În ce situații se începe cercetarea penală?
Cercetarea penală este inițiată în cazul în care:
- victima unei infracțiuni depune plângere;
- o altă persoană denunță săvârșirea infracțiunii;
- poliția descoperă probe privind săvârșirea unei infracțiuni;
- poliția prinde o persoană care a săvârșit sau este în curs de a săvârși o infracțiune (infracțiunea flagrantă).
Care este scopul cercetării penale?
Scopul cercetării penale este de a strânge probe privind comiterea infracțiunilor, identitatea făptuitorilor și capacitatea acestora de a răspunde penal pentru fapta săvârșită. În urma cercetării și în funcție de rezultatul acesteia, se ia decizia de neîncepere sau de începere a urmăririi penale.
Care sunt etapele cercetării penale?
Inițierea cercetării penale și interogarea suspectului
Aceasta este prima etapă a urmăririi penale. În această situație, agentul de poliție sau procurorul convoacă persoana suspectată de săvârșirea infracțiunii pentru a o informa în legătură cu învinuirile care i se aduc.
Limitarea dreptului la liberă circulație și privarea de libertate
Pe parcursul cercetării, în anumite condiții descrise în mod specific în Codul de procedură penală, suspectul trebuie să respecte prezinte la organul judiciar ori de câte ori este chemat, i se pot impune anumite obligații, i se poate interzice să părăsească localitatea sau țara, acesta poate fi reținut timp de 24 de ore sau arestat preventiv sau la domiciliu pentru o perioadă de maxim 30 de zile.
Strângerea de probe de către acuzare și apărare
Strângerea de probe constituie scopul întregii etape de cercetare. Sarcina de a strânge probe revine organelor de cercetare penală (poliția sau procurorii). Aceștia trebuie să colecteze orice probă, atât împotriva, cât și în favoarea suspectului sau inculpatului.
Accesul la probele strânse în timpul cercetării și urmăririi penale a cazului
Aceasta este ultima etapă a cercetării penale. Atunci când cazul este considerat pregătit pentru proces, după finalizarea cercetării penale, inculpatul are dreptul să consulte întregul dosar al cazului, care include toate probele împotriva și în favoarea sa.
Cine este responsabil pentru fiecare etapă?
Cercetarea penală este efectuată fie de poliție, fie de către procuror (organul de cercetare penală). În funcție de infracțiunile cercetate, cercetarea penală poate fi efectuată de poliție, sub supravegherea procurorului sau, în mod direct, de către procuror, asistat de poliție.
Drepturile mele pe parcursul cercetării penale
Pe întreg parcursul cercetării penale aveți dreptul de a fi asistat de un avocat, de a nu răspunde la întrebări, de a face declarații și de a aduce probe în apărarea dumneavoastră.
Pentru a afla mai multe informații privind drepturile dumneavoastră în diferitele etape ale procedurii, faceți clic pe link-urile de mai jos:
Inițierea cercetării penale și interogarea suspectului (1)
În ce situație pot poliția sau procurorii să-mi ceară să fac o declarație?
Dacă poliția sau procurorii consideră că dețineți informații privind infracțiunea săvârșită sau că ați putea fi implicat în săvârșirea unei infracțiuni, vă pot cere să dați o declarație. O persoană este convocată să se prezinte în fața organului de cercetare sau a instanței prin citație (scrisă sau telefonică), care trebuie să indice calitatea în care este citată persoana respectivă (învinuit, martor, suspect, parte etc.).
Dacă mi se cere să dau o declarație, aceasta înseamnă că s-a inițiat cercetarea penală împotriva mea?
Înainte de inițierea cercetării penale, se poate efectua o cercetare preliminară. În acest context, organul de cercetare poate solicita anumitor persoane să dea declarații fără ca acestea să facă obiectul unei cercetări.
În ce situație se poate iniția cercetarea penală împotriva mea?
Dacă există probe suficiente că ați săvârșit sau ați participat la săvârșirea unei infracțiuni, se poate iniția cercetarea penală. Aceasta marchează debutul procedurii penale. Un agent de poliție sau un procuror vă va convoca pentru a vă informa cu privire la acuzațiile care vă sunt aduse. În acel moment, punerea sub acuzare este făcută publică.
Ce se întâmplă dacă nu vorbesc limba locală?
Acuzațiile sunt aduse la cunoștința suspectului sau inculpatului într-o limbă pe care acesta o înțelege. Dacă nu vorbiți limba română, vi se va pune la dispoziție un interpret în mod gratuit. Interpretul va traduce întrebările adresate de agentul de poliție sau de procuror și răspunsurile dumneavoastră.
