență și poate recomanda/solicita internarea.

Instanța poate dispune luarea unei măsuri de control al respectării ordinului de protecție și pentru prevenirea încălcării acestuia: prezentarea periodică la secția de poliție competentă cu supravegherea respectării ordinului; informarea cu privire la noua locuință, în cazul evacuării; verificări periodice și/sau spontane privind locul în care se află agresorul.

Dispozitivul hotărârii va cuprinde și mențiunea că încălcarea oricăreia dintre măsurile constituie infracțiune,.

Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului.

Cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima. Cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant legal ori, în numele victimei, și de procuror, reprezentantul autorității, reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale.

Cererea se întocmește potrivit formularului tip Word (31 Kb) ro și este scutită de taxa judiciară de timbru. Cererile se judecă în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie. La cerere, persoanei i se poate acorda asistență sau reprezentare prin avocat. Asistența persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecție este obligatorie. Judecata se face de urgență și cu precădere.. Soluționarea cererilor nu poate depăși un termen de 72 de ore de la depunerea cererii, cu excepția cazului în care, anterior, s-a emis un ordin de protecție provizoriu..

Ordinul de protecție este executoriu. Executarea hotărârii se face fără somație sau trecerea vreunui termen. Respectarea ordinului de protecție este obligatorie și pentru victimă. Hotărârea este supusă numai apelului, în termen de 3 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor. Instanța de apel poate suspenda executarea până la judecarea apelului, dar numai cu plata unei cauțiuni. Apelul se judecă cu citarea părților. Participarea procurorului este obligatorie.

Copia dispozitivului hotărârii se comunică, în ziua pronunțării, structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința victimei și a agresorului. Ordinul se pune în executare de îndată, de către sau sub supravegherea poliției. Polițistul poate intra în locuința familiei, cu consimțământul persoanei protejate sau, în lipsă, al altui membru al familiei. Organele de poliție au îndatorirea să supravegheze modul în care se respectă hotărârea judecătorească și să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executare.

Încălcarea de către agresor a unor măsuri dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an.

La expirarea duratei măsurilor, victima poate solicita un nou ordin de protecție. Persoana împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordinul de protecție pe durata maximă poate solicita revocarea ordinului sau înlocuirea măsurii dispuse.

Dacă, odată cu soluționarea cererii, instanța constată existența uneia dintre situațiile care necesită instituirea unei măsuri de protecție specială a copilului, va sesiza de îndată autoritatea publică locală cu atribuții privind protecția copilului.

Intervenția de urgență se realizează din perspectiva acordării serviciilor sociale prin intermediul unei echipe mobile formate din reprezentanți ai Serviciului Public de Asistență Socială (SPAS).

Articolul 18 litera (a)(i) - autoritățile care sunt competente să dispună măsuri de protecție și să elibereze certificate în conformitate cu articolul 5

Conform art. 22 indice 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, ordinul de protecție provizoriu se emite de către polițiștii care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată că există un risc iminent ca viața, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violență domestică, în scopul diminuării acestui risc.

Autoritățile competente să emită ordinul de protecție sunt judecătoriile în circumscripția cărora își au domiciliul sau reședința victimele, conform art. 25 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată.

Conform art. 3 din art. I indice 5 din O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la UE, aprobată cu modificări prin Legea nr. 191/2007, cu modificările și completările ulterioare, asupra cererii de eliberare a certificatului instanța se pronunță, prin încheiere, dată în camera de consiliu, fără citarea părților.

Încheierea prin care cererea a fost admisă nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care cererea a fost respinsă este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare.

Certificatul se eliberează persoanei protejate și se comunică, în copie, persoanei care reprezintă amenințarea, care va fi înștiințată asupra faptului că măsura de protecție astfel certificată este recunoscută și are forță executorie în toate statele membre ale Uniunii Europene.

Articolul 18 litera (a)(ii) - autoritățile în fața cărora urmează să fie invocată o măsură de protecție dispusă în alt stat membru și/sau care sunt competente să execute o astfel de măsură

Conform art. 22 indice 5 și art. 31 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, ordinul de protecție provizoriu și ordinul de protecție se pun în executare de îndată, de către sau, după caz, sub supravegherea poliției.

Articolul 18 litera (a)(iii) - autoritățile care sunt competente să efectueze ajustarea măsurii de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1)

Conform art. 8 din art. I indice 5 din O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la UE, aprobată cu modificări prin Legea nr. 191/2007, cu modificările și completările ulterioare, în vederea executării, pe teritoriul României, a unei hotărâri emise într-un alt stat membru al Uniunii Europene, prin care s-au dispus măsuri de protecție necunoscute sau diferite de cele prevăzute de legea română, instanța română ajustează, în condițiile art. 11 din Regulamentul nr. 606/2013, elementele de fapt ale măsurii de protecție pentru a o face executabilă pe teritoriul României în condițiile prevăzute de legea română, dispunând măsuri cu efecte echivalente și care urmăresc obiective și interese similare. Măsura dispusă de instanța română nu poate produce efecte care să le depășească pe cele prevăzute de dreptul statului membru de origine pentru măsura dispusă prin hotărârea pronunțată de instanța statului membru de origine.

Ajustarea se face, din oficiu sau la cererea părții interesate, în cadrul soluționării cererilor având ca obiect încuviințarea executării hotărârii sau refuzul recunoașterii sau executării, ori pe cale principală.

Instanța competentă este judecătoria.

În cazul în care instanța constată că este necesară ajustarea, va dispune citarea părților. Prezența procurorului este obligatorie.

Împotriva hotărârii prin care instanța a procedat la ajustarea hotărârii pronunțate într-un alt stat membru se poate introduce apel, în termen de 10 zile de la comunicare. Hotărârea pronunțată în apel nu este supusă recursului.

Articolul 18 litera (a)(iv) - instanțele la care trebuie să fie depusă cererea de refuzare a recunoașterii și, după caz, a executării, în conformitate cu articolul 13

Conform art. 1 din art. I indice 5 din O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la UE, aprobată cu modificări prin Legea nr. 191/2007, cu modificările și completările ulterioare, cererile de refuz al recunoașterii și cererile de refuz al încuviințării executării pe teritoriul României, a hotărârilor privind măsuri de protecție pronunțate, într-un alt stat membru al Uniunii Europene, potrivit prevederilor Regulamentului nr. 606/2013, sunt de competența judecătoriei.

Ultima actualizare: 17/06/2020

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.
Având în vedere retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană, statele membre responsabile cu gestionarea paginilor cu informații naționale actualizează în prezent conținutul de pe acest site. Eventualele fragmente care nu reflectă încă retragerea Regatului Unit nu apar intenționat pe site și vor fi modificate în curând.

Opinia dvs.

Completați formularul de mai jos pentru a ne transmite observațiile dumneavoastră cu privire la noul nostru site