In most Member States, the ordinary courts deal with two main types of proceedings:

• Proceedings in criminal matters, i.e. regarding punishable (criminal) offences (such as theft, vandalism, fraud, etc.); these courts can impose penalties and are often referred to as "criminal courts",
• Proceedings in civil matters, i.e. disputes between citizens and/or businesses (for instance, problems with rent, a service contract or a divorce, etc.); these courts are often referred to as "civil courts".

Please select the relevant country's flag to obtain detailed national information.

Instanțele de drept comun – introducere

Curtea supremă

Curtea de Casație (Cour de cassation/Hof van Cassatie): este instanța supremă, „instanța superioară tuturor celorlalte instanțe”, cu sediul la Bruxelles.

Curtea cu jurați

Cele 10 provincii și regiunea administrativă Bruxelles au fiecare câte o curte cu jurați (cour d’assises/hof van assisen). Aceasta nu este o instanță permanentă, ci se întrunește numai atunci când există acuzați care trebuie să compară în fața sa.

Instanțele de apel

• Curți de Apel (cour d’appel/hof van beroep): există cinci curți de apel în Belgia:
  • Bruxelles (pentru circumscripțiile judiciare Brabant Valon, Louvain și Bruxelles),
  • Liège (pentru circumscripțiile judiciare Liège, Eupen, Namur și Luxemburg),
  • Mons (pentru circumscripția judiciară Hainaut),
  • Gand (pentru circumscripțiile judiciare Flandra Occidentală și Flandra Orientală),
  • Anvers (pentru circumscripțiile judiciare Anvers și Limburg).
• Instanțele de dreptul muncii (cour du travail/arbeidshof): există cinci instanțe de dreptul muncii în Belgia. Acestea sunt curți de apel specializate în dreptul muncii, care au aceeași competență teritorială ca și curțile de apel menționate anterior.

Instanțele de prim grad de jurisdicție

• Tribunalele de primă instanță (tribunal de première instance/rechtbank van eerste aanleg): există 13 tribunale de primă instanță în Belgia (câte unul în fiecare circumscripție judiciară și două la Bruxelles, unul francofon și unul neerlandofon).
• Tribunalele de dreptul muncii (tribunal du travail/arbeidsrechtbank): există nouă tribunale de dreptul muncii în Belgia [în principiu, câte unul în raza de competență teritorială a fiecărei curți de apel, cu două excepții: curtea de apel a Bruxelles-ului, în competența teritorială a căreia intră tribunalele de dreptul muncii de la Louvain și Nivelles și alte două la Bruxelles (unul francofon și unul neerlandofon), și circumscripția judiciară Eupen].
• Tribunalele comerciale (tribunal de l’entreprise/ondernemingsrechtbank): există nouă tribunale comerciale în Belgia [în principiu, câte unul în raza de competență teritorială a fiecărei curți de apel, cu două excepții: curtea de apel a Bruxelles-ului, în competența teritorială a căreia intră tribunalele comerciale de la Louvain și Nivelles, și alte două la Bruxelles (unul francofon și unul neerlandofon), și circumscripția judiciară Eupen].

Instanțele pentru litigii și contravenții minore

• Tribunalul de pace (justice de paix/vredegerecht): există 187 de tribunale de pace în Belgia (câte unul în fiecare canton judiciar).
• Tribunalul de poliție (tribunal de police/politierechtbank): există 15 tribunale de poliție în Belgia, și anume unul pentru fiecare circumscripție judiciară, cu excepția Bruxelles-ului, unde există patru tribunale.

Competența instanțelor

Tribunalul de pace

Tribunalul de pace judecă toate litigiile al căror obiect are o valoare mai mică de 5 000 EUR și care nu sunt de competența exclusivă a altor instanțe. Tribunalul de pace (juge de paix/vrederechter) este competent pentru judecarea, printre altele, a litigiilor referitoare la contracte de închiriere, tulburarea liniștii, servituți, măsuri de expropriere – indiferent de valoarea litigiului, precum și pentru dictarea măsurilor provizorii în litigiile dintre soți. Cu excepția cazurilor în care valoarea litigiului este inferioară sumei de 2 000 EUR, hotărârile pronunțate de tribunalele de pace pot fi atacate la tribunalul de primă instanță.

Tribunalul de poliție

Tribunalul de poliție (Tribunal de police) este o instanță penală și civilă care analizează contravențiile (contraventions/overtredingen), delictele de natură contravențională (délits/wanbedrijven), încălcările anumitor legi [de exemplu, Codul rural (Code rural/Veldwetboek) sau Codul forestier (Code forestier/Boswetboek)], cererile pentru acordarea de despăgubiri ca urmare a unui accident de circulație și infracțiunile rutiere. Hotărârile tribunalului de poliție pot fi atacate la tribunalul de primă instanță, cu excepția celor pronunțate în materiilor enumerate în Codul judiciar (Code judiciaire/Gerechtelijk Wetboek) când valoarea litigiului nu depășește suma de 1 240 EUR.

Tribunalul de primă instanță

Tribunalul de primă instanță este competent pentru toate litigiile, cu excepția celor atribuite prin lege altor instanțe. Prin urmare, acesta dispune de competență reziduală.

Tribunalul de primă instanță este împărțit în patru secții: tribunalul civil, tribunalul corecțional, tribunalul pentru familie și tribunalul pentru minori. Din 2007, există și o secție denumită tribunalul de aplicare a pedepselor în cadrul tribunalelor de primă instanță din Anvers, Bruxelles, Flandra Orientală, Liège și Hainaut.

Tribunalul civil

Tribunalul civil (tribunal civil/burgerlijke rechtbank) judecă litigii privind statutul persoanelor. Acesta este, de asemenea, competent pentru judecarea litigiilor al căror obiect are o valoare mai mare de 1 860 EUR, a litigiilor privind succesiunea sau drepturile de autor, precum și a căilor de atac introduse împotriva hotărârilor pronunțate de un tribunal de pace.

Tribunalul corecțional

Tribunalul corecțional (tribunal correctionnel/correctionele rechtbank) este o instanță de drept penal competentă să judece toate infracțiunile și infracțiunile grave (crimes/misdaden), precum înșelăciunea, frauda, uciderea din culpă, furtul prin efracție sau tâlhăria. Acesta joacă, de asemenea, rolul de instanță de apel pentru hotărârile pronunțate de tribunalul de poliție.

O cauză poate fi sesizată tribunalului corecțional în două moduri: fie la solicitarea directă a Ministerului Public (ministère public/openbaar ministerie) sau a părții civile, fie prin ordonanța Camerei Consiliului (Chambre du conseil) care, după efectuarea cercetărilor (instruction/gerechtelijk onderzoek), stabilește dacă acuzatul este trimis sau nu în fața tribunalului corecțional.

Camera Consiliului este o instanță de cercetare penală (chambre du conseil/raadkamer). Aceasta este alcătuită dintr-un judecător aparținând tribunalului de primă instanță care deliberează singur dacă există temei pentru trimiterea cauzei în fața tribunalului corecțional sau dacă se renunță la urmărirea în justiție a pârâtului (neînceperea urmăririi penale) (non lieu/buitenvervolginstelling). Camera Consiliului decide, de asemenea, dacă există motive pentru menținerea acuzatului în arest preventiv sau dacă acesta poate fi eliberat, eventual condiționat, în fiecare lună sau, în cazul unor infracțiuni grave, o dată la trei luni.

Arestarea preventivă (détention préventive/voorlopige hechtenis) este o măsură de siguranță prin care o persoană suspectată de săvârșirea unui delict sau a unei infracțiuni grave este reținută în așteptarea procesului. Această măsură este impusă pentru a evita dispariția suspectului înainte de a compărea în fața judecătorului, săvârșirea altor infracțiuni în acest timp, încercarea acestuia de a distruge probe sau de a intra în contact cu terți (de exemplu, în scopul influențării martorilor sau a coinculpaților). Suspectul care a fost achitat în final sau față de care a încetat urmărirea penală poate solicita despăgubiri ministrului justiției pentru perioada pe care a petrecut-o pe nedrept în închisoare. Pentru a se obține aceste despăgubiri în cazul detenției nejustificate (indemnité en cas de détention inopérante/vergoeding wegens onwerkzame hechtenis), trebuie îndeplinite două condiții: arestul preventiv trebuie să fi durat mai mult de opt zile și arestul preventiv sau menținerea acestuia nu trebuie să fi fost cauzat(ă) de comportamentul personal al suspectului. Ministrul este foarte strict în analizarea celei de a doua condiții.

Hotărârile Camerei Consiliului pot fi atacate prin introducerea unei căi de atac la Camera de punere sub acuzare (chambre des mises en accusation/kamer van inbeschuldigingstelling). Aceasta reprezintă instanța de cercetare penală la nivelul curții de apel.

Tribunalul pentru minori

Secțiile pentru minori care alcătuiesc tribunalul pentru minori (tribunal de la jeunesse/jeugdrechtbank) sunt competente pentru litigiile în care sunt implicați minori ce riscă să comită infracțiuni și minori care au săvârșit infracțiuni.

Ministerul Public are competența exclusivă de a hotărî dacă o cauză trebuie trimisă în judecată în fața tribunalului pentru minori. Spre deosebire de cauzele civile, aceste cauze nu pot fi introduse de persoane fizice. Minorii pot fi trimiși în judecată în fața tribunalului pentru minori în două cazuri.

• În primul caz, dacă aceștia au săvârșit o infracțiune, poliția va transmite numele lor către Ministerul Public, care va decide dacă faptele sunt suficient de grave pentru a fi trimise spre judecată în fața judecătorului pentru minori.
• În al doilea caz, dacă minorii provin dintr-un mediu familial cu probleme, atunci probabil sunt deja în evidența unui serviciu de asistență pentru tineri (service d’aide à la jeunesse). Dacă nu se poate găsi o soluție pentru situația lor, serviciul de asistență pentru tineri sesizează o comisie de mediere (commission de médiation), care oferă asistență specială pentru tineri. Dacă este necesar, comisia de mediere poate solicita Ministerului Public să trimită cauza tribunalului pentru minori, pentru ca acesta să ia măsurile corespunzătoare.

Tribunalul pentru familie

Tribunalul pentru familie (tribunal de la famille/familierechtbank) are competența de a judeca toate litigiile legate de familie, în conformitate cu articolele 572bis și 577 alineatul (3) din Codul judiciar.

Cu excepția existenței unor dispoziții contrare, instanța judecă următoarele litigii, indiferent de valoarea acestora:

• orice litigiu privind statutul persoanelor și efectele sale juridice: litigii privind căsătoria sau obligațiile sale, divorțul și consecințele asupra proprietății, stabilirea sau contestarea relației părinte-copil, contestarea unor decizii luate de ofițerii de stare civilă etc.;
• orice cerere privind coabitarea legală și efectele sale juridice: măsuri cu privire la proprietatea coabitanților, anularea coabitării legale etc.;
• orice litigiu care implică minori: stabilirea exercitării răspunderii părintești și/sau a domiciliului minorilor, stabilirea programului de vizitare etc.;
• orice litigiu privind obligațiile de întreținere: stabilirea sau modificarea obligației de întreținere în favoarea fostului soț sau părintelui, stabilirea sau adaptarea cuantumului obligației de întreținere etc.;
• anumite litigii privind alocațiile familiale: stabilirea persoanei îndreptățite la alocații familiale sau contestarea plății alocațiilor familiale persoanei îndreptățite;
• orice litigiu privind bunurile familiei: cadouri constând în bunuri aparținând familiei, stabilirea bunurilor ce revin soților, litigii cu privire la moșteniri (de exemplu, neacceptarea moștenirii) etc.;
• orice litigiu privind un ordin de protecție provizoriu cu interdicția de a reveni în locuință în cazul unui act de violență domestică.

În plus, instanța poate dispune luarea de măsuri urgente și provizorii.

Nu în ultimul rând, instanța judecă, de asemenea, căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunalele de pace privind persoanele fără capacitate de exercițiu.

Tribunalele de aplicare a pedepselor

Tribunalul de aplicare a pedepselor (tribunal de l’application des peines/strafuitvoeringsrechtbank) pronunță hotărâri privind statutul juridic în afara închisorii al persoanelor condamnate la o pedeapsă cu privare de libertate. Acesta decide cu privire la utilizarea următoarelor posibilități: detenția limitată (détention limitée/beperkte detentie), supravegherea electronică, eliberarea condiționată (libération conditionnelle/voorwaardelijke invrijheidstelling) și punerea în libertate provizorie (mise en liberté provisoire/voorlopige invrijheidstelling) în vederea îndepărtării de pe teritoriu sau a repatrierii. Ministerul Public sau persoanele condamnate pot ataca hotărârile tribunalelor de aplicare a pedepselor la Curtea de Casație.

Căile de atac împotriva hotărârilor tribunalului de primă instanță

Cu excepția hotărârilor pronunțate de tribunalele de aplicare a pedepselor, părțile sau Ministerul Public pot ataca cu apel hotărârile pronunțate pe fond de tribunalele de primă instanță (nu și hotărârile pronunțate în apel de tribunalele de primă instanță, adică după atacarea unei hotărâri pronunțate de tribunalele de poliție sau de tribunalele de pace – caz în care este competentă curtea de apel, indiferent dacă fapta ține de competența tribunalului civil, corecțional sau pentru minori).

Tribunalul de dreptul muncii

Tribunalul de dreptul muncii este competent în materie socială: asigurări sociale (pensii, șomaj etc.), litigii privind relațiile de muncă (contracte de muncă, reglementările aplicabile în domeniul muncii etc.) și accidente de muncă. Acesta este competent, de asemenea, în materie de reglare colectivă a datoriilor (règlement collectif de dettes/collectieve schuldenregeling), introduse de persoane fizice.

Tribunalul de dreptul muncii este alcătuit din mai multe secții. Cu excepția situațiilor prevăzute în codul judiciar, acestea sunt formate dintr-un judecător de profesie, cu rolul de președinte, și doi judecători consultanți. În funcție de natura litigiului judecat de tribunal, judecătorii consultanți îi reprezintă pe salariații, angajatorii sau lucrătorii independenți. Aceste persoane sunt numite de către organizațiile din domeniul muncii (angajatori, angajați, muncitori sau lucrători independenți). În ceea ce privește Ministerul Public, acesta este numit în acest caz „corp de control” pentru dreptul muncii (auditorat du travail/arbeidsauditoraat), iar procurorul este „controlor” specializat în dreptul muncii (auditeur du travail/arbeidsauditeur).

În cazul în care nu sunt de acord cu hotărârea pronunțată de tribunalul de dreptul muncii, părțile pot introduce o cale de atac la Curtea de dreptul muncii.

Tribunalul comercial

Tribunalul comercial are competență în litigiile dintre întreprinderi, indiferent de valoarea litigiului.

Tribunalul comercial judecă, de asemenea, acțiunile introduse de persoane fizice împotriva întreprinderilor.

Tribunalul comercial judecă litigiile dintre întreprinderi, respectiv persoane fizice care desfășoară o activitate independentă (comercianți, liber profesioniști și directori de societăți), persoane juridice (societăți comerciale, asociații și fundații) și organizații fără personalitate juridică. Litigiile nu trebuie să fie de competența specială a altor instanțe și, în ceea ce privește litigiile care implică persoane fizice, acestea nu pot privi niciun aspect care nu este în mod vădit legat de activitatea economică în cauză.

Tribunalul comercial cuprinde una sau mai multe secții. Fiecare secție este alcătuită dintr-un judecător de profesie și doi judecători consultanți. Acești judecători consultanți nu sunt judecători de profesie, ci antreprenori, directori de societăți comerciale, contabili, auditori etc. Ei îl ajută pe judecătorul de profesie punând la dispoziția acestuia experiența lor din domeniul afacerilor.

În anumite cazuri, Ministerul Public introduce acțiuni în fața tribunalului comercial, unde este reprezentat de un procuror, de unul sau mai mulți prim-supleanți și de unul sau mai mulți supleanți.

Dacă doresc să atace hotărârea pronunțată de tribunalul comercial, părțile trebuie să introducă o cale de atac la Curtea de Apel. Cu toate acestea, hotărârea poate fi atacată doar dacă a fost pronunțată în primă instanță.

Curțile de apel și Curțile de dreptul muncii

Curtea de apel este alcătuită din mai multe secții.

• Secțiile civile (chambres civiles/burgerlijke kamers) soluționează căile de atac introduse împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de către secțiile civile ale tribunalelor de primă instanță și de către tribunalele comerciale.
• Secțiile corecționale (chambres correctionnelles/correctionele kamers) judecă căile de atac introduse împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de către tribunalele corecționale.
• Secțiile pentru minori (chambres de la jeunesse/kamers in jeugdzaken) judecă căile de atac introduse împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de către tribunalele pentru minori.
• Secția de punere sub acuzare (chambre des mises en accusation/kamer van inbeschuldigingstelling) este instanța de cercetare penală însărcinată cu judecarea căilor de atac împotriva hotărârilor pronunțate de Camera Consiliului. Aceasta este, de asemenea, instanța care trimite un suspect în fața curții cu jurați dacă există suspiciunea că a săvârșit o infracțiune gravă, un delict de presă sau un delict politic.

Ca și în cazul tribunalului de dreptul muncii, secțiile Curții de dreptul muncii sunt alcătuite dintr-un judecător de profesie și din 2 sau 4 judecători consultanți. Curtea de dreptul muncii judecă căile de atac introduse împotriva hotărârilor pronunțate de către tribunalele de dreptul muncii.

Curtea cu jurați

Infracțiuni grave

Atunci când o persoană este acuzată de săvârșirea unei infracțiuni grave (crime/misdaad), care nu poate fi încadrată sau nu a fost încadrată ca delict de natură contravențională (délit/wanbedrijf), aceasta trebuie să compară în fața curții cu jurați pentru a fi judecată de către jurați.

Curtea cu jurați este condusă de un judecător de profesie, asistat de alți doi judecători, care sunt, de asemenea, judecători de profesie. Aceștia nu se pronunță cu privire la vinovăția sau nevinovăția acuzatului. Membrii curții – jurații – sunt cei care au misiunea de a stabili dacă acuzatul a săvârșit sau nu o infracțiune. Jurații sunt selectați prin tragere la sorți din rândul populației. Orice cetățean belgian cu vârsta cuprinsă între 28 și 65 de ani, care se bucură de drepturile sale civile și politice, știe să scrie și să citească, nu a suferit nicio condamnare penală la o pedeapsă mai mare de 4 luni sau o pedeapsă mai mare de 60 de ore de muncă în folosul comunității, poate fi chemat pentru a fi jurat.

La începutul unui proces cu jurați, se dă citire actului de acuzare, care reprezintă o sinteză a anchetei realizate, cuprinzând principalele elemente culese în timpul cercetărilor. Apoi sunt audiați martorii și persoanele vizate de anchetă. Audierile trebuie să permită juraților, care nu au avut posibilitatea de a studia dosarul, să-și formeze o opinie. Ulterior, procurorul își enunță rechizitoriul, părțile civile iau cuvântul și avocații își susțin pledoaria. Persoana acuzată este, de asemenea, audiată. Acesta răspunde la întrebările președintelui completului de judecată, își justifică faptele și poate să-și susțină nevinovăția. După audieri, cei 12 jurați deliberează cu ușile închise. Aceștia trebuie să decidă dacă acuzatul este vinovat sau nevinovat. Hotărârea este luată prin vot și poate fi nuanțată. De exemplu, jurații pot hotărî că acuzatul este vinovat, recunoscând totuși existența unor circumstanțe atenuante. Dacă acuzatul este declarat vinovat, judecătorii de profesie și jurații deliberează împreună cu privire la pedeapsa care trebuie aplicată. Această decizie este luată cu majoritate absolută. Verdictul de vinovăție trebuie motivat.

În principiu, hotărârile curții cu jurați nu pot fi atacate (appel/hoger beroep). Cu toate acestea, condamnatul, partea civilă sau Ministerul Public pot ataca hotărârea la Curtea de Casație (pourvoi en cassation/cassatieberoep). În cazul în care o condamnare este casată, adică anulată de către Curtea de Casație, cauza este trimisă în fața altei curți cu jurați, care va trebui să o judece din nou.

Delicte de presă și delicte politice

Delictele de presă (délit de presse/drukpersmisdrijf) presupun vehicularea de idei cu caracter infracțional prin texte difuzate în mai multe exemplare printr-un procedeu tehnic. Delictul politic (délit politique/politiek misdrijf) este un delict comis din motive politice și în scopuri politice. Curtea cu jurați este competentă pentru acțiunile publice în materie de delicte politice și de delicte de presă, cu excepția celor motivate de rasism sau xenofobie.

Curtea de Casație

Curtea de Casație garantează respectarea legii de către instanțele judecătorești. Competența sa teritorială se întinde pe tot teritoriu Belgiei. Curtea de Casație nu judecă faptele, ci se pronunță numai cu privire la aspecte de drept. Curtea de Casație poate fi sesizată numai cu privire lachestiuni de drept, mai precis în cazul încălcării legii sau a unui principiu general de drept. Poate fi atacată la Curtea de Casație numai o hotărâre definitivă pronunțată în ultima instanță, adică o hotărâre împotriva căreia nu se mai poate introduce o cale de atac.

Curtea de Casație este alcătuită dintr-un prim-președinte, un președinte, președinții de secții și judecătorii de drept comun. Ministerul Public este reprezentat de Procurorul general de pe lângă Curtea de Casație sau de un avocat general. Curtea este formată din trei camere: prima instrumentează cauzele civile, comerciale, fiscale și disciplinare, cea de-a doua – cauzele penale, iar cea de-a treia – cauzele privind dreptul muncii și asigurările sociale. Fiecare dintre aceste camere are o secție de limbă franceză și o secție de limbă neerlandeză. În fiecare secție sunt de regulă cinci judecători.

Înainte de a se pronunța, curtea ascultă concluziile procurorului de pe lângă Curtea de Casație. Curtea de Casație poate hotărî să respingă recursul în casație. În cazul în care argumentele invocate nu sunt acceptate, se respinge recursul, iar hotărârea atacată devine definitivă. În schimb, dacă Curtea de Casație decide că hotărârea atacată este într-adevăr viciată din perspectiva unei chestiuni de drept, aceasta este casată, integral sau parțial, și poate fi sau nu trimisă spre reexaminare. În cazul în care este necesară reexaminarea fondului cauzei, Curtea de Casație decide reanalizarea hotărârii de către o curte sau un tribunal de același nivel cu cel care a pronunțat hotărârea atacată, însă niciodată de către aceeași instanță.

Observație

Trebuie remarcat faptul că, pe lângă instanțele civile, camerele corecționale ale curților de apel sau ale curților cu jurați, camerele corecționale ale tribunalului de primă instanță (tribunalul corecțional) și ale tribunalului de poliție (atunci când instrumentează cauze penale), instrumentează și cauze civile (în principal legate de repararea prejudiciilor) introduse de persoane constituite în părți civile, adică victimele infracțiunilor, în sensul cel mai larg.

Mai multe informații cu privire la instanțele și tribunalele din Belgia sunt disponibile pe portalul puterii judecătorești din Belgia.

Este gratuit accesul la baza de date?

Da, accesul la banca de date este gratuit.

Linkuri relevante

Serviciul Public Federal de Justiție

Organizarea justiției – sistemul judiciar

Instanțe de prim grad de jurisdicție pentru cauze civile și penale

Instanțe districtuale

Principala instanță de prim grad de jurisdicție este instanța districtuală. Aceasta examinează toate cauzele, cu excepția celor care sunt atribuite prin lege altor instanțe. Instanța districtuală examinează cauze civile, penale și administrative. Hotărârile unei instanțe districtuale pot face obiectul unei căi de atac în fața instanței provinciale competente.

Instanța districtuală este compusă din judecători și este condusă de un președinte.

Instanțe provinciale

În calitate de instanță de prim grad de jurisdicție, instanța provincială examinează:

cauze civile – acțiuni de stabilire a filiației, de revocare a adopției, de declarare sau de anulare a incapacității juridice; acțiuni de stabilire a dreptului de proprietate sau a drepturilor reale asupra unui bun imobiliar atunci când valoarea litigiului depășește 50 000 BGN; litigiile civile sau comerciale atunci când suma depășește 25 000 BGN (cu excepția creanțelor de întreținere, a creanțelor rezultate din raporturi de muncă sau a acțiunilor pentru recuperarea unor cheltuieli neautorizate); acțiuni pentru constatarea caracterului inadmisibil, nul sau incorect al înregistrării unei societăți, pentru care legea prevede că instanțele regionale au competența inițială; litigii care intră în competența instanței provinciale în temeiul altor acte legislative;

cauze penale - cauze privind infracțiuni prevăzute la articolele: 95 - 110, 115, 116, 118, 119, 123, 124, 131 alineatul (2) punctele (1) și (2), 142, 149 alineatul (5), 152 alineatul (4), 196a, 199, 203, 206 alineatul (4), 212 alineatul (5), 213a alineatele (3) și (4), 214 alineatul (2), 219, 224, 225b, 225c, 242, 243 - 246, 248 - 250, 252 - 260, 277а - 278e, 282 - 283b, 287а, 301 - 307а, 319а - 319f, 330 alineatele (2) și (3), 333, 334, 340 - 342, 343 alineatul (1) litera (c), alineatul (3) litera (b) și alineatul (4), 349 alineatele (2) și (3), 350 alineatul (2), 354a alineatele (1) și (2), 354b, 356f - 356i, 357 - 360 și 407 - 419a din Codul penal, cu excepția cauzelor care intră în competența instanței penale specializate în temeiul articolului 411a din Codul penal.

La Sofia există o instanță municipală, care are competențele unei instanțe provinciale. Tribunalul Orașului Sofia acționează în calitate de instanță de prim grad de jurisdicție în cauze privind infracțiuni de natură generală săvârșite de persoane care beneficiază de imunitate sau de membri ai Consiliului de Miniștri.

Instanțele provinciale sunt situate în reședințele provinciilor. Pe teritoriul de competență al unei instanțe provinciale se află una sau mai multe instanțe districtuale.

Instanțe de al doilea grad de jurisdicție pentru cauze civile și penale

În calitate de instanțe de al doilea grad de jurisdicție, instanțele provinciale examinează actele care fac obiectul unor căi de atac în cauzele soluționate de instanțele districtuale, precum și alte cauze care le sunt atribuite prin lege.

În calitate de instanțe de al doilea grad de jurisdicție, instanțele de apel examinează actele care fac obiectul unor căi de atac în cauzele soluționate de instanțele provinciale, precum și alte cauze care le sunt atribuite prin lege.

Instanțe de al treilea grad de jurisdicție pentru cauze civile și penale

Curtea Supremă de Casație este instanța judiciară supremă în cauzele penale și civile. Competența sa acoperă întregul teritoriu al Republicii Bulgaria.

Baza de date juridică

Fiecare instanță din Bulgaria are un site web care răspunde necesităților cetățenilor, persoanelor juridice și autorităților administrative. Aceste site-uri oferă informații privind structura și activitățile instanțelor, precum și informații privind cauzele aflate pe rol și cauzele închise.

Denumirea și adresa URL a respectivelor baze de date

Site-ul web al Consiliului Judiciar Suprem oferă o listă detaliată a instanțelor din Bulgaria, inclusiv adresele și site-urile de internet ale acestora (numai în bulgară).

Instanțe de drept comun - introducere

Competența în materie civilă

Cauzele civile sunt soluționate de instanțele districtuale, instanțele regionale, instanțele superioare (vrchní soudy) și de Curtea Supremă a Republicii Cehe (Nejvyšší soud České republiky).

Primul grad de jurisdicție

Instanțele districtuale examinează și soluționează litigiile și alte raporturi de drept civil, de dreptul muncii, de dreptul familiei și de drept comercial în cazul în care nicio altă instanță nu are competență materială asupra acestora, în conformitate cu legea.

Alte cauze, care nu intră în sfera dreptului privat (de exemplu, privind desemnarea sau revocarea unui arbitru, anularea unei decizii de arbitraj, etc.) sunt soluționate de instanțele districtuale urmând o procedură civilă, dacă legea prevede acest lucru.

Cauzele care țin de competența instanțelor districtuale se judecă de obicei în complet cu judecător unic.

În anumite situații prevăzute de lege, cauzele de dreptul muncii și alte cauze prevăzute de lege se judecă în complete formate dintr-un judecător și doi judecători consultanți.

Instanțele regionale sunt instanțe de prim grad de jurisdicție în cauzele sau litigiile definite la articolul 9 alineatul (2) și la articolul 9a din Codul de procedură civilă.

Cauzele introduse la instanțele regionale pentru judecarea fondului sunt examinate și soluționate în complet cu judecător unic; în anumite cazuri prevăzute de lege, completul care soluționează fondul este alcătuit din trei judecători, unul dintre aceștia fiind președinte de complet.

Curtea Supremă este instanță de prim grad de jurisdicție în temeiul articolului 51 din Legea 91/2012 privind dreptul internațional privat. În condițiile prevăzute de legea menționată anterior, Curtea Supremă recunoaște hotărârile definitive pronunțate de instanțele străine.

Curtea Supremă se întrunește în complete de diferite dimensiuni sau în secții unite.

Al doilea grad de jurisdicție

Atunci când fondul a fost judecat la instanța districtuală, apelul (al doilea grad de jurisdicție) se judecă la instanța regională.

Atunci când fondul a fost judecat la instanța regională, apelul (al doilea grad de jurisdicție) se judecă la instanța superioară.

La instanțele superioare, completele sunt formate dintr-un judecător care îndeplinește funcția de președinte și de alți doi judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel.

Baze de date în domeniul juridic

Legislația Republicii Cehe poate fi consultată accesând portalul oficial al guvernului ceh.

Este accesul la baza de date juridice gratuit?

Da, doar acest portal oferă textele legislative în mod gratuit.

Competența în materie penală

Cauzele penale sunt soluționate de instanțele districtuale, instanțele regionale, instanțele superioare și de Curtea Supremă a Republicii Cehe.

Primul grad de jurisdicție

Cu excepția cazurilor în care Legea 141/1961 privind procedurile penale prevede altfel, primul grad de jurisdicție în materie penală este reprezentat de instanțele districtuale.

