Răspunderea părintească - încredințarea copilului și dreptul de vizită

1 Ce înseamnă în termeni practici termenul juridic „răspundere părintească”? Care sunt drepturile şi obligaţiile titularului răspunderii părinteşti?

Conform definiției din Ordonanța din 1995 privind copiii (Irlanda de Nord), autoritatea părintească cuprinde toate drepturile, îndatoririle, competențele și responsabilitățile pe care le deține un părinte prin lege față de copilul său. Drepturile și responsabilitățile respective nu sunt enumerate în ordonanță. Cu toate acestea, s-a recunoscut că persoanele cu autoritate părintească au:

• îndatorirea de a proteja copilul, de a-i asigura o locuință și de a avea grijă de acesta;
• capacitatea de a stabili locuința copilului;
• capacitatea de a stabili cine poate intra în contact cu copilul;
• îndatorirea de a asigura educația copilului;
• dreptul de a consimți la acordarea pașaportului;
• îndatorirea de a asigura tratamentul medical sau asistența medicală și dreptul de a consimți la asemenea tratament sau asistență;
• dreptul de a da un nume copilului;
• dreptul de a asigura formarea religioasă a copilului.

Autoritatea părintească ar trebui să fie exercitată întotdeauna în interesul superior al copilului și toate persoanele cu autoritate părintească ar trebui să fie consultate înainte de luarea unei decizii importante. Dacă însă nu pot ajunge la un acord, persoanele cu răspundere părintească se pot adresa unei instanței de judecată.

2 Ca regulă generală, cine are răspundere părintească asupra unui copil?

Dacă erau căsătoriți unul cu altul la data nașterii copilului, părinții exercită în comun autoritatea părintească față de copil.

Dacă părinții nu erau căsătoriți unul cu altul la data nașterii copilului, autoritatea părintească față de copil îi revine automat mamei, iar tatăl o poate dobândi pe următoarele căi:

• prin căsătorie cu mama;
• prin cererea pronunțării unei hotărâri judecătorești privind autoritatea părintească în favoarea lui;
• prin încheierea unui acord privind autoritatea părintească cu mama (a se vedea întrebarea 5 de mai jos); sau
• prin înregistrarea ca tată al copilului (această cale se aplică numai în cazul nașterilor înregistrate în Regatul Unit după 15 aprilie 2002).

Dacă un tată necăsătorit a dobândit autoritatea părintească prin hotărâre judecătorească, acord sau înregistrare, răspunderea respectivă încetează numai printr-o hotărâre a instanței.

Dacă pronunță o hotărâre de încredințare („residence order”) în favoarea unui tată necăsătorit, instanța trebuie să pronunțe în favoarea acestuia și o hotărâre privind autoritatea părintească, dacă tatăl nu ar avea altfel autoritatea părintească.

O persoană care nu este părinte poate dobândi autoritatea părintească față de copil în temeiul unei hotărâri judecătorești.

3 Dacă părinţii nu sunt capabili sau nu vor să-şi exercite răspunderea părintească asupra copiilor lor, poate fi numită o altă persoană în locul lor ?

O persoană care exercită autoritatea părintească față de un copil nu poate să renunțe la aceasta și nici să o transfere. Persoana respectivă poate lua însă măsuri pentru ca această răspundere să fie exercitată de altcineva în numele său.

În plus, o persoană care nu este părinte poate dobândi autoritatea părintească față de copil pe calea unei hotărâri judecătorești [de exemplu, o hotărâre de încredințare, o hotărâre de protecție în caz de urgență („emergency protection order”) sau o hotărâre de plasament („care order”)].

În general, părintele nu pierde automat autoritatea părintească față de un copil pentru simplul fapt că aceasta este dobândită de o altă persoană. Cu toate acestea, pe baza unei hotărâri de adopție, autoritatea părintească este transferată de la părinții biologici la părinții adoptivi.

Un părinte cu autoritate părintească față de copil poate numi, pentru eventualitatea decesului său, o altă persoană în calitatea de tutore al copilului.

4 Dacă părinţii divorţează sau se despart, cum se stabileşte chestiunea răspunderii părinteşti pe viitor?

Autoritatea părintească față de copil continuă și după divorț și este limitată numai în măsura în care există un acord voluntar sau o hotărâre judecătorească care soluționează problemele dintre părinți sau dintre părinți și terți.

5 Dacă părinţii încheie un acord privind răspunderea părintească, ce formalităţi trebuie respectate pentru a face ca acordul să fie executoriu?