Pot fi asistat de un avocat?
Înainte de a da prima declarație, trebuie să fiți informat cu privire la dreptul dumneavoastră de a fi asistat de un avocat ales de dumneavoastră sau numit din oficiu pentru a vă reprezenta.
Care este semnificația comunicării învinuirilor?
După declanșarea procedurii penale și comunicarea învinuirilor, inculpatul are un nou statut, cu drepturi și obligații specifice.
Când și în ce circumstanțe pot fi interogat?
După ce vi s-au comunicat învinuirile care vi se aduc, puteți fi interogat. Puteți fi supus la mai multe interogatorii, în diferite etape ale cercetării. Dacă nu vorbiți limba română, vi se va pune la dispoziție un interpret.
Ce drepturi se aplică?
Vi se vor comunica următoarele:
- aveți dreptul să nu faceți nicio declarație;
- orice afirmație pe care o faceți poate fi folosită împotriva dumneavoastră;
- aveți dreptul să fiți asistat de un avocat în timpul interogatoriului.
Înainte de interogatoriu, în cazul în care acceptați să dați o declarație, veți scrie de mână o declarație privind învinuirile care vi se aduc. La început, aveți dreptul să declarați tot ceea ce considerați relevant pentru caz, fără a vi se adresa întrebări.
Ce se întâmplă în timpul interogatoriului?
După ce dați declarația, vi se pot pune întrebări privind infracțiunea cercetată și învinuirile care vi se aduc. Vi se vor adresa întrebări, de asemenea, cu privire la probele pe care aveți intenția să le prezentați.
Ce se întâmplă dacă am o problemă medicală în timpul interogatoriului?
În cazul în care, în timpul interogatoriului, acuzați simptome ale unei boli care vă pune viața în pericol, interogatoriul va fi întrerupt și va fi chemat un medic. Interogatoriul va fi reluat de îndată ce medicul declară că viața dumneavoastră nu este în pericol.
De asemenea, dacă se constată în timpul audierii semne vizibile de oboseală excesivă sau simptomele unei boli care îi afectează capacitatea fizică ori psihică de a participa la interogatoriu, se dispune întreruperea ascultării și persoana poate fi consultată de un medic.
Cum sunt înregistrate declarațiile?
Declarația dumneavoastră este consemnată în scris și constă în: declarația dumneavoastră scrisă de mână și declarația tehnoredactată dictată de către anchetator, după interogatoriu.
În fiecare declarație trebuie să se indice data și ora la care a început interogatoriul și ora la care s-a încheiat acesta.
Se va da citire declarației tehnoredactate în fața dumneavoastră. Dacă sunteți de acord cu conținutul acesteia, vi se va cere să semnați pe fiecare pagină și la sfârșitul declarației. În cazul în care interogatoriul a fost realizat prin intermediul unui interpret, acesta trebuie să semneze, de asemenea, declarația.
Dacă vă aflați în incapacitate de a semna sau dacă nu doriți să semnați, acest lucru va fi consemnat în declarația tehnoredactată.
Ce se întâmplă dacă am fost judecat deja pentru aceeași infracțiune într-un alt stat membru?
De regulă, o persoană care a primit o condamnare definitivă într-un alt stat Schengen nu poate fi cercetată sau judecată din nou pentru aceeași infracțiune dacă hotărârea definitivă a fost executată ori este în curs de executare sau dacă aceasta nu mai poate fi executată în conformitate cu legislația statului în care a fost pronunțată hotărârea de condamnare. În aceste cazuri, se aplică principiul ne bis in idem.
Recunoașterea hotărârilor judecătorești în materie penală este reglementată de Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (a se vedea, în special, articolele 8, 116, 125-135).
Limitarea dreptului la libera circulație și privarea de libertate (2)
În ce situație pot fi luate aceste măsuri?
Aceste măsuri pot fi aplicate numai după începerea urmăririi penale/punerea în mișcare a acțiunii penale și nu pot fi aplicate în etapele preliminare.
Ce măsuri de limitare a dreptului la libera circulație pot fi luate împotriva mea?
Dreptul dumneavoastră la libera circulație poate fi restrâns atunci când vi se impune să nu părăsiți localitatea de domiciliu, să nu vă deplasați în anumite locuri stabilite sau să nu părăsiți teritoriul României.
În ce situație pot fi luate aceste măsuri?
Aceste măsuri pot fi aplicate numai după ce ați fost interogat în prezența avocatului dumneavoastră și dacă există probe clare sau motive care arată că este posibil ca dumneavoastră să fi săvârșit infracțiunea.
