Procesul penal are două etape: procedura preliminară sau cercetarea și procesul. Procesul penal se poate încheia și fără judecarea cauzei în instanță (de exemplu, dacă, în timpul cercetărilor, se stabilește că nu a fost săvârșită o infracțiune). Numai în instanță puteți fi găsit vinovat de săvârșirea unei infracțiuni.
Cercetarea penală are scopul de a stabili dacă a fost săvârșită o infracțiune și în ce circumstanțe a fost comisă aceasta. Pe parcursul cercetării, se strâng probele referitoare la presupusa infracțiune, se stabilesc circumstanțele și se decide dacă probele sunt suficiente pentru a vă acuza de săvârșirea infracțiunii.
Care sunt etapele cercetării penale?
Procesul penal este pus în mișcare de către un organ de cercetare (poliția sau alt organ de stat competent în acest sens) sau de către parchet. Procedura penală începe în momentul în care poliția sau parchetul sunt informați cu privire la presupusa infracțiune.
Dacă organul de cercetare are motive întemeiate să vă suspecteze de săvârșirea unei infracțiuni, puteți fi reținut ca suspect pentru o perioadă de până la 48 de ore. Dacă sunteți reținut, trebuie să fiți interogat imediat de către un organ de cercetare.
Dacă, pe parcursul cercetărilor, se dovedește că nu există motive să fiți reținut, trebuie să fiți eliberat fără întârziere. Dacă parchetul consideră că trebuie să fiți reținut pentru o perioadă mai lungă de timp pentru a nu vă sustrage cercetărilor sau a nu comite alte infracțiuni, acesta trebuie să solicite instanței un mandat de arestare pe numele dumneavoastră.
În situația din urmă, veți fi adus în fața judecătorului în termen de 48 de ore din momentul în care ați fost reținut. Judecătorul hotărăște dacă este necesară arestarea. Dacă acesta constată că nu există motive pentru a fi arestat, veți fi eliberat fără întârziere.
Cercetarea are ca scop strângerea probelor care dovedesc circumstanțele infracțiunii. În acest sens, sunt interogați suspectul, victima și martorii, se strâng probe, se efectuează analize criminalistice și se realizează acțiuni de supraveghere. Toate acțiunile întreprinse în vederea strângerii de probe trebuie să fie susținute prin documente justificative, conform dispozițiilor legale. Pentru punerea sub acuzare se pot folosi numai probele prevăzute de lege și obținute pe căi legale.
Se alcătuiește un dosar penal cuprinzând detalii cu privire la cercetarea penală și probe. După încheierea cercetării penale, parchetul furnizează un exemplar al dosarului penal avocatului apărării. Acesta vă va informa cu privire la probele strânse și la temeiul învinuirilor care vi se aduc.
Împreună cu avocatul care vă apără, aveți dreptul să înaintați cereri la parchet (de exemplu, pentru includerea unor probe suplimentare în dosar, pentru încetarea acțiunii penale etc.). Parchetul trebuie să vă soluționeze cererile. În cazul în care parchetul nu soluționează o cerere, puteți prezenta din nou aceeași cerere în instanță în timpul procesului.
În cazul în care, după ce vi s-a adus la cunoștință conținutul dosarului și după soluționarea eventualelor cereri, parchetul constată că există suficiente probe pentru începerea urmăririi penale împotriva dumneavoastră, acesta elaborează actul de acuzare.
Actul de acuzare este un document care prezintă faptele și probele pe care se întemeiază punerea sub acuzare. Parchetul prezintă actul de acuzare avocatului apărării și apoi îl trimite instanței. În temeiul actului de acuzare, judecătorul dispune începerea procesului.
Drepturile mele pe parcursul cercetării
Procesul penal a fost pus în mișcare deoarece organul de cercetare a primit informații privind săvârșirea unei infracțiuni. Aceste informații pot proveni dintr-o plângere depusă de o persoană sau din descoperirea unui fapt care sugerează că a fost săvârșită o infracțiune.