Cauzele penale sunt examinate și soluționate în complet cu judecător unic sau în complete formate din mai mulți judecători; Președintele completului sau judecătorul unic decide singur în cazurile în care acest lucru este prevăzut în mod expres de lege. La instanțele districtuale completele sunt formate dintr-un judecător care îndeplinește funcția de președinte de complet și doi judecători consultanți. Judecătorul unic poate fi președintele unei camere sau un alt judecător. Doar judecătorii pot fi președinți de complet.

Instanțele regionale judecă fondul cauzelor penale în cazul cărora legea prevede o pedeapsă privativă de libertate de minim cinci ani sau dacă poate fi impusă o pedeapsă specială. Instanțele regionale judecă în primă instanță infracțiunile menționate la articolul 17 alineatul (1) din Codul de procedură penală, chiar dacă pedeapsa minimă este sub pragul de cinci ani.

Instanțele regionale soluționează cauzele în complete. Cazurile în care completele sunt formate dintr-un judecător unic sunt prevăzute în codurile de procedură.

Completele de la instanțele regionale sunt compuse:

1. dintr-un președinte de complet și doi judecători consultanți în cazurile soluționate în primă instanță în materie penală;
2. dintr-un președinte de complet și doi judecători, în celelalte cazuri.

Judecătorul unic poate fi președintele unei camere sau un alt judecător. Doar judecătorii pot fi președinți de complet.

Al doilea grad de jurisdicție

Apelurile împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele districtuale sunt soluționate de instanța regională superioară. Apelurile împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de o instanță regională sunt soluționate de instanța superioară.

La instanțele superioare, completele sunt formate dintr-un judecător care îndeplinește funcția de președinte și de alți doi judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel.

Competența în materie administrativă

Rolul autorității judiciare în materie administrativă este de a proteja drepturile publice subiective ale persoanelor fizice și juridice în temeiul dreptului public.

Acest rol este îndeplinit de instanțele administrative, care sunt secții specializate în cadrul sistemului de instanțe regionale și reprezintă primul grad de jurisdicție în materie administrativă.

Instanțele administrative sunt formate dintr-un președinte al instanței regionale, vice-președinți și judecători. Cazurile individuale sunt soluționate de complete formate din trei judecători.

Instanțele administrative soluționează:

1. plângeri împotriva unor decizii emise în domeniul administrației publice de o autoritate administrativă, de un organism administrativ local sau regional, de o persoană fizică sau juridică sau de o altă autoritate învestită cu putere decizională asupra drepturilor și obligațiilor persoanelor fizice și juridice în domeniul administrației publice (în continuare „organ administrativ”);
2. acțiuni împotriva inacțiunii unei autorități administrative;
3. acțiuni ilegale ale unei autorități administrative;
4. conflicte în materie de competență;
5. chestiuni electorale și aspecte legate de referendumuri la nivel local/regional;
6. chestiuni legate de partide și mișcări politice;
7. anularea parțială sau totală a măsurilor cu caracter general care sunt ilegale;
8. cazuri de răspundere disciplinară a judecătorilor, a funcționarilor din sistemul judiciar, a procurorilor și a executorilor judecătorești;
9. chestiuni legate de anumite norme de reglementare a unor profesii.

Curtea Supremă Administrativă este ultimul grad de jurisdicție în materie administrativă și este formată dintr-un președinte al Curții Supreme Administrative, vice-președinți și judecători. Cazurile individuale sunt de obicei soluționate de complete formate din trei judecători.

În afară de soluționarea căilor de atac, Curtea Supremă Administrativă soluționează cazurile de dizolvare a partidelor sau a mișcărilor politice, de suspendare sau de reluare a activității acestora, conflictele de competență și anularea totală sau parțială a măsurilor cu caracter general care sunt ilegale. Alte domenii de competență sunt încredințate Curții Supreme Administrative prin legi speciale.

Mai multe detalii pot fi găsite pe Atlasul judiciar european în materie civilă - sistemul judiciar al Republicii Cehe.

Mai multe informații pot fi găsite pe site-ul: Nejvyšší správní soud (Curtea Supremă Administrativă).

Linkuri conexe

Sistemul instanțelor judecătorești

Instanțe de drept comun – introducere

Curtea Supremă (Højesteret)

Curtea Supremă este instanța de ultim grad de jurisdicție din Danemarca și are sediul la Copenhaga. Curtea revizuiește hotărâri și ordine pronunțate de:

• Înalta Curte a Danemarcei de Est
• Înalta Curte a Danemarcei de Vest și
• Tribunalul maritim și comercial din Copenhaga.

Curtea Supremă revizuiește atât cauze civile, cât și cauze penale și reprezintă instanța de ultim grad de jurisdicție (al treilea nivel de judecată) în materie succesorală, faliment, executare și cauze de înregistrare funciară.

Curtea Supremă nu revizuiește aspecte legate de fond din cauzele penale. Numai în cazuri excepționale există dreptul de a introduce o cale de atac (al treilea nivel de judecată) înaintea Curții Supreme (a se vedea mai jos). În completul Curții Supreme nu există judecători consultanți.

Înalta Curte a Danemarcei de Est (Østre Landsret) și Înalta Curte a Danemarcei de Vest (Vestre Landsret)

În Danemarca există două înalte curți – Înalta Curte a Danemarcei de Vest și Înalta Curte a Danemarcei de Est. Înaltele curți soluționează căile de atac de la instanțele districtuale.

Cauzele civile și penale sunt judecate de instanțele districtuale (primul nivel de judecată). În anumite condiții o cauză civilă poate fi înaintată unei înalte curți.

Instanțele districtuale (Byretterne)

Instanțele districtuale soluționează cauze civile, penale, privind executarea silită, cauze în materie succesorală și falimentul. Actele notariale se încadrează, de asemenea, în jurisdicția instanțelor districtuale. Unele instanțe districtuale continuă să se ocupe de aspecte funciare în anumite circumscripții teritoriale până când aceste atribuții vor fi preluate de Tribunalul cadastral.

Baze de date juridice

Pentru mai multe informații, consultați organigrama structurală a sistemului judiciar danez.

Instanțele de drept comun – introducere

Jurisdicție în materie civilă

Instanțele locale (Amtsgerichte) sunt curți de primă instanță care au competență în cauzele civile – în principal în cele în care valoarea litigiului nu depășește 5 000 EUR. De asemenea, acestea au competență în anumite tipuri de cauze, indiferent de valoarea litigiului, cum ar fi litigiile cu privire la chirii și cauzele privind familia și dreptul de întreținere.

În cadrul instanțelor locale, cauzele sunt audiate de un singur judecător.

Instanțele regionale (Landgerichte) sunt curți de primă instanță cu competență în toate cauzele civile care nu intră în competența instanțelor locale. Este vorba de obicei de cauze în care valoarea litigiului este mai mare de 5 000 EUR.

În principiu, și în cazul instanțelor regionale cauzele sunt audiate de un singur judecător. Cu toate acestea, hotărârile în cauzele complexe și de importanță fundamentală sunt luate în camere alcătuite din trei judecători de carieră.

Curțile regionale de a doua instanță se ocupă de soluționarea căilor de atac împotriva unor hotărâri în materie civilă emise de instanțele locale. Căile de atac sunt audiate de o cameră formată de obicei din trei judecători.

În plus, la nivelul instanțelor regionale pot fi create camere în materie comercială. Acestea examinează litigiile comerciale în prima și a doua instanță. Astfel de camere sunt alcătuite dintr-un judecător de carieră și doi asesori populari, care sunt agenți comerciali.

Instanțele regionale superioare (Oberlandesgerichte) sunt de regulă curți de a doua instanță. În materie civilă, acestea judecă apeluri împotriva hotărârilor emise de instanțele regionale și împotriva hotărârilor instanțelor locale în materie de familie.

Completurile (Senatul) instanțelor regionale superioare sunt de obicei alcătuite din trei judecători de carieră. Cu toate acestea, cauzele civile care nu prezintă dificultăți speciale și care nu sunt de importanță fundamentală pot fi transferate unui singur judecător.

Cea mai înaltă instanță de drept comun este Curtea Federală de Justiție (Bundesgerichtshof), care reprezintă curtea de ultimă instanță și judecă numai recursuri pe probleme de drept. Completurile de judecată ale Curții Federale de Justiție sunt alcătuite din cinci judecători de carieră.

Jurisdicție în materie penală

Curți de primă instanță

Legea privind organizarea instanțelor (Gerichtsverfassungsgesetz – GVG) stabilește competența instanțelor în materie penală. Instanța locală reprezintă curtea de primă instanță în materie penală, cu excepția cazurilor în care se stabilește competența instanței regionale sau a instanței regionale superioare [articolul 24 alineatul (1) punctele 1 - 3 din GVG]. Un judecător al instanței penale hotărăște cu privire la un delict (articolul 25 din GVG) atunci când:

• cauza face obiectul urmăririi penale private sau
• nu se anticipează o pedeapsă mai aspră de doi ani de închisoare.

În toate celelalte cazuri, este înființată o instanță cu asesori populari (Schöffengericht) (Articolul 28 din GVG); instanța respectivă este alcătuită dintr-un judecător de carieră și doi asesori populari.

Această instanță judecă infracțiuni de gravitate medie, care intră în competența instanței locale [articolul 24 alineatul (1) din GVG], cu excepția cazului în care acestea au fost atribuite spre audiere unui judecător dintr-o instanță penală (articolul 25 din GVG). Acestea sunt cauzele în care pedeapsa prevăzută este închisoarea de doi până la patru ani. Curtea poate fi extinsă la cererea Parchetului [articolul 29 alineatul (2) din GVG] dacă Parchetul și instanța consideră că este necesară implicarea unui al doilea judecător dată fiind amploarea cauzei.

Competența instanței regionale este reglementată de articolul 74 alineatul (1) din GVG. Conform dispozițiilor articolului menționat, instanța regională judecă toate infracțiunile care nu sunt nici de competența instanțelor locale, nici de competența instanțelor regionale superioare, de exemplu, în cauzele în care se anticipează o pedeapsă cu închisoarea pe perioadă mai îndelungată.

Codul penal german (Strafgesetzbuch) face distincția între un delict (Vergehen) și o infracțiune (Verbrechen). O infracțiune este o faptă pentru care legea prevede o pedeapsă minimă de un an de închisoare. Prin urmare, infracțiunile sunt mai grave decât delictele.

Instanța regională are competență în toate celelalte fapte penale cu o pedeapsă preconizată de peste patru ani de închisoare [articolul 74 alineatul (1) prima parte a celei de-a doua teze din GVG]. Aceasta poate judeca o anumită cauză și atunci când Parchetul hotărăște să o trimită în fața instanței regionale datorită importanței sale deosebite, chiar dacă aceasta ar fi, în mod normal, de competența instanței locale.

Cauzele penale de la instanța regională sunt audiate în primă instanță de un complet lărgit de drept penal (Große Strafkammer), care este compus în general din trei judecători și doi asesori populari. Conform articolului 76 alineatul (2) din GVG, un complet lărgit de drept penal poate hotărî la deschiderea unui proces sau la stabilirea datei unui proces că respectiva cauză poate fi judecată numai de doi judecători și doi asesori populari.

Instanța regională superioară are competență în primă instanță pentru faptele penale enumerate la articolul 120 alineatele (1) și (2) din GVG, majoritatea vizând o amenințare la adresa securității sau a existenței Republicii Federale Germania. Completul de judecată în materie penală (Strafsenat) al Curții Federale de Justiție poate fi compus din cinci judecători de carieră, dintre care unul este președinte. Cu toate acestea, la deschiderea procesului, completul de judecată în materie penală poate decide că respectiva cauză poate fi audiată de trei judecători, inclusiv președintele, cu excepția cazului în care complexitatea cauzei face necesară participarea a încă doi judecători [articolul 122 alineatul (2) prima și a doua teză din GVG].

Căi de atac

Instanța regională audiază căile de atac împotriva hotărârilor instanței locale [articolul 312 din Codul de procedură penală (Strafprozessordnung, StPO)], apelul fiind examinat de „completul minor în materie penală” (Kleine Strafkammer) [articolul 76 alineatul (1) din GVG], compus dintr-un judecător de carieră și doi asesori populari. Pentru apelurile împotriva unei hotărâri a unei instanțe extinse cu asesori populari, este introdus un al doilea judecător de carieră [articolul 76 alineatul (6) din GVG]. În plus, în temeiul articolului 335 din StPO, este posibilă contestarea unei hotărâri pe o problemă de drept, mai degrabă decât printr-o cale de atac obișnuită („recurs direct”, Sprungrevision.

Recursul pe probleme de drept (Revision) poate fi înaintat împotriva oricăror hotărâri pronunțate în primă instanță de instanțele regionale sau de instanțele regionale superioare (articolul 333 din StPO). Curtea Federală de Justiție reprezintă instanța de recurs (Revisionsinstanz) împotriva tuturor hotărârilor instanțelor regionale superioare și ale completurilor extinse de drept penal din cadrul instanțelor regionale [articolul 135 alineatul (1) din GVG]. Completurile de judecată ale Curții Federale de Justiție judecă recursurile cu cinci judecători de carieră, inclusiv președintele. Recursurile împotriva altor hotărâri pronunțate de instanțele regionale sunt judecate de instanțele regionale superioare.

Linkuri conexe

Curtea Federală de Justiție

Instanțe de drept comun – introducere

Instanțele regionale reprezintă, în general, primul grad de jurisdicție (instanțe de fond) și soluționează cauze civile, penale, precum și cauze privind delicte minore și alte aspecte care, conform legii, intră în sfera lor de competență. Procesele care se desfășoară la instanțele regionale sunt reglementate de: Codul de procedură civilă – în cauzele civile (tsiviilkohtumenetluse seadustik), Codul de procedură penală – în cauzele penale (kriminaalmenetluse seadustik) și, respectiv, Codul de procedură contravențional (väärteomenetluse seadustik) – în cazul contravențiilor.

Deciziile și hotărârile pronunțate de instanțele regionale sunt supuse căilor de atac, acestea din urmă fiind de competența instanțelor districtuale, care reprezintă al doilea grad de jurisdicție. Instanțele districtuale se supun acelorași norme procedurale ca și instanțele de prim grad de jurisdicție.

Instanțe de prim grad de jurisdicție

În Estonia funcționează patru instanțe regionale. Acestea sunt formate din secții (kohtumaja).

Instanțe regionale:

Instanța regională Harju (Harju Maakohus):

1. Secția din Tallinn

Instanța regională Viru (Viru Maakohus):

1. Secția din Jõhvi
2. Secția din Narva
3. Secția din Rakvere

Instanța regională Pärnu (Pärnu Maakohus):

1. Secția din Pärnu
2. Secția din Haapsalu
3. Secția din Kuressaare
4. Secția din Rapla
5. Secția din Paide

În cadrul instanței regionale din Pärnu funcționează, de asemenea, un departament responsabil de somațiile de plată, care soluționează cererile privind soluționarea cauzei printr-o procedură accelerată de somație de plată.

Instanța regională din Tartu (Tartu Maakohus):

1. Secția din Tartu
2. Secția din Jõgeva
3. Secția din Viljandi
4. Secția din Valga
5. Secția din Võru

În cadrul instanței regionale din Tartu funcționează și departamentele responsabile de înmatriculare și de înscriere în cartea funciară. Registrul funciar și registrul în care se înregistrează navele sunt ținute de departamentul responsabil de cartea funciară. Registrul comerțului, registrul organizațiilor nelucrative și al fundațiilor și registrul gajurilor comerciale sunt ținute de departamentul de înmatriculare.

Instanțe de al doilea grad de jurisdicție

În Estonia funcționează două instanțe districtuale.

Instanțe districtuale:

• instanța districtuală din Tallinn
• instanța districtuală din Tartu

Baze de date juridice

Datele de contact ale instanțelor judecătorești din Estonia sunt disponibile pe site-ul web dedicat acestora. Accesul la datele de contact este gratuit.

Instanțe de drept comun

Sistemul judiciar din Irlanda își are originile în Constituția din 1922, care prevedea înființarea de noi instanțe pentru înlocuirea celor care s-au dezvoltat sub administrația britanică. În 1924 s-au instituit instanțe noi, în conformitate cu Legea privind organizarea instanțelor judecătorești din 1924, care a creat temeiul juridic pentru funcționarea sistemului judiciar.
Instanțele actuale au fost înființate prin Legea privind organizarea instanțelor (înființare și componență) din 1961, în conformitate cu articolul 34 din Constituția adoptată de poporul irlandez în 1937. Curtea de Apel a fost înființată la 29 octombrie 2014, în urma unui referendum organizat în 2013.
Articolele 34-37 din Constituție vizează administrarea justiției în general. Articolul 34.1 prevede faptul că „justiția se înfăptuiește în instanțe instituite prin lege”. Constituția definește structura sistemului judiciar ca fiind alcătuită dintr-o instanță de ultim grad de jurisdicție, Curtea Supremă, curțile de apel, care deține competență în materie penală și civilă, precum și din instanțe de prim grad de jurisdicție, care includ Înalta Curte (High Court), având competență deplină în materie penală și civilă, și instanțe având competență limitată, organizate la scară regională, instanța de circuit (Circuit Court) și instanța teritorială (District Court).

Instanțele civile

Curtea Supremă

Competența Curții Supreme în ceea ce privește soluționarea căilor de atac a fost supusă unor modificări semnificative ca urmare a intrării în vigoare, la 28 octombrie 2014, a celei de a treizeci și treia modificări a Constituției prin care s-a înființat Curtea de Apel. Începând de la data înființării, Curtea Supremă are competența de a soluționa căile de atac introduse –
(a) împotriva unei hotărâri pronunțate de Curtea de Apel, în cazul în care Curtea Supremă consideră că hotărârea implică o chestiune de importanță publică generală sau în cazul în care, în interesul justiției, este necesar să se formuleze recurs la Curtea Supremă și;
(b) împotriva unei hotărâri pronunțate de High Court dacă Curtea Supremă consideră că există circumstanțe excepționale care justifică un recurs direct împotriva hotărârii respective – o condiție prealabilă pentru o astfel de decizie a Curții Supreme este existența unuia sau a următorilor doi factori – hotărârea se referă la o chestiune de importanță publică generală; interesele justiției.

Căile de atac în materie civilă formulate la High Court care, înainte de a treizeci și treia modificare, ar fi fost de competența Curții Supreme, se depun în prezent la Curtea de Apel, cu excepția cazurilor în care Curtea Supremă a admis recursul împotriva hotărârii, întrucât a constatat că recursul respectă pragul prevăzut la articolul 34.5.4° din Constituție. În plus, chestiunile de drept care ar fi putut fi până acum trimise de către instanța de circuit la Curtea Supremă în vederea soluționării (pronunțării unei hotărâri prealabile) sunt în prezent soluționate de Curtea de Apel.
A treizeci și treia modificare nu a afectat competența inițială a Curții Supreme care, de fapt, constă în funcția prevăzută la articolul 26 din Constituție. Articolul 26 prevede că Curtea Supremă are competența de a decide asupra constituționalității unui proiect de lege (sau uneia sau mai multor dispoziții ale acestuia) care a fost aprobat de ambele camere ale Oireachtas (Parlamentul) și prezentat președintelui Irlandei spre a fi semnat înainte de promulgare, în cazul în care este sesizată de președinte. De asemenea, dacă este cazul, Curtea Supremă poate soluționa o sesizare privind incapacitatea permanentă a președintelui.

Completul de judecată al Curții este format în mod obișnuit din trei sau cinci judecători și, în mod excepțional, din șapte judecători. În cazul în care se judecă cauze având ca obiect validitatea constituțională a unei legi adoptate de Oireachtas (Parlament), Constituția prevede ca instanța să fie alcătuită dintr-un complet format din cel puțin cinci judecători. Această cerință se aplică, de asemenea, atunci când Curții i se solicită să emită un aviz cu privire la validitatea constituțională a unui proiect de lege adoptat de Oireachtas, atunci când este sesizată în acest sens de președintele Irlandei, în temeiul articolului 26 din Constituție. De asemenea, este necesar să se constituie un complet format din cel puțin cinci judecători în cazul în care Curtea trebuie să decidă, în temeiul articolului 12 din Constituție, dacă președintele se află în incapacitate permanentă. Președintele Curții Supreme (Chief Justice) sau un judecător al Curții Supreme poate judeca singur anumite cereri preliminare și procedurale.

Curtea de Apel

Curtea de Apel a fost înființată la 29 octombrie 2014 în urma unui referendum organizat în 2013. Ca și în cazul altor instanțe superioare, competența Curții de Apel este conferită parțial de Constituție și parțial de legislație. În ceea ce privește soluționarea căilor de atac, competența Curții de Apel se încadrează între nivelul High Court și cel al Curții Supreme.
Curtea dispune de competența de a judeca recursurile în cadrul procedurilor civile pentru toate hotărârile pronunțate de High Court care, înainte de cea de-a treizeci și treia modificare a Constituției, ar fi fost judecate de Curtea Supremă. Excepție fac cazurile în care Curtea Supremă a admis o cale de atac, după ce a constatat că aceasta respectă pragul prevăzut la articolul 34.5.4 din Constituție. Curtea poate să judece recursurile la cauzele soluționate de High Court, care au ca obiect stabilirea constituționalității unei legi. Constituția prevede că nu se poate adopta nicio lege care să restricționeze competența Curții de Apel în acest sens.
Curtea de Apel este compusă dintr-un președinte și nouă judecători de drept comun. Președintele Curții Supreme și președintele Înaltei Curți au ex officio calitatea de judecători ai Curții de Apel. Curtea poate fi compusă din completuri formate din trei judecători. Anumite cereri preliminare și procedurale pot fi judecate doar de către președinte sau de către alt judecător desemnat de președinte.

The High Court

Prin Constituție, High Court deține competența inițială deplină și puterea de a se pronunța cu privire la toate acțiunile în justiție și chestiunile, de drept sau de fapt, în materie civilă sau penală. High Court are competență exclusivă în cauze legate de adopția copiilor și cereri de extrădare. Competența sa se extinde la stabilirea constituționalității oricărei legi (cu excepția legilor care au fost deja înaintate către Curtea Supremă de președintele Irlandei). Majoritatea cauzelor de la High Court sunt judecate de un singur judecător, însă în anumite acțiuni, cum ar fi cele pentru calomnie, agresiune sau lipsire de libertate în mod ilegal, legea prevede un complet format dintr-un judecător și un juriu. Cauzele de importanță deosebită pot fi judecate de un complet format din doi sau mai mulți judecători întruniți ca jurisdicție divizională (Divisional Court).
High Court soluționează căile de atac în materie civilă de la instanța de circuit. În afară de competența sa ca instanță de apel pentru apelurile civile provenind de la instanța de circuit, High Court are, de asemenea, competența de a revizui hotărârile tuturor instanțelor de grad inferior prin emiterea de ordonanțe speciale obligatorii (mandamus), de interdicție sau de anulare (certiorari). Astfel de ordonanțe nu se referă la temeinicia hotărârilor instanțelor inferioare, ci la chestiunea dacă a fost depășită sau nu competența acestora.
High Court se poate pronunța cu privire la o chestiune de drept înaintată de instanța teritorială. De asemenea, aceasta soluționează cererile pentru eliberarea pe cauțiune în cazul în care inculpatul a fost acuzat de infracțiunea de omor sau atunci când inculpatul solicită o modificare a condițiilor generale impuse de instanța teritorială.
De regulă, High Court se întrunește în Dublin pentru a se pronunța asupra acțiunilor inițiale. De asemenea, aceasta se întrunește în provincie pentru a se pronunța asupra acțiunilor inițiale având ca obiect despăgubiri pentru vătămări corporale și cauzatoare de moarte. Înalta Curte de Circuit (High Court on Circuit) soluționează căile de atac de la instanța de circuit în provincie.

Instanța de circuit

Competența civilă a instanței de circuit este limitată, cu excepția cazului în care toate părțile la o acțiune convin să îi extindă competența în acel caz. Instanța soluționează în principiu acțiuni în care suma pretinsă nu depășește 75 000 EUR (60 000 EUR în cazul acțiunilor pentru vătămare corporală).
Instanța de circuit este competentă în chestiuni legate de succesiune, precum și în chestiuni legate de dreptul de proprietate sau închirierea unor bunuri imobiliare în care valoarea evaluată a bunului nu depășește 253,95 EUR. Instanța de circuit se pronunță asupra chestiunilor care țin de dreptul familiei, inclusiv separarea judiciară, divorțul, nulitatea și căile de atac de la instanța teritorială.
Acțiunile civile în fața instanței de circuit sunt judecate de un judecător, fără juriu. Aceasta soluționează căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate de instanța teritorială atât în materie civilă, cât și în materie penală. Apelul se soluționează în cadrul unei noi ședințe de judecată, iar hotărârea instanței de circuit este definitivă și nu poate fi atacată cu o altă cale de atac.
Instanța de circuit soluționează, de asemenea, toate cererile de eliberare a autorizațiilor noi de vânzare a băuturilor alcoolice pentru consum în spații special amenajate, precum și căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate de instanțe precum directorul pentru anchete în materie de egalitate (Director of Equality Investigations).

Instanța teritorială

Instanța teritorială are competență locală și limitată. În materie de dreptul familiei, aceasta poate emite ordine cu privire la întreținere, restricționare, încredințarea minorilor, drept de vizită și filiație.
Instanța teritorială are competență în judecarea cauzelor civile având ca obiect acorduri comerciale, contracte de închiriere cu posibilitate de cumpărare, contracte de vânzare în rate și răspundere delictuală, neplata chiriei sau deținerea abuzivă de bunuri, în cazul în care valoarea acțiunii nu depășește 15 000 EUR. Aceasta are competență, de asemenea, în legătură cu executarea, în general, a hotărârilor având ca obiect datorii pronunțate de orice instanță, un număr mare de dispoziții în materie de autorizare, de exemplu, pentru vânzarea de băuturi alcoolice, și cererile de despăgubire a distrugerilor deliberate, în cazul în care suma pretinsă nu depășește 15 000 EUR.
Instanța teritorială are 24 de sedii în întreaga țară, printre care se numără Districtul Metropolitan Dublin și alte 23 de districte. În general, locul în care este soluționată o cauză depinde de locul unde a fost încheiat contractul sau unde își are sediul ori își desfășoară activitatea pârâtul sau, în cazurile de acordare a licențelor, de locul unde este situat sediul autorizat.

Instanțe penale

Curtea Supremă

Curtea Supremă soluționează recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de Curtea de Apel, în cauzele având ca obiect chestiuni de drept de o importanță publică deosebită.

Curtea de Apel

În temeiul Legii privind Curtea de Apel din 2014, Curtea de Apel este competentă să soluționeze căile de atac, competență exercitată anterior de Curtea Penală de Apel.
Căile de atac înaintate de persoane condamnate pe baza rechizitoriului de instanța de circuit sau Curtea Penală Centrală, care obțin un certificat de la judecătorul de caz prin care se admite calea de atac în cauza respectivă, se soluționează în prezent de Curtea de Apel. În cazul în care se refuză acordarea certificatului menționat, Curtea de Apel poate totuși, în urma contestării deciziei de refuz, să admită introducerea căii de atac.
În plus, directorul parchetului poate face recurs la Curtea de Apel din motive de clemență nejustificată în acordarea pedepsei, în temeiul articolului 2 din Legea privind justiția penală din 1993. În cazul unei presupuse erori judiciare, se poate introduce o cale de atac în temeiul articolului 2 din Legea de procedură penală din 1993.
De asemenea, Curții de Apel i s-a atribuit competența de a judeca căile de atac formulate de directorul parchetului cu privire la o chestiune de drept ca urmare a unei hotărâri de achitare în procesele penale. Hotărârea Curții de Apel nu afectează verdictul de achitare în astfel de cazuri.
Recursurile formulate de către directorul parchetului împotriva unei achitări sau împotriva unei decizii de a nu dispune rejudecarea cauzei se soluționează, de asemenea, la Curtea de Apel. În temeiul Legii privind Curtea de Apel din 2014, Curții de Apel i s-a conferit competența de a soluționa căi de atac, exercitată anterior de instanțele Curții Marțiale. Acest lucru înseamnă că recursurile formulate de persoane care au fost condamnate de o curte marțială se soluționează în prezent la Curtea de Apel.

Curtea Penală de Apel

În temeiul Legii privind Curtea de Apel din 2014, competența de a soluționa căi de atac a Curții Penale de Apel a fost transferată la Curtea de Apel.

Curtea Penală Specială

Curtea Penală Specială a fost înființată pentru a judeca infracțiuni atunci când se stabilește că instanțele de drept comun nu sunt adecvate pentru a asigura aplicarea eficientă a legii și menținerea liniștii și a ordinii publice. Completul de judecată este format din trei judecători, fără juriu.

Curtea Penală Centrală

Curtea Penală Centrală este secția penală a Înaltei Curți. Aceasta judecă infracțiuni grave, inclusiv infracțiuni de omor, viol, acte de trădare și piraterie, precum și procese penale în temeiul Legii concurenței din 2002. Completul de judecată este format dintr-un judecător și un juriu.

Instanța Penală de Circuit

Instanța Penală de Circuit (Circuit Criminal Court) judecă alte infracțiuni decât cele care pot fi judecate la Curtea Penală Centrală. Completul de judecată este format dintr-un judecător și un juriu. Aceasta soluționează căile de atac de la instanța teritorială.

Instanța teritorială

Instanța teritorială soluționează infracțiunile minore (majoritatea de natură reglementară) și unele infracțiuni majore. Completul este format dintr-un singur judecător.

NOTĂ: Versiunea în limba originală a acestei pagini a fost modificată recent. Versiunea lingvistică pe care o consultați acum este în lucru la traducătorii noștri.
Pagina este deja disponibilă în următoarele limbi: .

Instanțe judecătorești naționale - Grecia

Instanțele civile

Instanțele civile sunt competente să se pronunțe cu privire la toate litigiile, în special în cauzele necontencioase care li se atribuie prin lege.

