Profesiile juridice – introducere

Această rubrică conține informații despre profesiile din lumea judiciară (descriere, condiții de acces în profesie etc.).

Prezentare generală a sistemului judiciar

În Luxemburg instanțele sunt organizate în două categorii, și anume instanțele judiciare și instanțele administrative. Această organizare se bazează pe natura litigiului.

Instanțele judiciare cuprind trei tribunale de pace, două tribunale teritoriale, Curtea de Apel și Curtea de Casație. Aceste instanțe sunt competente, în esență, să judece litigii de drept civil, de drept comercial, de drept penal, precum și de dreptul muncii. Judecătorii (completele de judecată – „magistrats du siège”) și procurorii (substituts și procureurs – „magistrature debout”) fac parte din aceeași categorie profesională.

Instanțele administrative cuprind un tribunal administrativ și o curte administrativă. Aceste instanțe judecă litigiile de natură administrativă și fiscală (impozite directe).

Curtea Constituțională este alcătuită din magistrați din rândul instanțelor judiciare și din rândul instanțelor administrative. Aceasta controlează conformitatea legii în raport cu Constituția, care este norma juridică supremă a țării.

Magistrații

Există două căi de acces în magistratură:

Recrutare prin susținerea unui examen-concurs

Viitorii magistrați, și anume atașații de justiție, sunt recrutați prin intermediul unui examen-concurs. Pentru a fi admiși la examenul-concurs, aceștia trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

1. să aibă cetățenia luxemburgheză;
2. să beneficieze de drepturile civile și politice și să prezinte garanțiile morale necesare;
3. să dețină o diplomă luxemburgheză care să ateste absolvirea studiilor universitare de drept corespunzătoare gradului de master recunoscut sau o diplomă străină care să ateste absolvirea studiilor universitare de drept corespunzătoare gradului de master recunoscut și omologată de ministrul ale cărui atribuții includ „Învățământul superior”, în conformitate cu Legea modificată din 18 iunie 1969 privind învățământul superior și omologarea titlurilor și gradelor de învățământ superior străine;
4. să cunoască la un nivel adecvat limbile luxemburgheză, franceză și germană;
5. să fi urmat un stagiu judiciar sau notarial timp de cel puțin douăsprezece luni;
6. să îndeplinească condițiile de aptitudine fizică și psihică necesare, care sunt verificate în cadrul unui examen medical și al unui examen psihologic.

Comisia de recrutare și de formare a atașaților de justiție, alcătuită exclusiv din magistrați și denumită în continuare „comisia”, este cea care organizează examenul-concurs pentru recrutarea în magistratură. Examenul-concurs constă din trei probe scrise referitoare la dreptul civil și procedura civilă, dreptul penal și procedura penală, precum și la dreptul administrativ și contenciosul administrativ. Probele constau în principal în redactarea unui proiect de decizie sau hotărâre judiciară. Pentru a reuși la examenul-concurs, candidații trebuie să obțină cel puțin trei cincimi din punctajul total al tuturor probelor și cel puțin jumătate din punctajul maxim pentru fiecare probă. Comisia stabilește clasamentul candidaților în ordinea notelor finale. Sunt recrutați candidații clasați pe locurile eligibile.

Recrutare pe bază de dosare

Aceasta este o modalitate subsidiară de recrutare, care este organizată numai dacă, în urma examenului-concurs, nu se ajunge la numărul de atașați de justiție stabilit anual de ministrul justiției.

Pentru a-și putea depune candidatura, candidații trebuie:

1. să îndeplinească anumite condiții cerute pentru admiterea la examenul-concurs, mai precis condițiile de la punctele 1 - 4 și 6;
2. să dețină o diplomă de finalizare a stagiului judiciar;
3. să fi exercitat profesia de avocat timp de cel puțin cinci ani.