Scopul procesului penal este de a stabili dacă a fost săvârșită o infracțiune și, în acest caz, dacă există suficiente probe pentru a învinui suspectul de comiterea acesteia.
Procedura penală este condusă de parchet, iar cercetarea penală este efectuată de un organ de cercetare, în conformitate cu instrucțiunile procurorului. În general, poliția efectuează cercetările. Acestea pot fi de asemenea întreprinse de către Direcția Poliției de Securitate, Direcția Impozite și Vămi, Inspectoratul de Mediu, Departamentul pentru penitenciare și Serviciul pentru penitenciare din Ministerul Justiției, Poliția Militară și Direcția pentru Concurență.
Organele de cercetare pot îndeplini anumite acte procedurale numai cu permisiunea parchetului sau a instanței.Procesul penal începe odată cu primul act procedural. Dacă sunteți suspectat de săvârșirea unei infracțiuni, procesul penal va începe prin reținerea dumneavoastră ca suspect sau prin convocarea dumneavoastră la organul de cercetare pentru interogatoriu.
Puteți fi considerat suspect în cazul în care organul de cercetare are motive suficiente să creadă că ați săvârșit o infracțiune. Aceste motive pot fi, de exemplu:
Principalele dumneavoastră drepturi ca suspect sunt următoarele:
Aveți obligația:
Dacă sunteți suspect, organul de cercetare trebuie să vă explice care sunt drepturile și obligațiile dumneavoastră. Vi se va cere să semnați procesul verbal al interogatoriului și, prin aceasta, confirmați că vi s-au explicat drepturile și obligațiile care vă revin.
După aceea, vi se va comunica infracțiunea de care sunteți suspectat. Mai precis, vi se va descrie pe scurt fapta pe care se bănuiește că ați comis-o. De asemenea, vi se vor furniza detalii privind legea care definește fapta respectivă ca infracțiune. Nici organul de cercetare, nici parchetul nu au obligația să vă ofere mai multe informații înainte de încheierea procedurii preliminare.
Din momentul în care deveniți suspect într-o procedură penală, aveți dreptul să vă întâlniți și să vorbiți cu avocatul dumneavoastră. Puteți să vă consultați cu avocatul dumneavoastră înainte de interogatoriul organului de cercetare.
Puteți fi reținut ca suspect:
De asemenea, puteți fi reținut dacă organul de cercetare deține alte informații care vă incriminează și:
Puteți fi reținut și arestat pentru a fi transferat sau extrădat într-o altă țară [consultați Interogatoriul și strângerea probelor (3)].
Organul de cercetare are dreptul să vă rețină. Dacă ați fost surprins în cursul săvârșirii infracțiunii ori imediat după aceea sau dacă încercați să vă sustrageți, orice persoană vă poate duce la poliție pentru a fi reținut.
Atunci când sunteți reținut, un agent al organului de cercetare trebuie să vă comunice motivul reținerii și să vă explice care sunt drepturile și obligațiile dumneavoastră. Apoi, acesta redactează un document privind reținerea, care cuprinde temeiul legal al reținerii și circumstanțele infracțiunii de care sunteți suspectat. Aveți dreptul să formulați cereri și să solicitați ca acestea să fie înscrise în documentul privind reținerea.
Organul de cercetare trebuie să vă comunice imediat, într-o limbă și într-un mod pe care le puteți înțelege, motivul pentru care ați fost reținut și drepturile de care beneficiați. Acesta trebuie să vă pună la dispoziție un interpret, dacă aveți nevoie. Se oferă numai servicii de interpretare (nu și de traducere scrisă).
Aveți dreptul să informați cel puțin o persoană aleasă de dumneavoastră. Comunicarea informațiilor se face prin intermediul organului de cercetare. Mai precis, aveți dreptul să solicitați transmiterea informației persoanei alese de dumneavoastră, acest lucru fiind realizat de organul de cercetare.
În cazul în care organul de cercetare consideră că informarea persoanei alese de dumneavoastră în legătură cu reținerea poate dăuna procesului penal, acesta poate refuza să comunice informația. Parchetul trebuie să autorizeze un astfel de refuz.