Instanțele civile sunt:

1. Curtea de Casație (Άρειος Πάγος),
2. Curtea de Apel (Εφετείο),
3. Tribunalul de Primă Instanță compus din mai mulți judecători (Πολυμελές Πρωτοδικείο),
4. Tribunalul de Primă Instanță cu judecător unic (Μονομελές Πρωτοδικείο),
5. Tribunalul de Primă Instanță prezidat de un judecător de pace (Ειρηνοδικείο).

Instanțele penale

Aceste instanțe se pronunță cu privire la cauzele penale.

Instanțele penale sunt:

1. Curtea de Casație (Άρειος Πάγος),
2. Curțile de Apel cu cinci judecători (Πενταμελή Εφετεία),
3. Tribunalele cu complet mixt (μεικτά ορκωτά δικαστήρια),
4. Curțile de Apel cu complet mixt (μεικτά ορκωτά Εφετεία),
5. Curțile de Apel cu trei judecători (Τριμελή Εφετεία),
6. Tribunalele corecționale cu trei judecători (Τριμελή Πλημμελειοδικεία),
7. Tribunalele corecționale cu judecător unic (Μονομελή Πλημμελειοδικεία),
8. Tribunalele simple (Πταισματοδικεία),
9. Tribunalele pentru minori (Δικαστήρια Ανηλίκων).

În temeiul unor legi speciale, competența penală este exercitată, de asemenea, de:

• Curtea marțială (Στρατοδικείο),
• Curtea Marinei Militare (Ναυτοδικείο),
• Tribunalul Forțelor Aeriene (Αεροδικείο).

Aceste instanțe sunt competente în calitate de instanțe penale excepționale.

Au cunoștință de infracțiunile comise de militarii din forțele armate terestre și aeriene sau din marina militară.

Instanțele administrative

Pe scurt, acesta decide cu privire la:

acțiunile în anulare împotriva actelor administrative, pentru încălcarea legii, abuz sau abuz de putere, necompetență sau vicii de procedură;

recursurile introduse de funcționari, militari, agenți municipali și alte categorii împotriva deciziilor adoptate de consiliile de administrație în materie de promovare, concediere, retrogradare etc.;

recursurile formulate împotriva deciziilor instanțelor administrative. Instanțele administrative sunt chemate să se pronunțe cu privire la litigiile administrative dintre organele administrative ale statului și cetățeni.

Instanțele administrative ordinare sunt tribunalele administrative de primă instanță și instanțele administrative de apel.

Tribunalele administrative de primă instanță cu trei judecători se pronunță, de asemenea, cu privire la recursurile formulate împotriva hotărârilor instanțelor administrative de primă instanță cu judecător unic.

Baze de date juridice

1. Site-ul Consiliului de Stat. Accesul la baza de date este gratuit.
2. Site-ul Curții de Casație. Accesul la baza de date este gratuit.

Linkuri conexe

Curtea de Casație

Tribunalul de Primă Instanță din Atena

Tribunalul de Primă Instanță din Salonic

Tribunalul de Primă Instanță din Pireu

Consiliul de Stat și Justiție Administrativă

Curtea de Conturi

Parchetul Tribunalului de Primă Instanță din Atena

Constituția spaniolă din 1978 stipulează că Spania este un stat de drept social și democratic care apără libertatea, justiția, egalitatea și pluralismul politic ca valori primordiale ale sistemului său juridic. Titlul VI din Constituție este dedicat sistemului judiciar și prevede, la articolul 117, că principiul unității sistemului jurisdicțional (unidad jurisdiccional) stă la baza organizării și funcționării instanțelor.

Aceste principii stau la baza organizării instanțelor din Spania și se materializează în existența unui singur corp de judecători care formează sistemul judiciar și care sunt independenți, inamovibili, responsabili și care se supun numai Constituției și statului de drept.

Instanțele stabilite prin lege și tratat internațional sunt singurele responsabile cu exercitarea puterii jurisdicționale prin emiterea și executarea hotărârilor judecătorești.

Instanțele de drept comun – introducere

Există numeroase instanțe care își distribuie activitatea în funcție de diferitele criterii de stabilire a competenței instituite prin lege – materie, valoare, persoană, funcție sau teritoriu – întrucât unitatea sistemului jurisdicțional nu împiedică existența mai multor instanțe cu domenii de competență diferite. Instanțele își exercită puterea judiciară exclusiv în cauzele în care aceasta le este atribuită prin lege.

Legea organică privind sistemul judiciar prevăzută la articolul 122 din Constituția din 1978 reglementează formarea, funcționarea și guvernanța instanțelor.

Trebuie să se facă distincție între trei aspecte fundamentale:

• aspectul teritorial;
• caracterul unipersonal sau colectiv al instanțelor;
• competența.

Aspectul teritorial

În conformitate cu expunerea de motive din Legea organică nr. 6/1985 din 1 iulie 1985 privind sistemul judiciar, statul este organizat din punct de vedere teritorial, în scop judiciar, în municipii, districte (partidos), provincii și comunități autonome.

Exercitarea puterii judecătorești este atribuită următoarelor instanțe: judecătoriile de pace (Juzgados de Paz), instanțele de prim grad de jurisdicție și de instrucție (Juzgados de Primera Instancia e Instrucción), instanțele comerciale (Juzgados de lo Mercantil), instanțele care instrumentează cazurile de violență împotriva femeilor (Juzgados de Violencia sobre la Mujer), instanțele penale (Juzgados de lo Penal), instanțele pentru procedura contenciosului administrativ (Juzgados de lo Contencioso-Administrativo), instanțele pe probleme sociale (Juzgados de lo Social), instanțele pentru minori (Juzgados de Menores), instanțele cu atribuții speciale în materie de supraveghere a executării pedepselor (Juzgados de Vigilancia Penitenciaria), instanțele provinciale (Audiencias Provinciales), Curțile Superioare de Justiție ale Comunităților Autonome (Tribunales Superiores de Justicia), Curtea Penală și Administrativă Națională (Audiencia Nacional) și Curtea Supremă (Tribunal Supremo).

Curtea Penală și Administrativă Națională, Curtea Supremă, instanțele centrale de instrucție (Juzgados Centrales de Instrucción) și instanțele centrale de contencios administrativ (Juzgados Centrales de lo Contencioso‑administrativo) au competență la nivel național.

Caracterul unipersonal sau colectiv al instanțelor

Toate instanțele sunt unipersonale, cu excepția Curții Supreme, a Curții Penale și Administrative Naționale, a Curților Superioare de Justiție ale Comunităților Autonome și a instanțelor provinciale.

Curtea Supremă, cu sediul la Madrid, este cel mai înalt organism în ierarhia diviziunilor sistemului judiciar, fiind supusă dispozițiilor privind garanțiile constituționale. Aceasta este formată din președinte, președinții camerelor (presidentes de sala) și judecătorii (magistrados) repartizați conform legii fiecăreia din camerele și secțiile sale.

Curtea Supremă este formată din următoarele camere:

• Prima: în materie civilă.
• A doua: în materie penală.
• A treia: în materie de procedura contenciosului administrativ.
• A patra: în materie de muncă.
• A cincea: în materie militară, fiind reglementată prin legislația sa specifică și suplimentar prin Legea organică privind sistemul judiciar și reglementările comune cu celelalte camere ale Curții Supreme.

Curtea Penală și Administrativă Națională, cu sediul la Madrid, are competență la nivel național. Aceasta este formată din președinte, președinții camerelor și judecătorii desemnați de lege fiecăreia dintre camerele și secțiile sale (de apel, penală, de contencios administrativ și de dreptul muncii).

În fiecare comunitate autonomă există o singură Curte Superioară de Justiție care este cea mai înaltă instanță din sfera teritorială a comunității respective, fără a aduce atingere competenței Curții Supreme. Curtea Superioară de Justiție ia numele comunității autonome în cauză, iar competența sa se extinde la sfera teritorială a acestei comunități.

Aceasta este formată din trei camere: în materie civilă și penală, de contencios administrativ și de dreptul muncii.

Aceasta este formată din președinte, care este și președinte al camerei în materie civilă și penală, din președinții camerelor și judecătorii desemnați prin lege fiecărei camere și, dacă este cazul, oricărei secții care poate fi creată în cadrul lor.

Instanțele provinciale au sediul în capitalele provinciilor, de unde își iau numele, iar competența lor, de regulă, se extinde la întreaga provincie. Acestea sunt formate dintr-un președinte și doi sau mai mulți judecători. De asemenea, instanțele pot cuprinde două sau mai multe secții cu aceeași componență, caz în care președintele instanței o va prezida pe una dintre acestea.

Acestea soluționează cauze civile și penale.

Oficiul Judiciar (Oficina Judicial)

Legea organică privind sistemul judiciar descrie Oficiul Judiciar ca pe un organism administrativ care sprijină activitatea judiciară a judecătorilor și a instanțelor.

Acesta a fost conceput să îmbunătățească eficiența și eficacitatea organismelor judiciare și transparența procedurilor judiciare, să accelereze soluționarea cauzelor și să încurajeze cooperarea și coordonarea între diferitele servicii și unități care formează Oficiul Judiciar. Prin urmare, crearea oficiului constituie un răspuns la angajamentul de a asigura un serviciu public de înaltă calitate și accesibil care respectă valorile constituționale și care este în concordanță cu nevoile reale ale cetățenilor.

Acesta reprezintă un nou model de organizare care introduce tehnici moderne de gestionare, fiind bazat pe o combinație între diferite unități administrative: unitățile care oferă sprijin direct pentru procedurile judiciare, echivalente vechilor instanțe (juzgados), care sprijină judecătorii în îndatoririle lor judiciare, și serviciile procedurale comune conduse de grefieri (Letrados de la Administración de Justicia), care efectuează și gestionează toate sarcinile care nu au caracter strict judiciar, cum ar fi primirea documentelor, gestionarea citațiilor, executarea deciziilor, procedurile extrajudiciare, admiterea cererilor de începere a unui proces, notificarea părților, remedierea unor deficiențe de ordin procedural etc.

Există trei tipuri de servicii procedurale comune:

• Serviciul comun general;
• Serviciul comun de gestionare a cauzelor;
• Serviciul comun de executare.

Competența

Pe lângă aspectul teritorial, materiile sau chestiunile care pot fi introduse în fața instanței sunt de naturi diferite și sunt soluționate în cadrul a patru sisteme de instanțe:

Instanțele civile: judecă litigiile care nu sunt atribuite în mod explicit altui tip de instanță, pe lângă cele care intră în sfera competenței lor. Prin urmare, acestea pot fi descrise ca instanțe de drept comun.

Instanțele penale: cauzele și procedurile penale trebuie să fie judecate în sistemul penal, cu excepția celor care intră în sfera competenței militare. Cu toate acestea, în dreptul spaniol, o acțiune de drept civil rezultată dintr-o faptă penală poate fi introdusă în același timp cu acțiunea penală. În acest caz, despăgubirile care urmează a fi plătite pentru a repara prejudiciul cauzat prin infracțiune vor fi stabilite de instanța penală.

Instanțe de contencios administrativ: Constituția prevede că instanțele de judecată controlează autoritatea de reglementare și legalitatea acțiunii administrative, precum și conformitatea acestei acțiuni administrative cu scopurile care o justifică. Instanțele de contencios administrativ examinează legalitatea acțiunilor întreprinse de către autorități, inclusiv a cererilor de atragere a răspunderii patrimoniale înaintate împotriva acestora. Acest lucru se datorează faptului că, în condițiile prevăzute de lege, persoanele fizice au dreptul să fie despăgubite pentru orice prejudiciu pe care îl pot suferi pentru oricare dintre bunurile și drepturile lor, cu excepția cazurilor de forță majoră, cu condiția ca prejudiciul să fie rezultatul funcționării serviciilor publice.

Instanțele sociale: examinează cererile înaintate în temeiul dreptului social, atât în cazul litigiilor individuale, cât și al celor colective, precum și cererile privind asigurările sociale sau cele înaintate împotriva statului, atunci când acesta din urmă este răspunzător în temeiul dreptului muncii.

Pe lângă cele patru sisteme de instanțe, în Spania există, de asemenea, instanțe militare.

Instanțele militare reprezintă o excepție de la principiul unității puterii judecătorești.

Constituția stabilește principiile care guvernează activitățile judiciare și prevede unitatea sistemului judiciar al Statului. Organizarea și funcționarea instanțelor militare, care fac parte din sistemul judiciar al Statului, se bazează pe principiul unității puterii judecătorești. Acestea administrează justiția în sfera strict militară și, după caz, în chestiunile stabilite prin declararea stării de asediu, în conformitate cu Constituția și cu prevederile legilor militare penale, procedurale și disciplinare.

Pe timp de pace, competența instanțelor militare este limitată strict la domeniul militar, vizând, mai precis, judecarea cauzelor legate de un comportament calificat drept infracțiune în codul penal militar; competența aceasta este extinsă la orice tip de infracțiune în cazul trupelor staționate în străinătate. Pe timp de război, Legea organică nr. 4/1987 privind competențele și organizarea instanțelor militare permite modificarea competenței, deși decizia în acest sens trebuie să fie adoptată de Parlament (Cortes Generales) sau, în cazul în care acesta este autorizat în acest sens, de către guvern.

În sistemul civil, instanțele militare sunt responsabile de pregătirea procedurilor de succesiune testamentară sau ab intestat pentru membrii forțelor armate care, pe timp de război, au murit în luptă sau pe mare, acest lucru fiind limitat la furnizarea asistenței esențiale pentru a permite înmormântarea persoanei decedate și crearea inventarului și asigurarea provizorie a bunurilor sale, informând de fiecare dată autoritatea judiciară civilă competentă.

Instanțele militare sunt alcătuite din personal militar de profesie, membri ai forțelor armate și reprezentanți ai Ministerului Apărării.

Sistemul de instanțe militare este alcătuit din: instanțe militare regionale (Juzgados Togados Territoriales), instanțe militare centrale (Juzgados Togados Centrales), instanțe militare regionale superioare (Tribunales Militares Territoriales) și Curtea Militară Centrală (Tribunal Militar Central). Cu toate acestea, cea mai înaltă instanță a sistemului judiciar militar este cea de a cincea secție a Curții Supreme.

Curtea Militară Centrală are sediul în Madrid și competență națională și constituie o instanță centralizată pentru soluționarea problemelor atribuite prin Legea organică nr. 4/1987 din 15 iulie 1987 privind competența și organizarea instanțelor militare.

Instanțele militare regionale sunt responsabile cu investigarea procedurii penale militare în cauzele care apar în domeniul lor de competență, iar instrumentarea acestor proceduri revine instanței militare regionale superioare respective și instanței cu atribuții speciale în materie de supraveghere a executării pedepselor în raport cu centrele militare corecționale și deținuții acestora, printre alte funcții.

Crearea unei camere militare în cadrul Curții Supreme, supusă acelorași norme precum celelalte camere în ceea ce privește procedurile și statutul membrilor săi, implică faptul că există unitate la cel mai înalt nivel al celor două structuri judiciare care fac parte din sistemul judiciar al Statului.

Membrii acestei camere provin atât din instanțele de drept comun, cât și din instanțele militare, fapt care reprezintă o garanție a echilibrului procedurilor judiciare la cel mai înalt nivel: de regulă, camera respectivă are misiunea de a analiza căile de atac bazate pe chestiuni de drept și revizuirile, deși aceasta este competentă, bineînțeles, pentru a judeca anumite cauze care implică personal cu înalte grade militare.

În Spania, nu există un sistem de instanțe extraordinare; cu toate acestea, în cadrul sistemelor de instanțe menționate, au fost create instanțe speciale pentru aspecte specifice, de exemplu instanțe care instrumentează cazurile de violență împotriva femeilor, instanțe cu atribuții speciale în materie de supraveghere a executării pedepselor și instanțe pentru minori. Acestea sunt instanțe de drept comun, însă sunt specializate într-un anumit domeniu. Pentru informații suplimentare, a se vedea fișa informativă privind instanțele specializate din Spania.

În prezentarea de mai jos a celor patru sisteme judiciare din Spania, se analizează competența diferitelor instanțe vizate.

Sistemul de justiție civilă

Prima cameră a Curții Supreme (Sala I del Tribunal Supremo), camera civilă și penală a Curților Superioare de Justiție ale Comunităților Autonome (Sala de lo Civil y Penal de los Tribunales Superiores de Justicia), secțiile civile ale instanțelor provinciale (Secciones Civiles de las Audiencias Provinciales), instanțele de prim grad de jurisdicție (Juzgados de Primera Instancia), judecătoriile de pace și anumite instanțe specializate [instanțele de dreptul familiei, (Juzgados de Familia), instanțele comerciale, instanțele pentru mărcile comunitare (Juzgados de Marca Comunitaria), instanțele care instrumentează cazurile de violență împotriva femeilor (Juzgados de Violencia sobre la Mujer)] au competență în sistemul de justiție civilă.

Instanțele comerciale, instanțele pentru mărcile comunitare și instanțele care instrumentează cazurile de violență împotriva femeilor sunt prezentate în detaliu în fișa informativă cu privire la instanțele specializate din Spania.

Sistemul de justiție penală

Camera a doua a Curții Supreme (Sala 2ª del Tribunal Supremo), Camera Penală a Curții Penale și Administrative Naționale (Sala de lo Penal de la Audiencia Nacional), camera civilă și penală ale Curților Superioare de Justiție ale Comunităților Autonome (Sala de lo Civil y Penal de los Tribunales Superiores de Justicia), secțiile penale ale instanțelor provinciale (Secciones Penales de las Audiencias Provinciales), instanțele penale, instanțele de instrucție locale (Juzgados de Instrucción), instanțele pentru minori, instanțele cu atribuții speciale în materie de supraveghere a executării pedepselor, instanțele care instrumentează cazurile de violență împotriva femeilor și judecătoriile de pace au competență în sistemul de justiție penală.

Instanțele pentru minori, instanțele de supraveghere a executării pedepselor și instanțele care instrumentează cazurile de violență împotriva femeilor sunt prezentate în detaliu în fișa informativă referitoare la instanțele specializate din Spania.

Sistemul de justiție administrativă

Instanțele competente în sistemul de justiție administrativă sunt Camera a treia a Curții Supreme (Sala 3ª del Tribunal Supremo), Camera de contencios administrativ a Curții Penale și Administrative Naționale (Sala de lo Contencioso-Administrativo de la Audiencia Nacional), camera pentru proceduri de contencios administrativ a Curților Superioare de Justiție ale Comunităților Autonome (Sala de lo Contencioso-Administrativo de los Tribunales Superiores de Justicia), instanțele centrale pentru proceduri de contencios administrativ și instanțele de contencios administrativ.

Sistemul de justiție în domeniul social și al muncii

Sistemul de justiție în domeniul social și al muncii este alcătuit din Camera a patra a Curții Supreme (Sala 4ª del Tribunal Supremo), Camera pentru probleme de muncă din cadrul Curții Penale și Administrative Naționale (Sala de lo Social de la Audiencia Nacional), camera în materie de cauze de muncă a Curților Superioare de Justiție ale Comunităților Autonome (Sala de lo Social de los Tribunales Superiores de Justicia) și instanțele sociale.

Competențele tuturor instanțelor menționate anterior sunt specificate în Legea organică privind sistemul judiciar.

Linkuri relevante

Consiliul general al puterii judiciare (Consejo General del Poder Judicial)

Legea organică privind sistemul judiciar

Instanțele de drept comun – introducere

Instanțele de prim grad de jurisdicție

Instanțele civile

1. Tribunalele regionale

Tribunalele regional (tribunal de grande instance) instrumentează litigii între persoanele fizice (cauze civile și comerciale) având valori mai mari de 10 000 EUR.

În plus, oricare ar fi suma care face obiectul litigiului, aceste tribunale au competență în special în următoarele domenii:

• dreptul familiei: căsătorie, filiație, adopție, declarație de absență (déclarations d’absence);
• rectificarea actelor de stare civilă (état civil: nașteri, căsătorii, decese etc.);
• succesiuni;
• sancțiuni (amendes civiles) aplicate ofițerilor de stare civilă (officiers d’état civil);
• acțiuni imobiliare pentru a stabili proprietatea (pétitoires) și posesia (possessoires);
• distincții pentru performanță în industrie (récompenses industrielles);
• dizolvarea asociațiilor;
• protecție din partea creditorilor (sauvegarde), reorganizare judiciară (redressement judiciaire) și lichidare judiciară (liquidation judiciaire) în situația în care debitorul nu este comerciant și nici nu este înregistrat în nomenclatorul de meserii (répertoire des métiers);
• asigurare împotriva accidentelor și a bolilor profesionale a persoanelor nesalariate care lucrează în agricultură;
• taxe de înregistrare (droits d’enregistrement), taxe de cadastru (taxes de publicité foncière), taxe de timbru (droits de timbre) și contribuții indirecte, precum și alte taxe asimilate acestor tipuri de taxe sau contribuții;
• contracte de închiriere a unui spațiu comercial (baux commerciaux), cu excepția contestațiilor privind stabilirea prețului de închiriere la revizuirea sau reînnoirea contractului, contracte de închiriere în scopuri profesionale (baux professionnels) și convenții de locație temporară și care conferă drepturi limitate (conventions d’occupation précaire) în materie comercială;
• înscrierea de date false (inscription de faux) pe documente autentice (actes authentiques);
• acțiuni civile pentru defăimare (diffamation) sau injurii (injure), publice sau fără caracter public, verbale sau scrise.
• Litigii cu privire la plăți, garantarea sau rambursarea datoriilor de orice fel recuperate de administrația vamală și alte probleme vamale în cazurile și condițiile prevăzute în Codul vamal.

Tribunalul regional este format din judecători de profesie (magistrats): președintele, vicepreședinții, judecătorii, procurorul (procureur de la République), viceprocurorii (vice procureurs) și supleanții (substituts).

Unii dintre aceștia sunt judecători specializați, care intervin în special în cauzele penale, inclusiv:

• Judecătorul pentru minori (juge des enfants), care are competența de a lua măsuri de protecție în privința minorilor aflați în pericol și de a judeca infracțiunile (contravențiile și delictele) (contraventions de cinquième classe, délits) săvârșite de către minori. În materie penală, atunci când judecă o cauză cu ușile închise, acesta poate dispune doar aplicarea de măsuri educative (mesures éducatives); atunci când prezidează tribunalul pentru minori (tribunal pour enfants), acesta alcătuiește completul de judecată împreună cu doi judecători consultanți (assesseurs), iar instanța respectivă are competența de a dispune atât măsuri educative, cât și pedepse, după caz;
• Judecătorul pentru aplicarea pedepselor (juge de l’application des peines), care are responsabilitatea de a stabili modalitățile de executare a pedepselor privative de libertate sau care implică restrângerea libertății; atunci când judecătorul intervine într-un mediu considerat „închis”, în baza unei pedepse cu închisoarea, acesta are competența de a pronunța ajustarea pedepsei (de exemplu: eliberarea, semieliberarea, eliberarea condiționată, plasarea sub supraveghere electronică); atunci când intervine într-un mediu „deschis”, acesta are sarcina de a urmări și a controla executarea pedepsei de către condamnat [de exemplu: închisoare cu suspendare (emprisonnement avec sursis et mise à l’épreuve), muncă în folosul comunității (travail d’intérêt général), supraveghere socio-judiciară (suivi socio-judiciaire) etc.];
• Judecătorul de instrucție (juge d’instruction), care, în cadrul unei anchete penale, are sarcina de a lua toate măsurile pentru stabilirea adevărului, sub supravegherea camerei de cercetare penală a curții de apel (chambre de l’instruction de la cour d’appel). Acesta adună toate elementele constitutive ale cauzei, indiferent dacă sunt incriminatoare sau dezincriminatoare. Atunci când consideră că cercetarea este încheiată, judecătorul poate emite un ordin de neîncepere a urmăririi penale (ordonnance de non‑lieu) sau poate trimite persoana cercetată în fața instanței pentru a fi judecată. Judecătorul de instrucție nu poate să se autosesizeze. Acesta trebuie să fie sesizat de către procuror sau de către victimă prin intermediul unei plângeri cu constituire în parte civilă (constitution de partie civile).

Tribunalul regional se află, în general, în capitala departamentului, însă este posibil să se găsească în alte orașe. La 1 ianuarie 2017, existau 164 de tribunale regionale.

2. Tribunalele de primă instanță

Tribunalul de primă instanță (tribunal d’instance) soluționează litigii între persoanele fizice (cauze civile) având o valoare care nu depășește 10 000 EUR (are competență exclusivă în anumite domenii indiferent de valoarea litigiului, precum acțiunile în grănițuire sau de evacuare a chiriașului).

Acesta are, de asemenea, competențe jurisdicționale [de exemplu: popriri ale remunerațiilor (saisies des rémunérations du travail), rente viagere (rentes viagères), probleme legate de alegeri, contracte de închiriere a unei locuințe (baux d’habitation)] și competențe administrative; de exemplu, directorul grefei (directeur des services de greffe judiciaire) tribunalului de primă instanță are competența de a elibera certificate de naționalitate.

În plus, tribunalul de primă instanță exercită funcțiile de instanță de protecție (cu excepția tutelei asupra minorilor, care intră în competența judecătorului de dreptul familiei din cadrul tribunalului regional, conform unei legi din 12 mai 2009), și anume, are sarcina de a-i proteja pe adulții vulnerabili, în special controlând gestionarea patrimoniului acestora.

Tribunalul de primă instanță este format din unul sau mai mulți judecători, însă cauzele sunt judecate de un singur judecător.

În general, tribunalul de primă instanță își are sediul în centrul administrativ al unui arondisment. La 1 ianuarie 2017, existau 307 tribunale de primă instanță.

3. Instanțele pentru litigii și contravenții minore (juridiction de proximité)

Instanța pentru litigii și contravenții minore (juridiction de proximité) soluționează litigii civile între persoane fizice, a căror valoare nu depășește 4 000 EUR.

De la 1 iulie 2017, instanțele pentru litigii și contravenții minore au fost desființate (Legea nr. 2011-1862 din 13 decembrie 2011); iar competențele lor au fost transferate tribunalelor de primă instanță.

4. Tribunalele comerciale

Tribunalul comercial (tribunal de commerce) soluționează litigii privind tranzacțiile încheiate între comercianți, între instituții de credit sau între comercianți și instituții de credit, precum și litigii privind societățile comerciale sau tranzacțiile comerciale dintre oricare părți. De asemenea, acesta instrumentează litigiile legate de întreprinderile aflate în dificultate.

Tribunalul comercial nu este format din judecători de profesie, ci din voluntari, comercianți sau directori de societăți comerciale. Aceștia sunt aleși pentru un prim mandat de 2 ani și, la sfârșitul acestuia, pentru un nou mandat de 4 ani, de către un colegiu electoral format din actuali și foști judecători ai tribunalului, precum și din delegați ai comercianților. Aceștia din urmă sunt comercianți sau directori de societăți comerciale aleși o dată la 5 ani în aria de competență teritorială a tribunalului. Sarcina lor este de a participa în fiecare an la alegerile pentru judecătorii tribunalului comercial.

La 1 ianuarie 2017, existau 134 de tribunale comerciale în Franța metropolitană, 7 secțiuni comerciale în departamentele Alsacia și Mosela și 9 tribunale comerciale mixte în teritoriile de peste mări.

Tribunalul comercial este format din cel puțin trei judecători, cu excepția cazului în care există dispoziții contrare.

Ministerul Public reprezintă interesele societății în fața acestor instanțe. Acesta trebuie să fie parte în toate cauzele care implică întreprinderi aflate în dificultate.

Atribuțiile grefei tribunalului comercial sunt îndeplinite de un grefier (un asistent judiciar care își desfășoară activitatea pe lângă Ministerul Public).

5. Instanțele pentru soluționarea litigiilor de muncă (Conseil de prud’hommes)

Instanța pentru soluționarea litigiilor de muncă (conseil de prud’hommes) are sarcina de a soluționa litigiile între angajatori și salariați care izvorăsc dintr-un contract de muncă (legate de salariu, timp de lucru, hărțuire, sancțiuni etc.). Aceasta este un organism colectiv, format din judecători consultanți care îi reprezintă pe angajatori și pe salariați.

Instanța este împărțită în 5 secții specializate (pentru management, industrie, comerț și servicii comerciale, agricultură, activități diverse). În cazul unei egalități de voturi între cei 4 judecători consultanți, instanța pentru soluționarea litigiilor de muncă va fi prezidată de către un judecător numit de președintele tribunalului regional, al cărui vot este hotărâtor.

Într-un departament pot exista una sau mai multe instanțe pentru soluționarea litigiilor de muncă, iar în aria de competență teritorială a tribunalului regional există cel puțin o astfel de instanță.

Există 210 instanțe pentru soluționarea litigiilor de muncă.

Ca urmare a evaluării în 2017 a situației instanțelor pentru soluționarea litigiilor de muncă, membrii acestor instanțe nu vor mai fi aleși, ci numiți în baza unei propuneri din partea celor mai reprezentative organizații comerciale și profesionale. Aceștia vor fi numiți pentru un mandat de 4 ani.

6. Tribunalele pentru probleme de securitate socială (TASS)

Tribunalul pentru probleme de securitate socială (tribunal des affaires de la sécurité sociale) soluționează litigiile existente între fondurile de asigurări sociale (caisses de sécurité sociale) și reclamanți (de exemplu: o problemă legată de apartenența la un fond, de alocarea fondurilor și de plata prestațiilor etc.).

Acesta este format dintr-un președinte (un judecător al tribunalului regional sau un magistrat onorific), un arbitru care reprezintă salariații și un arbitru care reprezintă angajatorii sau lucrătorii independenți (ambii arbitri consultanți sunt numiți pentru o perioadă de 3 ani de către prim-președintele curții de apel dintr-o listă alcătuită, în aria de competență teritorială a fiecărui tribunal, de către directorul regional pentru tineret, sport și coeziune socială, în baza unei propuneri din partea celor mai reprezentative organizații comerciale și profesionale).

Există 114 tribunale pentru probleme de securitate socială.