Comisia invită candidații la un interviu individual, la care asistă și un expert în psihologie, care emite un aviz motivat pentru fiecare candidat. Drept criterii de selecție a candidaților sunt utilizate rezultatele examenelor care atestă absolvirea cursurilor complementare de drept luxemburghez și rezultatele examenului de la sfârșitul stagiului judiciar, experiența profesională, eventualele calificări complementare, precum și eventualele publicații. Comisia efectuează selecția candidaților.

Constituția garantează independența membrilor magistraturii de scaun față de puterea politică. Aceștia sunt astfel inamovibili. Niciunuia dintre aceștia nu i se poate lua locul și nu poate fi suspendat decât printr-o hotărâre judecătorească. Mutarea lor nu se poate face decât printr-o nouă numire și cu consimțământul lor. Cu toate acestea, în caz de boală sau de comportament necorespunzător aceștia pot fi suspendați, revocați sau mutați, în conformitate cu condițiile prevăzute de lege.

Funcția de magistrat este incompatibilă cu calitatea de membru al guvernului, cu mandatele de deputat, primar, consilier municipal sau consilier comunal, cu orice altă funcție salarizată publică sau privată, cu funcțiile de notar, executor judecătoresc, cu cariera militară și cariera ecleziastică, precum și cu profesia de avocat. Magistrații sunt imparțiali și obligați să păstreze secretul profesional. Remunerarea lor este stabilită prin lege.

Pentru mai multe informații, a se vedea pagina privind profesia de magistrat pe site-ul Ministerului Justiției.

Avocații

Profesia de avocat este reglementată de Legea modificată din 10 august 1991 privind profesia de avocat.

Profesia de avocat este o profesie liberală și independentă. Profesia de avocat poate fi exercitată în mod individual. Avocații se pot asocia sub formă de persoană juridică. Avocații sunt singurii care pot să asiste sau să reprezinte părțile, să formuleze cereri și să pledeze pentru acestea în fața instanțelor, indiferent care este natura acestora, să primească documentele și titlurile acestora pentru a le prezenta instanțelor, să întocmească și să obțină semnarea actelor necesare pentru conformitatea procedurii și să pună cauza în stadiul de a fi judecată.

Numai avocații pot să acorde consultații juridice, în mod obișnuit și în schimbul unei remunerații, sau să redacteze acte sub semnătură privată pentru alții. De asemenea, avocații își reprezintă sau își asistă clienții în fața instanțelor internaționale precum Curtea de Justiție a Uniunii Europene sau Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Avocații trebuie să respecte secretul profesional care este de ordine publică și a cărui încălcare este sancționată penal.

Pentru a exercita profesia de avocat în Luxemburg, trebuie să fi obținut în mod obligatoriu înscrierea în tabloul unui Ordin al avocaților din Marele Ducat al Luxemburgului. Această condiție este, de asemenea, valabilă pentru un avocat european care dorește să profeseze în Luxemburg sub titlul său profesional de origine.

Tabloul Ordinului avocaților cuprinde șase liste:

Lista 1: avocați cu competențe depline (avocats à la Cour)

Lista 2: avocați

Lista 3: avocați care nu mai profesează

Lista 4: avocați din Uniunea Europeană care profesează sub titlul lor profesional de origine

Lista 5: societăți de avocați cu competențe depline (avocats à la Cour)

Lista 6: alte societăți de avocați

Pentru a fi înscrisă în tabloul unui Ordin al avocaților în Luxemburg, o persoană trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