Puteți fi reținut maxim 48 de ore. Dacă instanța nu emite un mandat de arestare pe numele dumneavoastră în termen de 48 de ore din momentul reținerii, organul de cercetare trebuie să vă elibereze fără întârziere.
Puteți fi arestat la cererea parchetului dacă există motive întemeiate să se creadă că ați putea să vă sustrageți procedurilor penale sau să săvârșiți alte infracțiuni. Numai un judecător poate autoriza arestarea.
Organul de cercetare vă aduce în fața judecătorului pentru emiterea unui mandat de arestare pe numele dumneavoastră. Procurorul și, la cererea dumneavoastră, avocatul care vă reprezintă sunt de asemenea chemați în fața judecătorului. Acesta citește dosarul cauzei și vă interoghează pentru a verifica motivele arestării. După audierea părților cauzei, instanța aprobă sau respinge arestarea. Dacă arestarea este respinsă, trebuie să fiți eliberat fără întârziere.
În cadrul procedurii preliminare, nu puteți fi reținut mai mult de 6 luni. În cazuri extraordinare, acest termen poate fi prelungit. După fiecare două luni, aveți dreptul să solicitați ca instanța să reanalizeze motivele pentru care ați fost arestat, iar aceasta trebuie să decidă în termen de 5 zile dacă prelungirea arestului este justificată sau nu. În cazul în care instanța constată că reținerea în arest nu mai este justificată, trebuie să fiți eliberat fără întârziere.
Aveți dreptul să solicitați stabilirea unei cauțiuni în locul arestării. Pentru aceasta, trebuie să înaintați o cerere în instanță. Veți fi adus în fața unui judecător care va soluționa cererea de stabilire a cauțiunii și care va audia declarația dumneavoastră și a avocatului dumneavoastră.
În cazul în care instanța aprobă cererea, sunteți scos de sub arest după ce suma corespunzătoare cauțiunii a fost virată în contul instanței.
Aveți dreptul să atacați mandatul de arestare. În acest scop, împreună cu avocatul dumneavoastră, trebuie să introduceți o cale de atac în scris la instanța de al doilea grad de jurisdicție, prin intermediul instanței care a emis mandatul de arestare inițial. Trebuie să atacați mandatul de arestare în termen de 10 zile de la notificarea sa.
Interogatoriul și strângerea probelor au ca scop stabilirea circumstanțelor presupusei infracțiuni și consemnarea în scris a acestora, astfel încât să poată fi analizate de instanță. Organul de cercetare și parchetul au obligația să strângă atât informații care vă incriminează, cât și informații în favoarea dumneavoastră. Nu este necesar să vă probați nevinovăția.
Dacă sunteți suspect, organul de cercetare trebuie să vă interogheze fără întârziere.
Nu aveți obligația să furnizați informații organului de cercetare sau să răspundeți la întrebările pe care vi le adresează. Aveți dreptul să păstrați tăcerea. Tăcerea nu poate fi interpretată în niciun caz ca recunoașterea vinovăției. Nu puteți fi obligat să depuneți mărturie împotriva dumneavoastră sau a persoanelor apropiate.
La începutul interogatoriului, trebuie să vi se aducă la cunoștință faptul că aveți dreptul să refuzați să faceți declarații și că propria declarație poate fi folosită împotriva dumneavoastră. Mai întâi, veți fi întrebat dacă ați săvârșit infracțiunea de care sunteți suspectat.
Vi se va oferi posibilitatea să furnizați informațiile pe care le dețineți cu privire la infracțiunea cercetată. De asemenea, vi se vor adresa întrebări. Se redactează procesul-verbal al interogatoriului. Înainte de a-l semna, aveți dreptul să-l citiți integral și să solicitați includerea observațiilor dumneavoastră.
Declarația pe care o faceți poate fi folosită ca probă împotriva dumneavoastră.