7. Tribunalele pentru probleme de invaliditate (TCI)

Tribunalul pentru probleme de invaliditate (tribunal du contentieux de l’incapacité) are competența de a soluționa litigii privind invaliditatea sau incapacitatea de a munci a unui asigurat social, și anume, starea ori gradul de incapacitate în caz de boală ori de accident de muncă sau starea ori gradul de invaliditate în caz de boală ori de accidente altele decât profesionale.

Tribunalul pentru probleme de invaliditate este format dintr-un președinte (judecător onorific sau persoană calificată desemnată prin decret de Ministerul Justiției), un arbitru care îi reprezintă pe salariați și un arbitru care îi reprezintă pe angajatori sau pe lucrătorii independenți (ambii arbitri fiind numiți pentru o perioadă de 3 ani de către prim-președintele curții de apel în a cărei arie de competență teritorială se află tribunalul, dintr-o listă alcătuită de către directorul regional pentru tineret, sport și coeziune socială, în baza unei propuneri din partea celor mai reprezentative organizații profesionale).

Există 26 de tribunale pentru probleme de invaliditate.

De la 1 ianuarie 2019, litigiile de competența TASS și TCI și câteva care țin de competența comisiilor departamentale de asistență socială (CDAS) vor fi transferate secțiilor sociale din cadrul tribunalelor regionale. Aceste instanțe specializate vor fi apoi desființate.

8. Tribunalele paritare în materie de arendare

Tribunalul paritar în materie de arendare (tribunal paritaire des baux ruraux) are competența de a soluționa litigiile dintre proprietarii și chiriașii bunurilor agricole care fac obiectul unei închirieri în ceea ce privește statutul arendării, al dării în parte, al închirierii șeptelurilor, al închirierilor la libera alegere, al închirierii culturilor mixte, al închirierii pe termen lung și al contractelor de utilizare a terenului în scopul folosirii ca pășune (fermage, métayage, baux à cheptel, baux à domaine congéable, baux à complants, baux emphytéotiques, or contrats d’exploitation de terres à vocation pastorale).

Tribunalul este prezidat de un judecător de la tribunalul de primă instanță. Acesta este asistat de 4 arbitri consultanți aleși de către colegii lor: 2 proprietari și 2 chiriași aleși pentru o perioadă de 6 ani pe baza listelor electorale întocmite de către prefect la propunerea Comisiei de elaborare a listelor electorale.

Ca urmare a evaluării în 2018 a tribunalelor paritare în materie de arendare, arbitrii consultanți nu vor mai fi aleși, ci vor fi numiți în baza unei propuneri din partea celor mai reprezentative organizații profesionale din rândul membrilor acestora. Aceștia vor fi numiți pentru un mandat de 6 ani.

Instanțe penale

1. Curțile cu jurați (cour d’Assises)

Curtea cu jurați (cour d’assises) are competența de a judeca infracțiunile penale (crimes), și anume, infracțiunile cele mai grave, care sunt pasibile de o pedeapsă constând în privare de libertate pe o perioadă între 10 ani și pe viață.

Aceasta este o instanță departamentală nepermanentă, care se reunește oricând este necesar. Totuși, instanța este cvasipermanentă în departamentele cele mai mari.

Instanța este formată din 3 judecători de profesie: un președinte (președintele camerei sau un judecător al curții de apel), 2 arbitri (judecători la curtea de apel sau judecători ai tribunalului regional pentru departamentul în care are loc audierea), un juriu (6 cetățeni selectați prin tragere la sorți). De asemenea, aceasta funcționează ca o curte cu jurați pentru minori (cour d’assises des mineurs), dispunând de un juriu, atunci când este vorba despre infracțiuni săvârșite de către minori. În astfel de cazuri, cei 2 arbitri sunt judecători de la tribunalele pentru minori.

Anumite infracțiuni care intră sub incidența legislației privind terorismul, a legislației militare sau a legislației privind traficul de droguri sunt judecate de către o curte cu jurați formată exclusiv din judecători de profesie.

Ministerul Public este reprezentat de către un avocat general (avocat général).

2. Tribunalele corecționale

Tribunalul corecțional (Tribunal correctionnel) are competența de a judeca delictele (délits), adică infracțiunile sancționate prin lege cu maximum 10 ani de închisoare sau cu o amendă de minimum 3 750 EUR. Acesta este atașat tribunalului regional. În principiu, este format din 3 judecători de profesie, cu excepția infracțiunilor pentru judecarea cărora este necesar un singur judecător.

Ministerul Public este reprezentat de către procuror sau de către unul dintre supleanții acestuia.

3. Tribunalele de poliție

Până la 1 iulie 2017, tribunalul de poliție judeca contravențiile și delictele minore (contraventions de cinquième classe), își desfășura activitatea în cadrul tribunalului de primă instanță și era alcătuit dintr-un singur judecător, provenit de la tribunalul de primă instanță. Începând cu 1 iulie 2017, tribunalul de poliție se ocupă de toate infracțiunile și contravențiile, își desfășoară activitatea în cadrul tribunalului regional și este format dintr-un judecător de la această instanță.

Ministerul Public este reprezentat de către procuror sau de către unul dintre supleanții acestuia.

4. Instanțele pentru litigii și contravenții minore

Până la 1 iulie 2017, instanța pentru litigii și contravenții minore (juridiction de proximité) avea competența să judece contravențiile și delictele din primele patru clase de infracționalitate (contraventions de la première à la quatrième classe) și își desfășura activitatea în cadrul tribunalului de primă instanță. Această instanță era prezidată de către un judecător pentru litigii și contravenții minore, care pronunță hotărâri în calitate de judecător unic.

Atribuțiile Ministerului Public erau îndeplinite, de regulă, de către un comisar de poliție. Începând cu 1 iulie 2017, această instanță a fost desființată, iar competențele sale au fost transferate tribunalului de poliție, care funcționează de la acea dată pe lângă tribunalul regional.

5. Instanțele specializate

Există, de asemenea, instanțe specializate în anumite domenii ale dreptului penal, cum ar fi instanțele maritime comerciale (tribunaux maritimes commerciaux), în număr de 6 în prezent, care au competența de a judeca anumite delicte maritime.

Instanțele de al doilea grad de jurisdicție

Curțile de apel (cours d’appel) sunt instanțe de al doilea grad de jurisdicție care rejudecă, în aspectele de drept și de fapt (appels), cauzele judecate deja de instanțele de prim grad de jurisdicție.

Acestea sunt formate exclusiv din judecători de profesie: un prim-președinte (premier président), președinți de cameră (présidents de chambre) și judecători de drept comun (conseillers) (cu excepția curții de apel cu jurați, a se vedea mai sus).

Fiecare curte de apel cuprinde un număr variabil de secții, inclusiv câteva secții specializate (civilă, socială, comercială și penală).

Hotărârile curții cu jurați sunt revizuite în a doua instanță de către o altă curte cu jurați (cours d’assise d’appel), desemnată de Secția Penală a Curții de Casație. Curtea de apel cu jurați este formată din 9 jurați.

Instanța națională pentru probleme de invaliditate și stabilirea asigurărilor în caz de accident de muncă reprezintă instanța de apel a tribunalelor pentru probleme de invaliditate. De asemenea, aceasta judecă, în prima și a doua instanță, litigiile legate de calculul primelor de asigurare în caz de accident de muncă. Ministerul Public este reprezentat de către procurorul general (procureur général) sau de către unul dintre avocații săi generali sau locțiitorii generali (substitut général).

Această instanță va fi, de asemenea, desființată de la 1 ianuarie 2019.

Curtea de Casație

Curtea de Casație (Cour de cassation) este cea mai înaltă instanță de drept comun. Aceasta își are sediul la Paris, iar rolul său constă în verificarea conformității hotărârilor pronunțate de instanțele de prim și al doilea grad de jurisdicție cu normele de drept, fără să judece din nou fondul cauzei. Curtea de Casație nu constituie o instanță de al treilea grad de jurisdicție, însă asigură unificarea jurisprudenței, dovedindu-se un organ de reglementare a dreptului și de respectare a legalității.

Această instanță poate fi sesizată „pentru aviz” cu privire la un nou articol de lege care prezintă o dificultate serioasă și este invocat în mai multe litigii.

Această instanță este sesizată mai ales cu recurs, „recurs în casație” (pourvoi en cassation), exercitat de către o persoană care a făcut obiectul unei hotărâri judecătorești sau de către Ministerul Public.

Atunci când instanța consideră că hotărârea atacată nu a fost pronunțată în conformitate cu normele de drept, aceasta „casează” hotărârea (casse la décision). Cauza este trimisă unei alte instanțe spre rejudecare.

În caz contrar, aceasta respinge recursul în casație, hotărârea contestată devenind definitivă.

În mod excepțional, instanța poate casa hotărârea fără să o trimită spre rejudecare atunci când casația nu implică rejudecarea pe fondul cauzei. În plus, instanța poate rejudeca fondul în cauze civile dacă interesul unei bune administrări a justiției justifică acest lucru și, în cauze penale, aceasta poate casa o hotărâre fără trimitere spre rejudecare și poate pune capăt litigiului atunci când faptele, astfel cum au fost stabilite definitiv de către instanțele de fond, îi permit să aplice norma de drept corespunzătoare.

Curtea de Casație este împărțită în secții (chambres) (trei secții civile, o secție comercială, o secție socială și o secție penală), fiecare fiind compusă dintr-un președinte și alți judecători de profesie. În funcție de natura cauzei, aceasta poate judeca și în secții mixte (chambre mixte) (cel puțin trei secții) sau în cadrul unei ședințe în plen (assemblée plénière) (prim-președinte, președinte și membrul cel mai vechi din cadrul fiecărei secții, precum și un consilier de la fiecare secție).

Ministerul Public este reprezentat de către procurorul general și avocații generali.

Băncile de date juridice

În Franța, bazele de date juridice pot fi consultate pe internet ca serviciu public. De asemenea, site-ul internet Légifrance cuprinde hotărârile Curții de Casație și ale curților de apel:

• baza de date „CASS” pentru hotărârile publicate ale Curții de Casație,
• baza de date „INCA” pentru hotărârile nepublicate, precum și
• baza de date „CAPP” pentru hotărârile curților de apel.

- Este gratuit accesul la baza de date?

Da, accesul la baza de date este gratuit.

Scurtă descriere a conținutului

Hotărârile judecătorești sunt disponibile în limba franceză, iar unele sunt, de asemenea, traduse în limba engleză, arabă sau chineză.

• Baza de date „CASS” cuprinde 120 000 de hotărâri și în fiecare an include 2 100 de noi hotărâri.
• Baza de date „INCA” cuprinde 246 000 de hotărâri și în fiecare an include 10 000 de noi hotărâri.
• Baza de date „CAPP” cuprinde 19 000 de hotărâri și în fiecare an include 20 000 de noi hotărâri.

- Linkuri relevante

Jurisdicția tribunalelor – Franța

Instanțele de drept comun sunt instanțele municipale (općinski sud) și instanțele regionale (županijski sud).

Instanțele municipale

1. se ocupă de soluționarea cauzelor litigioase și nelitigioase, precum și a cauzelor privind executarea silită;
2. se ocupă de soluționarea cauzelor în materie de succesiuni și cadastru, precum și de gestionarea cărții funciare;
3. se ocupă de soluționarea cauzelor penale, cu excepția celor care țin de competența materială a unei alte instanțe, conform legii;
4. se ocupă de soluționarea cauzelor având ca obiect delicte, cu excepția celor care țin de competența materială a unui alt organism, conform legii;
5. decid cu privire la recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine și a deciziilor altor organisme care, în țara în care au fost pronunțate, sunt echivalente cu hotărârile judecătorești;
6. îndeplinesc sarcini legate de asistența judiciară internațională în cadrul procedurilor care țin de competența lor;
7. se implică în cooperarea judiciară cu statele membre ale UE în chestiuni care țin de competența lor;
8. îndeplinesc alte sarcini prevăzute de lege.

Instanțele municipale din Republica Croația

Instanțele regionale

1. se ocupă de soluționarea căilor de atac împotriva hotărârilor instanțelor municipale, cu excepția cazului în care legea prevede altfel;
2. se ocupă de soluționarea cauzelor în primă instanță, atunci când competența lor este stabilită prin lege;
3. desfășoară anchete și proceduri disciplinare legate de activități notariale în cazul infracțiunilor disciplinare și decid în primă instanță cu privire la aceste infracțiuni, dacă acest lucru este prevăzut de lege;
4. soluționează căile de atac împotriva deciziilor pronunțate în cadrul procedurilor disciplinare privind conduita neprofesională a unui notar public, dacă acest lucru este prevăzut de lege;
5. îndeplinesc sarcini legate de asistența judiciară internațională în cadrul procedurilor care țin de competența lor;
6. se implică în cooperarea judiciară internațională cu statele membre ale UE în chestiuni care țin de competența lor, cu excepția cauzelor având ca obiect delicte;
7. execută hotărâri penale străine;
8. îndeplinesc alte sarcini prevăzute de lege.

Instanțele regionale din Republica Croația

Instanțele de drept comun – introducere

Instanțele judecătorești de drept comun au două tipuri de competențe:

• competență în materie civilă, prin intermediul căreia se urmărește protejarea drepturilor în raporturile dintre persoane fizice sau dintre persoane fizice și administrația publică în cazul în care, în îndeplinirea sarcinilor sale, administrația publică încalcă drepturile persoanelor fizice;
• competență în materie penală, în cadrul căreia instanțele decid temeinicia acuzațiilor aduse de procurori împotriva unor persoane fizice.

Aceste două materii sunt guvernate de norme procedurale diferite - Codul de procedură civilă (codice di procedura civile) și Codul de procedură penală (codice di procedura penale).

Procedura penală este inițiată de un membru al corpului magistraților, care exercită funcția de procuror (pubblico ministero); a se vedea ultimul alineat al articolului 107 din Constituție.

Procedura civilă poate fi inițiată de orice persoană (l’attore, reclamantul) împotriva oricărei alte persoane (Il convenuto, pârâtul).

Instanțele civile

Judecătorii de pace (giudici di pace) sunt judecători onorifici sau nepermanenți (giudici onorari), competenți în cauze de importanță minoră.

Instanțele inferioare (tribunali) reprezintă primul grad de jurisdicție pentru toate celelalte litigii, dar soluționează și căile de atac formulate împotriva deciziilor pronunțate de judecătorii de pace.

Instanțele pentru minori (tribunali per i minorenni) și secțiile pentru minori de la curțile de apel (sezioni per i minorenni delle corti di appello) sunt competente în anumite cauze care implică minori și care nu țin de competența instanțelor judecătorești de drept comun.

Există, de asemenea, secții (sezioni) în cadrul instanțelor inferioare și al curților de apel specializate în aspecte legate de dreptul muncii.

Curțile de apel (corti di appello) reprezintă al doilea grad de jurisdicție.

Curtea de Casație (Corte di Cassazione sau Corte Suprema di Cassazione), cu sediul la Roma, este curtea supremă în sistemul judiciar și analizează dacă hotărârile celorlalte instanțe au fost pronunțate în conformitate cu legea.

Instanțele penale

Judecătoriile de pace se pronunță în cazul infracțiunilor de mică gravitate.

Instanțele inferioare reprezintă primul grad de jurisdicție și soluționează toate cauzele penale care nu țin de competența judecătoriilor de pace sau a curților cu jurați, precum și căile de atac introduse împotriva hotărârilor pronunțate de judecătoriile de pace.

Instanțele pentru minori și secțiile pentru minori de la curțile de apel reprezintă primul și al doilea grad de jurisdicție pentru toate infracțiunile săvârșite de minori.

Curțile cu jurați (corti di assise) reprezintă primul grad de jurisdicție pentru cele mai grave infracțiuni.

Curțile de apel reprezintă al doilea grad de jurisdicție.

Curțile de apel cu jurați (corti di assise di appello) soluționează căile de atac introduse împotriva hotărârilor pronunțate de curțile cu jurați.

Instanțele de supraveghere (tribunali di sorveglianza) și birourile de supraveghere (uffici di sorveglianza) asigură executarea pedepselor cu închisoarea și plata amenzilor și aplicarea legislației în materie de pedepse.

Curtea de Casație verifică legalitatea hotărârilor pronunțate de celelalte instanțe, soluționează căile de atac formulate împotriva oricărei hotărâri civile sau penale ori împotriva unei limitări aduse drepturilor sau libertăților fundamentale; poate fi și primul grad de jurisdicție, în unele cazuri.

Curtea de Casație reprezintă curtea supremă în sistemul judiciar. Articolul 65 din Legea nr. 12 din 30 ianuarie 1941, legea fundamentală privind organizarea instanțelor (legge fondamentale sull’ordinamento giudiziario), enumeră printre principalele funcții ale Curții asigurarea „aplicării corecte a legii și a interpretării uniforme și unitare a dreptului în întreaga țară, precum și respectarea diferitelor competențe ale instanțelor”. Unul dintre rolurile sale fundamentale este, așadar, de a se asigura că legislația este aplicată în mod uniform, astfel încât să ofere siguranță juridică.

Curtea de Casație poate fi instanță de recurs sau al treilea grad de jurisdicție? Normele în vigoare permit analizarea faptelor unui caz doar în măsura în care acestea au fost stabilite în cadrul procedurilor precedente și doar în cazul în care acest lucru este necesar pentru a se stabili dacă acțiunea introdusă la Curtea de Casație este admisibilă din punct de vedere juridic.

NOTĂ: Versiunea în limba originală a acestei pagini a fost modificată recent. Versiunea lingvistică pe care o consultați acum este în lucru la traducătorii noștri.
Pagina este deja disponibilă în următoarele limbi: .

Instanțe judecătorești naționale - Cipru

În Republica Cipru există doar două niveluri de jurisdicție: Curtea Supremă (Ανώτατο Δικαστήριο), care soluționează în a doua instanță toate cauzele în care sunt introduse căi de atac împotriva unei hotărâri a unei instanțe de prim grad de jurisdicție, precum și următoarele instanțe de prim grad de jurisdicție:

• Tribunalul administrativ (Διοικητικό Δικαστήριο);
• Tribunale districtuale (Επαρχιακά Δικαστήρια);
• Tribunale de drept penal (Κακουργιοδικεία);
• Tribunalul de dreptul familiei (Οικογενειακό Δικαστήριο);
• Tribunalul competent în materia locațiunii (Δικαστήριο Ελέγχου Ενοικιάσεων);
• Tribunalul de dreptul muncii (Δικαστήριο Εργατικών Διαφορών) și
• Tribunalul militar (Στρατοδικείο).

Instanțele de drept comun – Introducere

• Curtea Supremă

Curtea Supremă este alcătuită din 13 judecători, dintre care unul este președintele Curții. Curtea Supremă are următoarele competențe:

Soluționarea căilor de atac (Εφετείο)

Curtea Supremă soluționează toate căile de atac introduse împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de prim grad de jurisdicție care au competență în materie civilă și penală. Ca regulă generală, căile de atac sunt soluționate de trei judecători. Soluționarea căilor de atac se bazează pe procesele-verbale ale acțiunii în primă instanță (cu excepția unor cazuri cu totul speciale, când pot avea loc audieri ale martorilor). În calitate de instanță de soluționare a căilor de atac, Curtea Supremă poate să confirme, să modifice sau să revoce hotărârea atacată sau poate să dispună rejudecarea cauzei.

Controlul jurisdicțional al deciziilor administrative (Αναθεωρητική Δικαιοδοσία)

Curtea Supremă are competența exclusivă de a soluționa căile de atac introduse împotriva oricărei decizii, oricărui act sau oricărei omisiuni a unor persoane sau organisme care exercită autoritatea administrativă. Curtea Supremă poate anula orice act administrativ cu caracter executoriu notificat cu privire la o încălcare sau la un abuz de putere ori care este contrar legii sau Constituției.

Emiterea de ordonanțe speciale (Προνομιακά Εντάλματα)

Curtea Supremă are competența exclusivă de a emite ordonanțe speciale habeas corpus, mandamus, certiorari, quo warranto și de interdicție.

Soluționarea cauzelor de drept maritim (Ναυτοδικείου)

Curtea Supremă judecă atât în primă instanță, cât și în a doua instanță cauzele de drept maritim. În primă instanță, cauzele sunt soluționate de un singur judecător, iar în a doua instanță de întregul complet de judecători.

Soluționarea petițiilor în materie electorală (Εκλογοδικείου)

Ca instanță de drept electoral, Curtea Supremă are competența exclusivă de a soluționa petițiile privind interpretarea și aplicarea legislației electorale.

Soluționarea chestiunilor de natură constituțională (Συνταγματικά θέματα)

Curtea Supremă are competența de a hotărî cu privire la constituționalitatea oricărei legi și de a soluționa conflictele de competență dintre diversele organe ale statului. De asemenea, Curtea Supremă hotărăște cu privire la constituționalitatea legilor asupra cărora președintele republicii își exercită dreptul constituțional de sesizare.

• Tribunale districtuale (Επαρχιακά Δικαστήρια)

Tribunalele districtuale judecă în primă instanță toate cauzele civile (cu excepția cauzelor de drept maritim) și cauzele penale privind infracțiuni sancționate cu o pedeapsă cu închisoarea de până la cinci ani. În fiecare district din Cipru există un Tribunal districtual. Cauzele sunt soluționate de un singur judecător, fără jurați.

• Tribunale de drept penal (Κακουργιοδικεία)

Tribunalele de drept penal judecă numai cauze penale. Ca regulă generală, acestea soluționează cauzele cele mai grave, privind infracțiuni sancționate cu o pedeapsă cu închisoarea de peste cinci ani. Fiecare instanță de drept penal judecă în complet de trei judecători. Deciziile se adoptă cu majoritate de voturi. Nu există jurați.

Baze de date juridice

Nu există încă o bază de date juridice oficială. Există o serie de baze de date juridice private, care fie oferă servicii contra cost, fie permit accesul gratuit.

Bazele de date juridice conțin informații privind hotărârile pronunțate de instanțe și legislația primară.

Linkuri conexe

Curtea Supremă a Ciprului

Instanțe de drept comun: introducere

În Letonia, puterea judecătorească se exercită de instanțele municipale și districtuale, de instanțele regionale, de Curtea Supremă și de Curtea Constituțională (și, pe durata stării de urgență sau pe timp de război, de instanțele militare), instanțele de drept fiind instanțele municipale și districtuale, instanțele regionale și Curtea Supremă.

În Letonia, cauzele civile și penale pot fi judecate în aceste instanțe care se împart pe trei niveluri:

1. instanțe municipale sau districtuale [rajonu (pilsētu) tiesas];
2. instanțe regionale (apgabaltiesas);
3. Departamentul pentru cauze civile (Civillietu departaments) și Departamentul pentru cauze penale (Krimināllietu departaments) din cadrul Curții Supreme (Augstākās tiesa).

Competența teritorială a acestora este prevăzută în Decizia privind instanțele judecătorești, competența teritorială și amplasarea acestora (Lēmums par tiesām, darbības teritorijām un atrašanās vietām).

Instanțele municipale și districtuale și competența teritorială a acestora

Competența teritorială a Tribunalului Municipal Riga este teritoriul administrativ al orașului Riga.

Competența teritorială a Curții Economice cuprinde întregul teritoriu al Republicii Letonia.

Cauzele administrative sunt judecate de:

• instanța administrativă districtuală (tribunalele situate în Riga, Jelgava, Liepāja, Rēzekne și Valmiera);
• instanța administrativă regională;
• Departamentul pentru cauze administrative (Administratīvo lietu departaments) al Curții Supreme.

Competența teritorială a instanței administrative regionale și a instanței administrative districtuale acoperă întregul teritoriu administrativ al Letoniei. Instanța administrativă districtuală include cinci tribunale – unul pentru fiecare regiune judiciară – situate, în mod concret, în Riga, Jelgava, Rēzekne, Valmiera și Liepāja.

Competența teritorială a instanțelor tribunalelor administrative districtuale

Competența materială a instanțelor

În conformitate cu Legea privind procedura penală (Kriminālprocesa likums), toate cauzele penale sunt judecate în prima instanță de o instanță municipală sau districtuală.

Tribunalul Municipal Riga este competent să judece în primă instanță cauzele civile în care sunt implicate secrete de stat. În instanțele municipale sau districtuale, cauzele penale sunt judecate de un singur judecător. În cazul în care cauzele penale sunt deosebit de complexe, președintele instanței de prim grad de jurisdicție poate stabili că respectiva cauză trebuie să fie judecată de un complet format din trei judecători ai instanței respective.

O hotărâre a unei instanțe districtuale sau municipale atacată prin procedura completă de apel (apelācija) este reexaminată de o instanță regională ca instanță de al doilea grad de jurisdicție.

Recursurile în casație (kasācija) împotriva hotărârilor pronunțate de o instanță inferioară sunt judecate de Departamentul pentru cauze penale al Curții Supreme (Augstākās tiesas Krimināllietu departaments).

Căile de atac în materie penală, atât cele cu procedură completă, cât și recursurile în casație, sunt judecate de un complet alcătuit din mai mulți judecători.

În temeiul Legii privind procedura civilă (Civilprocesa likuma), cauzele sunt judecate în primă instanță de o instanță districtuală sau municipală.

Tribunalul Municipal Riga se pronunță cu privire la cauzele în care dosarele se referă la aspecte legate de secretul de stat și cauzele privind protecția drepturilor conferite prin brevete, protecția soiurilor de plante, topografia semiconductorilor, desenele sau modelele industriale, mărcile comerciale, mărcile de certificare și indicațiile geografice, precum și procedurile privind dreptul de autor și drepturile conexe, protecția drepturilor sui generis ale producătorilor de baze de date și procedurile privind protecția secretelor comerciale împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale. Dacă speța în discuție se referă la o cerere legată de o revendicare dintr-o cauză care este de fie de competența Tribunalului Municipal Riga, fie de competența unei instanțe districtuale sau municipale sau chiar la o cerere reconvențională înaintată unei instanțe districtuale sau municipale aflate în raza de competență a Tribunalului Municipal Riga, acesta din urmă este competent să judece cauza.

În conformitate cu Legea privind brevetele (Patentu likums), Tribunalul Municipal Riga, în calitate de instanță de prim grad de jurisdicție, judecă, în conformitate cu procedura civilă, următoarele tipuri de cauze care vizează chestiuni legate de protecția juridică a invențiilor:

• restabilirea drepturilor de brevet;
• anularea brevetelor;
• cauze privind dreptul întemeiat pe utilizarea anterioară;
• utilizarea ilegală a unui brevet (încălcarea unui brevet);
• cauze în care se constată că încălcarea drepturilor conferite de un brevet este nulă și neavenită;
• acordarea unei licențe, dispozițiile sau îndeplinirea unui contract de licență;
• drepturile la despăgubiri datorate imposibilității de a utiliza invenția în mod public.

În temeiul Legii privind desenele și modelele (Dizainparaugu likums), Tribunalul Municipal Riga soluționează, în calitate de instanță de prim grad de jurisdicție, următoarele tipuri de litigii care vizează protecția juridică a desenelor sau modelelor:

• litigii privind recunoașterea drepturilor asupra unui desen/model;
• litigii privind anularea înregistrării unui desen/model;
• litigii privind folosirea ilegală a unui desen/model (încălcări privind un desen/model);
• litigii privind acordarea unei licențe, dispozițiile sau îndeplinirea unui contract de licență.

Cauzele referitoare la drepturi care fac obiectul unui litigiu examinat de comisia de soluționare a căilor de atac în materie de proprietate industrială sunt judecate de Tribunalul Municipal Riga.

Tribunalul Municipal Riga emite ordine de executare pentru acte ale Consiliului, ale Comisiei sau ale Băncii Centrale Europene în temeiul articolului 299 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Cauzele referitoare la transmiterea unui aviz unei instanțe străine în cazurile de transfer ilegal al unui copil peste graniță către o țară străină sau în cazurile în care copilul este păstrat într-o țară străină, dacă respectivul copil își are reședința în Letonia, sunt examinate de Tribunalul Municipal Riga.

Cauzele care au drept obiect transferul ilegal al unui copil peste graniță în Letonia sau cazurile în care copilul este păstrat în Letonia, dacă respectivul copil își are reședința într-o altă țară, sunt examinate de Tribunalul Municipal Riga.

Instanțele districtuale sau municipale soluționează și cauzele legate de cartea funciară. În 2019, în cadrul optimizării sistemului de instanțe judecătorești, instanțele districtuale sau municipale au numit și 72 judecători în cadrul diviziei cadastrale, care și-au menținut specializarea.

Instanța regională Riga este competentă să judece în primă instanță cauzele civile în care sunt implicate secrete de stat. În instanțele de prim grad de jurisdicție, cauzele civile sunt audiate de judecător unic, în timp ce căile de atac (cu procedură completă sau recursul în casație) sunt soluționate de un complet de judecată.

Părțile în cauză pot ataca cu apel hotărârea instanței de prim grad de jurisdicție (sau hotărârea accesorie), dar procurorul poate formula o cale de atac extraordinară numai în conformitate cu procedurile prevăzute în prezenta secțiune, cu excepția hotărârilor care, prin lege, nu pot face obiectul unei căi de atac.

Hotărârea instanței de prim grad de jurisdicție pronunțată în temeiul dispozițiilor capitolului 30.4 din Legea privind procedura civilă și hotărârea (hotărârea accesorie a) instanței de apel poate fi atacată de părți în cadrul recursului în casație, dar procurorul poate introduce numai o cale de atac extraordinară.

Cauzele referitoare la încălcări ale normelor administrative sunt judecate de instanțe districtuale sau municipale și de instanțe regionale care au competență în materie civilă și penală. În temeiul Codului de procedură administrativă al Letoniei (Latvijas Administratīvās atbildības likums), o decizie adoptată de o autoritate superioară poate fi contestată în fața unei instanțe districtuale sau municipale. O hotărâre pronunțată de un judecător din cadrul unei instanțe districtuale sau municipale poate fi atacată în fața unei instanțe regionale în cazul în care Codul de procedură administrativă al Letoniei prevede explicit acest lucru. O hotărâre pronunțată în a doua instanță în cadrul unei proceduri privind încălcarea normelor administrative nu poate fi atacată și intră în vigoare la data la care este pronunțată.