• să prezinte garanția necesară privind onorabilitatea,
• să facă dovada îndeplinirii condițiilor de admitere pentru stagiul de practică judiciară sau a trecerii probei de aptitudini prevăzută pentru avocații dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene de Legea modificată din 10 august 1991 care stabilește, pentru profesia de avocat, sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior obținute în urma unei formări profesionale cu o durată de cel puțin trei ani sau să facă dovada îndeplinirii condițiilor de înscriere ca avocat care profesează în Marele Ducat al Luxemburgului sub titlul său profesional de origine, în aplicarea Legii modificate din 13 noiembrie 2002 privind transpunerea în dreptul luxemburghez a Directivei 98/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 de facilitare a exercitării cu caracter permanent a profesiei de avocat într-un stat membru, altul decât cel în care s-a obținut calificarea, să cunoască limba în care este redactată legislația și limbile utilizate în administrație și justiție în sensul Legii din 24 februarie 1984 privind regimul lingvistic,
• să fie de naționalitate luxemburgheză sau resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene,
• să cunoască limba în care este redactată legislația și limbile utilizate în administrație și justiție în sensul Legii din 24 februarie 1984 privind regimul lingvistic fără a aduce atingere articolului 31-1 din Legea modificată din 10 august 1991. Nivelul de competență lingvistică necesar pentru limbile luxemburgheză și germană este nivelul B2 din Cadrul european comun de referință pentru limbi pentru înțelegerea textului oral și nivelul B1 pentru exprimarea orală și, pentru limba germană, nivelul B2 pentru înțelegerea textului scris. Pentru limba franceză, este necesar nivelul B2 din cadrul respectiv atât pentru înțelegere, cât și pentru exprimarea scrisă și orală.
  Prin derogare de la alineatul precedent, avocații europeni menționați la articolul 10 din Directiva 98/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 de facilitare a exercitării cu caracter permanent a profesiei de avocat într-un stat membru, altul decât cel în care s-a obținut calificarea, în momentul admiterii pe lista I din tabloul unui Ordin al avocaților, trebuie să stăpânească limba în care este redactată legislația în sensul Legii din 24 februarie 1984 privind regimul lingvistic în măsura în care își limitează activitățile profesionale la activitățile care nu necesită stăpânirea celorlalte limbi în sensul Legii din 24 februarie 1984. Nivelul necesar de cunoaștere a limbilor este cel menționat la alineatul precedent.

Câteva precizări privind cerințele lingvistice:

Avocații înscriși individual trebuie să stăpânească limba în care este redactată legislația în sensul Legii din 24 februarie 1984 privind regimul lingvistic, precum și orice altă limbă necesară exercitării activităților profesionale ale acestora, fără a aduce atingere precizărilor anterioare.

Avocații înscriși pe lista II trebuie să cunoască, în plus, limbile utilizate în administrație și în justiție în Marele Ducat al Luxemburgului, care sunt necesare îndeplinirii obligațiilor acestora în raport cu stagiul de practică judiciară.

Avocatul care acceptă o cauză trebuie să aibă competențele profesionale și lingvistice necesare, în caz contrar se expune sancțiunilor disciplinare.

După ce a obținut avizul ministrului justiției, Consiliul ordinului poate, făcând dovada reciprocității din partea țării care nu este membră a Uniunii Europene din care provine candidatul, să îl scutească pe acesta de îndeplinirea condiției privind naționalitatea. Situația este aceeași în cazul candidaților care au statutul de refugiat politic și care beneficiază de dreptul de azil în Marele Ducat al Luxemburgului.

Avocații înscriși pe lista de avocați I sunt singurii autorizați să poarte titlul de avocat cu drepturi depline. Pentru aceasta, este necesar:

• fie să fi îndeplinit, ca avocat înscris pe lista de avocați II, o perioadă de stagiu de practică judiciară de doi ani și să fi promovat examenul de finalizare a stagiului de practică judiciară,
• fie să fi trecut proba de aptitudini prevăzută pentru avocații din alt stat membru al Uniunii Europene de Legea modificată din 10 august 1991 care stabilește, pentru profesia de avocat, sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior obținute în urma unei formări profesionale cu o durată de cel puțin trei ani,
• fie, în calitate de avocat european autorizat să profeseze sub titlul său profesional de origine, să facă dovada unei activități efective și regulate cu o durată de cel puțin trei ani în Luxemburg și în dreptul luxemburghez, inclusiv în dreptul Uniunii Europene, sau să beneficieze de dispozițiile articolului 9 alineatul (2) din Legea modificată din 13 noiembrie 2002 privind transpunerea în dreptul luxemburghez a Directivei 98/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 de facilitare a exercitării cu caracter permanent a profesiei de avocat într-un stat membru, altul decât cel în care s-a obținut calificarea.

