1. Cum poate fi descrisă, în general, citarea părților terțe?
În temeiul dispozițiilor articolelor 46 și 47 din Codul lituanian de procedură civilă ((Lietuvos Respublikos civilinio proceso kodeksas), părțile terțe au posibilitatea de a alege dacă formulează sau nu formulează cereri independente în legătură cu obiectul unui litigiu.
Părțile terțe care formulează o cerere independentă în legătură cu obiectul unui litigiu pot interveni în acțiune numai din proprie inițiativă. Părțile terțe respective sunt participanți independenți în cauză, nesituându-se nici de partea reclamantului, nici de cea a pârâtului. Părțile terțe care formulează o cerere independentă pot interveni în procedură înainte de ședința în care are loc prezentarea concluziilor.
Părțile terțe care nu formulează o cerere independentă în legătură cu obiectul unui litigiu pot interveni în acțiune de partea reclamantului sau a pârâtului înainte de ședința în care are loc prezentarea concluziilor, dacă o hotărâre pronunțată în cauză poate afecta drepturile sau obligațiile acestora. De asemenea, părțile terțe pot fi introduse în procedură la cererea motivată a părților sau la inițiativa instanței.
Părțile terțe sunt informate cu privire la acțiunea care a fost introdusă și sunt invitate să intervină în procedura aflată pe rolul unei instanțe lituaniene prin intermediul unor citații sau înștiințări, inclusiv prin transmiterea unei copii a acțiunii. În conformitate cu articolul 133 alineatul (1) din Codul de procedură civilă, părților implicate într-o acțiune (inclusiv părților terțe) le sunt comunicate, printr-o citație sau printr-o înștiințare, data și locul de desfășurare a ședinței de judecată sau măsurile procedurale individuale adoptate în cauză. Cu toate acestea, înștiințarea părților terțe cu privire la o acțiune este sarcina instanței, iar nu a părților; părțile nu fac altceva decât să precizeze în cererile pe care le-au formulat că în procedură trebuie să fie introduse și alte persoane.
Părțile terțe care formulează o cerere independentă au aceleași drepturi și obligații ca și reclamantul.
Părțile terțe care nu formulează o cerere independentă au aceleași drepturi procedurale (inclusiv dreptul la rambursarea cheltuielilor de judecată) și obligații ca și părțile, cu excepția dreptului de a modifica obiectul și motivele acțiunii, a dreptului de a modifica cererea de chemare în judecată, a dreptului de a retrage cererea de chemare în judecată, a dreptului de a achiesa la pretențiile reclamantului sau a dreptului de a încheia o tranzacție. De asemenea, ele nu au dreptul de a solicita executarea unei hotărâri judecătorești. Părțile terțe care nu formulează o cerere independentă nu pot să acționeze împotriva intereselor părții în sprijinul căreia au intervenit în procedură.
2. Care sunt principalele efecte ale hotărârilor asupra persoanelor care au fost citate ca părți terțe?
Participarea unor părți terțe care formulează o cerere independentă permite soluționarea într-o singură cauză a mai multor litigii conexe cu același obiect, împotriva părților terțe care au formulat cereri independente nemaiputându-se astfel introduce alte acțiuni (sau aceste părți terțe nu mai pot introduce alte acțiuni împotriva aceluiași pârât), întrucât litigiul dintre părțile respective cu privire la acel obiect se consideră a fi fost soluționat. În cazul în care o persoană a fost informată cu privire la posibilitatea de a interveni ca parte terță într-o acțiune aflată pe rolul unei instanțe prin formularea unei cereri independente, însă aceasta nu a intervenit în procedură, împotriva persoanei respective poate fi introdusă în viitor o procedură separată având același obiect. Cu toate acestea, prima hotărâre pronunțată nu poate afecta drepturile și obligațiile unei persoane care nu a intervenit în procedură în calitate de parte terță.
Atunci când se pronunță într-o cauză, instanța nu poate să se pronunțe în același timp cu privire la drepturile și obligațiile unei părți terțe care nu a formulat o cerere independentă față de o parte cu care aceasta are un raport juridic de drept material. În consecință, o hotărâre judecătorească pronunțată într-o cauză în care sunt implicate părți terțe care nu au formulat cereri independente nu se opune formulării unei alte acțiuni împotriva unei părți terțe care a intervenit în cauza inițială fără a fi formulat o cerere independentă. Cu toate acestea, în această cauză, prima hotărâre judecătorească are valoare de hotărâre preliminară; altfel spus, în cazul în care există o altă cauză în care sunt implicate aceleași părți (de exemplu, o acțiune în regres), nu este necesar să se examineze faptele stabilite prin hotărârea definitivă pronunțată în prima cauză [articolul 182 alineatul (2) din Codul de procedură civilă].
În cazul în care o persoană nu a fost informată cu privire la posibilitatea de a interveni ca parte terță într-o cauză aflată pe rolul unei instanțe, indiferent dacă formulează sau nu o cerere independentă, sau în cazul în care o persoană a fost informată, dar nu a intervenit în procedură, iar în hotărârea instanței s-a statuat cu privire la drepturile și obligațiile materiale ale persoanei respective, aceasta ar putea constitui un motiv pentru redeschiderea cauzei. În cazul în care o persoană nu a intervenit în procedură, hotărârea judecătorească în cauză nu are, de regulă, forța unei hotărâri preliminare pentru acea persoană.
3. Există un efect obligatoriu cu privire la evaluarea juridică din cadrul procedurii principale?
A se vedea răspunsul la a doua întrebare.
4. Există un efect obligatoriu cu privire la faptele stabilite pe care terțul nu a putut să le conteste în procedura principală, de exemplu, din cauza faptului că acestea nu au fost contestate de părți?
A se vedea răspunsul la a doua întrebare.
5. Citarea părților terțe produce efecte indiferent dacă terțul a intervenit sau nu a intervenit în procedura principală?
Nu. Hotărârea judecătorească pronunțată în prima procedură (procedura principală) nu poate afecta drepturile și obligațiile unei persoane care a fost informată, însă nu a intervenit în procedură în calitate de parte terță. În cazul în care o persoană nu a fost informată cu privire la posibilitatea de a interveni ca parte terță într-o cauză aflată pe rolul unei instanțe, indiferent dacă formulează sau nu o cerere independentă, sau în cazul în care o persoană a fost informată, dar nu a intervenit în procedură, iar în hotărârea instanței s-a statuat cu privire la drepturile și obligațiile materiale ale persoanei respective, aceasta ar putea constitui un motiv pentru redeschiderea cauzei.
6. Citarea părților terțe influențează raportul dintre terț și partea adversă părții care a citat-o?
A se vedea răspunsul la a doua întrebare.
În Lituania, Curtea de Apel din Lituania (Lietuvos apeliacinis teismas).
În Lituania, Curtea de Apel din Lituania (Lietuvos apeliacinis teismas).
În Lituania, recurs în casație introdus la Curtea Supremă din Lituania (Lietuvos Aukščiausiasis Teismas).
Nu se aplică.
În Lituania, articolul 783 alineatul (3), articolul 787 și articolul 789 alineatul (3) din Codul de procedură civilă (Lietuvos Respublikos civilinio proceso kodeksas).
În Lituania, articolele 46 și 47 din Codul lituanian de procedură civilă (Lietuvos Respublikos civilinio proceso kodeksas).
Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.