Dacă sunt necăsătoriți, părinții pot încheia un acord privind autoritatea părintească. Acest acord trebuie:

• să fie redactat în forma prevăzută în Reglementările din 1996 privind copiii (Acordul privind autoritatea părintească) [„Children (Parental Responsibility Agreement) (Northern Ireland) 1996];
• să fie semnat în fața unui martor; și
• să fie depus împreună cu două copii la autoritatea competentă în materie de protecție și îngrijire a copiilor: Office of Care and Protection in the Royal Courts of Justice, Chichester Street, Belfast, BT1 3JF.

Dacă au fost căsătoriți, dar s-au separat sau au divorțat, părinții pot încheia un acord cu privire la modul în care își vor exercita răspunderea părintească, consfințind respectivul acord printr-o hotărâre judecătorească care poate fi modificată ulterior, în cazul schimbării circumstanțelor.

6 Dacă părinţii nu pot ajunge la un acord privind chestiunea răspunderii părinteşti, care sunt căile alternative de rezolvare a conflictului fără prezentarea în instanţă?

În Irlanda de Nord există mai multe agenții care oferă servicii de mediere și care pot ajuta la soluționarea pe cale amiabilă a litigiilor. Puteți găsi informații pe site-urile următoarelor agenții: UK College of Family Mediators, Family Mediation Northern Ireland, Barnado's Northern Ireland, Family Support Northern Ireland, Dispute Resolution Service Northern Ireland și Mediation and Counselling Northern Ireland.

7 Dacă părinţii se prezintă în instanţă, asupra căror chestiuni legate de copil poate judecătorul să decidă?

Instanțele din Irlanda de Nord dispun de o gamă largă de competențe, putând soluționa, în special, chestiuni legate de:

• deplasarea unui copil din Irlanda de Nord;
• reședință (unde și cu cine trebuie să locuiască copilul);
• contact (când, unde și cu cine poate avea contact copilul);
• resursele financiare;
• educație;
• formare religioasă;
• tratament medical;
• administrarea patrimoniului copilului.

8 Dacă instanţa hotărăşte că un părinte va avea custodia exclusivă a unui copil, aceasta înseamnă că el sau ea poate decide asupra tuturor chestiunilor legate de copil fără îl consulte pe celălalt părinte în prealabil?

Instanțele au recunoscut necesitatea unor măsuri flexibile și practice ori de câte ori este posibil. Prin urmare, în cazul în care copilul se află în îngrijirea unuia dintre părinți, părintele respectiv trebuie să fie în măsură să ia deciziile care se impun în perioada în care copilul este în grija sa.

În același timp, este de așteptat ca deciziile majore să fie discutate cu celălalt părinte și ca problemele să fie soluționate pe cale amiabilă. Dacă însă nu pot ajunge la un acord, părinții se pot adresa instanței în vederea pronunțării unei hotărâri într-o chestiune specifică a răspunderii părintești („specific issue order”, prin care se soluționează o chestiune specifică) sau a unei hotărâri privind măsurile interzise („prohibited steps order”, prin care se precizează tipul de decizie care nu poate fi luată fără acordul instanței).

Dacă există o hotărâre de încredințare executorie cu privire la copil, nicio persoană nu poate schimba numele de familie al copilului și nici nu îl poate deplasa din Regatul Unit pentru o perioadă mai mare sau egală cu o lună fără consimțământul scris al tuturor persoanelor care exercită autoritatea părintească sau fără consimțământul instanței.

9 Dacă instanţa hotărăşte că părinţii vor avea custodia comună a unui copil, ce înseamnă aceasta în practică?

În cazul în care copilul este încredințat unui părinte, deciziile curente necesare sunt luate de părintele respectiv. Cu toate acestea, este de așteptat ca celălalt părinte să fie consultat cu privire la deciziile majore.

10 Cărei instanţe sau autorităţi ar trebui să mă adresez dacă vreau să depun o cerere privind răspunderea părintească? Ce formalităţi trebuie respectate şi ce acte trebuie să ataşez la cererea mea?

În mod obișnuit, cererile de pronunțare a unei hotărâri de conferire a autorității părintești ar trebui introduse la instanța pentru procedurile de dreptul familiei („Family Proceedings Court”). Cu toate acestea, dacă există alte proceduri în materie de dreptul familiei referitoare la copil pe rolul altei instanțe, cererea poate fi introdusă la instanța respectivă.

Procedurile deschise în fața unei instanțe pentru procedurile de dreptul familiei pot fi transferate către un centru pentru îngrijirea familiei („Family Care Centre”) sau către Înalta Curte („High Court”) din mai multe motive (de exemplu, dacă procedurile sunt complexe sau implică o chestiune de interes public general).

Adresele și numerele de telefon ale instanțelor pot fi găsite pe site-ul web al Serviciului Instanțe judecătorești din Irlanda de Nord („Northern Ireland Courts and Tribunal Service”).

