Deplasarea/Stabilirea legală în altă țară împreună cu copiii

Rumænien
Indholdet er leveret af
European Judicial Network
Det Europæiske Retlige Netværk (på det civile og handelsretlige område)

1 În ce împrejurări poate un părinte să deplaseze în mod licit copilul în alt stat membru, fără consimţământul celuilalt părinte?

Conform dispoziţiilor art. 30 alin.1 lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, minorul care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărţi de identitate, cărți de identitate simple sau cărți electronice de identitate şi care călătoreşte în străinătate împreună cu unul dintre părinţi poate părăsi teritoriul României fără a mai fi necesară declaraţia celuilalt părinte, numai dacă părintele însoţitor face dovada faptului că i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă sau că exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă, pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013.

De asemenea, nu este necesară declaraţia părintelui decăzut din drepturile părinteşti sau, după caz, declarat dispărut, în condiţiile legii, dacă însoţitorul face dovada în acest sens.

De asemenea, conform art. 30 alin. 6 ind. 1 din Legea nr. 248/2005, declarația celuilalt părinte, declarația ambilor părinți sau, după caz, a părintelui căruia i-a fost încredințat minorul, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească, a părintelui supraviețuitor sau a reprezentantului său legal, privind acordul acestora cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate la ieșirea din România, nu este necesară atunci când minorul cetățean român cu domiciliul sau reședința în țara de destinație se deplasează însoțit, în condițiile Legii nr. 248/2005, în această țară.

Organele poliţiei de frontieră permit ieşirea din România a minorilor însoţiţi în cazul în care însoţitorul argumentează necesitatea călătoriei în străinătate prin faptul că minorul urmează să beneficieze de un tratament medical care nu este posibil pe teritoriul României şi fără de care viaţa sau sănătatea îi este pusă în mod grav în pericol, cu condiţia să prezinte documente doveditoare în acest sens, emise sau avizate de autorităţile medicale române, din care să rezulte perioada şi statul sau statele în care urmează să se acorde tratamentul medical respectiv, chiar dacă nu există acordul ambilor părinţi, al celuilalt părinte, al părintelui supravieţuitor sau al reprezentantului legal. De asemenea, organele poliţiei de frontieră permit ieşirea din România a minorilor însoţiţi în cazul în care însoţitorul face dovada că minorul se deplasează pentru studii sau concursuri oficiale, prin prezentarea unor documente corespunzătoare, din care să rezulte perioada şi statul sau statele în care se vor desfăşura aceste studii sau concursuri, chiar dacă există acordul doar al unuia dintre părinţi.

2 În ce condiţii este necesar consimţământul celuilalt părinte pentru a deplasa copilul în alt stat membru?

Consimţământul celuilalt părinte este necesar pentru deplasarea copilului în alt stat membru pentru situaţiile în care autoritatea părintească este exercitată în comun de ambii părinţi.

Astfel, părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească, indiferent dacă minorul este din cadrul ori din afara căsătoriei (art. 503 alin. 1 Cod civil).

În situaţia desfacerii căsătoriei prin divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel. Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi (art. 397 și art. 398 alin. 1 Cod civil).

Conform dispozițiilor art. 30 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 248/2005, în vederea deplasării unui minor cetățean român în afara țării, părintele însoțitor trebuie să prezinte la organele poliției de frontieră o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate, pentru o perioadă care să nu depășească 3 ani de la data întocmirii acesteia.

Declarația trebuie să fie autentificată în România de notarul public, iar în străinătate, de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României ori, dacă a fost dată în fața autorităților străine, să îndeplinească condițiile de supralegalizare prevăzute de lege sau să aibă aplicată apostila conform Convenției cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, cu excepția celor ce emană dintr-un stat cu care România a încheiat tratate, convenții sau acorduri de asistență juridică, în materie civilă sau de drept al familiei, care prevăd scutirea de supralegalizare. Declarația trebuie să fie eliberată părților în două duplicate, dintre care un duplicat se păstrează de către însoțitor, iar al doilea duplicat însoțește pașaportul minorului.

3 Dacă celălalt părinte nu este de acord cu deplasarea copilului în alt stat, cu toate că acest lucru este necesar, cum poate fi copilul deplasat în mod legal în alt stat membru?

Ori de câte ori există neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, instanţa de tutelă, după ce îi ascultă pe părinţi şi luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului (art. 486 Cod civil). Astfel, consimţământul celuilalt părinte la deplasarea copilului în străinătate poate fi suplinit prin hotărârea instanţei de judecată.

4 Se aplică aceleaşi norme pentru deplasarea temporară (de exemplu, asistenţă medicală, vacanţă etc.) şi pentru cea definitivă? Dacă există, vă rugăm să furnizaţi formularele de consimţământ relevante.

În cazul în care deplasarea copilului într-un alt stat vizează schimbarea reședinței copilului, este necesar consimțământul celuilalt părinte, cu excepția cazului în care părintele care dorește să se mute exercită singur autoritatea părintească.

Astfel, Codul civil prevede că în cazul în care este afectat exercițiul autorității sau al unor drepturi părintești, schimbarea locuinței copilului, împreună cu părintele la care locuiește, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte. În caz de neînțelegere între părinți, hotărăște instanța de tutelă (art. 497 Cod civil).

Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate nu distinge între deplasarea temporară și cea definitivă.

Potrivit art. 34 din HG nr. 94/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 248/2005, modelul declarațiilor necesare pentru ieșirea din țară a minorului se stabilește prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

Textul legii nr. 248/2005 poate fi consultat aici.

Fişiere relevante

Model declarație privind acordul unuia dintre părinți pentru ieșirea din țară a minorului însoțit de celălalt părinte PDF (100 Kb) ro

Model declarație privind acordul părinților pentru ieșirea din țară a minorului însoțit de o altă persoană fizică majoră PDF (194 Kb) ro

Ultima actualizare: 18/02/2021

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.