NOTĂ: Versiunea în limba originală a acestei pagini polonă a fost modificată recent. Versiunea lingvistică pe care o consultați acum este în lucru la traducătorii noștri.
Pagina este deja disponibilă în următoarele limbi: engleză.
Swipe to change

Termene procedurale

Polonia
Conținut furnizat de
European Judicial Network
Rețeaua judiciară europeană (în materie civilă și comercială)

1 Care sunt tipurile de termene relevante pentru procedurile civile?

Procedura civilă poloneză prevede (1) termene legale, judiciare și contractuale pentru acte procedurale ce urmează să fie îndeplinite de către părți și (2) termene orientative pentru acte procedurale ce urmează să fie îndeplinite de către instanță.

Termenele legale și judiciare sunt definitive și nu pot fi depășite.

Termenele legale sunt restrictive (în sensul că nerespectarea lor atrage nulitatea unui anumit act procedural) și sunt prevăzute în legi. Astfel de termene nu pot fi prelungite sau reduse. Un termen legal începe să curgă la momentul prevăzut în lege. Există două tipuri de termene legale: termene în care trebuie îndeplinită o acțiune și termene după care poate fi îndeplinită o acțiune. Termenele legale includ termenele de introducere a căilor de atac, de exemplu, termenul pentru introducerea unui apel sau a unei plângeri.

Termenele judiciare sunt, de asemenea, termene de decădere, însă acestea sunt stabilite de către o instanță sau un judecător. Termenele judiciare pot fi prelungite sau reduse, dar numai pentru un motiv important și la cerere, înainte de expirarea termenului, chiar și fără audierea părții adverse. Aceste termene încep să curgă din momentul în care se pronunță o hotărâre sau un ordin în acest sens; în cazul în care Codul de procedură civilă prevede notificarea sau comunicarea automată, acestea încep să curgă atunci când este notificată sau comunicată hotărârea sau ordinul în cauză.          
Termenele judiciare includ termene pentru regularizarea lipsei de competență judiciară sau procedurală sau pentru corectarea viciilor de formă în cadrul unei căi de atac sau al unei plângeri.

Termenele contractuale, astfel cum sugerează denumirea, sunt stabilite de comun acord de către părți. Un exemplu clasic este suspendarea procedurii la propunerea comună a părților. În cazul în care părțile înaintează o astfel de propunere, instanța poate (însă nu este obligată) să suspende procedura. Aplicarea acestui tip de termen depinde numai de voința părților.

Termenele orientative vizează, de regulă, autoritățile judecătorești (instanțele), nu părțile.
Neîndeplinirea acestora nu are nicio consecință negativă asupra procedurii. Scopul lor de bază este de a aplica principiul celerității procedurii. Un exemplu de astfel de termen este termenul necesar pentru ca o instanță să redacteze motivarea unei hotărâri.

2 Lista diferitelor zile considerate zile nelucrătoare conform Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1182/71 din 3 iunie 1971.

În conformitate cu Legea din 18 ianuarie 1951 privind zilele nelucrătoare, următoarele zile sunt nelucrătoare prin lege:

1. toate zilele de duminică (zilele de sâmbătă nu sunt zile nelucrătoare prin lege),

2. următoarele zile:

(a) 1 ianuarie - ziua Anului Nou,

(b) 6 ianuarie - Epifania,

(c) Duminica Paștelui,

(d) Lunea Paștelui,

(e) 1 mai - sărbătoare legală,

(f) 3 mai - Ziua Națională,

(g) Duminica Rusaliilor,

(h) Corpus Christi,

(i) 15 august - Adormirea Maicii Domnului,

(j) 1 noiembrie - Ziua Tuturor Sfinților,

(k) 11 noiembrie - Sărbătoare Națională - Ziua Independenței,

(l) 25 decembrie - ziua de Crăciun,

(m) 26 decembrie - a doua zi de Crăciun.

În 2019, duminica Paștelui cade pe data de 21 aprilie, a doua zi de Paște pe data de 22 aprilie, duminica Rusaliilor pe 9 iunie și Corpus Christi pe 20 iunie.

3 Care sunt normele generale aplicabile termenelor în diferitele proceduri civile?

În dreptul civil, „termen” poate avea două semnificații.
Acesta poate fi un anumit moment (de exemplu, 5 aprilie 2017) sau o anumită perioadă cu un început și un sfârșit (de exemplu, 14 zile).