Avocații cu drepturi depline sunt singurii abilitați să îndeplinească actele pentru care actele cu putere de lege și actele administrative prevăd un reprezentant legal, adică să reprezinte părțile în fața Curții Constituționale, a instanțelor administrative, a Curții Supreme de Justiție și în fața tribunalelor teritoriale care judecă în materie civilă, să prezinte concluzii pentru părți, să primească documentele și titlurile acestora pentru a le prezenta instanței și să obțină semnarea actelor necesare pentru conformitatea procedurii și pentru a aduce cauza în stadiul de a fi judecată.

Avocații care sunt înscriși pe lista de avocați II, precum și avocații europeni autorizați să profeseze sub titlul lor profesional de origine care sunt înscriși pe lista de avocați IV nu pot să îndeplinească aceste acte decât dacă sunt asistați de un avocat cu drepturi depline, înscris pe lista de avocați I. Reprezentarea părților fiind liberă în fața tuturor instanțelor care nu solicită în mod obligatoriu un reprezentant legal, avocații înscriși pe listele de avocați II sau IV pot să reprezinte părțile în fața acestor instanțe fără a fi asistați de un avocat cu drepturi depline.

Accesul la formarea profesională ca avocat, care este reglementat prin Regulamentul Marelui Ducat din 10 iunie 2009 privind organizarea stagiului de practică judiciară și care reglementează accesul în notariat, presupune parcurgerea unui stagiu de pregătire profesională alcătuit dintr-o perioadă de cursuri suplimentare de drept luxemburghez, urmată de un stagiu practic.

După obținerea certificatului de formare suplimentară în dreptul luxemburghez, stagiarii sunt admiși pentru a fi înscriși pe lista 2 a unuia din Barourile din Luxemburg.

Scopul stagiului de pregătire judiciară este formarea în vederea exercitării profesiei de avocat. Studiile universitare au permis stagiarului să dobândească o cunoaștere aprofundată a dreptului și CSDL (cursurile suplimentare de drept luxemburghez) au completat aceste cunoștințe prin formarea privind particularitățile dreptului luxemburghez. În timpul stagiului de pregătire judiciară, se pune accentul în principal pe formarea în vederea exercitării profesiei de avocat, atât prin exercitarea profesiei sub egida unui coordonator de stagiu, cât și prin urmarea unor cursuri având ca obiect chiar formarea în profesie.

Stagiul practic cu o durată de cel puțin doi ani se încheie cu un examen de sfârșit de stagiu. După promovarea acestui examen, postulantul devine avocat cu drepturi depline și este înscris pe lista 1.

Pe baza unei cereri motivate și justificate, stagiarul poate fi autorizat de Comitetul de conducere să efectueze cel puțin trei luni și cel mult șase luni din stagiul său de pregătire judiciară într-un birou de avocat situat într-un stat membru al Uniunii Europene. Această perioadă de stagiu autorizată în mod corespunzător este luată în considerare pentru durata stagiului de pregătire judiciară.

Avocații sunt grupați într-un ordin care este o corporație independentă față de autoritățile publice și de magistratură. Există un Ordin al avocaților la Luxemburg și un Ordin al avocaților la Diekirch. Fiecare ordin are personalitate civilă. Ordinul avocaților are următoarele organisme: Adunarea, Consiliul ordinului, Decanul și, pentru ansamblul profesiei, Consiliul de disciplină și administrativ.

Pentru mai multe informații, a se vedea pagina privind profesia de avocat pe site-ul Ministerului Justiției.

Notarii

Numărul notarilor este stabilit printr-un regulament al Marelui Ducat în temeiul articolului 13 din Legea modificată din 9 decembrie 1976 privind organizarea activității notariale. În prezent, numărul notarilor este de 36 pentru întreaga țară.