În conformitate cu Legea privind procedura administrativă (Administratīvā procesa likums), cauzele administrative sunt judecate în primă instanță în cadrul unui tribunal al instanței administrative districtuale, cu excepția cazului în care legea prevede altfel. În situația în care cauzele sunt judecate de instanța administrativă districtuală în calitate de instanță de prim grad de jurisdicție, iar instanța respectivă trebuie să verifice informații referitoare la secrete de stat, cauzele vor fi audiate în cadrul tribunalului instanței administrative districtuale din Riga. În cazul în care legea prevede că acțiunea în materie administrativă trebuie să fie judecată în primă instanță de instanța administrativă regională sau de Departamentul pentru cauze administrative al Curții Supreme și nu de instanța administrativă districtuală, cererea în cauză trebuie să fie înaintată instanței administrative regionale sau Departamentului pentru cauze administrative al Curții Supreme, după caz. În cadrul unei acțiuni în materie administrativă, o parte poate înainta o cale de atac cu procedură completă împotriva unei hotărâri sau a unei hotărâri accesorii a instanței de prim grad de jurisdicție, cu excepția cazului în care legea prevede că hotărârea nu poate fi atacată sau trebuie atacată cu recurs în casație. O hotărâre a unei instanțe administrative districtuale care nu a intrat încă în vigoare poate fi atacată în fața instanței administrative regionale. În cadrul unei acțiuni administrative, o parte poate introduce recurs în casație împotriva unei hotărâri sau a unei hotărâri accesorii a instanței de al doilea grad de jurisdicție în cazul în care instanța a încălcat norme materiale sau de procedură sau și-a depășit competențele în timpul procedurii. În cadrul instanței de prim grad de jurisdicție, acțiunile administrative sunt soluționate de un judecător unic sau de un complet format din mai mulți judecători, în timp ce, în cadrul unei instanțe de al doilea grad de jurisdicție, care examinează căi de atac cu procedură completă sau un recurs în casație – acestea sunt soluționate de un complet de judecată.

Curtea Supremă este constituită din Departamentul pentru cauze civile, Departamentul pentru cauze penale și Departamentul pentru cauze administrative. Departamentul pentru cauze civile, Departamentul pentru cauze penale și Departamentul pentru cauze administrative din cadrul Curții Supreme sunt organisme de casație pentru toate cauzele judecate de instanțele districtuale sau municipale și instanțele regionale, precum și instanțe de prim grad de jurisdicție pentru cauze care implică decizii adoptate de Consiliul Biroului de Stat pentru Audit (Valsts kontroles padome) în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 55 din Legea privind Biroul de Stat pentru Audit (Valsts kontroles likums). În cadrul Departamentelor Curții Supreme, cauzele sunt audiate de completuri de trei judecători sau, în anumite cazuri prevăzute prin lege, de completuri cu o componență extinsă.

Baze de date juridice

Denumirea și adresa URL a bazei de date

Portalul instanțelor naționale letone

Site-ul web pentru servicii electronice al instanțelor letone

Site-ul web al Curții Supreme

Este gratuit accesul la baza de date?

Da, accesul este gratuit.

Scurtă descriere a conținutului bazei de date

Portalul instanțelor naționale letone oferă informații generale actualizate cu privire la instanțele din Letonia.

Site-ul web al portalului pentru servicii electronice al instanțelor permite utilizatorului să acceseze o bază de date cu hotărâri judecătorești anonimizate, să urmărească evoluția procedurilor judiciare pe cale electronică, să depună o cerere electronică la o instanță, să calculeze costurile procedurilor judiciare și să efectueze plăți pentru servicii cu ajutorul unui calculator de onorarii și taxe de timbru, să primească și să completeze formulare în format electronic și să acceseze alte servicii electronice ale instanțelor.

Site-ul web al Curții Supreme conține o arhivă cu jurisprudență care oferă acces la hotărâri recente ale Curții Supreme și la colecții de jurisprudență. Informațiile pot fi găsite în secțiunea Judikatūra („Jurisprudență”).

Context

Informațiile publicate pe Portalul instanțelor naționale letone, hotărârile Curții Supreme și colecțiile de jurisprudență publicate pe portalul Curții Supreme sunt disponibile în prezent numai în limba letonă.

Instanțe de drept comun – introducere

În Lituania, există 56 de instanțe cu jurisdicție generală:

• Curtea Supremă din Lituania (Lietuvos Aukščiausiasis Teismas)
• Curtea de Apel din Lituania (Lietuvos apeliacinis teismas)
• 5 instanțe regionale (apygardos teismai)
• 49 de instanțe districtuale (apylinkės teismai).

Curtea Supremă din Lituania

Curtea Supremă din Lituania este singura curte de casație (de ultim grad de jurisdicție) pentru revizuirea hotărârilor, deciziilor, sentințelor și ordinelor efective, formulate de instanțele cu jurisdicție generală.

Instanța a dezvoltat o practică judiciară uniformă de interpretare și aplicare a legilor și a altor acte juridice.

Mai multe informații sunt disponibile pe site-ul internet al Curții Supreme.

Curtea de Apel din Lituania

Curtea de Apel vă dă dreptul de a ataca hotărârile instanțelor regionale (ca instanțe de prim grad de jurisdicție). De asemenea, soluționează cererile formulate referitoare la recunoașterea deciziilor pronunțate de instanțele străine sau internaționale, precum și hotărârile arbitrale străine sau internaționale și executarea acestora în Republica Lituania. Curtea de Apel îndeplinește și alte funcții atribuite prin lege jurisdicției sale.

Președintele Curții de Apel organizează și controlează activitățile administrative ale instanțelor districtuale și ale judecătorilor lor, în conformitate cu procedura prevăzută de lege.

Mai multe informații sunt disponibile pe site-ul internet al Curții de Apel.

Instanțele regionale

Instanța regională reprezintă primul grad de jurisdicție pentru cauzele penale și civile atribuite, prin lege, jurisdicției sale. De asemenea, o instanță regională soluționează căile de atac împotriva hotărârilor, deciziilor, sentințelor și ordinelor instanțelor districtuale.

Președintele unei instanțe regionale organizează și controlează activitățile administrative ale instanțelor districtuale și ale judecătorilor lor din jurisdicția instanței, în conformitate cu procedurile prevăzute de lege.

Instanțele districtuale

Instanța districtuală reprezintă primul grad de jurisdicție pentru următoarele tipuri de cauze:

• cauze penale
• cauze civile
• cauze de contencios administrativ (atribuite, prin lege, jurisdicției sale)
• cauze atribuite jurisdicției judecătorilor în materie de ipoteci
• cauze privind executarea hotărârilor și sentințelor

Judecătorul unui tribunal districtual îndeplinește și funcțiile unui judecător de instrucție și ale unui judecător de executare, pe lângă alte funcții atribuite prin lege unei instanțe districtuale.

Instanțele de drept comun – introducere

Instanțele și tribunalele sunt însărcinate conform Constituției să exercite puterea judecătorească și să nu aplice hotărârile și reglementările generale și locale decât în măsura în care sunt conforme cu legile.

Instanțele judiciare

Curtea Supremă de Justiție

În vârful ierarhiei instanțelor judiciare se află Curtea Supremă de Justiție (Cour supérieure de Justice), care are în componență o Curte de Casație (Cour de Cassation) și o Curte de Apel (Cour d'Appel), precum și un Parchet General (Parquet Général).

La Curtea de Casație sunt introduse în principal acțiunile în anulare sau în casație împotriva hotărârilor pronunțate de diferitele secții ale Curții de Apel și a hotărârilor pronunțate în ultimă instanță. Este obligatorie prezența unui reprezentant legal.

Curtea de Apel instrumentează cauze civile, comerciale, penale și corecționale, precum și cauzele soluționate de tribunalele pentru litigii de muncă din cele două circumscripții judiciare ale țării. Este obligatorie prezența unui reprezentant legal în toate cauzele, cu excepția cauzelor penale și a procedurilor privind măsurile provizorii (référés). Secția penală a Curții de Apel instrumentează căile de atac introduse împotriva hotărârilor pronunțate de secția penală a Tribunalului teritorial (Tribunal d’Arrondissement).

Tribunalele teritoriale

Țara este împărțită în două circumscripții judiciare (arrondissements judiciaires), fiecare având câte un tribunal teritorial: unul la Luxemburg și unul la Diekirch.

Cele două tribunale teritoriale sunt împărțite în secții; pe lângă fiecare tribunal teritorial există un parchet, alcătuit dintr-un procuror de stat (Procureur d’Etat) și din supleanți (substituts). Judecătorii de instrucție (juges d’instruction) de pe lângă fiecare tribunal teritorial sunt însărcinați să instrumenteze cauzele penale (affaires criminelles) și, dacă este cazul, cauzele corecționale (affaires correctionnelles).

În materie civilă și comercială, tribunalul teritorial este instanța care are competență reziduală (juge de droit commun): judecă toate cauzele pentru care competența nu este atribuită în mod expres unei alte instanțe, având în vedere natura sau valoarea litigiului.

Acesta are competență ratione valoris pentru litigiile cu o valoare mai mare de 15 000 EUR.

Acesta are competență exclusivă în judecarea cauzelor care, prin natura lor, îi sunt atribuite în mod expres prin lege. Are competență exclusivă pentru cererile de exequatur în privința hotărârilor pronunțate de instanțele străine și pentru actele redactate de funcționarii publici străini. Tribunalele teritoriale au competență și în ceea ce privește procedura necontencioasă – de exemplu în materiile adopției, tutelei, emancipării etc.

Tribunalul teritorial are competență să judece căile de atac introduse împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunalele de pace care își au sediul în circumscripția judiciară a tribunalului.

Acțiunea în fața tribunalului teritorial este introdusă, în principiu, prin citație (assignation) notificată părții adverse prin intermediul executorului judecătoresc.

Președinții tribunalelor teritoriale sau magistrații desemnați în locul acestora exercită jurisdicția pentru procedurile privind măsurile provizorii în temeiul căreia sunt chemați să adopte măsuri provizorii în situațiile de urgență, în materie civilă și comercială.

Tribunalele teritoriale exercită jurisdicția penală prin secțiile lor penale sau corecționale (chambre criminelle ou correctionnelle). Acestea au competența să judece toate delictele, și anume încălcările legii sancționate cu o pedeapsă corecțională (délits), precum și faptele calificate de lege drept infracțiuni (crimes), care sunt deferite de Camera de Consiliu (Chambre du Conseil) sau de Camera de Consiliu a Curții de Apel. Inculpații (prévenus) trebuie să se prezinte personal, cu excepția cazului în care încălcarea este sancționată numai cu o amendă; în această situație, aceștia pot fi reprezentați de un avocat.

În principiu, în fața tribunalului teritorial este necesară prezența reprezentantului legal, sub rezerva excepțiilor prevăzute de lege, cum ar fi în materie comercială sau în procedurile privind măsurile provizorii în care părțile pot să își susțină personal cauza.

Tribunalele de pace

Există trei tribunale de pace (justices de paix), dintre care unul la Luxemburg, unul la Esch-sur-Alzette (circumscripția judiciară Luxemburg) și unul la Diekirch (circumscripția judiciară Diekirch).

În materie civilă și comercială, tribunalele de pace judecă toate cauzele în care le este atribuită competența în temeiul noului Cod de procedură civilă sau al altor dispoziții legale; acestea sunt competente în ultimă instanță până la valoarea de 2 000 EUR și în apel până la valoarea de 15 000 EUR.

Tribunalele de pace judecă în anumite materii, de exemplu popririle pe salarii, pensii și rente, precum și repartizarea sumelor poprite până la valoarea creanței.

În general, acțiunea este intentată în fața tribunalului de pace prin intermediul unei notificări (citation) a executorului, denumită citație. Un anumit număr de cauze sunt introduse prin depunerea unei cereri introductive la grefă (greffe). În fața tribunalului de pace, părțile se prezintă personal sau printr-un reprezentant. Acest reprezentant poate fi un avocat, soțul, rudele sau afinii pe linie directă, rudele sau afinii pe linie colaterală, până la gradul al treilea inclusiv, precum și persoanele care se află exclusiv în serviciul personal al unei părți sau sunt angajați ai acesteia.

În materie penală, tribunalul de pace îndeplinește atribuțiile unui tribunal de poliție. În această calitate, judecă contravențiile sau încălcările legii (contraventions sau infractions) care pot fi sancționate cu o amendă cuprinsă între 25 și 250 EUR, precum și încălcările calificate de lege drept delicte (délits), pe care Camera de Consiliu (Chambre du Conseil) le trimite în fața tribunalului de poliție.

În plus, acesta judecă încălcările sancționate cu pedepse care depășesc nivelul pedepselor aplicate în mod normal de un tribunal de poliție, în privința cărora competența îi este conferită prin lege. Hotărârile pronunțate de tribunalele de poliție pot fi întotdeauna atacate cu apel. Termenul pentru introducerea unui apel este de 40 de zile și curge începând de la pronunțarea hotărârii sau, dacă aceasta este pronunțată în lipsă, începând de la comunicarea sa ori de la notificarea personală sau la domiciliu. Apelul va fi introdus la Tribunalul teritorial (Tribunal d’Arrondissement).

Pe lângă fiecare tribunal de pace există o instanță pentru litigiile de muncă; aceasta este competentă în materia contestațiilor cu privire la contractele de muncă și la contractele de ucenicie. Apelul este introdus la Curtea Supremă de Justiție.

Băncile de date juridice

Accesul la banca de date este gratuit?

Da, accesul la banca de date este gratuit.

Scurtă descriere a conținutului

A se vedea site-ul instanțelor de drept comun.

A se vedea site-ul instanțelor administrative.

Linkuri relevante

Ministerul Justiției

Instanțe de drept comun – Introducere

Sistemul de justiție civilă

Instanțe de prim grad de jurisdicție

Instanțe districtuale și instanțe generale

Toate procedurile care nu au fost deferite prin lege instanțelor generale sunt de competența instanțelor districtuale (járásbíróságok).

Instanțele generale (törvényszékek) acționează în calitate de instanțe de prim grad de jurisdicție în ceea ce privește:

• acțiunile privind dreptul de proprietate în care valoarea bunului depășește 30 de milioane HUF (aproximativ 106 000 EUR), cu excepția procedurilor privind bunurile introduse odată cu procesul de divorț;
• procedurile privind drepturile de autor și drepturile conexe și cele privind dreptul de proprietate industrială;
• procedurile în vederea obținerii de despăgubiri pentru prejudicii cauzate de persoane care au acționat în exercițiul funcției pe care o dețin în cadrul administrației publice;
• procedurile privind acordurile internaționale referitoare la transportul de bunuri;
• procedurile aferente acțiunilor civile introduse în legătură cu încălcarea drepturilor individuale, inclusiv acțiunile în despăgubire pentru astfel de încălcări, în cazul în care sunt inițiate împreună cu aceste proceduri sau pe parcursul acestor proceduri;
• procedurile privind titlurile de valoare;
• despăgubirile pentru calomnie;
• anumite litigii în materia dreptului societăților comerciale care sunt prevăzute de lege:
  1. procedurile în vederea anulării unei decizii a unei instanțe prin care se aprobă o cerere de înregistrare la Registrul comerțului;
  2. procedurile referitoare la hotărâri declarative privind existența, lipsa de validitate sau intrarea în vigoare a actului constitutiv sau a statutului unei societăți comerciale;
  3. procedurile privind revizuirea de către instanță a deciziilor luate de organele unei societăți comerciale;
  4. procedurile privind statutul de membru între membri (foști membri) și societățile comerciale și între membri (foști membri);
  5. procedurile privind dobândirea unei participații calificate într-o societate comercială;
  6. procedurile privind modificarea normelor legate de răspunderea acționarilor într-o societate cu răspundere limitată;

• unele proceduri privind asociațiile înregistrate care nu îndeplinesc condițiile pentru a fi considerate drept societăți comerciale:
  
  1. procedurile inițiate împotriva unor astfel de entități de către organismul cu atribuții legale de supraveghere a acestora;
  2. procedurile privind statutul de membru între membri (foști membri) și societățile comerciale și între membri (foști membri);

• procedurile privind contractele de finanțare încheiate cu prestatorii de servicii de asistență medicală;
• procedurile de stabilire a faptelor aferente cauzelor în care valoarea obiectului litigiului depășește valoarea menționată mai sus;
• procedurile privind clauzele contractuale abuzive;
• procedurile privind despăgubirile inițiate în legătură cu dreptul părților la procese echitabile și la finalizarea acestora într-o perioadă rezonabilă de timp;
• procedurile care sunt prin lege de competența instanțelor generale.
• În cazul în care oricare dintre co-reclamanți intră în sfera de competență a unei instanțe generale, aceasta va avea jurisdicție asupra procedurilor.

Instanțe de al doilea grad de jurisdicție

Instanțe generale (törvényszékek): cauzele de competența instanțelor districtuale de prim grad de jurisdicție, precum și cauze înaintate instanțelor administrative și de muncă.

Curți de apel regionale (ítélőtáblák): cauzele care sunt de competența instanțelor generale de prim grad de jurisdicție.

Curia (Kúria): cauzele deferite de curțile de apel regionale. De asemenea, este competentă în ceea ce privește cauzele în care o hotărâre a fost pronunțată de instanțele generale în calitate de instanță de prim grad de jurisdicție și în care părțile, acționând prin reprezentare legală, au cerut împreună judecarea cauzei de către Curia – dacă recursul se bazează pe o încălcare a dreptului material. Se pot înainta cereri în vederea judecării de către Curia a acțiunilor privind dreptul de proprietate numai dacă suma în litigiu este mai mare de 500 000 HUF (aproximativ 1 840 EUR).

Curia pronunță hotărâri și în legătură cu moțiunile de revizuire.

Alcătuirea instanțelor

Instanțele de prim grad de jurisdicție sunt, de obicei, formate dintr-un judecător titular, însă, în anumite cazuri definite prin lege, aceste instanțe sunt formate dintr-un judecător profesionist și un complet de trei membri, dintre care doi evaluatori. Evaluatorii au aceleași drepturi și obligații în cadrul procedurilor ca și judecătorul profesionist. Cu toate acestea, numai judecătorii profesioniști pot activa ca judecători titulari și președinți ai completelor.

Instanțele de al doilea grad de jurisdicție (instanțe generale și curți de apel regionale) sunt formate dintr-un complet compus din trei judecători profesioniști.

Pe parcursul revizuirii judiciare, completul de judecată al Curiei este compus din trei (sau în anumite cazuri – dacă această suplimentare este justificată de natura, în mod particular, complexă a cauzei respective – cinci) judecători profesioniști.

Jurisdicția instanței

Jurisdicție generală: În principiu, instanța competentă este cea în a cărei rază de jurisdicție se află domiciliul permanent al persoanei chemate în judecată, în cazul în care nicio altă instanță nu deține jurisdicție exclusivă. Legislația prevede, de asemenea, reguli suplimentare de jurisdicție (de exemplu, în lipsa unui domiciliu permanent, jurisdicția depinde de locul de reședință al persoanei chemate în judecată).

Legislația recunoaște, de asemenea, temeiuri de jurisdicție specială în plus față de jurisdicția generală (jurisdicție alternativă, jurisdicție exclusivă).

În cazul jurisdicției alternative, atunci când nu se specifică nicio jurisdicție exclusivă, reclamantul poate introduce proceduri în fața unei alte instanțe alese de acesta și prevăzute de lege în locul instanței de jurisdicție generală (de exemplu, procedurile privind custodia copiilor pot fi, de asemenea, introduse în fața instanței competente în funcție de domiciliul permanent al copiilor, procedurile privind despăgubirile pot fi, de asemenea, introduse în fața instanței competente în funcție de locul sau de regiunea unde a fost înregistrat prejudiciul etc.)

În cazul jurisdicției exclusive, procedurile pot fi introduse numai în fața unei instanțe specifice.

Sistemul de justiție penală

Instanțe de prim grad de jurisdicție

Ca regulă generală, instanțele districtuale au competențe în materie penală.

Cu toate acestea, instanțele generale pot să aibă competențe în materie penală în următoarele cauze specifice:

1. infracțiuni care se pedepsesc prin lege cu închisoarea până la 15 ani sau cu închisoare pe viață; și
2. infracțiuni împotriva statului (capitolul X din Codul penal);
3. crime împotriva umanității (capitolul XI din Codul penal);
4. complicitate la comiterea infracțiunilor de omor, ucidere din culpă [secțiunea 166 alineatele (3) și (4) din Codul penal], crime pasionale (secțiunea 167 din Codul penal), rănire fizică cu risc considerabil de deces (care cauzează decesul) [a treia alternativă a secțiunii 170 alineatele (6) și (7) din Codul penal], răpirea (secțiunea 175/A din Codul penal), traficul de persoane (secțiunea 175/B din Codul penal), infracțiuni de încălcare a normelor privind intervenția medicală și cercetarea medicală și a dreptului la autodeterminare medicală (titlul II capitolul XII din Codul penal);
5. infracțiuni care aduc atingere bunei desfășurări a alegerilor, referendumurilor și inițiativelor cetățenilor și ale cetățenilor europeni (secțiunea 211 din Codul penal), folosirea frauduloasă a datelor clasificate (titlul III capitolul XV din Codul penal), erori profesionale (titlul IV capitolul XV din Codul penal), agresarea unei persoane aflate sub protecție internațională (secțiunea 232 din Codul penal), revolte în instituțiile penitenciare (secțiunea 246 din Codul penal), obstrucționarea justiției în cadrul unei instanțe internaționale (secțiunea 249/B din Codul penal), infracțiuni contra justiției publice (internaționale) (titlurile VII și VIII capitolului XV din Codul penal);
6. acte de terorism (secțiunea 261 din Codul penal), încălcarea restricțiilor economice internaționale (secțiunea 261/A din Codul penal), deturnarea de aeronave și vehicule feroviare, nave și vehicule rutiere de transport în masă sau vehicule adecvate pentru transportul în masă de bunuri (secțiunea 262 din Codul penal), participarea la o organizație criminală (secțiunea 263/C din Codul penal);
7. folosire improprie a produselor și a serviciilor militare, precum și a produselor cu dublă utilizare (secțiunea 263/B din Codul penal), folosire neloială a informaților interne (secțiunea 299/A din Codul penal), fraudă cu investiții de capital (secțiunea 299/B din Codul penal), organizarea de scheme de tip piramidal (secțiunea 299/C din Codul penal), spălarea de bani (secțiunea 303 din Codul penal);
8. crearea unui pericol public având drept rezultat pierderi financiare majore sau grave [secțiunea 259 alineatul (2) litera (b) din Codul penal], afectarea funcționării întreprinderilor care oferă utilități publice, fapt ce are ca urmare o pierdere financiară majoră sau deosebit de gravă [secțiunea 260 alineatele (3) și (4) din Codul penal], infracțiuni împotriva sistemelor și a datelor informatice, care cauzează pagube majore sau deosebit de grave [secțiunea 300/C alineatul (4) literele (b) și (c) din Codul penal]; fraudă fiscală și neîndeplinirea obligației de supervizare sau auditare în legătură cu respectiva fraudă fiscală, determinând înregistrarea unei pierderi majore sau grave a veniturilor [secțiunea 310 alineatul (4) litera (a), alineatul (5) litera (a) și alineatul (6), precum și secțiunea 310/A din Codul penal], folosirea improprie a substitutelor de numerar, cauzând pagube majore sau deosebit de mari [secțiunea 313/C alineatul (5) litera (a) și alineatul (6) din Codul penal], furt [secțiunea 316 alineatul (6) litera (a) și alineatul (7) din Codul penal] și delapidare [secțiunea 317 alineatul (6) litera (a) și alineatul (7) din Codul penal] al/a articolelor cu valoarea mare sau deosebit de mare; fraudă cauzând pagube majore sau deosebit de mari [secțiunea 318 alineatul (6) litera (a) și alineatul (7) din Codul penal], deturnare de fonduri, având drept rezultat pierderi financiare majore sau deosebit de mari [secțiunea 319 alineatul (3) literele (c) și (d) din Codul penal], gestionarea neglijentă a fondurilor, având drept rezultat pierderi financiare majore sau grave [secțiunea 320 alineatul (2) din Codul penal], jaf armat [secțiunea 321 alineatul (4) litera (b) din Codul penal] și jaf [secțiunea 322 alineatul (3) litera (a) din Codul penal] de valoare mare sau deosebit de mare, vandalism cauzând pagube majore sau deosebit de mari [secțiunea 324 alineatele (5) și (6) din Codul penal], acceptarea de bunuri furate de valoare mare sau deosebit de mare [secțiunea 326 alineatul (5) litera (a) și alineatul (6) din Codul penal], încălcarea drepturilor de autor sau a drepturilor conexe, având drept rezultat pierderi financiare majore sau deosebit de mari [secțiunea 329/A alineatul (3) din Codul penal] și încălcarea drepturilor protejate de legislația privind proprietatea industrială [secțiunea 329/D alineatul (3) din Codul penal];
9. infracțiuni de competența legislației militare;
10. crime ale comunismului și infracțiuni care nu sunt supuse regimului prescripției în baza dreptului internațional, prevăzute de legislația privind răspunderea penală pentru și inaplicabilitatea prescripției în legătură cu crimele împotriva umanității și urmărirea judiciară în legătură cu anumite infracțiuni comise pe parcursul dictaturii comuniste.

Domeniile de competență ale instanțelor sunt, în principiu, determinate de zona în care este comisă infracțiunea.

În cazul în care acuzatul a comis infracțiuni care intră în sfera de competență a mai multor instanțe, instanța generală va avea jurisdicție asupra cauzei.

Instanțe de doilea grad de jurisdicție

Instanțe generale: pentru cauzele care sunt de competența instanțelor districtuale care judecă în calitate de instanță de prim grad de jurisdicție.

Curțile de apel regionale: pentru cauzele care sunt de competența instanțelor generale care judecă în calitate de instanță de prim grad de jurisdicție.

Curia: pentru cauzele care sunt de competența curților de apel regionale, atunci când hotărârea pronunțată de acestea poate fi atacată.

Instanțe de al treilea grad de jurisdicție

Curțile de apel regionale: pentru cauzele soluționate de instanțele generale care judecă în calitate de instanță de al doilea grad de jurisdicție.

Curia: pentru cauzele soluționate de curțile de apel regionale care judecă în calitate de instanță de al doilea grad de jurisdicție.

Alcătuirea instanțelor

Atunci când infracțiunea în cauză se pedepsește cu opt ani de închisoare sau mai mult, instanța districtuală soluționează cauza într-un complet alcătuit dintr-un judecător profesionist și doi evaluatori. În alte cazuri, judecătorul soluționează singur cauza.

De asemenea, instanța generală, care judecă în calitate de instanță de prim grad de jurisdicție poate soluționa cauza într-un complet alcătuit dintr-un judecător profesionist și doi evaluatori.

Instanța care judecă în calitate de instanță de al doilea sau al treilea grad de jurisdicție soluționează cauza într-un complet alcătuit din trei judecători profesioniști. Curia judecă într-un complet alcătuit din trei sau cinci judecători profesioniști.

Linkuri conexe

Site-ul internet oficial al instanțelor maghiare

Instanțe de drept comun - introducere

În tabelele de mai jos puteți găsi informații cu privire la instanțele din Malta care soluționează cauze în materie civilă și cu privire la cele care soluționează cauze în materie penală.

Instanțe care soluționează cauze în materie civilă

Instanțe care soluționează cauze în materie penală

Baze de date juridice

Vă invităm să consultați secțiunea „Organizarea justiției în statele membre - Malta”, unde veți găsi informații detaliate cu privire la bazele de date relevante și linkurile către acestea.

Linkuri conexe

Ministerul pentru justiție, cultură și administrație locală (Ministeru għall-Ġustizzja, Kultura u Gvern Lokali)

Servicii judiciare (Servizzi tal-Qorti)

Servicii judiciare - hotărâri online (Servizzi tal-Qorti - Sentenzi Online)

Servicii judiciare - acțiuni în justiție (Servizzi tal-Qorti - Proċeduri tal-Qorti)

Servicii judiciare - săli de judecată (Servizzi tal-Qorti - Użu tal-Awli)

Servicii judiciare - statistici (Servizzi tal-Qorti - Statistika)

Servicii judiciare - vânzări judiciare prin licitație (Servizzi tal-Qorti - Bejgħ b’subbasti)

Servicii judiciare - formulare în materie civilă (în limba malteză) [Servizzi tal-Qorti - Formoli Ċivili (bil-Malti)]

Experți judiciari (Esperti tal-Qorti)

Servicii juridice - legislația Maltei (Servizzi Legali - Liġijiet ta’ Malta)

Tribunale regionale (rechtbanken)

În Țările de Jos există 11 tribunale regionale.

Fiecare tribunal regional cuprinde mai multe jurisdicții:

• justiție civilă (litigii între cetățeni și/sau organizații)
• drept administrativ (litigii între cetățeni sau organizații și autorități publice)
• drept penal (infracțiuni)

Tribunalul are, de asemenea, un sector subregional (kanton), în care judecătorul subregional instrumentează, printre altele, cauze penale și civile minore care implică sume de până la 25 000 EUR.

Căi de atac

Persoanele care nu sunt de acord cu o hotărâre judecătorească pot introduce o cale de atac. Cauzele penale și civile sunt judecate de una dintre cele patru curți de apel (gerechtshoven). În cauzele administrative, calea de atac poate fi judecată, în funcție de obiectul cauzei, de către:

• Curțile de apel (gerechtshoven)
• Tribunalul Central de Apel (Centrale Raad van Beroep)
• Tribunalul de Apel în Materie Comercială și Industrială (College van Beroep voor het Bedrijfsleven)
• Consiliul de Stat (Raad van State), secția de contencios administrativ (Afdeling bestuursrechtspraak)

Curtea Supremă (Hoge Raad)

Curtea Supremă a Țărilor de Jos este instanța judecătorească supremă în materie de drept civil, penal și fiscal. Aceasta poate anula hotărâri, în special cele ale curților de apel (care pot fi atacate la Curtea Supremă pe chestiuni de drept, printr-un proces cunoscut sub denumirea de casație). Curtea Supremă este, de asemenea, responsabilă de asigurarea uniformității juridice și de dezvoltarea dreptului neerlandez.