În cazul în care se stabilește un termen definitiv (o dată până la care trebuie făcut ceva), ceea ce contează este momentul exact în care acesta expiră. Un termen nu trebuie specificat ca fiind o zi anume, ci trebuie stabilit în funcție de producerea unui eveniment prevăzut de părțile contractante într-o situație dată.

Termenele procedurale sunt stabilite utilizând unități de timp precum o zi, o săptămână, o lună sau un an. În temeiul articolului 165 din Codul de procedură civilă, metoda de calculare a termenelor într-o procedură civilă este reglementată de dispozițiile Codului civil privind termenele, în cazul în care o lege, o hotărâre judecătorească, o decizie a unei alte autorități de stat sau un act juridic stabilește un termen fără a specifica modul de calculare a acestuia (articolul 110 din Codul civil). Transmiterea unui act procedural prin intermediul unui oficiu poștal polonez sau al unui oficiu poștal al unui operator care furnizează un serviciu poștal universal într-un alt stat membru al Uniunii Europene este considerată a fi echivalentă cu depunerea respectivului act procedural în instanță. Același lucru este valabil în cazul depunerii unui document de către un cadru militar la unitatea militară, de către o persoană privată de libertate la administrația penitenciarului în care se află sau de către un membru al echipajului unei nave maritime poloneze la căpitanul navei respective.

O zi are 24 ore, care încep și se încheie la orele 24.00.
Un termen specificat în zile expiră la sfârșitul ultimei zile. Un termen exprimat în săptămâni, luni sau ani expiră la sfârșitul zilei care corespunde, după nume sau dată, primei zile a termenului sau, în cazul în care nu există o astfel de zi în ultima lună, în ultima zi a lunii respective. Dacă un termen este exprimat ca fiind începutul, mijlocul sau sfârșitul unei luni, aceasta se înțelege a însemna prima, cea de a cincisprezecea sau ultima zi a lunii, iar o jumătate de lună corespunde unui număr de 15 zile. Dacă un termen este stabilit în luni sau ani și nu se impune continuitatea, se presupune că o lună are 30 de zile și un an 365 de zile. Dacă sfârșitul termenului pentru îndeplinirea unui act coincide cu o zi legală nelucrătoare sau cu o zi de sâmbătă, termenul expiră în următoarea zi care nu este o zi nelucrătoare sau o zi de sâmbătă.

4 Atunci când o anumită acţiune sau formalitate trebuie efectuată într-un anumit termen, care este momentul de la care începe să curgă termenul?

Dacă începutul unui termen definit în zile este un anumit eveniment, ziua în care se produce evenimentul nu este luată în considerare la calcularea termenului. De exemplu, dacă o instanță a transmis unei părți o notificare sau comunicare pentru îndeplinirea unui anumit act într-un termen de șapte zile, la data de 11 ianuarie 2017, acest termen a expirat la miezul nopții (orele 24.00) la 18 ianuarie 2017.

5 Data de la care începe să curgă termenul poate fi afectată sau modificată ca urmare a metodei de transmitere ori de notificare sau comunicare a actelor (notificare personală prin agent procedural sau prin poştă)?

O instanță poate notifica sau comunica un act în mai multe moduri: prin poștă, prin intermediul unui executor judecătoresc, al aprozilor sau al serviciului de prelucrare a actelor din cadrul instanței. Notificarea sau comunicarea adresată destinatarului poate fi realizată, de asemenea, prin înmânarea documentului destinatarului la grefa instanței. Atâta timp cât notificarea sau comunicarea a fost realizată în mod corespunzător, toate aceste metode sunt la fel de valabile, iar alegerea metodei nu afectează curgerea termenelor.

Începând de la data de 8 septembrie 2016, normele permit unei instanțe să notifice sau să comunice acte prin intermediul unui sistem de transmitere a datelor dacă destinatarul a depus documente prin intermediul unui astfel de sistem sau dacă a optat pentru aceasta. Un destinatar care a optat să depună documente prin intermediul unui sistem de transmitere a datelor poate alege să se retragă din sistemul electronic.