În timpul interogatoriului, puteți pleda „vinovat” pentru toate acuzațiile sau o parte dintre acestea. De asemenea, puteți să faceți acest lucru oricând după interogatoriu, chiar dacă în cadrul interogatoriului ați declarat că sunteți nevinovat.
Procedura penală nu se încheie dacă vă recunoașteți vinovăția. Organul de cercetare trebuie, inclusiv în acest caz, să stabilească circumstanțele infracțiunii și să o probeze. Nu puteți fi condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni numai pe baza mărturisirii dumneavoastră.
Dacă v-ați recunoscut vinovăția, aveți dreptul să vă retractați mărturisirea și să vă declarați nevinovat ulterior în cadrul procedurii penale sau chiar în fața instanței. Totuși, în acest caz, mărturia inițială poate fi prezentată în instanță și poate fi folosită ca probă împotriva dumneavoastră. Dacă există alte probe care vă dovedesc vinovăția, faptul că v-ați retractat mărturisirea nu va fi luat în considerare, deoarece nu prezintă încredere.
Pe parcursul cercetării penale, organul de cercetare nu are obligația să vă furnizeze informații cu privire la martorii care au depus mărturie împotriva dumneavoastră sau la declarațiile făcute de aceștia. Vi se vor oferi informații în legătură cu martorii și declarațiile lor atunci când vi se va permite accesul la dosarul penal, la sfârșitul cercetărilor [consultați Accesul la dosarul penal, cererile de audiere și punerea sub acuzare (4)].
Vi se pot pune întrebări despre antecedentele dumneavoastră penale, însă aveți dreptul să refuzați să răspundeți. Organul de cercetare poate stabili dacă aveți antecedente penale prin consultarea diferitelor evidențe. Antecedentele penale sunt menționate în actul de acuzare.
Organul de cercetare are dreptul să vă supună la o percheziție corporală pentru a identifica urmele infracțiunii, anumite caracteristici ale corpului dumneavoastră și alte informații importante pentru cercetarea penală.
Organul de cercetare are dreptul să preleveze probe criminalistice și mostre de la dumneavoastră, inclusiv amprente și probe biologice pentru analiza ADN.
Dacă vă opuneți prelevării, organul de cercetare are dreptul să vă oblige să oferiți astfel de probe. Totuși, dacă refuzați să le oferiți sau dacă prelevarea probelor aduce atingere integrității dumneavoastră fizice, aceasta se poate face numai pe baza unei hotărâri emise de organul de cercetare. Aveți dreptul să citiți hotărârea.
Locuința dumneavoastră, locul de muncă sau mașina etc. pot fi supuse unei percheziții pentru a căuta probe ale infracțiunii sau alte elemente necesare soluționării cazului. Parchetul sau instanța trebuie să emită un mandat de percheziție. Dacă percheziția este necesară fără întârziere, aceasta poate fi efectuată de asemenea în baza unui mandat emis de organul de cercetare.
Persoanei care deține spațiul în care este realizată percheziția i se prezintă mandatul de percheziție și i se cere să predea obiectul specificat în mandat. Dacă nu li se predă obiectul respectiv, agenții organului de cercetare efectuează percheziția.
Dacă vi se încalcă drepturile, puteți depune o plângere cu privire la acțiunile organului de cercetare la parchet. În cazul în care plângerea se referă la acțiunile parchetului, aceasta poate fi înaintată la Parchetul Național. Plângerea trebuie soluționată în termen de 30 de zile. Vi se va trimite un exemplar al deciziei. Dacă nu sunteți de acord cu hotărârea Parchetului Național, aveți dreptul să intentați acțiune în instanță în termen de 10 zile.
Toate probele strânse pe parcursul cercetării penale și rezumatul procedurii preliminare, care prezintă circumstanțele infracțiunii, sunt incluse în dosarul penal. Accesul dumneavoastră, ca suspect, la dosarul penal este necesar pentru a cunoaște învinuirile care vi se aduc și temeiul acestora.
Dacă sunteți suspect, veți obține accesul la dosarul penal după încheierea cercetării penale.