Pentru mai multe informații cu privire la organizarea sistemului judiciar, consultați site-ul rechtspraak.nl.

Baze de date juridice

Baza de date privind jurisprudența publică un număr semnificativ de hotărâri. Aceste decizii și hotărâri sunt puse la dispoziția publicului prin includerea lor în baza de date disponibilă pe site-ul rechtspraak.nl.

Accesul la baza de date este gratuit?

Da, accesul este gratuit.

Linkuri conexe

Sistemul judiciar neerlandez și Curtea Supremă a Țărilor de Jos

Informații privind sistemul judiciar al Țărilor de Jos (în limba engleză)

Instanțe de drept comun - introducere

Instanțele de drept comun sunt organizate pe patru niveluri. În prezent (martie 2023), cauzele pot fi soluționate de către următoarele instanțe:

• 113 instanțe cantonale (Bezirksgerichte)
• 20 de instanțe la nivelul landurilor (Landesgerichte)
• 4 instanțe regionale superioare (Oberlandesgerichte)
• Curtea Supremă (Oberster Gerichtshof)

De la începutul anului 2013, numărul instanțelor cantonale a fost redus treptat de la 141 la 113 în prezent (la 1 martie 2023) prin fuzionarea și, în unele cazuri, prin înființarea unor instanțe cantonale noi în Austria Superioară, Austria Inferioară, Styria, Salzburg, Tirol și Burgenland.

Pentru a apăra interesul public în materie penală parchete sunt organizate astfel:

• 16 parchete (Staatsanwaltschaften)
• un parchet central (Zentrale Staatsanwaltschaft) competent în cazul infracțiunilor economice și de corupție;
• 4 parchete de rang superior (Oberstaatsanwaltschaften)
• Biroul Procurorului General (Generalprokuratur).

De aplicarea pedepselor privative de libertate sunt responsabile 28 de penitenciare.

A. Organizarea instanțelor: instanțe civile și penale

În primă instanță, litigiile sunt fie de competența instanțelor cantonale, fie de competența instanțelor de la nivelul landurilor. În cauzele civile, instanța competentă este determinată, în esență, de natura litigiului (Eigenzuständigkeit); pentru restul materiilor, competența este determinată de valoarea litigiului (Wertzuständigkeit). Competențele proprii prevalează întotdeauna asupra competențelor care depind de valoarea litigiului.

În materie penală, competențele sunt atribuite în funcție de gravitatea pedepsei prin care este sancționată infracțiunea.

Instanțele cantonale (primul nivel)

Instanțele cantonale reprezintă primul grad de jurisdicție. Acestea soluționează:

• litigii civile care au ca obiect pretenții de până la 15 000 EUR (Wertzuständigkeit);
• anumite tipuri de cauze, indiferent de valoarea pretenției (Eigenzuständigkeit), în special cauze de dreptul familiei, cauze legate de contracte de închiriere și de executare;
• anumite cauze penale pentru fapte care se pedepsesc doar cu amendă, cu amendă însoțită de o pedeapsă cu închisoarea de până la un an sau doar cu o pedeapsă cu închisoarea de până la un an (de exemplu, vătămare corporală comisă din neglijență, furt).

Instanțele de la nivelul landurilor (al doilea nivel)

Instanțele de la nivelul landurilor sunt instanțe de fond în materie civilă, cunoscute și sub denumirea de „instanțe de prim grad de jurisdicție” (Gerichthöfe erster Instanz) și soluționează:

• în primă instanță toate cauzele care nu intră în sfera de competență a instanțelor cantonale; acțiuni intentate în baza legii privind responsabilitatea civilă în domeniul atomic, a legii privind responsabilitatea administrației, a legii privind protecția datelor și cauze privind concurența sau drepturile de autor;
• căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele cantonale.

Instanțe regionale superioare (al treilea nivel)

Instanțele regionale superioare, cunoscute și sub denumirea de „instanțe de al doilea grad de jurisdicție” (Gerichtshöfe zwester Instanz), formează al treilea nivel de organizare judecătorească. Acestea se află la Viena (având competență teritorială pentru Viena, Austria Inferioară și Burgenland), la Graz (având competență teritorială pentru Styria și Carinthia), la Linz (având competență teritorială pentru Austria Superioară și Salzburg) și la Innsbruck (având competență teritorială pentru Tirol și Vorarlberg).

Atât în cauzele civile, cât și în cele penale, aceste instanțe soluționează numai căi de atac (îndeplinind rolul de instanțe de al doilea grad de jurisdicție).

Acestea joacă, de asemenea, un rol special în administrarea sistemului judiciar. Președintele unei instanțe regionale superioare este responsabil de administrarea tuturor instanțelor din jurisdicția respectivă. În exercitarea acestei funcții, președintele unei instanțe regionale superioare răspunde direct Ministrului Federal al Justiției.

Curtea Supremă (al patrulea nivel)

Curtea Supremă de la Viena soluționează ultima cale de atac în cauzele civile și penale. Alături de Curtea Constituțională (Verfassungsgericht) și de Tribunalul Administrativ (Verwaltungsgericht), aceasta este una dintre „instanțele supreme” (Höchstgerichte) ale țării. Aceasta înseamnă că nu mai există nicio altă cale de atac (pe plan intern) împotriva hotărârilor sale.

Hotărârile Curții Supreme joacă un rol esențial în aplicarea uniformă a legii în întreaga țară.

Deși instanțele de la nivel inferior nu sunt obligate prin lege să țină seama de hotărârile pronunțate de instanțele superioare, în general, acestea respectă jurisprudența acestora.

B. Justiția civilă

Justiția civilă cuprinde procedura civilă generală, procedura derulată în fața instanțelor de muncă, cauzele comerciale și procedurile necontencioase (Außerstreitverfahren).

În cadrul procedurii civile generale, se pronunță hotărâri în cauzele de drept privat care nu sunt de competența instanțelor de comerț sau de muncă ori pentru care se prevede o procedură necontencioasă.

C. Căile de atac

C.1. Căile de atac în cauzele civile

În cadrul procedurii civile generale, există, în mod normal, două grade de jurisdicție, fiecare putând avea, la rândul său, alte trei niveluri. În primă instanță, litigiile sunt fie de competența instanțelor cantonale, fie de competența instanțelor de la nivelul landurilor.

Hotărârile pronunțate în primă instanță de către instanțele cantonale pot fi atacate la instanța regională (de la nivelul landului). În cadrul acesteia, asupra căii de atac se pronunță un complet de judecată denumit Berufungssenat.

Hotărârile pronunțate în primă instanță de o instanță regională (de la nivelul landului) pot fi atacate la o instanță regională superioară, unde un complet de judecată pentru apeluri pronunță hotărâri în a doua instanță.

Instanța de al doilea grad de jurisdicție are doar rolul de a controla hotărârile pronunțate în primă instanță. Acest lucru înseamnă că, în principiu, instanța se pronunță numai pe baza concluziilor formulate de părți în urma procedurii orale în primă instanță și în urma prezentării faptelor la momentul respectiv. Instanța de al doilea grad de jurisdicție se poate pronunța asupra cauzei, confirmând sau modificând hotărârea pronunțată. În acest scop, instanța poate, în limitele concluziilor depuse de părți și ale argumentelor prezentate de acestea în primă instanță, să reia procedura integral sau parțial, să o completeze sau să anuleze hotărârea pronunțată de prima instanță, solicitând acesteia să emită o nouă hotărâre ori să respingă calea de atac.

Pentru cauzele care necesită o hotărâre privind aspecte juridice de importanță fundamentală, se poate introduce o cale de atac suplimentară la Curtea Supremă.

Curtea Supremă nu mai hotărăște, în acest stadiu, decât în chestiuni de drept, bazându-se, așadar, în hotărârea sa, pe faptele constatate anterior. Curtea nu face altceva decât să aprecieze dacă hotărârea pronunțată pe această bază este bine întemeiată sau dacă există motive de anulare și, în anumite limite, vicii de procedură anterioare. Curtea Supremă nu are doar un rol de casație; ea poate pronunța o hotărâre într-o anumită cauză (confirmând sau modificând hotărârea pronunțată), poate anula hotărârile anterioare, poate solicita instanței de primul și al doilea grad de jurisdicție să se pronunțe din nou ori poate respinge calea de atac.

În primă instanță, de cele mai multe ori, hotărârea este pronunțată de un singur judecător (numai în cazul litigiilor a căror valoare depășește 100 000 EUR și la cererea uneia dintre părți se reunește un complet de judecată format din trei judecători). În a doua instanță, hotărârea este pronunțată de un complet de judecată format din trei judecători (cinci în cazul Curții Supreme). În cazul în care este vorba de o chestiune de drept fundamentală (de exemplu, atunci când este vorba de o modificare a jurisprudenței constante), Curtea Supremă se reunește în formulă extinsă, completul de judecată fiind format din 11 judecători.

C.2. Căile de atac în cauzele penale

În cazul acțiunilor penale există două moduri de exercitare a căilor de atac.

O hotărâre pronunțată în primă instanță de către o instanță cantonală poate fi atacată prin următoarele mijloace:

• introducerea unei căi de atac pentru anularea hotărârii de fond sau
• introducerea unei căi de atac împotriva verdictului de vinovăție și a cuantumului pedepsei.

Calea de atac este judecată la instanța de nivel superior, și anume la instanța regională (de la nivelul landului), de un complet de judecată compus din trei judecători.

O hotărâre pronunțată în primă instanță de către un singur judecător al unei instanțe regionale (în cazul infracțiunilor de orice natură care pot fi sancționate cu o pedeapsă cu închisoarea de până la 5 ani, cum ar fi mărturia mincinoasă în instanță) poate fi atacată prin următoarele mijloace:

• introducerea unei căi de atac pentru anularea hotărârii de fond sau
• introducerea unei căi de atac împotriva verdictului de vinovăție și a cuantumului pedepsei.

Calea de atac este judecată la instanța de nivel superior, și anume la instanța regională superioară, de un complet de judecată compus din trei judecători.

Atunci când hotărârea în primă instanță este pronunțată în cadrul unei instanțe regionale de un complet de judecată asistat de judecători consultanți (Schöffengericht) sau de jurați (Geschworenengericht), calea de atac pentru anularea hotărârii de fond trebuie depusă la Curtea Supremă. În cazul în care calea de atac se referă numai la cuantumul pedepsei, aceasta trebuie introdusă la instanța regională superioară.

D. Căi de atac

În cadrul procedurii civile generale, se poate introduce o cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță pe motive de fapt și de drept (Berufung). În orice caz, se poate introduce o cale de atac pentru motive de nulitate sau de eroare privind încadrarea juridică; în anumite materii sau, în orice situație, în cazul unui litigiu cu o valoare de peste 2 700 EUR, se poate introduce o cale de atac pentru vicii de procedură sau stabilirea greșită a faptelor.

Hotărârile pronunțate în a doua instanță pot fi atacate printr-o nouă cale de atac (Revision), introdusă exclusiv din motive de drept la Curtea Supremă, însă această cale de atac este supusă, în funcție de materie, anumitor condiții. În principiu, Curtea Supremă nu se pronunță, în acest stadiu, decât asupra chestiunilor de drept de importanță fundamentală, aceasta fiind condiția necesară admiterii căii de atac de către Curtea Supremă. Pe de altă parte, hotărârile pronunțate în a doua instanță în anumite cauze sunt, în orice ipoteză, inatacabile în cazul în care valoarea litigiului este mai mică de 5 000 EUR; în plus, calea de atac înaintată Curții Supreme trebuie autorizată de instanța de al doilea grad de jurisdicție (direct sau prin depunerea unei cereri noi) în cazul litigiilor cu valoare mai mică de 30 000 EUR.

E. Baze de date juridice

Site-ul internet al Ministerului Justiției din Austria oferă informații generale privind sistemul judiciar austriac.

Este gratuit accesul la această bază de date?

Da, accesul la site-ul internet al Ministerului Justiției din Austria este gratuit.

Linkuri relevante

Jurisdicția instanțelor - Austria

NOTĂ: Versiunea în limba originală a acestei pagini a fost modificată recent. Versiunea lingvistică pe care o consultați acum este în lucru la traducătorii noștri.
Pagina este deja disponibilă în următoarele limbi: .

Instanțe judecătorești naționale - Polonia

Această secțiune vă oferă informații privind organizarea instanțelor de drept comun din Polonia.

Instanțele de drept comun

Sistemul instanțelor de drept comun din Polonia include instanțele de apel (sądy apelacyjne), instanțele provinciale (sądy okręgowe) și instanțele districtuale (sądy rejonowe). Aceste instanțe se pronunță, printre altele, în cauzele de drept penal și civil, de dreptul familiei și privind tutela, drept comercial, drept al muncii și al asigurărilor sociale cu excepția cauzelor atribuite altor instanțe speciale, ca de exemplu, instanțele militare.

Instanțele de drept comun, de asemenea, dețin registrele funciare și de ipoteci, registrul de garanții, precum și registrul instanțelor naționale și cazierul judiciar național.

Instanțe civile

Există o secție civilă (wydział cywilny) în fiecare instanță de apel, instanță provincială și instanță districtuală.

Instanțe penale

Există o secție penală (wydział karny)  în fiecare instanță de apel, instanță provincială și instanță districtuală.

Baze de date juridice

Site-ul web al Guvernului din Polonia conține o listă a legilor publicate începând cu anul 1918.

Accesul la baza de date este gratuit.

Organizarea instanțelor de drept comun

În afară de Curtea Constituțională (Tribunal Constitucional), care are competența specifică de a exercita justiția în materie de constituționalitate a legilor, în Portugalia există următoarele categorii de instanțe:

1. Curtea Supremă de Justiție (Supremo Tribunal de Justiça) și instanțele de prim grad și de al doilea grad de jurisdicție;
2. Curtea Supremă Administrativă (Supremo Tribunal Administrativo) și celelalte instanțe administrative și fiscale;
3. Curtea de Conturi (Tribunal de Contas).

De asemenea, există instanțe maritime, instanțe de arbitraj și judecătorii de pace.

Legea stabilește cauzele și modalitățile prin care instanțele menționate mai sus pot constitui, separat sau în comun, o instanță pentru soluționarea conflictelor (Tribunal dos Conflitos – instanță care se ocupă de soluționarea conflictelor de competență).

Fără a aduce atingere dispozițiilor privind instanțele militare (tribunais militares), care pot fi create în timpul perioadelor de război, sunt interzise instanțele care au competența exclusivă de a se pronunța cu privire la anumite categorii de infracțiuni.

Instanțe de judecată

Curtea Supremă de Justiție (Supremo Tribunal de Justiça)

Curtea Supremă de Justiție este cel mai înalt organism în ierarhia instanțelor de judecată, fără a aduce atingere competenței Curții Constituționale. Aceasta cuprinde secțiile civilă, penală și socială.

Aceasta își are sediul la Lisabona, iar competența sa se întinde pe întreg teritoriul Portugaliei.

Curtea Supremă de Justiție își desfășoară activitatea sub conducerea unui președinte (judecătorul care prezidează) și se întrunește în ședință plenară a instanței (formată din toți judecătorii diferitelor secții), în divizii specializate și pe secții.

Cu excepția cazurilor prevăzute de lege, Curtea Supremă de Justiție instrumentează numai aspecte de drept.

Curți de apel (Tribunais da Relação)

În principiu, curțile de apel (tribunais da relação) sunt instanțe de al doilea grad de jurisdicție.

În prezent, curțile de apel își au sediul în Lisabona, Porto, Coimbra, Évora și Guimarães. Acestea sunt prezidate de un președinte (judecătorul care prezidează) atunci când se întrunesc în ședință plenară, cât și pe secție.

Curțile de apel au secții civile, penale, sociale, pentru familie și minori, comerciale, de proprietate intelectuală și concurență, de reglementare și supraveghere. Existența secțiilor sociale, pentru familie și minori, comerciale, de proprietate intelectuală și concurență, de reglementare și supraveghere depinde de volumul sau complexitatea activității necesare. Acestea sunt înființate prin ordin al Consiliului Suprem al Sistemului Judiciar, la propunerea președintelui Curții de Apel respective.

Instanțe de prim grad de jurisdicție (Tribunais judiciais de 1.ª instância)

Instanțele de prim grad de jurisdicție sunt, de obicei, instanțele teritoriale (tribunais de comarca). Acestea exercită competența în toate problemele care nu sunt atribuite altor instanțe. Instanțele teritoriale sunt de competență generală și specializată.

Instanțele teritoriale sunt împărțite în completuri de competență specializată sau generală, precum și „completuri-satelit” locale. Completurile sunt numite în funcție de tipul de procedură de care se ocupă și de numele municipiului în care se află.

Pot fi create următoarele completuri de competență specializată:

1. central civil (Central cívil);
2. local civil (Local cívil);
3. central penal (Central criminal);
4. local penal (Local criminal);
5. local pentru infracțiuni minore (Local de pequena criminalidade);
6. de anchetă penală (Instrução criminal);
7. pentru familie și minori (Família e menores);
8. de muncă (Trabalho);
9. comercial (Comércio);
10. de executare (Execução).

Instanțele de judecată de prim grad de jurisdicție se pronunță fie în complet cu judecător unic, în ședință plenară, fie în ședință plenară și juriu, în funcție de cauză. Fiecare instanță teritorială are un președinte cu atribuții de reprezentare și conducere, de gestionare a cauzelor și gestionare administrativă și funcțională.

Atunci când sunt mai mult de cinci judecători în aceeași instanță sau în același complet, judecătorul care prezidează, după audierea celorlalți judecători, poate înainta Consiliului Suprem al Sistemului Judiciar o nominalizare a unui judecător-coordonator (magistrado judicial coordenador) pentru unul sau mai multe completuri, cu acordul prealabil al judecătorului respectiv. Sub îndrumarea judecătorului care prezidează, judecătorul-coordonator îndeplinește atribuțiile care i-au fost delegate de acest judecător, fără a aduce atingere dreptului de a delega cauza unei instanțe superioare (avocação), și trebuie să prezinte un raport privind activitatea sa ori de câte ori i se solicită acest lucru de către judecătorul care prezidează.

Instanțe administrative și fiscale (Tribunais Administrativos e Fiscais)

Instanțele administrative și fiscale au competența de a se pronunța cu privire la acțiunile și căile de atac referitoare la soluționarea litigiilor care decurg din raporturile juridice în materie administrativă și fiscală. Instanțele administrative și fiscale sunt următoarele:

1. Curtea Supremă Administrativă;
2. curți administrative centrale;
3. curți administrative teritoriale;
4. instanțe fiscale.

Curtea Supremă Administrativă (Supremo Tribunal Administrativo)

Curtea Supremă Administrativă este cel mai înalt organism în ierarhia instanțelor administrative și fiscale, fără a aduce atingere competenței Curții Constituționale.

Aceasta își are sediul la Lisabona, iar competența sa se întinde pe întreg teritoriul Portugaliei.

Curtea Supremă Administrativă cuprinde o secție pentru litigii administrative și o secție pentru litigii fiscale. Responsabilitatea sa principală este de a se pronunța cu privire la căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate de curțile administrative centrale.

Curtea Supremă Administrativă își desfășoară activitatea sub conducerea unui președinte (judecătorul care prezidează), asistat de trei vicepreședinți.

În funcție de obiectul cauzei, curtea se întrunește în ședință plenară, în ședință plenară pentru fiecare secție sau pe secții. Numai ședința plenară sau ședința plenară pentru fiecare secție examinează aspecte de drept.

Curți administrative centrale (Tribunais centrais administrativos)

În principiu, curțile administrative centrale sunt instanțe de al doilea grad de jurisdicție administrativă. În prezent, există două curți administrative centrale (de nord și de sud).

Funcția lor principală este de a se pronunța asupra căilor de atac formulate împotriva hotărârilor curților administrative teritoriale și ale tribunalelor fiscale.

Fiecare instanță este formată dintr-o secție pentru litigii administrative și una pentru litigii fiscale.

Curțile administrative centrale funcționează sub conducerea unui președinte (judecătorul care prezidează), asistat de doi vicepreședinți.

Curțile administrative centrale instrumentează aspecte de fapt și de drept.

Curți administrative teritoriale și tribunalele fiscale (Tribunais administrativos de círculo e tribunais tributários)

Acestea sunt instanțe de prim grad de jurisdicție, a căror funcție principală este de a se pronunța cu privire la litigiile în materie administrativă și fiscală. Acestea pot funcționa în mod autonom, sub denumirile de curți administrative teritoriale și tribunale fiscale, sau în comun, sub titlul de instanță administrativă și fiscală.

Acestea își desfășoară activitatea sub conducerea unui președinte, numit de Consiliul Superior al Instanțelor Administrative și Fiscale (CSTAF – Conselho Superior dos Tribunais Administrativos e Fiscais) cu un mandat de cinci ani.

Aceste instanțe sunt, în general, prezidate de un judecător unic, însă legea prevede că, în anumite cazuri, se pot aplica alte aranjamente.

Judecătoriile de pace

Judecătoriile de pace (julgados de paz) oferă o metodă alternativă de soluționare a litigiilor care sunt exclusiv civile, în chestiuni unde este vorba despre sume mici de bani și care nu implică dreptul familiei, al succesiunilor sau al muncii.

În conformitate cu versiunea actuală a Legii nr. 78/2011 din 13 iulie 2011, judecătoriile de pace au competența de a evalua și a judeca acțiuni declarative a căror valoare nu depășește competența instanțelor de prim grad de jurisdicție (15 000 EUR).

În conformitate cu articolul 9 din aceeași lege, judecătoriile de pace sunt competente să instrumenteze și să judece:

1. acțiuni de asigurare a respectării obligațiilor, cu excepția celor care implică respectarea contractelor financiare de aderare;
2. acțiuni pentru predarea bunurilor mobile;
3. acțiuni care decurg din drepturile și îndatoririle proprietarilor de proprietăți comune, în cazul în care adunarea generală respectivă nu a declarat obligatoriu arbitrajul pentru soluționarea litigiilor între proprietarii comuni sau între proprietarii comuni și administrator;
4. acțiuni pentru soluționarea litigiilor între proprietarii clădirilor privind trecerea forțată temporară, scurgerea naturală a apei, lucrările de protecție împotriva inundațiilor, utilizarea în comun a canalelor colectoare, a canalelor și a gardurilor vii; deschiderea ferestrelor, a ușilor, a verandelor și a construcțiilor similare; scurgerea apei de ploaie de pe acoperiș, plantarea de arbori și tufișuri, pereții interni și externi despărțitori;
5. acțiuni pentru recuperarea bunurilor, acțiuni posesorii, acțiuni legate de uzucapiune, achiziție și partaj (a bunurilor deținute în comun);
6. acțiuni referitoare la dreptul de utilizare și administrare a proprietății deținute în comun, drepturile de superficie, drepturile de uzufruct, drepturile de uz și abitație și dreptul real legat de contractele privind folosința pe durată limitată a bunurilor imobile;
7. acțiuni privind închirierea proprietăților, cu excepția evacuărilor;
8. acțiuni privind răspunderea civilă, atât contractuală, cât și necontractuală;
9. acțiuni referitoare la neexecutarea contractelor, cu excepția contractelor de muncă și a celor de arendare;
10. acțiuni care implică garantarea generală a obligațiilor.

Judecătoriile de pace sunt, de asemenea, competente să audieze cererile de despăgubiri civile în cazul în care nu au fost înaintate acuzații sau acestea au fost retrase, rezultate din:

1. vătămare corporală;
2. vătămare corporală din culpă;
3. calomnie în formă orală;
4. calomnie în formă scrisă;
5. furt;
6. prejudicii;
7. distrugerea hotarelor;
8. fraude pentru obținerea de alimente, băuturi sau servicii.

În conformitate cu articolul 16, fiecare judecătorie de pace pune un serviciu de mediere la dispoziția celor care îl solicită ca metodă alternativă de soluționare a litigiilor. Scopul acestui serviciu este încurajarea soluționării rapide a litigiilor prin acordul dintre părți. Serviciul are competența să medieze în orice litigii care fac obiectul medierii, chiar și în acelea care nu intră în sfera de competență a judecătoriilor de pace.

Introducere în sistemul judiciar din România

Sistemul judiciar din România este structurat după cum urmează:

Instanțe judecătorești și parchete

Nivelul 1

1. Judecătorii (176)
2. Parchete

Nivelul 2

1. Tribunale (42)
2. Tribunale Specializate (3)
3. Tribunalul pentru Minori și Familie (1)
4. Parchete

Nivelul 3

1. Curți de Apel (15)
2. Parchete

Nivelul 4

1. Înalta Curte de Casație și Justiție
2. Parchet

• Sistemul judiciar din România include Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești

Instanțe

Înalta Curte de Casație și Justiție

În calitate de instanță supremă în România, aceasta reprezintă singura instituție judiciară care deține puterea de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe. Recursul în interesul legii reprezintă principala procedură prin care se poate realiza acest lucru.

Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții, fiecare având propriile competențe:

• Secția I civilă;
• Secția a II-a civilă;
• Secția penală;
• Secția de contencios administrativ și fiscal

Cele patru complete de cinci judecători, Secțiile Unite, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sunt alte structuri din cadrul instanței supreme care au propriile competențe de judecată.

Secția I civilă, Secția a II-a civilă și Secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel.

Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă:

1. în primă instanţă, procesele şi cererile date prin lege în competenţa de primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile de înaltă trădare, infracţiunile svârşite de senatori, deputaţi şi membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

2. apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de curţile de apel şi de Curtea Militară de Apel;
3. contestaţiile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de curţile de apel, de Curtea Militară de Apel şi de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
4. apelurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel;
5. recursurile în casaţie împotriva hotărârilor penale definitive, în condiţiile prevăzute de lege;
6. sesizările în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept;
7. conflictele de competenţă în cazurile în care este instanţa superioară comună instanţelor aflate în conflict;
8. cererile de strămutare de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel;
9. alte cauze anume prevăzute de lege.

Completele de 5 Judecători

Conform art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Completele de 5 judecători judecă apelurile împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecă recursurile în casaţie împotriva hotărârilor pronunţate în apel de completele de 5 judecători după admiterea în principiu, soluţionează contestaţiile împotriva încheierilor pronunţate în cursul judecăţii în primă instanţă de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, soluţionează cauzele în materie disciplinară potrivit legii şi alte cauze date în competenţa lor prin lege, precum și recursurile împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţate de un alt complet de 5 judecători. Conform art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, republicată, Completele de 5 judecători judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii în materie disciplinară.

Înalta Curte de Casație și Justiție se constituie în Secții Unite pentru:

1. soluționarea sesizărilor privind schimbarea jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție;
2. sesizarea Curții Constituționale pentru controlul constituționalității legilor înainte de promulgarea acestora.

Curtea de apel

Curțile de Apel din România sunt conduse de un președinte, care poate fi asistat de unul sau doi vice-președinți.

În cadrul Curții de Apel funcționează secții sau complete specializate pentru:

• cauze civile,
• cauze penale,
• cauze cu minori și de familie,
• cauze de contencios administrativ și fiscal,
• cauze cu privire la conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii și
• cauze maritime și fluviale.

Cele 15 curți de apel au personalitate juridică, fiecare dintre acestea acoperind jurisdicția mai multor tribunale (aproximativ 3).

În materie civilă, curțile de apel soluționează următoarele cauze:

În primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale;

În calitate de instanțe de apel, apelurile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță;

În calitate de instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.

În materie penală, curțile de apel soluționează următoarele cauze:

În primă instanță:

• infracțiunile prevăzute de Codul Penal în art. 394 – 397, 399 – 412 și 438 - 445;
• infracțiunile privind securitatea națională a României, prevăzute în legi speciale;
• infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii, tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe;
• infracțiunile săvârșite de avocați, notari publici, executori judecătorești, de controlorii financiari ai Curții de Conturi, precum și auditori publici externi;
• infracțiunile săvârșite de șefii cultelor religioase organizate în condițiile legii și de ceilalți membri ai înaltului cler, care au cel puțin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;
• infracțiunile săvârșite de magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de judecătorii de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe;
• infracțiunile săvârșite de membrii Curții de Conturi, de președintele Consiliului Legislativ, de Avocatul Poporului, de adjuncții Avocatului Poporului și de chestori;
• cererile de strămutare, în cazurile prevăzute de lege.

În calitate de instanțe de apel, judecă apelurile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii și de tribunale în primă instanță pentru cauze penale.

Curțile de apel soluționează de asemenea conflictele de competență dintre tribunale sau dintre judecătorii și tribunalele din circumscripția lor sau dintre judecătoriile aflate sub jurisdicția unor tribunale diferite aflate în circumscripția Curții de Apel.

Curțile de apel hotărăsc de asemenea cu privire la cererile de extrădare sau de transfer în străinătate al persoanelor condamnate.

Tribunal

Cele 42 de tribunale naționale au personalitate juridică și sunt organizate la nivel de județ. În circumscripția fiecărui tribunal intră toate judecătoriile de la nivelul județului în care este situat tribunalul.

În cadrul Tribunalelor funcționează secții sau complete specializate pentru:

• cauze civile,
• cauze penale,
• cauze cu minori și de familie,
• cauze de contencios administrativ și fiscal,
• cauze cu privire la conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii și
• cauze maritime și fluviale.

În materie civilă tribunalul judecă următoarele cauze

În primă instanță, tribunalul judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.

În calitate de instanță de apel, judecă apelurile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță.

În calitate de instanță de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.

În materie penală, tribunalul soluționează următoarele cauze

În primă instanță:

• infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății, infracțiuni contra libertății persoanei, distrugerea calificată, infracțiuni care au produs consecințe deosebit de grave, traficul de migranți, tortura, infracțiuni de corupție și serviciu, divulgarea informațiilor secrete de stat, divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice, obținerea ilegală de fonduri, deturnarea de fonduri, nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, nerespectarea regimului materiilor explozive, transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit, infracțiuni contra siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice, constituirea unui grup infracțional organizat;
• infracțiuni săvârșite cu intenție depășită care au avut ca urmare moartea unei persoane;
• infracțiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau Direcția Națională Anticorupție, dacă nu sunt date prin lege în competența altor instanțe ierarhic superioare;
• infracțiunea de spălare a banilor, precum și infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare;
• alte infracțiuni date prin lege în competența sa.