Notificarea sau comunicarea unui document prin mijloace electronice este considerată a fi realizată la data indicată în confirmarea de primire electronică a corespondenței, chiar dacă data respectivă coincide cu o zi nelucrătoare prin lege. Faptul că o corespondență electronică este primită noaptea nu afectează valabilitatea notificării sau comunicării. În absența unei confirmări electronice de primire a corespondenței, notificarea sau comunicarea este considerată valabilă timp de 14 zile după data la care documentul a fost încărcat în sistemul de transmitere a datelor. Normele de mai sus impun părților să își verifice contul electronic cel puțin o dată la 14 zile.

6 În cazul în care termenul este declanşant de producerea unui eveniment, ziua în care evenimentul a avut loc se ia în considerare la calcularea termenului?

Dacă începutul unui termen definit în zile este un anumit eveniment, ziua în care se produce evenimentul respectiv nu este luată în considerare la calcularea termenului.

7 Atunci când termenul este exprimat în zile, numărul de zile indicat include zile calendaristice sau zile lucrătoare?

Termenele stabilite în zile sunt exprimate în zile calendaristice. Dacă sfârșitul termenului pentru îndeplinirea unei acțiuni coincide cu o zi nelucrătoare legală sau cu o zi de sâmbătă, termenul expiră în următoarea zi care nu este o zi nelucrătoare sau o zi de sâmbătă.

8 În ce situaţii termenul este exprimat în săptămâni, luni sau ani?

Un termen exprimat în săptămâni, luni sau ani expiră la sfârșitul zilei care corespunde, după nume sau dată, primei zile a termenului sau, în cazul în care nu există o astfel de zi în ultima lună, în ultima zi a lunii respective.

Dacă un termen este exprimat ca fiind începutul, mijlocul sau sfârșitul unei luni, aceasta se înțelege a fi prima, a cincisprezecea sau ultima zi a lunii. O jumătate de lună corespunde unui număr de 15 zile.

Dacă un termen este stabilit în luni sau ani și nu se impune continuitatea, se presupune că o lună are 30 de zile și un an 365 de zile.

9 Când expiră termenul dacă este exprimat în săptămâni, luni sau ani?

Un termen exprimat în săptămâni, luni sau ani expiră la sfârșitul zilei care corespunde, după nume sau dată, primei zile a termenului sau, în cazul în care nu există o astfel de zi în ultima lună, în ultima zi a lunii respective.

Dacă un termen este exprimat ca fiind începutul, mijlocul sau sfârșitul unei luni, aceasta se înțelege a fi prima, a cincisprezecea sau ultima zi a lunii. O jumătate de lună corespunde unui număr de 15 zile.

Dacă un termen este stabilit în luni sau ani și nu se impune continuitatea, se presupune că o lună are 30 de zile și un an 365 de zile.

10 Dacă termenul expiră într-o sâmbătă, într-o duminică, într-o zi de sărbătoare naţională sau într-o zi nelucrătoare, este acesta prelungit până în prima zi lucrătoare următoare?

Dacă sfârșitul termenului pentru îndeplinirea unui act coincide cu o zi legală nelucrătoare sau cu o zi de sâmbătă, termenul expiră în următoarea zi care nu este o zi nelucrătoare sau o zi de sâmbătă.

11 Există condiţii în care termenele sunt prelungite? În ce condiţii se acordă aceste prelungiri?

Numai termenele judiciare, și anume termenele stabilite de către o instanță sau de către președintele completului de judecată pot fi prelungite sau reduse. O decizie de prelungire sau reducere a unui termen poate fi luată fie de către președintele completului de judecată, fie de către o instanță, însă numai pentru motive importante, a căror analiză este lăsată la discreția președintelui completului/instanței.

Un termen poate fi prelungit sau redus doar la propunerea unei părți, a unui participant în procedura necontencioasă, a unui intervenient, a unui procuror, a unui inspector al muncii, a unui avocat al poporului pentru protecția consumatorilor, a unei organizații neguvernamentale, a unui expert numit de către instanță sau a unui martor, dacă termenul vizează actele acestora. O astfel de decizie nu poate fi luată din oficiu de către instanță sau de către judecător.

Cererea de prelungire a termenului trebuie depusă înainte de expirarea acestuia.