Din momentul în care dosarul penal vă este pus la dispoziție , trebuie să fiți reprezentat de un avocat (consultați Fișa informativă 1). Parchetul furnizează avocatului dumneavoastră un exemplar al dosarului penal. Acesta vă informează cu privire la conținutul dosarului.
Nu există un termen specific pentru analizarea dosarului. În cazul în care parchetul constată întârzieri în analizarea dosarului, acesta poate impune un astfel de termen. Termenul trebuie să fie suficient de lung pentru a asigura exercitarea efectivă a dreptului dumneavoastră la apărare.
După analizarea dosarului penal, aveți dreptul, împreună cu avocatul dumneavoastră, să înaintați cereri la parchet în scopul de a vă asigura că cercetarea penală este efectuată cu minuțiozitate și în mod corect.
Aveți dreptul să solicitați următoarele:
Aveți de asemenea dreptul de a solicita parchetului să înceteze urmărirea penală dacă, după părerea dumneavoastră, nu există temei pentru continuarea acesteia. În plus, puteți cere judecarea cauzei în cadrul unei proceduri simplificate prevăzute de lege (de exemplu, procedura de acord), fără desfășurarea întregului proces.
Cererile se depun la parchet în scris în termen de 10 zile de la data analizării dosarului penal. În cazul în care cauza penală este extinsă și complexă, parchetul poate prelungi acest termen (articolul 225 din Codul de procedură penală intrat în vigoare la 1 septembrie 2011).
Parchetul analizează cererile în termen de 10 zile. În cazul în care parchetul respinge cererea, se emite o hotărâre din care vi se trimite un exemplar. Dacă cererea dumneavoastră este respinsă în această etapă, puteți s-o formulați din nou în timpul procesului.
După ce ați analizat dosarul penal și după ce parchetul a soluționat cererile dumneavoastră, veți fi pus sub acuzare dacă parchetul este convins că există probe suficiente pentru a intenta un proces împotriva dumneavoastră.
Parchetul întocmește actul de acuzare. Acesta este un document care conține faptele care stau la baza acuzațiilor și probele care le susțin. Parchetul comunică actul de acuzare dumneavoastră, avocatului dumneavoastră și instanței.
Instanța poate să judece cauza numai pe baza actului de acuzare. Parchetul poate modifica acuzațiile sau poate adăuga altele, însă, în acest caz, trebuie să întocmească un nou act de acuzare.
Dacă ați fost găsit vinovat pentru aceleași capete de acuzare într-un alt stat sau dacă procesul penal referitor la acuzațiile respective s-a încheiat, nu puteți fi învinuit din nou de aceeași infracțiune. În această situație, dacă a fost pus în mișcare procesul penal împotriva dumneavoastră în Estonia, acesta trebuie să fie oprit, fără ca dumneavoastră să fiți acuzat de săvârșirea infracțiunii.
După ce ați analizat dosarul penal, aveți dreptul să solicitați parchetului începerea procedurii de negociere. Dacă parchetul acceptă, acesta va începe negocierile cu dumneavoastră și cu avocatul care vă reprezintă cu privire la încadrarea juridică a faptei de care sunteți învinuit și la pedeapsa corespunzătoare faptei.
Dacă, în urma negocierilor, ajungeți la un acord, acesta va fi consemnat în scris și înaintat instanței pentru aprobare. Dacă instanța aprobă acordul, veți fi pedepsit pentru săvârșirea infracțiunii în conformitate cu acordul pe care l-ați încheiat.
Mandatul de arestare european este o cerere formulată de un organ al unui stat membru al Uniunii Europene către un alt stat membru al Uniunii Europene privind reținerea, arestarea sau/și predarea unei anumite persoane pentru ca statul solicitant să poată continua un proces penal sau să încarcereze persoana respectivă.
Atunci când sunteți reținut, trebuie să vi se explice temeiul reținerii dumneavoastră și trebuie să fiți informat că puteți consimți să fiți extrădat într-un alt stat membru. Dacă consimțiți, nu vă puteți modifica decizia ulterior. Din momentul reținerii, beneficiați de asistență juridică gratuită și de serviciile unui interpret.