Există o serie de formulare care trebuie completate și depuse la grefa instanței competente. Majoritatea acestora sunt formulare-tip. Grefa instanței va fi în măsură să furnizeze copii ale formularelor și să explice modul de completare a acestora. Cu toate acestea, personalul instanței nu poate oferi consultanță juridică și nici nu vă poate sfătui ce să spuneți. Se va plăti, de asemenea, o taxă judiciară.

11 Ce procedură se aplică în aceste cazuri? Este disponibilă o procedură de urgenţă?

La depunerea cererii, instanța va stabili o dată pentru audiere, iar cealaltă parte va fi informată cu privire la această dată. Dacă problema nu se soluționează înainte de data stabilită pentru audiere, un magistrat sau un judecător va audia probele și va pronunța o hotărâre. Nu există proceduri de urgență pentru dobândirea autorității părintești.

12 Pot obţine asistenţă juridică pentru a acoperi costurile procedurii?

Aveți dreptul de a solicita asistență juridică. Cu toate acestea, suma ajutorului financiar oferit (dacă este cazul) este stabilită în urma unei evaluări a mijloacelor financiare. Chiar dacă în urma evaluării se constată că sunteți eligibil(ă) pentru un ajutor financiar, este posibil să trebuiască să contribuiți financiar la cheltuieli. Prin acord, respectiva contribuție poate fi rambursată Agenției Serviciilor Juridice („Legal Services Agency”) pe parcursul unei perioade de timp. Pe lângă criteriile de eligibilitate financiară, trebuie să îndepliniți și criteriul temeiniciei, și anume trebuie să demonstrați că existe motive întemeiate pentru a introduce o acțiune sau pentru a vă apăra în cadrul unei acțiuni și că motivele respective sunt întemeiate în toate circumstanțele.

13 Este posibilă atacarea unei hotărâri privind răspunderea părintească?

Calea de atac se introduce:

1. la un centru pentru îngrijirea familiei și, respectiv,
2. la Înalta Curte

împotriva pronunțării sau a refuzului de pronunțare a unei hotărâri de către o instanță pentru procedurile de dreptul familiei și, respectiv, un centru pentru îngrijirea familiei.

Când este sesizată cu o cale de atac, Înalta Curte poate, la cererea uneia dintre părți, să solicite avizul Curții de Apel (Court of Appeal) într-o chestiune de drept (procedură cunoscută cu numele de „case stated”). Dacă nu se recurge la această procedură, hotărârea Înaltei Curți este definitivă.

Dacă se recurge la această procedură, hotărârea Curții de Apel în cauza expusă de Înalta Curte este definitivă.

14 În anumite cazuri, poate fi necesară adresarea către o instanţă sau către o altă autoritate pentru a face executorie o hotărâre privind răspunderea părintească. Care procedură se aplică în asemenea cazuri?

Într-o instanță pentru procedurile de dreptul familiei (care tratează majoritatea cauzelor referitoare la copii) se poate depune o cerere de abordare a unei chestiune specifice referitoare la exercitarea autoritatea părintești. Datele de contact sunt menționate mai sus.

15 Ce ar trebui să fac pentru ca o hotărâre în materia răspunderii părintești pronunțată de o instanță dintr-un alt stat membru să fie recunoscută și executată în acest stat membru?

Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului („Regulamentul Bruxelles IIa”) prevede ca anumite hotărâri privind exercitarea autorității părintești pronunțate într-un stat membru să fie executate în alt stat membru.

Executarea hotărârii în chestiune trebuie să fi fost încuviințată în acel alt stat. În Irlanda de Nord trebuie să solicitați înregistrarea hotărârii în fața Înaltei Curți.

16 Ce instanță din acest stat membru trebuie să sesizez pentru a mă opune recunoașterii unei hotărâri în materia răspunderii părintești pronunțate de o instanță dintr-un alt stat membru? Ce procedură se aplică în acest caz?

Recunoașterea trebuie contestată în fața instanței din celălalt stat membru, în conformitate cu procedura aplicabilă în instanța respectivă.

17 Ce legislație se aplică în acțiunile privind răspunderea părintești în cazul în care copilul sau părțile nu locuiesc în acest stat membru sau au cetățenii diferite?

Procedura trebuie introdusă în fața instanței judecătorești în a cărei circumscripție teritorială se află reședința obișnuită a copilului.

Dacă instanța din Irlanda de Nord hotărăște că are competență să se pronunțe în cauză, se va aplica legislația din Irlanda de Nord.

 

Această pagină face parte din portalul Europa ta.

Ne-am bucura să primim feedbackul dumneavoastră cu privire la utilitatea informațiilor furnizate.