Tribunalul soluționează conflictele de competență dintre judecătoriile din circumscripția sa, precum și contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorie în cazurile prevăzute de lege.

Judecătoria

Judecătoriile nu dețin personalitate juridică, fiind înființate la nivelul județelor și Municipiului București.

În materie civilă, Judecătoriile soluționează în principal următoarele cauze:

• cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel;
• cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii;
• cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spații aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum și cele privind raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;
• cererile de evacuare;
• cererile referitoare la zidurile și șanțurile comune, distanța construcțiilor și plantațiilor, dreptul de trecere, precum și la orice servituți sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părți ori instituite pe cale judecătorească;
• cererile privitoare la strămutarea de hotare și cererile în grănițuire;
• cererile posesorii;
• cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe;

• cererile de declarare judecătorească a morţii unei persoane;
• cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare;
• cererile în materie de moștenire, indiferent de valoare;
• cererile privind uzucapiunea, indiferent de valoare;
• cererile în materia fondului funciar, cu excepția celor date prin lege special în competența altor instanțe;
• orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.

De asemenea, judecătoriile judecă căile de atac împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege și orice alte cereri date prin lege în competența lor.

În materie penală, Judecătoriile soluționează în principal următoarele cauze:

În general, toate tipurile de infracțiuni, cu excepția celor care trebuie judecate, conform legii, în primă instanță de tribunale, curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție.

Informații cu privire la instanțe sunt valabile pe portalul instanțelor Ministerului Justiției din România .

Baze de date juridice

Următoarele baze de date juridice sunt disponibile online:

• jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție este publicată pe propriul site web;
• instanțele publică rezumate ale hotărârilor emise de acestea pe portalul privind instanțele. A se vedea de exemplu rezumatul hotărârilor Curții de Apel București;
• deținută și administrată de Consiliul Legislativ al României, Jurisdicția instanțelor – România

Instanțe de drept comun

În temeiul articolului 98 din Legea privind instanțele, instanțele de drept comun din Slovenia sunt:

• instanțele locale (okrajna sodišča);
• instanțele districtuale (okrožna sodišča);
• instanțele superioare (višja sodišča);
• Curtea Supremă a Republicii Slovenia (Vrhovno sodišče) (denumită în continuare „Curtea Supremă”).

Jurisdicția instanțelor locale

În temeiul articolului 99 din Legea privind instanțele, instanțele locale din Slovenia au jurisdicție în următoarele materii:

Jurisdicție în materie penală

1. să judece în primă instanță fapte penale sancționate cu amendă sau cu până la trei ani de închisoare, cu excepția faptelor penale împotriva onoarei sau a reputației comise prin intermediul presei, radioului, televiziunii sau al altor mijloace de informare în masă;
2. să investigheze faptele penale menționate anterior;
3. să desfășoare alte activități prevăzute de lege.

Jurisdicție în materie civilă

Să judece sau să pronunțe hotărâri în primă instanță:

1. în cauze civile conform Codului de procedură civilă;
2. în materie de succesiune și în alte chestiuni necontencioase, cu excepția unor dispoziții contrare ale legii, precum și în ceea ce privește registrul funciar;
3. în materie de executare silită și garanții, cu excepția unor dispoziții contrare ale legii.

Jurisdicție în alte materii

Să judece sau să pronunțe hotărâri în alte materii, dacă legea prevede astfel.

Asistență juridică

Să hotărască asupra eligibilității de a beneficia de asistență juridică atunci când alte instanțe nu au competență legală și să hotărască asupra eligibilității de a beneficia de asistență juridică internațională în cazul infracțiunilor minore.

Jurisdicția instanțelor districtuale

În temeiul articolului 101 din Legea privind instanțele, instanțele districtuale din Slovenia au jurisdicție în următoarele materii:

Jurisdicție în materie penală

1. să judece în primă instanță faptele penale care nu sunt de competența instanțelor locale;
2. să desfășoare cercetări sau acțiuni de investigare cu privire la fapte penale (cele menționate la punctul 1 mai sus);
3. să desfășoare proceduri prealabile și să judece în primă instanță fapte penale comise de minori;
4. să hotărască în primă instanță cu privire la executarea unei hotărâri în materie penală pronunțată de o instanță din străinătate;
5. să execute hotărâri în materie penală (derivă din punctele 1, 3 și 4 de mai sus) și să execute hotărârile în materie penală ale instanțelor locale;
6. să hotărască cu privire la permisiunea de limitare a unor drepturi ale omului și a libertăților fundamentale;
7. să pronunțe hotărâri în complet non-procesual (inclusiv în materii penale care sunt de competența instanțelor locale);
8. să desfășoare alte activități prevăzute de lege;
9. să supravegheze tratamentul legal și corect al condamnaților și să supravegheze deținuții.

Departamentele specializate ale instanțelor (districtuale) au responsabilitatea de a îndeplini sarcinile prevăzute la punctele 1, 2, 3, 6, 7 și 8 în cazurile mai complexe, care implică criminalitatea organizată și economică, terorismul, corupția și alte astfel de infracțiuni.

Jurisdicție în materie civilă

Să judece sau să pronunțe hotărâri în primă instanță:

1. în cauze civile conform Codului de procedură civilă;
2. cu privire la recunoașterea hotărârilor instanțelor din străinătate;
3. în caz de verificare și închidere obligatorie a conturilor, faliment sau lichidare, atunci când acestea sunt de competența instanței și în litigii conexe;
4. în litigii privind drepturile de proprietate intelectuală;
5. în cazul cererilor de măsuri provizorii, introduse înainte de începerea procedurii civile, asupra cărora instanța trebuie să se pronunțe în conformitate cu normele privind litigiile economice, în chestiuni în care s-a convenit asupra jurisdicției arbitrale și în cererile de măsuri provizorii în materie de drepturi de proprietate intelectuală;
6. în proceduri necontencioase, dacă legea prevede astfel.

Jurisdicție în alte materii

• să țină registrul comerțului;
• să judece sau să pronunțe hotărâri în alte materii, dacă legea prevede astfel;
• să hotărască asupra eligibilității de a beneficia de asistență juridică în cauze civile, penale și de alt tip;
• să hotărască asupra eligibilității de a beneficia de asistență juridică internațională.

Jurisdicția instanțelor superioare

În temeiul articolului 104 din Legea privind instanțele, instanțele superioare au jurisdicție în următoarele materii:

1. să judece sau să pronunțe hotărâri în al doilea grad de jurisdicție cu privire la căile de atac împotriva hotărârilor instanțelor locale și districtuale din zona lor de competență teritorială;
2. să hotărască cu privire la litigiile în materie de jurisdicție dintre instanțele locale sau districtuale de pe teritoriul lor și cu privire la transferul de jurisdicție către o altă instanță locală sau districtuală din zona lor de competență teritorială;
3. să desfășoare alte activități prevăzute de lege;

Baze de date juridice

Denumirea și URL-ul bazei de date

Sodstvo Republike Slovenije (Instanțele Republicii Slovenia)

Accesul la baza de date este gratuit?

Da, accesul la baza de date este gratuit.

Scurtă descriere a conținutului

Sodstvo Republike Slovenije (Instanțele Republicii Slovenia) oferă acces la mai multe baze de date, cum ar fi:

• sistemul judiciar al Republicii Slovenia;
• administrația judiciară;
• registrele publice (registre funciare, registrul judiciar).

Linkuri conexe

Lista instanțelor

Instanțe de drept comun – introducere

Competența judiciară în Republica Slovacă este exercitată de instanțe independente și imparțiale. La toate nivelurile, aspectele judiciare sunt separate de cele ale altor autorități naționale.

Baze de date juridice

Baza de date a Ministerului Justiției din Slovacia Slov-Lex

Proiectul Ministerului Justiției din Slovacia intitulat „Colecția electronică de acte legislative (Slov-Lex)” se bazează pe două sisteme informatice interconectate:

1. colecția electronică (eZbierka) – un sistem informatic care furnizează celor vizați de legislație texte legislative electronice consolidate, cu caracter obligatoriu și alte standarde;
2. legislația electronică (eLegislatíva) – un sistem informatic de gestionare a proceselor, pentru toate etapele procesului legislativ, dotat cu instrumente de editare avansate pentru legiuitori;

Beneficii pentru grupurile țintă:

Principiul juridic fundamental potrivit căruia toate persoanele sunt familiarizate cu legislația în forma validă și în vigoare a acesteia și că își cunosc drepturile și obligațiile este tot mai dificil de aplicat în practică având în vedere volumul tot mai mare de legi și complexitatea tot mai mare a acestora. Proiectul Slov-Lex va ajuta la îmbunătățirea punerii în aplicare a acestui principiu prin asigurarea accesului eficient al tuturor la legislația în vigoare:

• cetățenii – în special colecția electronică (eZbierka) din cadrul proiectului va aduce beneficii sub forma unui acces gratuit și îmbunătățit la legislația în vigoare, în mod formal și considerabil și sub forma unei cunoașteri îmbunătățite a noii legislații;
• practicienii în domeniul dreptului – vor beneficia de acces continuu la legislația în vigoare și de posibilitatea de a fi informați cu privire la noua legislație slovacă sau a Uniunii Europene, atât în general, cât și în mod specific, în ceea ce privește regulamentele care reglementează domeniile în care sunt specializați;
• antreprenorii – vor beneficia și ei de acces continuu și gratuit la legislația în vigoare și de posibilitatea de a fi informați cu privire la noua legislație slovacă sau a Uniunii Europene, atât în general, cât și în mod specific, în ceea ce privește normele care reglementează domeniile în care își desfășoară activitatea; un mediu de reglementare îmbunătățit va crea condiții mai favorabile pentru antreprenoriat și va reduce sarcina administrativă asociată cu desfășurarea activității comerciale;
• autoritățile locale și regionale – vor avea acces continuu și gratuit la izvoarele legislației în vigoare, iar, în același timp, sarcina lor administrativă (obligația solicitantă din punct de vedere administrativ și costisitoare de a furniza acces în zilele lucrătoare la colecția de acte legislative, printr-un abonament la colecție, și de a arhiva o copie tipărită a colecției) va fi redusă, înlocuind obligația apăsătoare de a asigura acces asistat la colecție în zilele lucrătoare;
• administrațiile publice – pe de o parte, proiectul va furniza acces continuu și gratuit la izvoarele legislației în vigoare, iar, pe de altă parte, va reduce sarcina administrativă și, prin urmare, costul financiar al procesului legislativ, oferind totodată posibilitatea îmbunătățirii performanței sarcinilor în domeniul legiferării și a punerii în aplicare a dreptului Uniunii Europene;
• autoritățile judiciare – vor avea acces continuu și rapid la legislația în vigoare, în orice zi aleasă din trecut, precum și posibilitatea de a consulta referințe la legislația în vigoare la acel moment din hotărârile judecătorești, având ca rezultat posibilitatea de a elimina cel puțin parțial activitățile de rutină și a îmbunătăți eficiența activității judecătorilor și a funcționarilor din cadrul instanțelor;
• organismele legislative – vor avea posibilitatea de a utiliza un instrument eficace pentru a elabora propuneri legislative și a administra procesul legislativ, ceea ce le va scuti de o parte din birocrația împovărătoare și le va permite să se concentreze mai bine asupra conținutului propunerilor pendinte.

Organizarea instanțelor de drept comun

Sistemul de instanțe al Slovaciei

Sistemul judiciar slovac este alcătuit din:

• instanțe districtuale (54);
• instanțe regionale (8);
• Curtea Penală Specializată;
• Curtea Supremă a Republicii Slovace.

Jurisdicția instanțelor

Instanțele districtuale

Instanțele districtuale sunt primul grad de jurisdicție în materie civilă și penală, cu excepția cazurilor în care normele care reglementează acțiunile în justiție prevăd contrariul.

De asemenea, aceste instanțe soluționează litigii electorale, atunci când acest lucru este prevăzut de legislația relevantă.

Instanțele regionale

Instanțele regionale reprezintă al doilea grad de jurisdicție în materie civilă și penală, soluționând căile de atac introduse împotriva hotărârilor pronunțate în prima instanță de instanțele districtuale.

Normele de procedură specifică cazurile în materie civilă și penală în care instanțele regionale sunt instanțe de fond.

Instanțele regionale sunt instanțe de fond în materie administrativă, cu excepția cazurilor în care legislația specială prevede contrariul.

De asemenea, aceste instanțe soluționează și alte cazuri prevăzute de legislația specială (Legea nr. 166/2003 privind protejarea vieții private împotriva utilizării neautorizate a tehnologiei informației și de modificare a anumitor legi).

Curtea Penală Specializată

Curtea Penală Specializată deliberează în materie penală și în alte chestiuni, astfel cum prevăd normele care reglementează acțiunile în justiție.

Curtea Supremă

Curtea Supremă are jurisdicție în:

• căile de atac ordinare împotriva hotărârilor pronunțate de instanțe regionale și de Curtea Penală Specializată, în cazurile prevăzute de normele care reglementează acțiunile în justiție;
• căile de atac extraordinare împotriva hotărârilor pronunțate de instanțe districtuale, de instanțele regionale, de Curtea Penală Specializată și de Curtea Supremă, în cazurile prevăzute de normele care reglementează acțiunile în justiție;
• conflictele de jurisdicție dintre instanțe și organismele administrației guvernamentale centrale;
• atribuirea unei cauze unei alte instanțe decât instanța competentă, în cazurile prevăzute de normele care reglementează acțiunile în justiție;
• alte cazuri prevăzute de lege sau de un tratat internațional.

Curtea Supremă examinează hotărârile judecătorești în cauzele în care s-a pronunțat o hotărâre definitivă.

Curtea Supremă supraveghează interpretarea uniformă și aplicarea consecventă a legilor și a altor acte cu aplicabilitate generală:

• prin propriul proces decizional;
• prin emiterea de avize care vizează unificarea interpretării legilor și de alte acte cu aplicabilitate generală;
• prin publicarea hotărârilor definitive ale instanțelor, care sunt de importanță esențială, în rapoarte cu privire la avizele Curții Supreme și la hotărârile instanțelor din Republica Slovacă.

Linkuri asociate

Ministerul Justiției (Ministerstvo spravodlivosti)

Instanțe generale și administrative – introducere

Instanțele finlandeze sunt împărțite în instanțe generale, care tratează cauzele penale și civile, instanțe administrative, care asigură supravegherea judiciară a actelor administrative, și anumite instanțe speciale.

Termenul „instanțe generale” se referă la instanțele a căror competență este generală. Cu alte cuvinte, acestea soluționează litigii care nu intră în sfera de competență a niciunei alte instanțe judecătorești. Instanțele generale din Finlanda sunt alcătuite din

• 20 de tribunale districtuale (käräjäoikeudet/tingsrätterna),
• 5 curți de apel (hovioikeudet/hovrätterna) și
• Curtea Supremă (korkein oikeus/högsta domstolen).

Instanțele administrative sunt instanțe generale administrative (hallinto-oikeudet/förvaltningsdomstolarna) în Finlanda.

Instanțele generale administrative sunt împărțite în Curtea Supremă Administrativă (korkein hallinto-oikeus/högsta förvaltningsdomstolen) și instanțele administrative regionale. În Finlanda există șase instanțe administrative regionale: instanțele administrative din Helsinki, Hämeenlinna, Finlanda de Est, Finlanda de Nord, Turku și Vaasa. În plus, Insulele Åland au o instanță administrativă separată, numită Curtea Administrativă din Åland.

Curtea Supremă Administrativă este organul jurisdicțional care se pronunță în ultimă instanță în cauze administrative.

Tribunale districtuale

Tribunalele districtuale funcționează ca instanțe de prim grad de jurisdicție. Acestea se ocupă de cauze penale și civile și de anumite cereri, cum ar fi divorțurile. În prezent, în Finlanda există 20 de tribunale districtuale. Acestea au dimensiuni considerabile atât în ceea ce privește personalul, cât și numărul de cauze. Tribunalele districtuale gestionează anual aproximativ 550 000 de cauze (80 000 de cauze penale, 420 000 de cauze civile și 50 000 de cereri). Tribunalele districtuale au aproximativ 1 900 de angajați în total.

Dispozițiile și regulamentele care reglementează operațiunile și administrarea tribunalelor districtuale sunt stabilite în Legea privind tribunalele (tuomioistuinlaki/domstolslag, 673/2016), precum și în normele de procedură ale tribunalelor districtuale. Conform legii, judecătorul principal din cadrul unei instanțe de prim grad de jurisdicție este și conducătorul administrativ al respectivei instanțe.

De asemenea, un tribunal districtual are drept alți membri judecători consultanți, care participă la judecarea cauzelor penale mai grave și a cauzelor privind drepturile funciare. Consiliile municipale numesc judecătorii consultanți. Ministerul Justiției confirmă numărul judecătorilor consultanți care urmează să fie aleși de fiecare municipalitate. Remunerația acestora este plătită din fondurile statului.

Procedura în tribunalele districtuale

O procedură civilă într-un tribunal districtual are două etape: pregătirea și audierea principală. Pregătirea începe cu declarațiile scrise ale părților. Cauzele referitoare la cererile necontestate sunt deseori soluționate chiar în această etapă. Pregătirea sub formă orală are loc în cadrul unei audieri pregătitoare în fața unui judecător.

În cazul în care cauza nu poate fi soluționată în această etapă, aceasta este trimisă în vederea unei audieri principale separate. Unul sau trei judecători pot fi prezenți la audierea principală. Dacă este posibil, audierea principală are loc imediat după audierea pregătitoare.

În cauzele penale completul tribunalului variază în funcție de infracțiunea în cauză. Dacă infracțiunea este minoră, cauza poate fi audiată de un singur judecător, în timp ce infracțiunile mai grave sunt de obicei audiate de un complet format dintr-un judecător și doi judecători consultanți sau din trei judecători.

Procedura penală respectă aceleași principii ca în cauzele civile. De asemenea, o cauză penală poate începe cu o audiere pregătitoare. Instanța poate solicita pârâtului să-și prezinte punctele de vedere înainte de audierea principală. Procedura este orală, iar hotărârea se bazează pe faptele și probele prezentate instanței de către părți. Toate dovezile sunt administrate în cadrul audierii principale. De asemenea, în cauzele penale, audierea principală are loc imediat după audierea pregătitoare, dacă este posibil. Completul instanței nu se poate modifica în timpul desfășurării audierii principale. Unele cauze penale pot fi examinate, în condițiile prevăzute de lege, printr-o procedură scrisă, fără organizarea unei audieri principale.

În cazul în care instanța nu ajunge la un consens în privința sentinței judecătorești, are loc supunerea la vot; fiecare membru al completului are dreptul la un vot. Atunci când se ajunge la egalitate de voturi într-o cauză civilă, va prevala alegerea judecătorului; într-o cauză penală, va prevala alternativa cea mai indulgentă.

Hotărârea constă într-o decizie și o expunere de motive. În cele mai multe cazuri, hotărârea este de obicei pronunțată la sfârșitul audierii principale. Cu toate acestea, în cauze ample sau complexe, hotărârea poate fi pronunțată la cel mult două săptămâni după audierea principală. În acest caz, părțile pot ridica hotărârea scrisă de la grefa instanței.

Curțile de apel

În Finlanda există cinci curți de apel: Helsinki, Finlanda de Est (în Kuopio), Rovaniemi, Vaasa și Turku.

În calitate de instanțe de al doilea grad de jurisdicție, curțile de apel examinează căile de atac și plângerile formulate împotriva hotărârilor tribunalelor districtuale. În unele cazuri, curțile de apel pot avea și rolul de instanțe de prim grad de jurisdicție. De exemplu, acestea examinează cauze privind infracțiunile comise în exercitarea mandatului care implică judecători sau înalți funcționari publici ai instanțelor administrative din raza lor de competență.

Fiecare curte de apel este, de asemenea, responsabilă de supravegherea funcționării tribunalelor districtuale din raza sa de competență, precum și de anumite chestiuni care țin de administrația judiciară, cum ar fi emiterea unei declarații către comisia judiciară de numiri cu privire la candidații la funcția de judecător de tribunal districtual sau de curte de apel. Curtea de apel trebuie să emită declarația în componența prevăzută de lege. Președintele curții de apel răspunde de operațiunile și productivitatea instanței.

Curtea de apel este împărțită în departamente. Un departament este format dintr-un șef de departament și alți judecători. Cauzele sunt, de obicei, audiate de un complet format din trei judecători.

Procedura în curțile de apel

În anumite cauze penale și civile, apelantul are nevoie ca instanța de apel să admită calea de atac în vederea unei examinări suplimentare. Dispozițiile privind admiterea căii de atac în vederea unei examinări suplimentare sunt prevăzute de lege. Examinarea cauzei are loc prin procedură scrisă sau în cadrul unei audieri principale orale.

Curtea Supremă

Curtea Supremă reprezintă cel mai înalt grad de jurisdicție din Finlanda. Aceasta este împărțită în camere, care au un cvorum din cinci membri prezenți.

Pentru trimiterea unei cauze la Curtea Supremă, o parte relevantă trebuie să solicite autorizația pentru recurs împotriva unei hotărâri emise de o instanță judecătorească. Curtea Supremă examinează cererea și decide dacă autorizația de recurs poate fi acordată în cauza respectivă. Decizia este luată de un complet format din doi sau trei membri. Autorizația pentru recurs poate fi acordată numai în condițiile prevăzute de lege.

Din 1980, Curtea Supremă reprezintă o instituție de stabilire a precedentului. În practică, o decizie a Curții Supreme creează o normă de drept pe care alte instanțe trebuie să o urmeze în cauze similare. Autorizația pentru recurs nu este necesară în cauzele în care o curte de apel a acționat ca instanță de prim grad de jurisdicție.

Funcționarea Curții Supreme este prezidată de președintele său. Ceilalți membri ai Curții Supreme sunt numiți judecători. O cauză poate fi prezentată de secretarul general, de un consilier referent, de un secretar judiciar superior sau de un secretar judiciar.

Pe lângă aspectele ce țin de procedura judiciară, Curtea Supremă este responsabilă și de numirea judecătorilor instanțelor generale în funcții pe durată determinată mai mare de un an. De asemenea, Curtea Supremă oferă declarații cu privire la proiectele de lege și grațierile prezidențiale transmise președintelui republicii pentru confirmare.

Procedura la Curtea Supremă este de obicei scrisă, dar pot fi organizate audieri, dacă este necesar.

Instanțe administrative generale

Instanțe administrative

Constituția Finlandei impune respectarea strictă a legii în toate activitățile publice. O persoană sau o corporație care consideră că o decizie a unui stat sau a unei autorități locale într-o chestiune care o privește este ilegală are, de regulă, dreptul de a ataca decizia.

La emiterea unei decizii, o autoritate trebuie să ofere informații despre modul și locul în care poate fi atacată decizia. În multe cazuri, este posibil să se solicite în primul rând o rectificare de la autoritatea administrativă relevantă, după care o parte care cade în pretenții poate introduce o cale de atac la o instanță administrativă. Districtele judiciare ale instanțelor administrative se bazează pe regiunile finlandeze, astfel încât un district acoperă una sau mai multe regiuni.

În calea de atac, instanța administrativă examinează legalitatea deciziei autorității. În cazul în care apelantul este nemulțumit de decizia instanței administrative, în majoritatea cazurilor acesta poate face recurs la Curtea Supremă Administrativă sau, cel puțin, poate să se adreseze Curții Supreme Administrative pentru obținerea autorizației de recurs.

Dispozițiile privind instanțele administrative sunt prevăzute în Legea instanțelor administrative (hallinto-oikeuslaki/lag om förvaltningsdomstolarna 430/1999), în Decretul Guvernului privind competența instanțelor administrative (valtioneuvoston asetus hallinto-oikeuksien tuomiopiireistä/statsrådets förordning om förvaltningsdomstolarnas domkretsar 865/2016) și în diverse regulamente de procedură. Dispozițiile procedurale aplicate instanțelor administrative sunt prevăzute în Legea procedurii judiciare administrative (hallintolainkäyttölaki/förvaltningsprocesslag 586/1996).

Aproximativ 20 000 de căi de atac sunt introduse anual la instanțele administrative. Majoritatea acestor cauze vizează căi de atac, dar instanțele administrative iau, de asemenea, în considerare contenciosul administrativ și deciziile autorităților administrative prezentate spre aprobare. Clasificarea conform registrelor include aproape 300 de categorii diferite de cauze, ceea ce demonstrează o mare varietate de cereri examinate de instanțele administrative. Instanțele administrative sunt instanțe regionale generale și, de regulă, se ocupă de toate problemele de justiție administrativă. Totuși, unele cauze sunt limitate la anumite instanțe administrative:

• Curtea Administrativă din Helsinki are competență exclusivă în materie de taxă pe valoarea adăugată și de taxe vamale;
• Curtea Administrativă din Vaasa are competență exclusivă în materie de autorizații și obligativitate în temeiul Legii apei și al Legii privind protecția mediului;
• Curtea Administrativă din Hämeenlinna examinează căile de atac privind subvențiile agricole, sprijinul pentru dezvoltare rurală și sprijinul structural acordat în domeniul agriculturii;
• Curtea Administrativă a Finlandei de Nord examinează căile de atac în materie de subvenții pentru creșterea renilor și mijloacele de trai naturale, precum și pe cele din anumite cauze soluționate în baza Legii Skolt (kolttalaki/skoltlag 253/1995).

Membrii unei instanțe administrative sunt judecătorul-șef și judecătorii instanței administrative. Judecătorul-șef gestionează activitatea instanței și răspunde de productivitatea acesteia. O instanță administrativă se poate împărți în departamente în vederea desfășurării activității sale. Un departament este condus de un judecător cu pregătire în domeniul juridic, numit șef de departament. Pe lângă judecătorii instanțelor administrative, personalul instanțelor administrative include referenți și personal de birou. Numărul total al membrilor personalului instanțelor administrative este de aproximativ 550.

Completurile de judecată ale unei instanțe administrative

Instanțele administrative sunt instanțe colegiale, care au în mod normal un cvorum format din trei membri prezenți. Membrii unei instanțe administrative sunt judecătorul-șef și judecătorii instanței administrative. În anumite cauze, cum ar fi cele în care este vorba despre sănătatea mintală sau luarea în îngrijire a unui copil, un membru expert cu fracțiune de normă participă, de asemenea, la examinare și la hotărârea în cauză. Cauzele care țin de Legea privind protecția mediului și de Legea apei sunt examinate de un complet format din membri cu pregătire în domeniul juridic, precum și experți în științe naturale sau inginerie. Completul obișnuit de decizie în astfel de cauze este format din patru membri.

Instanțele administrative pot hotărî, de asemenea, în anumite căi de atac simple în completuri mai mici, cu condiția ca acest lucru să nu afecteze negativ protecția juridică a părților.

În anumite căi de atac, enumerate în lege, se poate hotărî în complet de doi membri atunci când problema este clară și nu necesită o nouă interpretare a legii. Printre acestea se numără anumite căi de atac privind impozitele pe venit, domeniul imobiliar, taxele auto și autorizațiile de construcție. În cazul în care membrii unui complet format din două persoane nu sunt de acord cu hotărârea, cauza trebuie soluționată de un complet normal format din trei membri. Un membru poate soluționa, de exemplu, căile de atac cu privire la amenzile de parcare, taxele pentru vehicule tractate, permisele de conducere și amenzile de transport public. Un membru poate, de asemenea, să ia decizii cu privire la toate interdicțiile provizorii privind executarea și să interzică sau să suspende executarea impozitelor sau a plăților.

Procedura în instanțele administrative

În instanțele administrative, examinarea cauzei are loc în principal prin procedură scrisă, dar audierile și deplasările la fața locului au devenit mai frecvente în ultimii ani. Numărul de audieri a crescut în special în cauzele privind protecția copilului sau resortisanții străini.

De regulă, apelantul sau reclamantul are obligația de a-și prezenta cererile și motivele pentru acestea. Cu toate acestea, instanța administrativă este responsabilă ex officio de asigurarea examinării corecte a cauzei. Conform Legii procedurii judiciare administrative, instanța administrativă trebuie să examineze cauza în măsura impusă de imparțialitatea și corectitudinea procedurii și de natura cauzei.

Instanțele administrative își propun să audieze cauzele în ordinea în care sunt primite. Cu toate acestea, anumite probleme sunt audiate de urgență. Odată ce o cerere a ajuns pe rolul unei instanțe administrative, referentul pregătește cauza. Printre referenții la instanțele administrative se numără judecătorii asistenți și notarii, uneori și judecători administrativi. Referentul răspunde de obținerea tuturor declarațiilor sau rapoartelor solicitate de la autoritățile competente, precum și de audierea părților.

Odată cererea pusă pe rol, condițiile preliminare pentru procedură sunt examinate și, în cauzele de apel, o declarație și orice documente relevante privind contextul sunt obținute de la autoritatea responsabilă cu decizia atacată. Apoi sunt audiate orice alte părți și apelantul.

Referentul pregătește un proiect de hotărâre cu privire la cauza examinată. Judecătorii se familiarizează cu documentele și cu proiectul de hotărâre, după care cauza este soluționată într-o ședință a instanței administrative.

Instanța administrativă ia în considerare toate circumstanțele apărute în cauză și decide care dintre acestea sunt relevante pentru hotărâre. Dacă membrii care participă la hotărâre nu ajung la un consens, se votează. Referentul are dreptul de a declara opinie separată în cauză. După ședință, expunerea motivelor poate fi în continuare revizuită și, odată semnată, hotărârea este comunicată părților.

Curtea Supremă Administrativă

Curtea Supremă Administrativă este organul jurisdicțional care se pronunță în ultimă instanță în cauze administrative și are cele mai înalte puteri judiciare în materie de procedură judiciară.