Notarii sunt funcționari publici abilitați să primească toate actele și contractele pentru care părțile trebuie sau doresc să obțină caracterul autentic corespunzător actelor autorităților publice și să asigure o dată certă, să le păstreze, să elibereze copii învestite cu formulă executorie și copii ale acestora.

Este interzis ca notarii, prin ei înșiși sau printr-o persoană interpusă, fie în mod direct, fie în mod indirect: să se angajeze în activități comerciale, să fie administratori, comanditați, administratori delegați sau lichidatori ai unei societăți comerciale sau ai unei unități industriale sau comerciale, să se implice în administrarea și controlul societăților, întreprinderilor sau agențiilor care au ca obiect cumpărarea, vânzarea, lotizarea sau construcția de imobile sau să aibă un interes oarecare în aceste activități; să aibă relații constante cu societățile, întreprinderile sau agențiile menționate, care să împiedice alegerea liberă a notarului de către părți; să efectueze în mod curent operațiuni bancare, de scont și de curtaj sau speculații la bursă, cu excepția operațiunilor de scont efectuate cu ocazia actelor aferente funcției lor; să primească depuneri de fonduri, cu excepția depozitelor efectuate în vederea sau cu ocazia efectuării actelor aferente funcției lor sau a lichidării succesiunilor; să își exercite profesia în orice cauză în care ar avea interese; să se folosească de persoane interpuse pentru actele pe care nu le pot efectua în mod direct; să aibă în serviciul lor, cu orice titlu, agenți de afaceri sau agenți imobiliari.

Actele notariale se întemeiază pe dispozițiile codului civil; acestea sunt executorii în situația în care sunt învestite cu formulă executorie. Pentru redactarea actelor, notarii sunt obligați să folosească limba franceză sau germană, la alegerea părților.

Notarii își exercită atribuțiile pe întregul teritoriu național. Prin intermediul atribuțiilor pe care le dețin, aceștia participă la exercitarea puterii publice.

Camera Notarilor este alcătuită din șapte membri aleși dintre notarii din țară de către Adunarea generală a notarilor.

Pe lângă atribuțiile conferite Camerei Notarilor prin actele cu putere de lege și actele administrative, aceasta are în special următoarele atribuții:

• să mențină disciplina în rândul notarilor și să exercite puterea disciplinară prin intermediul consiliului său de disciplină; să prevină sau să concilieze orice diferend între notari și, în cazul în care nu se ajunge la un acord, să își exprime opinia printr-un simplu aviz;
• să soluționeze orice diferend între notari și terți;
• să își exprime opinia cu privire la dificultățile referitoare la onorarii, remunerații, salarii, venituri, taxe și plăți efectuate în cont de către notari, precum și la orice diferend în aceasta privință, supus unui tribunal civil;
• să primească în păstrare listele cu minutele întocmite; să verifice contabilitatea notarilor;
• să reprezinte notarii din Marele Ducat pentru apărarea drepturilor și intereselor profesiei.

Consiliul de disciplină este compus din președintele Tribunalului teritorial din Luxemburg sau judecătorul care îl înlocuiește, în calitate de președinte, și din patru membri ai Camerei Notarilor, desemnați în funcție de vechimea în profesie.

Consiliul de disciplină exercită puterea disciplinară asupra tuturor notarilor pentru: încălcarea prevederilor actelor cu putere de lege și ale actelor administrative cu privire la exercitarea profesiei, erori și neglijențe profesionale, fapte care contravin prudenței și demnității profesionale, precum și onoarei și probității, fără a aduce atingere acțiunii în instanță care poate surveni ca urmare a faptelor menționate. Deciziile Consiliului de disciplină pot fi atacate cu apel, atât de către notarul condamnat, cât și de către procurorul general al statului. Apelul este introdus la secția civilă a Curții Supreme de Justiție, care se pronunță printr-o hotărâre definitivă.