Care sunt obligațiile mele?
Interdicția de a părăsi localitatea sau țara atrage o serie de obligații pe care trebuie să le respectați pe tot parcursul perioadei în care interdicția este în vigoare.
Trebuie să vă prezentați în fața organelor de cercetare penală atunci când sunteți convocat, nu aveți dreptul să vă mutați fără a notifica autoritățile și nu puteți deține, utiliza sau purta arme.
Dacă este necesar, se pot impune obligații suplimentare, precum: purtarea unui sistem electronic de monitorizare, interdicția de a contacta anumite persoane sau de a merge în anumite locuri, interdicția de a conduce anumite vehicule, de a intra în locuința victimei sau de a exercita profesia, ocupația sau activitatea care a condus la infracțiunea comisă.
Cât timp pot fi aplicate restricțiile asupra dreptului la libera circulație?
Interdicția de a părăsi localitatea sau țara pe parcursul cercetării penale nu poate depăși 30 de zile. Prelungirea acestei măsuri este posibilă numai dacă este necesar și justificat. Fiecare prelungire trebuie să fie limitată la 30 de zile, iar perioada totală de aplicare a măsurii nu poate depăși un an.
În anumite cazuri excepționale, atunci când infracțiunea poate fi pedepsită cu detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 5 ani, termenul maxim de aplicare a restricției asupra dreptului la libera circulație este de 2 ani.
Ce se întâmplă dacă nu respect măsurile sau obligațiile care mi s-au impus?
Încălcarea cu intenție a măsurilor sau obligațiilor care vi s-au impus, pe tot parcursul perioadei de aplicare a acestora, poate conduce la înlocuirea lor cu măsura arestării preventive.
Ce restricții pot fi impuse asupra libertății mele și în ce situații?
Puteți fi privat de libertate prin reținere sau arestare. Aceste măsuri pot fi impuse numai dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă care arată că dumneavoastră sunteți autorul infracțiunii și numai după ce ați fost interogat în prezența unui avocat.
Când pot fi reținut sau arestat?
Puteți fi reținut sau arestat în oricare dintre următoarele situații:
- dacă ați părăsit localitatea sau vă ascundeți cu scopul de a vă sustrage de la cercetarea penală sau de la proces sau dacă există indicii că aveți intenția de a părăsi localitatea sau de a vă sustrage în vreun fel de la cercetarea penală, de la proces sau de la executarea hotărârii judecătorești;
- dacă ați încălcat cu intenție interdicția de a părăsi localitatea ori țara de reședință sau obligațiile care v-au fost impuse pe durata aplicării acestor măsuri;
- dacă ați încercat în mod intenționat să împiedicați aflarea adevărului, în mod direct sau indirect, prin influențarea unei părți, a unui martor sau a unui expert, precum și prin distrugerea, modificarea sau sustragerea probelor;
- dacă există motive să se suspecteze că aveți intenția de a săvârși o nouă infracțiune;
- dacă ați săvârșit o nouă infracțiune cu intenție;
- dacă există motive să se suspecteze că exercitați presiuni asupra părții vătămate sau că încercați să realizați o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
- dacă există probe care arată că reprezentați un pericol real pentru ordinea publică.
Este posibil, de asemenea, să fiți reținut sau arestat atunci când infracțiunea de săvârșirea căreia sunteți învinuit poate fi pedepsită cu închisoarea pe viață sau pentru o perioadă de 5 ani ori mai mult.
Dacă sunteți surprins în timpul săvârșirii infracțiunii, veți fi arestat indiferent de pedeapsa stabilită prin lege pentru infracțiunea respectivă.
Cine mă poate reține și pentru cât timp?
Puteți fi reținut de un agent de poliție sau un procuror timp de maxim 24 de ore, numai după ce ați fost interogat în prezența unui avocat.
Termenul poate fi prelungit? Pot ridica obiecții împotriva acestei măsuri?
Perioada de reținere preventivă nu poate fi prelungită. Puteți ridica obiecții înainte de expirarea duratei reținerii. Dacă măsura a fost dispusă de către un agent de poliție, puteți face plângere împotriva acesteia la procuror.
Dacă măsura a fost dispusă de către procuror, plângerea trebuie adresată unui procuror superior pe cale ierarhică.
Plângerea trebuie să fie soluționată înainte de scurgerea celor 24 de ore de reținere.
Pot fi arestat după ce am fost reținut?
Dacă se consideră că este necesar să fiți arestat după ce ați fost reținut, procurorul trebuie să înainteze instanței o propunere motivată, împreună cu dosarul cazului.