12 Există termene pentru introducerea căilor de atac?

Codul polonez de procedură civilă stabilește termenele procedurale legale pentru introducerea unei căi de atac în funcție de tipul hotărârii judecătorești [o hotărâre (wyrok), o decizie cu privire la fondul cauzei într-o procedură necontencioasă (postanowienie co do istoty sprawy w postępowaniu nieprocesowym), o hotărâre pronunțată în lipsă (wyrok zaoczny), o cerere de plată (nakaz zapłaty w postępowaniu upominawczym), o somație de plată (nakaz zapłaty w postępowaniu nakazowym) sau o ordonanță (postanowienie)]. Există următoarele termene legale specifice:

  • o hotărâre judecătorească și o decizie cu privire la fondul cauzei într-o procedură necontencioasă: motivarea hotărârii trebuie redactată la cererea unei părți de a i se notifica sau comunica hotărârea împreună cu motivele aferente, depusă în termen de o săptămână de la data pronunțării dispozitivului hotărârii și, în două cazuri [(1) în cazul în care o parte care acționează fără un avocat, un consilier juridic sau un agent în materie de brevete nu a fost prezentă atunci când a fost pronunțată hotărârea, deoarece a fost privată de libertate și (2) în cazul în care a fost pronunțată o hotărâre în sesiune închisă], în termen de o săptămână de la data notificării sau comunicării dispozitivului hotărârii. Poate fi introdusă o cale de atac în fața instanței care a pronunțat hotărârea atacată în termen de două săptămâni de la notificarea sau comunicarea hotărârii și a motivelor apelantului.

Dacă o parte nu a solicitat, în decurs de o săptămână de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, notificarea sau comunicarea hotărârii și a motivării acesteia, termenul pentru introducerea unei căi de atac începe să curgă din ziua în care a expirat termenul de depunere a unei astfel de propuneri;

  • o decizie: termenul pentru depunerea unei plângeri este de o săptămână și curge de la notificarea sau comunicarea hotărârii sau, în cazul în care o parte nu a solicitat, în termenul prevăzut, notificarea sau comunicarea deciziei luate în cadrul ședinței, de la momentul pronunțării deciziei respective;
  • o hotărâre pronunțată în lipsă cu privire la pârât: pârâtul împotriva căruia s-a emis o hotărâre în lipsă poate introduce o opoziție în termen de două săptămâni de la notificarea sau comunicarea hotărârii judecătorești;
  • o hotărâre pronunțată în lipsă cu privire la reclamant: instanța prezintă motivele unei hotărâri pronunțate în lipsă în cazul în care acțiunea a fost respinsă în totalitate sau în parte, iar reclamantul a solicitat să i se prezinte motivele în decurs de o săptămână de la notificarea sau comunicarea hotărârii judecătorești, sau în cazul în care un reclamant care nu a depus o astfel de cerere a introdus o cale de atac în termenul prevăzut;
  • o cerere de plată: pârâtului i se cere fie să își achite datoria și să plătească costurile, fie să introducă o opoziție în termen de două săptămâni de la notificarea sau comunicarea cererii de plată;
  • o somație de plată: atunci când emite o somație de plată, instanța dispune faptul că pârâtul este obligat fie să își achite datoria și să plătească costurile, în termen de două săptămâni de la notificarea sau comunicarea somației, fie să se opună somației conform legii, în termenul respectiv.

13 Pot instanţele să modifice termenele, în special termenele de înfăţişare în instanţă sau să stabilească o dată specială pentru înfăţişare?

Un martor sau o parte la proces are datoria absolută de a se înfățișa în instanță. Un martor trebuie să se înfățișeze în instanță chiar dacă nu are cunoștință despre circumstanțele cauzei sau dacă acesta a decis deja să își exercite dreptul de a refuza să depună mărturie. Un martor trebuie să își justifice absența (neprezentarea) în scris înainte de data audierii. Justificarea neprezentării la o dată ulterioară nu va împiedica instanța să impună o amendă martorului la ședință.

Un martor ar trebui să aducă un document care să justifice neprezentarea, cu prezentarea motivelor în scris. Neprezentarea unui martor poate fi justificată din motive de boală, o călătorie de afaceri importantă sau un incident grav neprevăzut. În cazul în care se invocă o boală drept motiv pentru neprezentare ca urmare a unei citări, un medic autorizat de instanță trebuie să emită un certificat care să ateste incapacitatea martorului de a se înfățișa în instanță. Într-un astfel de caz, instanța va stabili o altă dată pentru înfățișare.