Decizia de a fi sau nu predat unui alt stat membru este de competența instanței. Dumneavoastră, avocatul care vă reprezintă și procurorul veți fi prezenți la ședința de judecată. Instanța trebuie să vă ceară opinia cu privire la extrădare. Aceasta va pronunța apoi o hotărâre de aprobare sau de respingere a cererii de extrădare. Puteți ataca această hotărâre în termen de trei zile la instanța de al doilea grad de jurisdicție, iar aceasta soluționează calea de atac în termen de 10 zile, hotărârea sa fiind definitivă.
Dacă ați consimțit să fiți extrădat, trebuie să se emită o hotărâre în acest sens în termen de 10 zile. Dacă nu ați consimțit, hotărârea finală privind extrădarea sau refuzul extrădării trebuie pronunțată în termen de 60 de zile de la arestarea dumneavoastră. În cazuri extraordinare, termenul poate fi prelungit cu 30 de zile. Dacă hotărârea instanței privind extrădarea dumneavoastră a intrat în vigoare, trebuie să fiți trimis în statul solicitant în termen de 10 zile. Dacă nu sunteți extrădat în această perioadă, trebuie să fiți eliberat.
Dacă un alt stat a pus în mișcare un proces penal și a emis un mandat de arestare sau dacă o instanță din alt stat v-a condamnat la închisoare, statul respectiv poate solicita extrădarea dumneavoastră. Dacă Estonia a primit o cerere de extrădare din partea unui alt stat sau o cerere de arestare prin Interpol, puteți fi reținut și arestat pe parcursul desfășurării procedurii de extrădare. În această perioadă, puteți fi reținut în arest timp de maxim 1 an. Instanța hotărăște dacă dă curs sau nu cererii de extrădare.
Dacă sunteți cetățean străin, o copie de pe mandatul dumneavoastră de arestare este trimisă la Ministerul Afacerilor Externe. Acesta informează ambasada sau serviciul consular al țării dumneavoastră cu privire la arestarea dumneavoastră. Aveți dreptul să solicitați o întrevedere cu reprezentantul consular al țării dumneavoastră.
Organul de cercetare și parchetul trebuie să vă asigure serviciile unui interpret. Acesta trebuie să fie prezent la toate actele procedurale la care participați. Interpretul are obligația să traducă exact și integral tot ceea ce este legat de actul procedural. Se oferă numai servicii de interpretare (nu și de traducere scrisă).
Puteți solicita traducerea scrisă a actului de acuzare în limba dumneavoastră maternă sau într-o altă limbă pe care o cunoașteți. Pentru alte documente din cadrul procesului penal nu se furnizează traducere scrisă.
Nu este necesar să vă aflați în țară pe parcursul procesului penal și puteți părăsi țara, însă aveți obligația să vă prezentați la organul de cercetare atunci când vi se solicită acest lucru, pentru a permite organului de cercetare să realizeze un act procedural. Organul de cercetare vă poate interzice să părăsiți locuința fără acordul său prealabil.
Dacă doriți să părăsiți locuința pe o perioadă mai mare de 24 de ore, aveți nevoie de acordul prealabil al organului de cercetare. Dacă nu vă prezentați la organul de cercetare atunci când sunteți chemat sau dacă încălcați interdicția de a vă părăsi domiciliul, puteți fi arestat.
Organul de cercetare poate să vă interogheze dintr-o altă țară, prin intermediul unei conexiuni video. Acest lucru se poate realiza numai cu consimțământul dumneavoastră.
Codul de procedură penală în limba engleză (nu conține toate modificările)
Versiunea în limba naţională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Este posibil ca eventualele modificări aduse originalului de către autoritatea naţională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană declină orice responsabilitate privind informațiile sau datele conținute sau la care face trimitere acest document. Pentru a afla care sunt regulile privind protecția drepturilor de autor aplicabile de statul membru responsabil pentru această pagină, vă invităm să consultați avizul juridic.