În cazul inculpatului aflat în stare de reținere, termenul de soluționare a propunerii se arestare preventivă trebuie fixat înainte de expirarea duratei reținerii.
Cine poate dispune arestarea mea și pentru cât timp pot fi arestat?
Judecătorul poate dispune arestarea dumneavoastră, după ce ați fost audiat în prezența unui avocat. Puteți fi arestat pentru o perioadă de maxim 30 de zile. Această perioadă poate fi prelungită de către instanță. Fiecare prelungire este limitată la 30 de zile, iar perioada totală de arest preventiv nu poate depăși 180 de zile pe parcursul cercetării.
Pot ataca hotărârea de arestare preventivă?
Se poate face contestație împotriva hotărârii de admitere sau respingere a propunerii de luare a măsurii arestării preventive în termen de 48 de ore. Contestația poate fi introdusă oral în timpul audierii.
Pot contacta un membru al familiei mele sau ambasada țării mele?
Dacă ați fost arestat, judecătorul trebuie să informeze un membru al familiei dumneavoastră sau o altă persoană numită de dumneavoastră (inclusiv o persoană din cadrul ambasadei) cu privire la măsura de arestare preventivă de îndată.
Se poate emite un mandat de arestare dacă inculpatul este absent?
Mandatul de arestare poate fi emis chiar dacă sunteți absent, ați dispărut, vă aflați în străinătate sau vă sustrageți de la cercetarea penală ori proces.
Dacă s-a emis un mandat de arestare în lipsă pe numele dumneavoastră și dacă nu puteți fi deferit justiției deoarece nu se știe unde vă aflați sau dacă vă sustrageți de la arestare, se aprobă începerea urmăririi penale. Veți fi interogat de îndată ce vă înfățișați în instanță sau sunteți prins.
Pot solicita să fiu eliberat în așteptarea procesului?
Dacă vă aflați în arest preventiv, aveți dreptul să solicitați revocarea sau înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară: arestul la domiciliu, controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauțiune.
Arestul la domiciliu se poate dispune în condiții similare cu cele prevăzute pentru arestul preventiv și constau în privarea de libertate, a cărei executare nu se realizează într-un loc de detenție, ci în locuința inculpatului.
Controlul judiciar poate fi dispus în aceleași condiții ca și în cazul reținerii, cu condiția să fi fost pusă în mișcare acțiunea penală, și anume dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul bunei desfășurări a procesului penal.
Controlul judiciar pe cauțiune se poate dispune dacă sunt îndeplinite condițiile de la arestarea preventivă, această măsură fiind considerată suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii de infracțiuni și depunerea unei cauțiuni a cărei valoare este stabilită de organul judiciar.
Ce se întâmplă dacă sufăr de o boală gravă?
Dacă suferiți de o boală gravă care vă împiedică să participați la procesul penal, aveți dreptul să solicitați ca procurorul să suspende urmărirea penală, dar organele de cercetare penală continuă să efectueze actele a căror îndeplinire nu este împiedicată, cu respectarea dreptului de apărare.
Strângerea probelor de către acuzare și apărare (3)
Care este scopul strângerii probelor?
În vederea aflării adevărului, anchetatorul trebuie să clarifice toate aspectele cazului pe baza probelor.
Ce tipuri de probe sunt admisibile?
Orice element concret care arată dacă a fost săvârșită sau nu o infracțiune, care contribuie la identificarea autorului infracțiunii și la clarificarea integrală a circumstanțelor și care este necesar pentru judecarea corectă a cauzei este considerat probă. Probele sunt obținute prin intermediul mijloacelor de probă.
Care sunt, mai precis, mijloacele de probă?
Există diferite mijloace de probă precum: declarațiile suspectului sau ale inculpatului, ale persoanei vătămate, părții civile sau ale părții responsabile civilmente, martorilor, înscrisuri, înregistrări audio sau video, fotografii, probe materiale, constatări tehnice, științifice, criminalistice și opiniile martorilor experți.
Cine strânge probele?
Sarcina de a strânge probe revine organului de cercetare penală, agentului de poliție sau procurorului. Aceștia trebuie să strângă probe atât împotriva, cât și în favoarea suspectului sau inculpatului.
Care sunt drepturile mele în legătură cu probele?
Sunteți considerat nevinovat până la proba contrară și nu aveți obligația de a vă dovedi nevinovăția. Totuși, aveți dreptul de a aduce probe și de a solicita strângerea de probe. Cererea de strângere de probe nu poate fi respinsă dacă mijlocul de probă respectiv este concludent și util. Dacă există probe care vă incriminează, aveți dreptul de a încerca să dovediți netemeinicia probelor în cauză.