14 Când un act destinat unei părţi care îşi are reşedinţa intr-un loc în care ar putea beneficia de o prelungire a termenului este notificat într-un loc unde persoanele nu beneficiază de o astfel de prelungire, persoana destinatară pierde beneficiul extinderii termenului?

O parte sau un martor se supune normelor de procedură civilă aplicate de către autoritatea judiciară (instanța).

15 Care sunt consecinţele nerespectării termenelor?

Un act procedural realizat de către o parte după expirarea termenului este nul.
Acest principiu se aplică atât termenelor legale, cât și celor judiciare. Nulitatea unui act procedural înseamnă că un act îndeplinit cu întârziere nu produce efectele juridice asociate îndeplinirii acestuia conform legilor. Un act procedural îndeplinit după expirarea termenului este nul, chiar dacă instanța nu a pronunțat încă hotărârea ca urmare a expirării termenului.

16 Dacă termenul expiră, care sunt căile de atac la care pot apela persoanele care nu au respectat termenele, respectiv părţile aflate în culpă?

Dacă se depășește termenul, o parte poate solicita repunerea în termen printr-o cerere de reluare a procedurii.

Dacă partea a depășit termenul pentru îndeplinirea unui act procedural fără a purta nicio vină, instanța îl va repune în termen, la cerere. Însă repunerea în termen nu este admisibilă dacă nerespectarea termenului nu are nicio consecință negativă asupra părții din punct de vedere procedural. Vor fi prezentate motivele, conținând o propunere de repunere în termen, la instanța în fața căreia urma să fie îndeplinit actul în decurs de maxim o săptămână de la momentul în care a încetat motivul pentru nerespectarea termenului. Circumstanțele care justifică cererea ar trebui să fie motivate. Partea trebuie să îndeplinească actul procedural în același timp cu depunerea cererii. După un an de la termenul depășit, repunerea în termen se face doar în cazuri excepționale. Repunerea în termenul de introducere a unei căi de atac împotriva unei hotărâri de anulare a unei căsătorii sau de pronunțare a unui divorț, ori de declarare a inexistenței unei căsătorii nu este admisibilă dacă cel puțin una dintre părți s-a recăsătorit după ce hotărârea a devenit definitivă. O cerere de repunere în termen care este depusă cu întârziere sau este inadmisibilă în temeiul legii, este respinsă de către instanță. Depunerea unei cereri pentru repunerea în termen nu oprește procesul sau executarea hotărârii. Însă, în funcție de circumstanțe, instanța poate să suspende procesul sau executarea hotărârii. În cazul în care cererea este admisă, instanța poate proceda de îndată la soluționarea cauzei.

Redeschiderea procesului permite să se soluționeze din nou o cauză finalizată printr-o hotărâre definitivă. O plângere prin care se solicită redeschiderea procesului este tratată deseori ca fiind o cale de atac extraordinară care va fi utilizată pentru a contesta hotărârile definitive, spre deosebire de căile de atac ordinare (care vor fi utilizate pentru hotărâri fără caracter definitiv). Redeschiderea unui proces poate fi solicitată pe motivul că: hotărârea s-a bazat pe un document fals sau falsificat sau pe o condamnare penală care a fost ulterior anulată; sau hotărârea a fost obținută prin intermediul unei infracțiuni. Redeschiderea procesului poate fi, de asemenea, solicitată: în cazul în care se descoperă ulterior o hotărâre definitivă privind același raport juridic sau sunt dezvăluite împrejurări de fapt ori elemente de probă care ar putea influența soluția cauzei și care nu au putut fi utilizate de către parte în procesul anterior; în cazul în care conținutul hotărârii a fost influențat de o încheiere redactată pe baza unui act normativ declarat ulterior de Curtea Constituțională ca fiind contrar Constituției, unui tratat internațional ratificat sau unor legi (anulate sau modificate în conformitate cu Codul de procedură civilă).

Redeschiderea procesului nu poate fi solicitată după trecerea unui termen de zece ani de la data la care hotărârea judecătorească a devenit definitivă (cu excepția cazului în care o parte nu a fost în măsură să acționeze sau nu a fost reprezentată corespunzător).

Ultima actualizare: 25/02/2021

Versiunea în limba naţională a acestei pagini este administrată de punctul de contact RJE respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Nici RJE și nici Comisia Europeană nu-și asumă nicio răspundere sau responsabilitate în legătură cu informațiile sau datele pe care le conține ori la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.