Pentru a fi admisă în profesia de notar, o persoană trebuie:

• să fie de naționalitate luxemburgheză sau să fie resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene,
• să beneficieze de drepturile civile și de exercitarea drepturilor politice,
• să aibă 25 de ani împliniți și să fi obținut fie diploma de candidat la funcția de notar în conformitate cu legislația luxemburgheză (sistemul actual), fie certificatul de finalizare a stagiului necesar pentru a putea accede la funcția de notar (sistemul precedent),
• să stăpânească limba în care este redactată legislația și limbile utilizate în administrație și în justiție în sensul Legii din 24 februarie 1984 privind regimul lingvistic.

Pentru mai multe informații, a se vedea pagina privind profesia de notar pe site-ul Ministerului Justiției.

Alte profesii juridice

Executorii judecătorești

Executorul judecătoresc este un funcționar judiciar care este singurul îndreptățit:

• să comunice transcrierile și actele judiciare și să facă notificările prevăzute de actele cu putere de lege și actele administrative în situațiile în care modul de notificare nu a fost reglementat prin lege;
• să procedeze la executarea hotărârilor judecătorești, precum și a actelor sau a titlurilor învestite cu formulă executorie.

Executorul judecătoresc poate să procedeze la:

• recuperarea pe cale amiabilă sau judiciară a tuturor creanțelor. Aceasta atribuție cuprinde dreptul de a semna în numele reclamanților cereri în vederea obținerii unei ordonanțe de plată sau a unei popriri pe prestările periodice,
• evaluări și vânzări la licitație publică a mobilelor, a efectelor mobiliare și a activelor, în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative în materie.

Acesta poate fi însărcinat de instanță să efectueze:

• constatări pur materiale care exclud orice opinie privind consecințele de fapt sau de drept care pot rezulta din acestea;
• constatări de aceeași natură, la cererea particularilor; în ambele cazuri, aceste constatări sunt valabile până la proba contrarie.

Tariful executorilor judecătorești se stabilește printr-un regulament al Marelui Ducat.

Camera executorilor judecătorești reprezintă profesia la nivel național. Este administrată de un consiliu alcătuit din trei membri, și anume un președinte, un secretar și un trezorier. Președintele reprezintă Camera executorilor judecătorești din punct de vedere judiciar și extrajudiciar.

Pentru mai multe informații, a se vedea pagina privind profesia de executor judecătoresc pe site-ul Ministerului Justiției.

Grefierii

Grefierul-șef exercită funcțiile de director al grefei și de șef al personalului. Sarcinile administrative ale grefierului-șef cuprind: eliberarea de copii solicitate de avocați și de persoane private (de exemplu, certificate de divorț pentru a fi transcrise în străinătate), predarea corespondenței/a titlurilor executorii spre expediere, depunerea testamentelor olografe, declarații în cadrul unei succesiuni, depunerea jurământului de către grefieri, pregătirea adunărilor generale ale grefierilor, elaborarea de statistici și supravegherea arhivelor. De asemenea, grefierul-șef recepționează actele de recuzare a magistraților.

Grefierii furnizează asistență judecătorului cu privire la toate actele și procesele-verbale ale departamentului din care fac parte, și anume pentru audiențe, înfățișarea părților, anchete, vizite la fața locului, autopsii, inventarul patrimoniului în caz de faliment, redactarea hotărârilor și transcrierea audierilor persoanelor puse sub tutelă sau curatelă. Judecătorul nu își poate îndeplini atribuțiile în absența grefierului său.

Funcțiile grefierilor sunt stabilite prin articolul 78 și următoarele din Legea modificată privind organizarea judiciară.

Culegere de legi speciale p. 7–40.

Accesul la profesie este stabilit prin Legea modificată din 16 aprilie 1979 de stabilire a statutului general al funcționarilor publici.

http://www.fonction-publique.public.lu/fr/publications/Reformes/Recueils/1_Statut.pdf

Linkuri relevante

Ministerul Justiției