Se pot obține probe prin violență și promisiuni?
Este interzisă utilizarea violenței, a amenințărilor sau a altor forme de constrângere, precum și a promisiunilor sau stimulentelor în scopul strângerii de probe. Este, de asemenea, interzis a îndemna o altă persoană să săvârșească o infracțiune în scopul strângerii de probe.
Pot fi folosite împotriva mea probele obținute pe căi ilegale?
Probele obținute pe căi ilegale nu pot fi folosite la proces.
Pe parcursul cercetării, mi se poate cere să predau anumite obiecte?
Orice persoană fizică sau juridică care deține obiecte sau documente care pot servi drept probe în legătură cu o infracțiune trebuie să le predea la cererea organului de urmărire penală. Dacă obiectele sau documentele nu sunt predate de bunăvoie, organul de cercetare poate dispune ridicarea acestora.
Pot fi supus unei percheziții corporale? În ce scop?
Dacă vi se cere să predați un obiect sau un document care poate servi ca probă privind săvârșirea unei infracțiuni și dumneavoastră negați existența acestuia, anchetatorul poate dispune efectuarea unei percheziții corporale, în cazul în care există motive întemeiate în acest sens.
Ce fel de percheziții se pot efectua?
Se poate dispune percheziția locuinței și a autovehiculului dumneavoastră, precum și efectuarea unei percheziții corporale.
Cine poate dispune efectuarea percheziției?
Percheziția locuinței sau a autovehiculului dumneavoastră poate fi autorizată numai de către judecător. Percheziția corporală poate fi dispusă de agentul de poliție care se ocupă de cercetarea cazului, de procuror sau de judecător.
Percheziția locuinței sau a autovehiculului meu poate fi efectuată la orice oră, inclusiv în timpul nopții?
Ridicarea obiectelor sau a documentelor și percheziția unei locuințe pot avea loc numai între ora 6.00 și ora 20.00. Dacă percheziția a început în acest interval de timp, aceasta poate continua pe parcursul nopții. Percheziția poate fi efectuată la orice oră dacă are loc într-un loc public sau dacă o infracțiune este în curs de desfășurare.
Accesul la probele strânse pe parcursul cercetării și urmăririi penale a cazului (4)
Când pot analiza probele de la dosar?
După finalizarea cercetării, aveți dreptul să consultați întregul dosar al cazului, care conține toate probele împotriva sau în favoarea dumneavoastră.
Accesul la probe este permis în toate cazurile, cu excepția situației în care sunteți absent sau vă sustrageți de la cercetarea penală.
Cum pot avea acces la probele strânse pe parcursul cercetării?
Veți fi înștiințat cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii comise. Ulterior, de îndată ce este posibil, veți primi acces la probe, în prezența unui avocat. Dacă nu puteți să citiți, anchetatorul are obligația de a da citire probelor pentru dumneavoastră. Dacă nu înțelegeți limba română, instanța vă va pune la dispoziție un interpret în mod gratuit.
Ce drepturi am în ceea ce privește examinarea probelor?
După examinarea probelor, aveți dreptul de a formula cereri noi sau de a face declarații suplimentare. Se întocmește un proces-verbal privind accesul la probe, care include informații precum cererile formulate, declarațiile făcute și răspunsurile date. Procesul-verbal este semnat de dumneavoastră și de avocatul dumneavoastră
Ce se întâmplă dacă solicit probe noi în apărarea mea?
Anchetatorul are obligația de a analiza noile cereri și de a le aproba sau respinge, după caz. Dacă se admit noi probe sau dacă se modifică încadrarea juridică a faptei, trebuie să fiți informat.
Ce urmează după examinarea probelor?
Dacă probele strânse arată că a fost săvârșită o infracțiune, că dumneavoastră sunteți autorul acesteia și că puteți fi tras la răspundere penal, procurorul emite un rechizitoriu.
Ce conține rechizitoriul?
Rechizitoriul trebuie să conțină o serie de informații prevăzute de lege în mod specific: informații referitoare la inculpat, acuzațiile, încadrarea juridică a faptei, probele aflate la baza acuzațiilor, eventualele măsuri de limitare a dreptului la libera circulație și de privare de libertatea și durata acestor măsuri, dispoziția de trimitere în judecată.
Voi primi o copie a rechizitoriului?
Veți primi o copie a rechizitoriului la locul de deținere sau, după caz, la adresa unde locuiți sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură. Instanța vă va trimite citația, în care se precizează data procesului.
Linkuri relevante
Ministerul Justiției
Informații pentru cetățenii străini