Majoritatea categoriilor de cauze soluționate de Curtea Supremă Administrativă reprezintă căi de atac vizând alte instanțe administrative. În unele cazuri, apelantul trebuie să solicite mai întâi admiterea introducerii căii de atac la Curtea Supremă Administrativă.

În Finlanda, pot fi, de asemenea, atacate deciziile luate de guvern sau de un minister, adică organele reprezentând cele mai înalte puteri executive.

Curtea Supremă Administrativă poate, de asemenea, să dea declarații și să prezinte propuneri cu privire la chestiuni legislative. De asemenea, aceasta supraveghează procedura judiciară din domeniul său de competență. Obligația sa este să se asigure că sistemul instanțelor administrative funcționează la unison și într-un mod eficient. Curtea Supremă Administrativă este responsabilă și de numirea judecătorilor instanțelor administrative în funcții pe durată determinată mai mare de un an.

Președintele conduce activitățile Curții Supreme Administrative. Ceilalți membri ai Curții Supreme Administrative sunt numiți judecători. Există aproximativ 20 de judecători. În plus, Curtea Supremă Administrativă are aproximativ 50 de referenți și un număr corespunzător de alți angajați. Curtea Supremă Administrativă este împărțită în camere. Secretarul general conduce personalul de birou.

Aproximativ 6 000 de căi de atac sunt introduse anual la Curtea Supremă Administrativă. Cauzele introduse la Curtea Supremă Administrativă sunt, în general, soluționate de un complet format din cinci judecători. În cazul refuzului admiterii introducerii unei căi de atac, completul poate fi format din trei judecători. În cazurile menționate în Legea apei și în Legea privind protecția mediului, precum și în cauzele referitoare la anumite drepturi de proprietate intelectuală, cum ar fi brevetele, camera este formată din membri cu pregătire în domeniul juridic și doi membri experți cu fracțiune de normă. Membrii experți au statut de judecători independenți. La Curtea Supremă Administrativă, examinarea cauzei are loc în primul rând prin procedura scrisă; mai puțin de 10 audieri și deplasări la fața locului sunt organizate în fiecare an.

Baze de date juridice și site-uri web

Denumirea bazei de date

Site-ul web Finlex

Site-ul web al sistemului judiciar finlandez

Accesul la site-ul web sau la baza de date este gratuit?

Da, accesul este gratuit.

Site-ul web Oikeus.fi conține informații despre sistemul judiciar din Finlanda. Acesta este un serviciu online centralizat pentru persoanele care solicită informații privind instanțele, procurorii, executorii judecătorești, birourile de asistență judiciară și alte organisme publice care se ocupă de administrarea justiției din Finlanda.

Acesta include, de exemplu, jurisprudența recentă furnizată de curțile de apel și de instanțele administrative. Mai multe baze de date extinse privind Curtea Supremă, curțile de apel, instanțele administrative și cele speciale pot fi accesate la serviciul gratuit Finlex, menținut de Ministerul Justiției din Finlanda.

Instanțe ordinare - introducere

Instanțele ordinare soluționează cauze civile și penale. Acestea sunt organizate într-un sistem cu trei grade de jurisdicție.

• Instanțe districtuale (tingsrätt)
• Curți de apel (hovrätt)
• Curtea Supremă (Högsta domstolen)

Instanțele generale administrative soluționează cauzele de administrație publică. Acestea sunt organizate într-un sistem cu trei grade de jurisdicție.

• Instanțe administrative (förvaltningsrätt)
• Curți de apel administrative (kammarrätt) și
• . Curtea Supremă Administrativă (Högsta förvaltningsdomstolen)

În plus, au fost instituite o serie de instanțe speciale, competente în materii diferite, precum Tribunalul muncii (Arbetsdomstolen) și Instanța competentă în materie de concurență (Marknadsdomstolen).

Organizarea diverselor instanțe judecătorești din Anglia și Țara Galilor este prezentată mai jos. Puteți afla mai multe detalii pe site-ul internet al serviciului Instanțe judecătorești al Majestății Sale (Her Majesty’s Courts and Tribunals Service), care administrează și sprijină toate instanțele judecătorești, cu excepția Curții Supreme.

Curtea Supremă

Curtea Supremă a Regatului Unit a preluat jurisdicția Comisiei de apel a Camerei Lorzilor (Appellate Committee of the House of Lords) la data de 1 octombrie 2009. De asemenea, a preluat funcțiile delegate ale Comisiei juridice a Consiliului Privat (Judicial Committee of the Privy Council - cea mai înaltă instanță de apel în mai multe țări independente din Commonwealth, teritoriile de peste mări ale Regatului Unit și teritoriile dependente ale Coroanei).

Curtea Supremă este ultima instanță de apel din Regatul Unit atât în materie penală, cât și în materie civilă, deși cauzele penale scoțiene nu pot fi atacate în fața Curții Supreme. Permisiunea de a deferi o cauză Curții Supreme, în cadrul unei căi de atac, este acordată, de regulă, doar dacă aceasta implică chestiuni de drept de interes public.

Curtea de apel

Curtea de Apel are două secții, penală și civilă și, de obicei, se reunește la Londra.

Secția penală, prezidată de Lordul Prim-Judecător (Lord Chief Justice), soluționează căile de atac introduse de persoane împotriva condamnărilor și pedepselor pronunțate de Crown Court. Secția penală a Curții de Apel are puterea de a casa sau confirma o condamnare, de a dispune rejudecarea unei cauze și, în cazul căilor de atac care vizează pedepse, de a modifica pedeapsa (fără a o putea majora). Cu toate acestea, în cazurile în care procurorul general (Attorney General) trimite spre judecare o cauză la Curtea de Apel, aceasta are puterea de a majora o pedeapsă, dacă o consideră nejustificat de permisivă.

Curtea are o jurisdicție mai largă pentru a soluționa căi de atac introduse ad-hoc, precum cele privind restricțiile de divulgare și de acces public, cele împotriva hotărârilor defavorabile acuzării și alte căi de atac în temeiul Legii din 2002 privind veniturile provenind din infracțiuni. În plus, curtea tratează căile de atac împotriva deciziilor pronunțate de instanțele militare.

În secția penală a Curții de Apel, completul este de obicei format din trei judecători, însă hotărârea curții este una unică (opinia majoritară).

Curtea de Apel, secția civilă, este prezidată de Președintele Curții de Apel (Master of the Rolls). Curtea soluționează, în special, căile de atac introduse împotriva hotărârilor Înaltei Curți (inclusiv Curtea Cancelarului - Chancery, Curtea Reginei - Queens Bench și Secția de Dreptul Familiei - Family Division) și ale judecătoriilor de pe teritoriul Angliei și Țării Galilor, precum și ale anumitor tribunale. De obicei, completul este format din trei Lorzi judecători (Lord Justices). Pentru a ajunge la pronunțarea unei hotărâri, judecătorii pot dispune orice ordin pe care consideră că ar fi trebuit să îl emită instanța care a judecat cauza anterior. În anumite cazuri, se dispune rejudecarea cauzei.

În Curtea de Apel sunt rareori audiați martori. Hotărârile se bazează de obicei pe documente, consemnări ale audierilor anterioare și argumentele prezentate de avocații care reprezintă părțile.

Înalta Curte (High Court)

Înalta Curte are sediul la Londra, deși unele cauze pot fi soluționate și în alte localități din Anglia și Țara Galilor. Înalta Curte poate soluționa aproape orice acțiune civilă, deși, în practică, are atribuții doar în ceea ce privește cauzele mai importante sau mai complexe. Curtea este organizată în trei secții:

• Curtea Reginei (Queen’s Bench Division) este cea mai mare dintre cele trei și are competențe în ceea ce privește o gamă largă de aspecte civile. Acestea includ acțiuni în despăgubiri bazate pe răspunderea civilă contractuală sau delictuală, calomnie, litigii comerciale și cauzele de drept maritim (acțiuni civile care vizează nave, precum coliziuni, deteriorarea mărfurilor și salvare).
• Curtea Cancelarului (Chancery Division) are atribuții în special în ceea ce privește aspectele legate de proprietate, inclusiv administrarea patrimoniului persoanelor decedate, succesiunea testamentară, brevetele și proprietatea intelectuală, insolvabilitatea și litigiile privind societățile și parteneriatele.
• Secția de Dreptul Familiei (Family Division) are atribuții în ceea ce privește aspectele legate de divorțurile mai complexe și chestiunile aferente de ordin matrimonial și financiar. Această secție soluționează cauze care privesc minorii (în special tutela, adopția și răpirea copiilor), cauze care provin de la Instanța de Protecție și cauze referitoare la tratamentul medical al copiilor care țin de jurisdicția inerentă a curții.

Curtea Administrativă

Activitatea Curții Administrative este variată, jurisdicția acesteia având în vedere aplicarea dreptului administrativ în Anglia și Țara Galilor, precum și supravegherea instanțelor inferioare.

Funcția de supraveghere, exercitată în principal prin procedura controlului jurisdicțional, vizează persoane sau organisme care exercită o funcție de drept public. Scopul controlului jurisdicțional este de a asigura că hotărârile acestor organisme sau persoane sunt emise în mod adecvat și legal și nu depășesc competențele care le sunt atribuite de Parlament.

Alte aspecte care intră în atribuțiile Curții Administrative includ o serie de căi de atac și cereri de chemare în judecată, conform legii:

• dreptul acordat de anumite legi de a contesta hotărârile miniștrilor, administrațiilor locale și instanțelor
• acțiuni intentate în temeiul Legii privind cetățenia, imigrația și azilul din 2002
• apeluri prin intermediul cauzelor intentate împotriva anumitor hotărâri ale curților magistraților și ale Curții Coroanei
• cereri habeas corpus
• cereri privind sfidarea instanțelor judecătorești
• cereri privind justițiabili care abuzează de acțiunile judiciare
• acțiuni intentate în temeiul Legii din 1988 privind poliția judiciară
• diverse acțiuni înaintate în temeiul legilor privind prevenirea terorismului, veniturile provenind din infracțiuni, traficul de droguri și justiția penală.

În 2009, s-au deschis birouri regionale ale Curții Administrative la Birmingham, Cardiff, Leeds și Manchester, astfel că se pot depune anumitor tipuri de cereri mai aproape de domiciliu. Un nou birou regional s-a deschis în noiembrie 2012, la Bristol.

Completele de apel (divisional courts)

Anumite apeluri care provin de la instanțele inferioare sunt soluționate de completele de apel (respectiv curți formate din cel puțin doi judecători).

Apelurile care provin de la judecătorii, în ceea ce privește jurisdicțiile Curții Cancelarului și Curții Reginei, sunt audiate de respectivele complete de apel.

Completele de apel ale secției Curtea Reginei soluționează, între altele, căi de atac referitoare la chestiuni de drept care provin de la curțile magistraților și Curtea Coroanei (cu excepția cazurilor în care Curtea Coroanei judecă un proces de acuzare).

Completul de apel al Secției de Dreptul Familiei soluționează apelurile împotriva hotărârilor pronunțate în cauze de dreptul familiei de curțile magistraților.

Instanțe regionale

Judecătoriile judecă majoritatea cauzelor civile din Anglia și Țara Galilor. În termeni generali, cele mai puțin complicate cauze civile sunt soluționate de judecătoriile comitatelor, iar cauzele mai complexe de Înalta Curte. Cele mai multe cauze soluționate de judecătorii au legătură cu recuperarea datoriilor. Cu toate acestea, cererile de repunere în posesie (de exemplu, la finalizarea plății unei ipoteci), cele care au ca obiect vătămarea corporală sau neglijența sunt, de asemenea, soluționate de judecătoriile regionale.  Unele judecătorii acționează, de asemenea, în calitate de grefe pentru High Court districtuale, unde pot fi depuse cereri de competența High Court. În plus, unele judecătorii au competență de specialitate și pot soluționa chestiuni mai puțin complexe, care altfel ar fi fost de competența High Court.

Acțiunile cu un obiect sub 5 000 GBP sunt, de obicei, soluționate în cadrul unei proceduri speciale privind cererile cu valoare redusă. Este o metodă informală și care presupune costuri reduse de soluționare a litigiilor, fără a fi necesare serviciile unui avocat. În aceste cazuri, judecătorul își poate exercita atât propriile atribuții, cât și pe cele ale procurorului (rolul acuzării), și poate sprijini atât reclamantul, cât și acuzatul, să își expună argumentele. Judecătoriile oferă, de asemenea, servicii interne de mediere pentru cererile cu valoare redusă, deși medierea externă este disponibilă pentru alte cereri litigioase.

Judecătoriile audiază și cauze de dreptul familiei, care includ divorțul, probleme ale minorilor precum custodia, drepturile de îngrijire și adopția. Anumite cauze de dreptul familiei sunt complexe și pot fi audiate de Înalta Curte. În districtul londonez central, toate cauzele de dreptul familiei sunt tratate de registratura principală a diviziei de dreptul familiei și nu de judecătoriile locale. Medierea familială este disponibilă prin Children and Family Court Advisory and Support Service - CAFCASS).

Crown Court (Curtea cu jurați)

Curtea Coroanei este o instanță națională cu sediul în diferite centre din Anglia și Țara Galilor. Aceasta audiază toate cauzele penale grave trimise de instanțele magistraților. Cauzele pentru proces sunt audiate de un judecător și un juriu format din 12 membri ai publicului.

Uneori, jurații sunt necesari și în cauzele civile (precum cauzele de calomnie și cele introduse împotriva agenților de poliție pentru acțiuni penale abuzive), deși aceasta nu se întâmplă foarte des. Atunci când este necesar, procesul are loc la sediul Înaltei Curți sau al unei judecătorii. Curtea Coroanei acționează, de asemenea, în calitate de instanță de apel pentru cauzele audiate de magistrați în instanțele magistraților.

Magistrates' Courts (Tribunale ale magistraților)

Instanțele magistraților (Magistrates’ courts) soluționează în principal cauze penale; majoritatea cauzelor penale sunt soluționate de instanțele magistraților. Cele mai grave infracțiuni sunt trimise spre instrumentare Curții Coroanei. Instanțele magistraților soluționează, de asemenea, anumite cauze civile, inclusiv în materie de dreptul familiei; recuperarea unor tipuri de datorii, cum ar fi impozitul local, și aspectele legate de autorizații (de exemplu, autorizațiile pentru vânzarea băuturilor alcoolice), încălcările licențelor și ordinelor instanțelor și a prevederilor legate de pariuri și jocuri de noroc.

Majoritatea cauzelor de la curțile magistraților sunt audiate de magistrați consultanți (numiți și „judecători de pace” - „justices of the peace” sau „JPs”). Acești magistrați nu au calificare juridică. Judecă de obicei în complete de trei și sunt consiliați pe probleme de drept de grefieri cu formare juridică. Cele mai complexe cauze aduse înaintea curților magistraților sunt soluționate de membri ai corpului judecătoresc profesionist, cunoscuți ca judecători districtuali (curți ale magistraților) care își desfășoară activitatea cu normă întreagă. Judecătorii districtuali supleanți (curțile magistraților) își desfășoară activitatea cu normă parțială.

Curțile magistraților au autoritatea de a impune amenzi și de a pronunța pedepse cu închisoarea (pe perioade limitate) împotriva persoanelor care au fost condamnate pentru infracțiuni – astfel, anumite cazuri sunt deferite Curții Coroanei, pentru pronunțarea pedepsei.

Anumite curți ale magistraților sunt desemnate „instanțe pentru tineri”(youth courts) sau „instanțe pentru proceduri în materie de dreptul familiei” (family proceedings courts). Acestea sunt compuse din magistrați cu formare specială și soluționează cauzele în care sunt implicați copii și tineri, precum și cauze de dreptul familiei.

Linkuri utile

Serviciul Instanțe judecătorești al Majestății Sale (Her Majesty's Courts and Tribunals Service)

Instanțe de drept comun – introducere

Diversele instanțe judecătorești din Irlanda de Nord sunt organizate după cum urmează:

Curtea Supremă

În 2009, noua Curte Supremă a Regatului Unit a preluat jurisdicția Comisiei de apel a Camerei Lorzilor. De asemenea, a preluat funcțiile descentralizate ale Comisiei juridice a Consiliului Privat (cea mai înaltă curte de apel în mai multe țări independente din Commonwealth, teritoriile de peste mări ale Regatului Unit și dependințele Coroanei).

Curtea Supremă este ultimul grad de jurisdicție în Regatul Unit atât pentru cauzele penale, cât și pentru cele civile, deși cauzele penale scoțiene nu au drept de apel la Curtea Supremă. Permisiunea de a deferi o cauză spre apel la Curtea Supremă este acordată de obicei doar dacă aceasta implică aspecte juridice de importanță publică.

Curtea de Apel

Curtea de Apel din Irlanda de Nord are sediul la Royal Courts of Justice din Belfast și soluționează recursurile în materie penală de la Curtea Coroanei și recursurile în materie civilă de la Înalta Curte.

Înalta Curte

Înalta Curte din Belfast se ocupă de cauze civile, soluționează recursurile cauzelor penale, și, de asemenea, are puterea de a revizui acțiuni ale persoanelor fizice sau ale organizațiilor pentru a se asigura că acestea au acționat în mod legal și corect. De obicei, Înalta Curte se ocupă de cauzele a căror valoare depășește 30 000 de lire sterline. În anumite împrejurări, o cauză a cărei valoare depășește 30 000 de lire sterline poate fi trimisă de la Înalta Curte la judecătoria comitatului aferent și, în mod similar, o cauză sub valoarea de 30 000 de lire sterline poate fi transferată de la judecătoria comitatului aferent la Înalta Curte.

Înalta Curte este organizată în trei divizii, după cum urmează:

• Divizia de dreptul familiei: Divizia de dreptul familiei are atribuții în ceea ce privește aspectele legate de divorțurile mai complexe, tutelă, adopție, violența domestică și altele. De asemenea, are atribuții în ceea ce privește recursurile de la curțile magistraților și judecătoriile comitatelor privind cauzele de ordin matrimonial, acțiunile persoanelor care sunt bolnave mintal și chestiuni succesorale simple
• Curtea Reginei: Curtea Reginei are atribuții în ceea ce privește pretențiile ample și/sau complexe pentru daune. De asemenea, are atribuții în ceea ce privește o serie limitată de recursuri de la curțile magistraților sau de la Curțile Coroanei și revizuiește acțiunile organizațiilor pentru a verifica dacă acestea au acționat în mod legal și se ocupă de acțiunile privind calomnia sau defăimarea
• Curtea Cancelarului: Curtea Cancelarului are atribuții în ceea ce privește cauzele referitoare la fonduri fiduciare, testamente contestate, lichidare de societăți, faliment, ipoteci, acte de caritate, venituri contestate (de obicei impozitul pe venit) etc.

Curtea Coroanei

Curtea Coroanei are atribuții în ceea ce privește următoarele tipuri de cauze:

• infracțiunile grave care vor fi judecate de către un judecător și, în majoritatea cazurilor, de un juriu
• condamnări date de curțile magistraților care sunt deferite Curții Coroanei pentru pronunțarea sentinței.

Pedeapsa cu închisoarea și amenzile impuse de Curtea Coroanei sunt mai severe decât cele ale curților magistraților.

Judecătoriile Comitatelor

Judecătoriile Comitatelor au atribuții în ceea ce privește cauzele civile iar acestea sunt judecate de un judecător sau un judecător de comitat. Judecătoria comitatului, de obicei, se ocupă de cauzele care nu depășesc valoarea de 30 000 de lire sterline (sau 45 000 de lire sterline în cauze privind acțiuni). Cauzele care au o valoarea mai mare sunt audiate la Înalta Curte – a se vedea mai sus. Toate pretențiile care derivă din contractele de credit reglementate trebuie să fie inițiate în judecătoria comitatului indiferent de valoarea acestora.

Exemple de cauze care sunt judecate de către Judecătoria Comitatului:

Judecătoriile comitatelor pot judeca o gamă variată de cauze, dar cele mai comune sunt:

• litigiile între locatori și locatari: de exemplu, posesiune (evacuare), restanțe la chirie, reparații
• litigii care implică consumatori: de exemplu, bunuri sau servicii deficitare
• pretențiile privind vătămarea corporală (vătămări cauzate de neglijență): de exemplu, accidente rutiere, căderea în gropile din trotuare, accidente de muncă
• cauzele de divorț fără avocați, dar numai în anumite judecătorii ale comitatelor
• cauzele de discriminare rasială și sexuală
• problemele privind datoriile: de exemplu, un creditor care dorește efectuarea plăților
• probleme de dreptul muncii: de exemplu, remunerațiile sau salariile datorate sau plata în loc de preaviz
• recursuri de la curțile magistraților de care se ocupă un judecător (și cel puțin doi magistrați consultanți dacă inculpatul este o persoană tânără)

Cererile cu valoare redusă

Cererile cu valoare redusă sunt, de asemenea, soluționate la Judecătoria Comitatului. În general, se consideră că o cerere are o valoarea redusă dacă nu depășește 3 000 de lire sterline.

Curțile Magistraților

Curțile Magistraților au atribuții în ceea ce privește cauzele penale și unele cauze civile. Cauzele sunt audiate de către un judecător de comitat (Curtea Magistraților).

Cauzele penale de la curțile magistraților

Curțile Magistraților au atribuții în ceea ce privește delictele penale atunci când inculpatul nu are dreptul la un proces cu jurați. Acestea sunt cunoscute drept contravenții. Contravențiile implică o pedeapsă maximă de șase luni de închisoare și/sau o amendă de maximum 5 000 de lire sterline.

De asemenea, Curțile Magistraților tratează infracțiuni pentru care inculpatul poate alege un proces cu jurați dar decide să i se judece cauza la Curtea Magistraților. Dacă inculpatul optează pentru procesul cu jurați, cauza va fi deferită Curții Coroanei

Instanțe pentru tineri

Instanțele pentru tineri au atribuții în ceea ce privește persoanele tinere care au comis delicte penale și care au vârste cuprinse între 10 și 17 ani. Instanțele pentru tineri fac parte din instanțele magistraților și cauzele vor fi audiate în fața unui judecător de comitat (curtea magistraților) și a altor doi magistrați consultanți specializați în domeniu. Dacă un tânăr este acuza de o infracțiune deosebit de gravă, care în cazul unui adult ar fi pedepsită cu 14 sau peste 14 ani de închisoare, instanța pentru tineri îl poate trimite pentru judecare la Curtea Coroanei.

Cauzele civile de la Curțile Magistraților

Curțile Magistraților au atribuții în ceea ce privește un număr limitat de cauze civile după cum urmează:

• unele datorii civile: de exemplu, restanțe la impozitul pe venit, contribuții la asigurările sociale, restanțe la TVA, rate
• autorizații de funcționare: de exemplu, acordare, prelungirea sau retragerea autorizațiilor de funcționare ale barurilor și cluburilor
• unele probleme matrimoniale: de exemplu, întreținerea și evacuarea soțului/soției de la domiciliul conjugal
• bunăstarea copiilor: de exemplu, îngrijirea de către autoritățile locale sau ordine de supraveghere, proceduri de adopție și ordinele privind rezidența

Curțile Legiștilor

Acestea anchetează împrejurările deceselor subite, violente sau care nu s-au produs din cauze naturale.

Linkuri relevante

Serviciul Judiciar al Irlandei de Nord

Court of Session, High Court of Justiciary, Sheriff Courts și Justice of the Peace Courts sunt administrate de către Serviciul Instanțe judecătorești al Scoției, un organism independent condus de Lordul președinte (Lord President) – magistratul cu cea înaltă funcție din Scoția.

Instanțele superioare din Scoția

În Scoția, instanțele superioare sunt Court of Session și High Court of Justiciary.

Court of Session

Este instanța civilă supremă din Scoția și are sediul la Parliament House, în Edinburgh. Se întrunește ca instanță de apel, dar și ca instanță civilă, având competența să soluționeze, de exemplu, litigii în materie de recuperare de creanțe, acțiuni în despăgubire, litigii de dreptul familiei și de drept comercial.

High Court of Justiciary

Este competentă să soluționeze, în materie penală, căile de atac privind aspecte legate de procedura solemnă și cauzele penale grave. Procesele se desfășoară în fața unui judecător și a unui juriu.

Atunci când soluționează căi de atac, instanța se întrunește la Edinburgh.  Pentru celelalte cazuri, există sedii permanente în Edinburgh, Glasgow și Aberdeen, dar procesele pot avea loc și în alte orașe de pe teritoriul Scoției.

Sheriff Courts

Din punct de vedere juridic, Scoția este împărțită în șase circumscripții judiciare (sheriffdoms). Fiecare circumscripție judiciară este condusă de un judecător-șerif președinte (Sheriff Principal) care, în afară de soluționarea căilor de atac în materie civilă, este responsabil de funcționarea eficientă a tuturor aspectelor din aceste instanțe.

În cadrul acestor circumscripții judiciare, există 39 de Sheriff Courts, de dimensiuni și configurații diferite, dar care îndeplinesc aceleași funcții.

Cauzele sunt soluționate de către un judecător (Sheriff). Activitatea acestor instanțe poate fi împărțită în trei categorii principale - cauze civile, penale și de succesiuni - și este realizată de grefieri și de personalul auxiliar.

Judecătorii care soluționează cauze în procedură sumară (Summary Sheriffs) pot efectua o parte din funcțiile de judecător (sheriff) atât în materie penală, cât și în materie civilă.

În plus, există o nouă instanță pentru accidentele de muncă (Personal Injury Court), competentă pentru tot teritoriul Scoției, cu sediul la Edinburgh.

Curțile de apel (Sheriff Appeal Court) în materie civilă sunt compuse dintr-un judecător sau din trei judecători și sunt competente în ceea ce privește căile de atac în cauzele civile soluționate de Sheriff Courts.

Curțile de apel (Sheriff Appeal Court) în materie penală soluționează căile de atac în legătură cu hotărâre pronunțate de judecătorii de la instanțele inferioare (Sheriffs și Justices of the Peace) în procedură sumară.  De asemenea, soluționează toate căile de atac împotriva deciziilor de eliberare condiționată pronunțate de Sheriffs și Justices of peace.

Cauze civile

Majoritatea cauzelor civile implică litigii între persoane sau organizații. Sheriff Courts sunt competente să soluționeze trei tipuri de cauze:

• acțiuni ordinare, în principal, divorțuri, cauze cu minori, litigii privind dreptul de proprietate și acțiuni în despăgubire cu o valoare de peste 5 000 GBP.  Cu excepția acțiunilor legate de dreptul familiei (mai puțin dacă obiectul acțiunii este doar abținerea alocației de întreținere), acțiunile cu o valoare de 100 000 GBP sau mai puțin pot fi introduse doar la Sheriff Court.
• Cauzele sumare, care sunt soluționate printr-o procedură simplificată și se referă în special la litigii privind plata chiriilor restante pentru locuințele sociale și daune rezultate în urma vătămărilor corporale, cu o valoare de 5 000 GBP sau mai puțin.
• Procedurile simple, prin care sunt soluționate cererile care au o valoare de 5 000 GBP sau mai puțin și care au ca obiect plata, livrarea sau recuperarea posesiei de bunuri mobile sau obligarea cuiva de a face ceva specific.

În plus, Sheriff Court este competentă să soluționeze multe alte cereri și acțiuni civile, printre care:

• adopția copiilor
• lichidarea societăților
• accidentele soldate cu decese
• cazurile de faliment

cauzele penale

Cauzele penale de la Sheriff Court pot fi introduse în instanță printr-o procedură solemnă sau simplificată. Procurorul Fiscal (care îndeplinește rolul unui organ de urmărire penală) este cel care are responsabilitatea de a decide asupra tipului de procedură care ar trebui urmat în fiecare cauză în parte.

Procedura solemnă se derulează în cauze grave în care acuzațiile pot atrage o pedeapsă cu închisoarea de peste douăsprezece luni de închisoare sau o amendă fără o limită specificată. Procesele sunt judecate de către un judecător (sheriff) care prezidează împreună cu un juriu.

Procedura simplificată se derulează, în principal, în cauze mai puțin grave în care judecătorul se pronunță fără implicarea unui juriu. Deși competența în materie de condamnare a unui judecător (sheriff) este limitată la pedepsele cu închisoarea de maximum douăsprezece luni, există cazuri când această competență poate fi extinsă.

Comisiile succesorale și testamentare

Comisiile succesorale și testamentare au, în principal, atribuții legate de transferul patrimoniului unui defunct. Competența delegată de instanță unui executor să reunească și să distribuie patrimoniul succesoral se numește „confirmare” (confirmation). Aceasta este acordată numai după depunerea în instanță a inventarului averii defunctului.

Dacă valoarea brută a averii nu depășește 36 000 GBP, cazul este considerat drept implicând un patrimoniu cu valoare redusă, iar persoana care dorește să obțină confirmarea va fi ajutată să completeze formularul adecvat de către personalul grefei de la Sheriff Court. Dacă valoarea averii depășește 36 000 de GBP, persoanele care doresc obținerea confirmării vor fi sfătuite să ia legătura cu un avocat consultant.

Judecătoriile de pace (Justice of the Peace Courts).

Judecătoria de pace este o instanță nejudiciară, în cadrul căreia prezidează un judecător de pace, fără calificare juridică, împreună cu un grefier cu pregătire juridică. Grefierul oferă asistență judecătorului privind prevederile dreptului material și de procedură. Această instanță are competență, în principal, asupra cauzelor penale simplificate mai puțin grave. Pedeapsa maximă care poate fi pronunțată de un judecător de pace este de 60 de zile de închisoare sau o amendă de maxim 2 500 GBP.

Grefierul judecătorului (sheriff clerk) este responsabil de toate activitățile administrative legate de procedurile civile și penale, în special de:

• plata amenzilor și executarea ordinelor de despăgubire
• emiterea de copii ale ordinelor judecătorești, precum cele privind liberarea condiționată, munca în folosul comunității sau restrângerea libertății
• citarea și oferirea de asistență juraților.

Mai multe informații sunt disponibile pe site-ul Serviciului Instanțe judecătorești din Soția.

Linkuri utile

Serviciul Instanțe judecătorești din Scoția